Secţiuni » Secţiuni speciale
Asigurări pentru avocaţiCariere juridiceCărţi juridiceConferinţe juridiceDezbateri juridiceEvenimente juridiceGrile juridiceLawyers WeekProfesionişti
BarouriInternaţionalJurisprudenţă inedită CITRLegal DaysLifeNotariatReviste juridiceSistemul judiciarUniversitaria
Sistemul judiciar
Official partners: Consiliul Superior al Magistraturii, Ministerul Public şi Direcţia Naţională Anticorupţie
JURIDICE
Print Friendly, PDF & Email

UNJR si AMR la Curtea de Apel Oradea ref. la alegeri CSM – 18 martie 2010. Cum a fost
29.04.2010 | JURIDICE.ro

 

UNJR si AMR au dat publicitatii Raportul dezbaterii Cum garanteaza Consiliul Superior al Magistraturii independenta Justititi? Analiza trecutului si prefigurarea viitorului, desfasurat la Curtea de Apel Oradea in vederea alegerilor CSM, la data de 18 martie 2010.

”Dezbaterea a fost moderată de dna. judecător Dana Cigan, vicepreședinte al Curții de Apel Oradea.

Dezbaterea cu tema: “Cum garantează Consiliul Superior al Magistraturii independenţa justiţiei? Analiza trecutului şi prefigurarea viitorului” a debutat cu cuvântul de deschidere al Danei Gîrbovan, judecător la Curtea de Apel Cluj şi preşedinte al UNJR. Aceasta a susținut că obiectivul principal al proiectului îl consituie formarea unui program eficient privind alegerea viitorilor membri ai CSM. În vederea atingerii acestui obiectiv, proiectul facilitează comunicarea între magistrați prin realizarea unor dezbateri sincere și deschise care permit informarea asupra problemelor cu care se confruntă magistrații și asupra așteptărilor pe care aceștia le au de la viitorii membri CSM.

Dna. Mona Pivniceru, președinte AMR, și-a început prezentarea prin a sublinia importanța alegerii membrilor CSM și necesitatea tratării acestei probleme cu multă responsabilitate, dat fiind faptul că atributul esențial al CSM este apărarea independenței puterii judecătorești. În continuare, pe fondul unei descrieri generale a situației justiției atât la nivel național, cât și la nivel european, vorbitoarea a enumerat câteva dintre neregulile și problemele pe care le ridică activitatea actualului CSM, și anume: o agendă de lucru incoerentă și improvizată, existența unor comisii care nu au o bază legală, proceduri greoaie, încercarea actualilor membri ai CSM de a influența schimbarea legii astfel încât să fie realeși, insuficienta implicare în problema salariilor și pensiilor magistraților, programul pentru evaluarea activității magistraților. CSM trebuie să se facă auzit în discutarea chestiunilor grave și importante ce afectează sistemul, să nu rămână indiferent față de soarta nici unui magistrat și să fie un garant al independenței magistraților, cu atât mai mult cu cât puterea judecătorească reprezintă singura structură în măsură să sancționeze statul pentru abuzurile exercitate asupra cetățeanului. Totodată, dna. Pivniceru a punctat și câteva dintre trăsăturile pe care orice viitor membru al CSM ar trebui să le întrunească, și anume coloana vertebrală, echilibrul interior, precum și viziunea strategică și managerială.

Subiectul primei teme de dezbatere a fost Recâștigarea încrederii în sistemul juridic.

Prezentarea subiectului a fost realizată de dl. judecător Cristi Danileţ, vicepreşedinte al Judecătoriei Oradea.

Vorbitorul și-a pus problema de a ști dacă noțiunea de încredere în sistemul de justiție înseamnă încrederea populației în sistem, încrederea justițiabililor sau încrederea magistraților în sistem. Pentru a răspunde la această întrebare și pentru a afla la ce nivel se situează încrederea în justiție, au fost avute in vedere diferite sondaje realizate atât pe plan național, cât și pe plan local. Barometrul de Opinie Publică, efectuat de către Fundația Soros în decembrie 2007 și vizând încrederea populației la nivel național, arată că 20% din populație declară că are încredere în justiție, procent ce descrie un minim al încrederii, comparabil cu anii 1999 sau 2000, maximul acestei încrederi în perioada 1998 – prezent fiind atins în anul 2002. Același sondaj demonstrează că 76% dintre români nu au încredere în justiție, plasând justiția pe locul trei, după partidele politice în care 83% din populație nu are încredere și Parlament cu un nivel al neîncrederii de 78%. Potrivit ultimului Eurobarometru privind încrederea în instituții la nivelul Uniunii Europene în toamna anului 2009, în România s-a înregistrat o creștere a încrederii în justiție de la 25% în iunie 2009 la 28% în noiembrie 2009, în timp ce în Europa se observă o scădere de la 48 la 43%. În ceea ce privește încrederea populației în personalul din sistemul juridic, Sondajul Gallup din ianuarie 2008 prezintă următoarele rezultate: 29% din populație are încredere în polițisti, 28% în avocați, 28% în judecători și 26% în procurori. În același timp, sondajul arată că doar 20% dintre români au încredere în justiție, și doar 18% simt că pot să se încreadă în CSM.

Totodată, pentru a sonda opinia justițiabililor in ceea ce privește încrederea în actul de justiție, dl. Danileț a inițiat, împreună cu Facultatea de Drept și cea de Sociologie din Oradea, un sondaj prin care s-a ajuns la un rezultat de 46,5% încredere în actul de justiție efectuat de către instanțele orădene, față de un procent de 42% la nivel național. Repondenții au fost chestionați și în ceea ce privește problemele sistemului, funcționarea administrativă a acestuia, rezultatele obținute fiind încurajatoare; astfel, 64% se declară satisfăcuți de funcționarea instanței, 90% au fost mulțumiți de comportamentul respectuos al judecătorului, 37% consideră că dosarele sunt soluționate rapid, iar 87% dintre justițiabili sunt conștienți că numărul de dosare ce revin spre soluționare fiecărui judecător este prea mare. Întrebați fiind asupra gradului de corupție din sistem, 15% dintre justițiabili au răspuns că toți judecătorii sunt corupți, în timp ce 93% au declarat că nu au oferit nici un fel de atenție. S-a putut observa că persoanele implicate efectiv in demersuri judiciare și care au ajuns să cunoască mecanismele sistemului judiciar prezintă un grad de încredere mult mai ridicat în justiție decât restul populației. Prin sondaj s-a concluzionat că noțiunea de încredere în justiție este prea vagă, majoritatea celor chestionați înțelegând prin aceasta modul în care funcționează instanța, integritatea persoanei care înfăptuiește actul de justiție, cât și finalitatea actului. Însă este cert faptul că încrederea în justiție se formează prin percepția asupra corectitudinii serviciilor și asupra integrității personalului.

În continuare, dl. Danileț, abordând aspectul încrederii magistraților în sistem, a prezentat o serie de studii de percepție asupra independenței sistemului realizate de Transparency International România în perioada 2005 – 2007, studii care au relevat faptul că 80% dintre judecători, respectiv 70% dintre procurori sunt de părere că sistemul este independent. De asemenea, magistrații apreciază că CSM contribuie doar într-o mică măsură la asigurarea independenței lor și la protejarea împotriva riscurilor ce decurg din îndeplinirea atribuțiilor lor. Magistrații consideră că profesiunea lor este caracterizată și de vulnerabilitate, care poate împieta asupra actului de justiție și care e cauzată de anumite imixtiuni și presiuni, între care: pozițiile publice ale oamenilor politici; modul de evaluare profesională și potențialele acțiuni disciplinare, neexistând în acest moment în România un organism de consultare etică; imprevizibilitatea privind abaterile disciplinare și sancțiunile; instabilitatea legislativă; pozițiile anumitor instituții publice față de activitatea instituțiilor judiciare; opinia publică și mass-media; atacurile din presă.

În vederea soluționării, la nivel sistemic, a tuturor problemelor menționate, vorbitorul consideră că CSM este cel care trebuie să reacționeze în mod eficient și prin luarea de decizii corecte. Se așteaptă din partea CSM implicare în educarea cetățeanului privind cunoștinte minime de justiție și drepturile omului, precum și implicare în legătura continuă cu ONG-urile. Ținând cont de faptul că 48% din populație se informează de la televizor, CSM ar trebui nu doar să fie prezent la emisiunile televizate, dar și să furnizeze materiale și informații presei, pentru ca populația să intre în contact și cu punctul de vedere al magistraților. Totodată, trebuie întărite relațiile cu avocații și rezolvată problema de comunicare dintre magistrați și CSM propunându-se, în acest sens, înființarea, în cadrul CSM, a unui sector de relații cu magistrații. S-a concluzionat că judecătorul are și un rol educativ, motiv pentru care el trebuie să iasă în public în vederea promovării statului de drept și a drepturilor fundamentale.

Cea de a doua temă a fost Rolul Consiliului Superior al Magistraturii, privit din perspectiva impunerii sale între puterea judecătorească și cea executivă sau legislativă

Tema a fost susținută de către Ciasc Rustin, vicepreședintele Tribunalului Caraș-Severin.

Susținerea temei a demarat cu enumerarea unor definiții date noțiunii de justiție în limbajul curent, în sens tehnic, în limbajul politic sau în mass-media, insistând pe ideea de dreptate, cât și pe faptul că justiția ar putea fi privită și ca un serviciu public al statului. De asemenea, vorbitorul a atras atenția asupra necesității de a face diferența între noțiunea de autoritate judecătorească, care se compune din instanțele judecătorești, din Ministerul Public și din Consiliul Superior al Magistraturii, și cea de putere judecătorească, putere care este separată de celelalte două Puteri ale statului – legislativă și executivă – și care se exercită prin instanțele judecătorești.

Puterea judecătorească presupune un risc mai mic în ceea ce privește abuzul de putere în raport cu celelalte două puteri ale statului. Astfel, magistratului trebuie să-i fie asigurate garanții față de celelalte puteri, rolul CSM fiind tocmai acela de a garanta independența judecătorilor, independență privită atât sub aspect funcțional, cât și personal. Funcționarea instanțelor, fără imixtiunea legislativului sau executivului, determină independența funcțională completată de cea personală dată de sistemul de accedere în magistratură, formarea profesională a magistraților, libertatea de expresie, înființarea de organizații profesionale, compatibilitățile și interdicțiile funcției de magistrat. Astfel, CSM trebuie privit ca un tampon între puterea judecătorească și cea legislativă, respectiv executivă, iar în vederea accentuării acestui rol, vorbitorul a realizat o privire comparativă asupra sistemului românesc, punctând aspecte specifice în această privință din cadrul sistemului judiciar din Statele Unite, precum și din sistemul existent în două țări de referință din Europa, Franța și Spania. În Franța, spre exemplu, CSM prezintă anumite particularități care măresc rolul său de implicare, fiind alcătuit din două formațiuni, una pentru judecători și alta pentru procurori, iar printre membri se numără inclusiv Președintele și Ministrul Justiției. Același fenomen se constată și în Spania, unde CSM este alcătuit din 20 de membri, dintre care 12 sunt magistrați , iar 8 sunt personalități numite de către Parlament și Rege. Vorbitorul este de părere că, în România, rolul societății civile în structura CSM ar trebui solidificat, fie prin procedura de alegere, fie prin alocare de noi atribuții sau creșterea numărului de membri.

Dezbaterea primelor două teme

Principalele opinii exprimate de către participanţii la dezbatere în ceea ce priveşte aceste teme, au fost următoarele:

– s-a pus întrebarea dacă componența CSM este în măsură să influențeze raporturile dintre judecători și CSM și, de asemenea, ce răspundere au membrii societății civile față de deciziile pe care le ia CSM, având în vedere că în strategia de reformă din perioada 2003-2007 s-a recomandat ca societatea civilă să facă parte din structura CSM. Dna. Mona Pivniceru a declarat că nu pledează pentru participarea masivă a societății civile în corpul CSM, datorită chestiunilor tehnice, fiind de părere că în România nu există o societate civilă bine structurată;

– CSM ar trebui să se deschidă către societatea civilă, iar nu societatea civilă să facă parte din structura CSM;

– având în vedere faptul că magistrații membri ai CSM răspund, cel puțin teoretic, în fața celor care i-au ales, s-a pus întrebarea în fața cui răspunde membrul societății civile pentru activitatea sa din cadrul CSM;

– s-a susținut că descentralizarea atribuțiilor CSM ar fi o soluție la actualele probleme cu care se confruntă sistemul. Astfel, ar fi de preferat ca CSM, în calitatea sa de garant al independenței justiției, să asigure doar cadrul general de desfășurare a activității judecătorești, iar adevărata putere să aparțină instanțelor și parchetelor;

– în ceea ce privește componența CSM, ar trebui stabilită o proporție între numărul membrilor societății civile și cel al magistraților;

– s-a propus ca, între membrii CSM, să fie aleși și politicieni, astfel încât puterea legislativă și cea executivă să fie la curent cu problemele magistraților, dar, în același timp, s-a opinat că intruziunea puterii politice în corpul CSM nu ar fi indicată, deoarece raportul dintre puteri nu înseamnă participarea politică în CSM;

– la nivel structural CSM ar trebui sa fie al tuturor, însă, în ceea ce privește formarea profesională a magistraților, el ar trebui să fie specializat;

– justiția reprezintă o putere în stat, și nu un serviciu public;

– cel mai important lucru pentru care magistrații trebuie să lupte rămâne descentralizarea;

Cea de a treia temă a fost Transparența decizională a Consiliului Superior al Magistraturii.

Tema a fost susținută de către Adrian Neacșu, judecător la Tribunalul Vrancea, și de către Horațius Dumbravă, judecător la Curtea de Apel Târgu-Mureș.

Consiliul Superior al Magistraturii este un organ colegial și colectiv, care adoptă decizii în mod anonim, în cadrul ședințelor sale. De altfel, Constituția României prevede la art. 133 alin. 5 că „Hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii se iau prin vot secret.” și, respectiv, Legea 31/2004 la art. 29 alin.4 că „Hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii, în plen și în secții se iau prin vot direct și secret și se motivează.”. Cu toate că răspunderea membrilor CSM este reglementată ca fiind individuală, asumarea deciziilor se face în mod colectiv și anonim. Se pune astfel o primă problemă în legătură cu transparența, și anume, cum poate fi antrenată răspunderea membrilor CSM, din moment ce magistrații sunt lipsiți de posibilitatea de a evalua activitatea individuală a acestora.

Transparența trebuie analizată din două puncte de vedere: atât din punctul de vedere al transparenței activității, cât și al celei decizionale. S-a subliniat faptul că, deși termenul de 3 zile pentru publicarea pe site a proiectului ordinii de zi a Plenului și a secțiilor CSM, prevăzut de art. 29 alin. 10 din Legea 317/2004, este respectat, se constată lipsa caracterului de previzibilitate deoarece apar, în ultimul moment, noi puncte pe ordinea de zi. Art. 14 alin. 2 din Regulamentul CSM dispune obligația de publicare pe site-ul CSM, odată cu ordinea de zi soluționată, a proceselor-verbale de ședință împreună cu semnăturile prevăzute de Regulamentul CSM, obligație ce ar trebui întru totul respectată pentru sporirea gradului de transparență. Alte măsuri în același sens le reprezintă comunicarea din oficiu a stenogramelor sedințelor Plenului și Secțiilor CSM, precum si garantarea accesului la documentele publice din mapa electronică a CSM (emap), anterior cu 3 zile de desfășurarea ședințelor.

Vorbitorul și-a pus întrebarea dacă CSM ar trebui să adopte standarde diferite în ceea ce privește transparența publică, respectiv transparența din interiorul sistemului de justiție, considerând că este imposibil de stabilit dacă ar trebui stabilite aceleași standarde, în momentul de față lipsa de transparență fiind aceeași de ambele părți. De asemenea, s-a exprimat opinia conform căreia judecătorul ar trebui sa se bucure direct de transparență, și nu prin intermediul organizațiilor profesionale. Totodată, trebuie realizat un echilibru între confidențialitate și nevoia de tranparență.

În scopul sporirii gradului de transparență, vorbitorul consideră necesară respectarea prevederilor Legii nr. 52/2003, atât în ceea ce privește activitatea normativă proprie a CSM, în domeniul elaborării regulamentelor și a hotărârilor cu caracter normativ prevăzute de lege, cât și ca model autoasumat de bune practici pentru activitatea non-normativă, cu toate că CSM refuză aplicarea acestei legi, susținând că se află în afara câmpului ei de aplicare. S-a atras atenția și asupra faptului că nu este asigurat liberul acces la copii ale înregistrărilor video integrale ale ședințelor CSM. Pentru asigurarea transparenței activității CSM, ultimele două măsuri propuse se referă la necesitatea existenței unui contact permanent și direct al comisiilor cu persoanele interesate de mersul lucrărilor, respectiv la înființarea unui organism consultativ informal, cu activitate permanentă, care să asigure din punct de vedere tehnic consultarea și informarea continuă a asociațiilor profesionale și a reprezentanților societății civile.

Dezbaterea temei

Principalele opinii exprimate de către participanţii la dezbatere în ceea ce priveşte această temă, au fost următoarele:

– un pas important în direcția asigurării transparenței decizionale este transmiterea în direct a ședințelor CSM;

– orice candidat la funcția de membru al CSM trebuie să aibă o viziune asupra sistemului și să își fixeze niște obiective concrete în vederea reformării sistemului;

– proiectul de față este gândit în două faze: o primă fază care își propune, pe baza acestor dezbateri, să ofere o bază potențialilor candidați la funcția de membri ai CSM și o a doua fază pe parcursul căreia candidații vor fi evaluați în funcție de proiectele prezentate ;

– se propun două modele de candidați la funcția de membri CSM: un model pragmatic și un model mai romantic;

– în vederea unei responsabilizări mai mari a candidaților, se propune organizarea de alegeri în două tururi, deoarece actualul sistem de alegeri a CSM îi dezavantajează pe mulți dintre candidații foarte competenți;

– descentralizarea sistemului este deosebit de importantă. Ar trebui să existe un organism format din toate instanțele și parchetele care să decidă în probleme specifice, iar CSM să rămână doar un garant al independenței magistraților;

– printre calitațile esențiale care trebuie întrunite în persoana oricărui membru al CSM se număra echilibrul interior și capacitatea de interacționare. Cei aleși trebuie să fie oameni puternici care au capacitatea de a negocia și de a duce până la capăt o negociere în numele celor pe care îi reprezintă. De asemenea, este important și modul în care aceștia fac fața unui dialog într-o emisiunea ostilă;

– se pune întrebarea ce pârghii deține CSM pentru a reprezenta interesele magistraților pentru că, în lipsa existenței unor astfel de pârghii, proiectele candidaților, deși sunt bune, nu vor putea fi realizate. Pentru acest motiv, într-un sistem de echilibru al puterilor în stat, CSM ar trebui să se afle pe picior de egalitate cu celelalte puteri;

– în celelalte state europene componența CSM nu este dominată de societatea civilă, însă s-a ajuns la concluzia că exprimarea unui punct de vedere al societății civile în CSM este benefică, deoarece membrii societății civile pot contribui la formarea unei viziuni de ansamblu asupra sistemului;

– prezentarea rapoartelor de activitate a CSM în Parlament ar putea constitui o metodă de responsabilizare a CSM;

– descentralizarea prin diminuarea atribuțiilor administrative a CSM nu înseamna o scădere a puterii acestuia. Atribuțiile dintr-un anumit domeniu trebuie transpuse într-un alt domeniu, iar puterea de reprezentativitate ar trebui unificată;

 

 

A patra temă de discuție a fost Volumul optim de cauze în activitatea procurorului

Acest subiect a fost prezentat de dna. Elisabeta Draguț, procuror general la Parchetul de le lângă Curtea de Apel Craiova.

S-a susținut că nu se poate pune semn de egalitate între volumul optim de muncă al unui magistrat și normarea muncii, motiv pentru care programul de optimizare a volumului de muncă pe 2010 stabilit de către CSM este deficitar. Vorbitoarea consideră că munca unui magistrat nu poate fi normată fară a se crea un dezechilibru și un dezavantaj între magistrați, și că, într-un sistem ierarhic, un procuror cu funcție de execuție nu este în măsură să normeze munca unui procuror cu funcție de conducere.

S-s subliniat în continuare faptul că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova reprezintă unul din cele mai încărcate parchete din țară, numărul de 103000 cauze care trebuie soluționate de către aceeași schemă de personal din 2006 la care se adaugă peste 60000 de audiențe demonstrând pe bună dreptate acest lucru. Având în vedere că eficiența activității unui procuror se traduce prin numărul de acte de inculpare realizate de către acesta și confirmate de către instanță, un volum optim de muncă ar însemna eficientizarea muncii și nu normarea ei.

Problema stabilirii unui nivel optim de muncă a magistraților devine imperios necesară, deoarece este inuman ca un singur procuror să soluționeze peste 1000 de cauze. În programul de raționalizare a volumului de muncă CSM a avut în vedere criterii diferite în ceea ce privește aprecierea gradului de complexitate a activității procurorilor, respectiv a judecătorilor, fără a face diferența între complexitatea abstractă și complexitatea în mod concret. Criteriile pentru stabilirea gradului de complexitate al unei cauze ar trebui să fie cele stabilite de CEDO. Vorbitoarea este de părere că, dacă nu se va întreprinde nimic din punct de vedere legislativ în acest sens, se va ajunge la un blocaj al sistemului. Din acest motiv, activitatea parchetelor în ceea ce privește transferarea sarcinilor ar trebui regândită, astfel încât procurorul să se concentreze numai asupra cauzelor importante.

Dezbaterea temei

Principalele opinii exprimate de către participanţii la dezbatere în ceea ce priveşte această temă, au fost următoarele:

  • soluția la problema volumului optim de muncă ar fi descentralizarea. Conducătorii instanțelor și parchetelor ar trebui să fie cei care se ocupă de optimizarea volumului de muncă deoarece aceștia cunosc specificul fiecărei instanțe;
  • în prezent există numeroase petiții îndreptate împotriva magistraților, multe dintre acestea fiind total neîntemeiate, însă toate presupun consum de resurse umane și financiare;
  • ca urmare a programului stabilit, CSM ar trebui să își asume responsabilitatea pentru termenele lungi, precum și pentru lipsa de personal din sistem;
  • este necesară elaborarea unui program pe termen lung care să aibă în vedere și capacitatea de muncă a magistraților. Tocmai de aceea, viitorul candidat la CSM trebuie sa aiba o viziune și un proiect prin care să încerce soluționarea problemei volumului optim de muncă și a deficitului de resurse umane din sistem.”

 

 

 


Aflaţi mai mult despre , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!







JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill
JURIDICE GOLD pentru studenţi foarte buni, free
Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.