Etnia romana in Republica Moldova. Refuzul recunoasterii. Identitatea etnica in sfera vietii private. CEDO, Ciubotaru vs. Republica Moldova
28 aprilie 2010 | Razvan LUNGU, Dragos BOGDAN, Razvan LUNGU
Ciubotaru vs. Republica Moldova, 27138/04, 27 aprilie 2010
In fapt
Reclamantul, Mihai Ciubotaru, este un cetatean al Republicii Moldova, nascut in 1952 si care in prezent locuieste in Chisinau. Este scriitor si profesor de limba franceza.
In 2002, cand a solicitat inlocuirea vechilor acte de identitate sovietice cu unele eliberate de autoritatile Republicii Moldova, a cerut sa-i fie recunoscuta etnia romana. Autoritatile au refuzat, conditionand eliberarea actului de identitate de mentionarea etniei moldovene. In cele din urma, reclamantul a acceptat.
La scurt timp, reclamantul a cerut autoritatilor sa-i inlocuiasca mentiunea privind etnia din moldoveana” in „romana”. Cererea sa a fost refuzata pe motiv ca etnia romana nu figura pe certificatele de nastere si de casatorie ale parintilor sai. Conform legislatiei aplicabile, etnia din actele de identitate era determinata de etnia ce figura in actele parintilor; in cazul reclamantului, parintii se nascusera la Balti in anii ’20 si in certificatele de nastere eliberate de autoritatile romane nu figura o rubrica privind etnia; in acte ulterioare, eliberate de autoritatile sovietice, figura etnia moldoveana.
Dupa ce a solicitat acelasi lucru tuturor autoritatilor competente, reclamantul a instituit o actiune in justitie impotriva acestora. Prin aceasta a solicitat schimbarea identitatii sale etnice, motivand ca nu se considera ca apartinand etniei moldovene. Actiunea sa a fost respinsa de toate instantele nationale din acelasi motiv invocat si de autoritatile administrative.
In drept
Curtea a inceput prin a sublinia ca, alaturi de alte aspecte, cum ar fi numele, sexul, religia şi orientarea sexuala, identitatea etnica a unei persoane constituie un aspect esential al vietii sale private. Ea a considerat ca acest lucru era cu atat mai adevarat in contextul social actual din Republica Moldova, in care problema identitatii etnice a facut obiectul unor tensiuni sociale si dezbateri incinse pentru o mare perioada de timp si, mai important, in care identitatea etnica inregistrata in actele de identitate, spre deosebire alte aspecte ale identitatii sale din aceleasi acte, este decisiva pentru determinarea identitatii etnice a copilului sau copiilor sai si a generatiilor urmatoare. In consecinta, articolul 8 era aplicabil in cauza.
Constienta de caracterul foarte sensibil al acestei probleme, Curtea nu a dorit sa intre in dezbaterile in curs de desfasurare din cadrul societatii moldovene privind identitatea etnica a grupului etnic majoritar. Prin urmare si-a intemeiat argumentatia atat pe legislatia Republicii Moldova cat si pe pozitia oficiala a autoritatilor moldovene referitoare la ”moldoveni” si la ”romani”.
In ceea ce priveste solicitarea autoritatilor moldovene prin care au cerut reclamantului sa faca dovada apartenentei etnice a parintilor sai, Curtea nu a contestat dreptul guvernului de a impune existenta unor dovezi obiective care sa demonstreze etnia sustinuta. Curtea s-a declarat, de asemenea, dispusa sa admita faptul ca autoritatile trebuie sa aiba capacitatea de a respinge cererea unei persoane de a i se recunoaste apartenenta la o etnie anume ori de cate ori aceasta cererea se intemeiaza pe motive pur subiective si nefondate.
In cazul de fata, se parea insa ca reclamantul se confruntase cu o cerinta legala ce facuse imposibila orice proba prin care sa isi sustina cererea. Atat legislatia relevanta cat si practicile care reglementau inregistrarea ori modificarea identitatii etnice au generat o serie de obstacole insurmontabile pentru persoanele care au solicitat recunoasterea unei etnii diferite decat cea acordata parintii lor de catre autoritatile sovietice in trecut. Conform legii, reclamantul isi putea schimba identitatea sa etnica numai dupa ce demonstra ca unul din parintii sai figura in actele oficiale ca etnic roman, ceea ce, avand in vedere realitatile istorice din Republica Moldova, reprezentase o sarcina disproportionata. Asa cum rezulta din paragraful relevant al hotararii (nr. 19), dupa al doilea razboi mondial, identitatea etnica a reprezentantilor principalului grup etnic din noua republica sovietica fusese inregistrata in actele oficiale ca fiind „moldoveana”. Numai in cateva cazuri fusese inregistrata ca etnie roaman si, spune Curtea, nu era clar dupa ce criterii se adoptase o asemenea distinctie.
Curtea a retinut si faptul ca solicitarea reclamantului s-a bazat pe alte elemente decat perceptia subiectiva asupra originii sale etnice. Mai mult decat atat, reclamantul a fost in masura sa dovedeasca veritabilele sale legaturi cu etnia romana, cum ar fi limba, numele, precum si empatia ori alti factori. Cu toate acestea, legislatia moldoveana nu i-a permis reclamantului sa invoce niciunul dintre aceste elemente.
Asadar reclamantul nu a fost in masura sa-si sustina apartenenta la un anumit grup etnic desi au existat nenumarate elemente obiective care dovedeau aceasta apartenenta, mentionate chiar in sustinerea acestei cereri.
Avand in vedere toate circumstantele cauzei, Curtea a conchis ca procedura pe care reclamantul a avut-o la dispozitie pentru a-si schimba identitatea etnica nu a respectat obligatiile impuse Republicii Moldova de Conventie, in ceea ce priveste respectarea dreptului la viata privata.
Prin urmare a fost incalcat articolul 8.
Dragos BOGDAN, Razvan LUNGU
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
