Afacerea viitorului – inchisoarea?

Ministerul Justitiei a reluat in cadrul recentului proiect de mini-reforma a Justitiei [ma intreb de ce mini sau mica reforma, insa ma rog asa au formulat asa am retinut] o tema vehiculata in decembrie 2009 si anume faptul ca ar trebui sa se inceapa privatizarea Justitiei prin construirea de inchisori de catre antreprenori privati in parteneriat cu statul roman.

Stiu si cine sunt cei care abia asteapta sa apara o asemenea lege.

Fiind prezent recent la o reuniune a unor patroni din industria serviciilor de paza si protectie, am ramas uimit sa vad CE CORELARE deosebita si putin ciudata exista intre acest proiect lansat de Ministerul Justitiei si proiectele afisate de doua firme foarte mari de paza si protectie, care au pregatite la CHEIE proiecte de construire si administrare a unor inchisori private. Inclusiv gardienii si personalul de deservire ar urma sa fie furnizat de aceste firme de paza si protectie, iar sistemul de finantare este unul absolut ingenios. Statul roman nu plateste practic NIMIC pentru „cazarea” detinutilor, aceste inchisori auto-finantandu-se.

Cu o simpla remarca pe care am facut-o si in fata patronilor respectivi, in calitatea mea de jurist.

Exploatarea muncii detinutilor in cadrul unor asemenea facilitati private este si putin neconstitutionala intrucat se incalca niste libertati civile, mai ales atunci cand detinutul refuza sa munceasca si vrea sa stea la inchisoare ca intr-o eterna vacanta si presupune si modificarea Codului Muncii pentru a da un cadru legal derularii raporturilor contractuale care se incheie intre „angajatorul” care este si proprietarul/administratorul inchisorii.

Sigur, pana la urma aceste chestiuni sunt detalii, insa…

Afacerea cu inchisoarea privata – daca i se poate spune astfel – devine „rentabila” pentru investitor in anumite conditii. In primul rand, acesta ar trebui sa nu plateasca anumite taxe catre statul roman, insa ar urma ca pe perioada cat sta la inchisoare si munceste legal, sa curga de exemplu vechimea in munca a detinutului. In al doilea rand, trebuie facuta o analiza pe specificul pregatirii profesionale a detinutilor.

O sa vedeti faptul ca exista niste statistici interesante.

Astfel, in inchisori exista categorii sociale. Gasim juristi, medici, arhitecti, ingineri dar majoritatea covarsitoare o reprezinta munca necalificata. Proprietarul inchisorii care obtine prin calitatea de angajator, un drept de exploatare a muncii detinutului, va trebui sa demonstreze calitati antreprenoriale deosebite. Pentru ca va trebui sa gaseasca contracte care sa puna in valoarea specificul pregatirii profesionale si a capacitatii de munca a detinutilor din „evidenta” respectivului proprietar de inchisoare.

Avantajele sunt colosale pentru ca detinutul nu ia contact cu „tentatiile” unui angajat aflat in libertate, poate sa stranga banii… Am vazut de exemplu in UK cum bancile au niste oferte speciale de economisire pentru … detinutii din inchisorile private. Le plaseaza si le investesc banii primiti ca salariu in detentie dupa ce se scad eventualele despagubiri dispuse catre victimele infractiunilor sau catre stat prin hotararea de condamanare penala, facand plasamente in actiuni, proprietati…

Practic, functie de pregatirea profesionala a detinutilor, angajatorul-proprietar al inchisorii face plasare de personal pentru solicitantii de forta de munca sau participa in calitate de subcontractati la lucrari publice, etc.

Documentul Ministerului Justititiei care se află în dezbatere publică aminteşte, printre sursele de finanţare ale sistemului judiciar, pe lângă bugetul de stat şi fondurile europene, precum şi accesarea mai eficientă a altor fonduri externe. În cazul acestora din urmă, ne amintim de creditul acordat de Banca Mondială pentru reforma sistemului judiciar, din care s-a reuşit, în aproape patru ani, utilizarea a numai 3%. Ministrul justiţiei, Cătălin Predoiu, afirmă că „strategia urmăreşte finanţarea corespunzătoare a sistemului judiciar, prin asigurarea resurselor suficiente pentru implementarea codurilor şi prin eficientizarea acţiunii Ministerului Justiţiei, inclusiv a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor (ANP) în domeniul accelerării investiţiilor şi atragerii de fonduri europene“.

De altfel, strategia îşi propune utilizarea formulelor bazate pe parteneriatul public-privat la finanţarea ANP. Este menţionată posibilitatea construirii şi  exploatării în sistem public-privat a mai multor unităţi de penitenciar.

Bun. Asta este partea sa zicem interesanta a acestui aspect despre care au scris si altii ca ar putea fi o mare afacere pentru viitor asa cum scrie de exemplu aici.

Cele mai avansate state din lume unde se poate vorbi de o amploare a afacerii cu inchisori private sunt SUA  (unde Blackwater celebra si controversata firma de paza si securitate care actioneaza in Irak, Afganistan, etc se pare ca este cel mai mare detinator de asemenea facilitati cu peste 2,2 milioane de mp de inchisoare administrata) si Marea Britanie. Acolo se observa adevarata dimensiune a ceea ce unii numesc PLANETA PUSCARIE.

De exemplu, in 2006, publicului britanic i s-a putut oferi oportunitatea de a achizitiona actiuni la noile inchisori ce vor fi construite prin metoda „cumparare pentru inchiriere”, luata in considerare de Ministerul de Interne din Marea Britanie, anunta cotidianul „The Guardian”. Ideea a aparut dupa refuzul ministrului de finante, Gordon Brown, de a aloca fonduri suplimentare pentru 8.000 de noi locuri in inchisori. Iar investitorii au aparut imediat.

Administratorii de inchisori private din Marea Britanie au profituri uriaşe

În Regatul Unit sunt, conform unei analize a Curierului National , astăzi, 12 închisori private, acestea fiind gestionate de către companiile private de paza, protectie si securitate G4S, Kalyx şi SERCO. Toate închisorile private din Marea Britanie sunt inspectate în mod regulat, în acelaşi mod ca şi închisorile din sectorul public, fiecare având câte un „operator” conectat la Ministerul Justiţiei, guvernatorii din închisorile private fiind numiţi de administraţia publică.

La începutul lunii iunie, publicaţia „Last Hours” nota că profiturile obţinute de firme G4S, care administrează HMP Altcourse în Fazakerley, Liverpool, prima închisoare construită în cadrul iniţiativei de finanţare privată demarată în anul 1997, au fost enorme, costurile de construcţie a penitenciarului fiind recuperate în mai puţin de doi ani. „Ei au rămas astfel cu 23 de ani de profit pur numai din construcţie, plus extraprofiturile obţinute din rularea celor 247 milioane de lire sterline pentru cei 600 de deţinuţi”, notează publicaţia Last Hours pe site-ul său.

Un deţinut poate câştiga minimum 4 lire pe săptămână

O altă variantă practicată este aceea a autogestionării. Deţinuţii pot câştiga salarii începând de la 4 lire sterline pe săptămână pentru îndeplinirea unor munci sau pentru formarea profesională. „Cu toate acestea, există mai puţin de 27.000 de locuri de muncă disponibile în întreaga închisoare statală. 60% dintre acestea privesc sarcini administrative de curăţenie, producţia de alimente şi de servire etc. restul fiind în atelierele închisorii. 4.700 dintre deţinuţii lucrători au contracte de servicii, reparare sau de ambalare a produselor pentru companii private, salariul mediu fiind de aproximativ 8 lire sterline pentru 32 de ore lucrate într-o săptămână.

Acest tip de contract aduce anual 6,1 milioane de lire sterline profit în cuferele Guvernului numai pentru închisorile din Anglia şi Ţara Galilor, ceea ce nu este foarte mult în comparaţie cu bugetul de 2 miliarde de lire sterline alocat întregului sistem de închisori.

In Romania, incep deja sa apara adevarate oferte pe acest segment. Bobi Popescu, fostul arhitect şef din comuna Voluntari, închis pentru luare de mită a elaborat un proiect care revoluţionează sistemul penitenciar din România. Închisoarea, gândită după modelul instituţiilor private de acelaşi gen din lume, nu doar că se autofinanţează dar ar aduce bani frumoşi la bugetul de stat. Singura piedică este legea, care nu ţine pasul cu dezvoltarea dar care iata ca acum este in prag de modificare la cererea Ministerului Justitiei.

Hai insa ne uitam putin si la riscuri.

Un recent caz din USA despre care voi pomeni mai jos, arata faptul ca dincolo de o mare afacere privata, dincolo de o rentabilitate pentru stat care nu mai cheltuieste bani publici pentru intretinerea inchisorilor sau a detinutilor, goana dupa profit poate sa duca totul la un stadiu care naste uneori adevarate RETELE MAFIOTE formate din judecatori, procurori, avocati si proprietarii de inchisori aflati in cautare de …. forta de munca. Astfel s-a ajuns la situatia in care, multor oameni sa le fie inscenate procese sau acuzatii menite doar sa-i aduca in aceste facilitati private unde munca lor era exploatata in interesul investitorilor.

O adevarata vanatoare tip HEAD-HUNTING care ar face cinste oricarui best-seller sau unui film de mare succes facut la Hollywood a adus in discutie inscenari tip KAKFA unor profesionisti de pe anumite segmente de activitate de munca si competenta carora aveau nevoie … proprietarii de inchisori. Prin inscenarea unor prezumtive incalcari ale legii, o retea de politisti care inscenau infractiunea, procurori care faceau rechizitoriul, avocati care „ratau” procesul si judecatori care pronuntau condamnarea, au ajuns sa ofere munca calificata proprietarilor de inchisori.

Se pune astfel intrebarea daca, aceasta intoarcere la o epoca a exploatarii muncii omului de catre om la un asemenea nivel, este pliabil pe realitatile din actuala noastra societate.

Ce s-a intamplat in USA? Acolo a fost facut public un caz tulburator despre inchisorile private si minori incarcerati in schimbul banilor. Adica deja suntem sub ideea de exploatare a muncii in scop de profit si se ajunge la distrugerea vietilor unor minori incarcerati doar pentru profitul proprietarilor de inchisori.

Iulian URBAN, senator
vicepresedinte al Comisiei Juridice a Senatului Romaniei

Aveţi cont profesional JURIDICE.ro?