RIL admis. Admisibilitatea recursului declarat impotriva hotararilor prin care a fost judecat apelul, in conditiile in care recursul era singura cale de atac ce putea fi exercitata
5 mai 2010 | Andrei PAP, Andrei PAP
In Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 291 din 4 mai 2010 a fost publicata Decizia nr. 35 din 14 decembrie 2009 pronuntataa de Inalta Curte de Casatie si Justitie, privind admisibilitatea recursului declarat impotriva hotararilor prin care a fost judecat apelul, in situatia particulara in care, potrivit legii, recursul era singura cale de atac care putea fi exercitata impotriva hotararii instantei de fond.
1. Obiectul recursului
Colegiul de conducere al Parchetului de pe langa Curtea de Apel Bucuresti a transmis instantei supreme o sesizare cu recurs in interesul legii, pentru a se pronunta asupra problemei de drept intervenita in practica instantelor, legata de admisibilitatea recursului declarat impotriva hotararilor prin care a fost judecat apelul, in conditiile in care, potrivit legii, recursul era singura cale de atac care putea fi exercitata impotriva hotararii instantei de fond.
2. Jurisprudenta contradictorie
La nivelul instantelor judecatoresti s-au conturat opinii diferite in ceea ce priveste modul de solutionare a recursului declarat impotriva deciziei pronuntate in apel in cazul in care, potrivit legii, impotriva hotararii primei instante nu putea fi exercitata decat calea de atac a recursului.
Astfel, unele instante s-au pronuntat in sensul ca este inadmisibil recursul declarat impotriva deciziei prin care a fost considerata apel calea de atac exercitata impotriva hotararii pronuntate in prima instanta. In acest sens, s-a motivat ca, din moment ce hotararea pronuntata in prima instanta era susceptibila de a fi atacata numai pe calea recursului si s-a exercitat impotriva ei o cale de atac solutionata ca apel, nu poate sa fie examinata din nou de o instanta de control judiciar, in recurs, pentru ca a fost supusa o data unui astfel de control si a ramas definitiva, indiferent daca acea cale de atac a fost gresit considerata apel.
Alte instante, dimpotriva, au retinut, in mod judicios – dupa cum apreciaza ICCJ – ca recursul declarat in astfel de conditii este admisibil si fondat, fiind incidente cazurile de casare prevazute de art. 385^9 alin. 1 pct. 3 si 11 din Codul de procedura penala, cata vreme gresit s-a procedat la judecarea cauzei in apel, in loc sa fie solutionata in recurs, in raport cu cerintele si trasaturile specifice unei asemenea cai de atac, incat se impune casarea unei atare decizii date cu incalcarea vadita a normelor procedurale privind desfasurarea procesului penal si trimiterea cauzei la instanta competenta, in vederea judecarii recursului in complet legal constituit si in conformitate cu dispozitiile prin care este reglementata aceasta cale de atac.
3. Opinia reprezentantei PICCJ
Cu privire la sesizarea in discutie, reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a solicitat sa fie respinsa pe motiv ca din verificarea practicii judiciare existente la nivelul intregii tari s-a constatat ca aceasta are caracter unitar.
4. Optiunea instantei supreme
Deliberand asupra sesizarii cu care a fost investita, Inalta Curte constata divergenta jurisprudentiala existenta la nivelul instantelor nationale si decide – redam dispozitivul:
„Admit sesizarea cu recurs in interesul legii formulata de Colegiul de conducere al Parchetului de pe langa Curtea de Apel Bucuresti.
Se stabileste ca recursul declarat impotriva unei hotarari prin care a fost solutionata calea de atac a apelului, desi recursul era singura cale de atac ce putea fi exercitata impotriva hotararii primei instante, este admisibil, potrivit dispozitiilor art. 385^1 lit. e) din Codul de procedura penala, fiind incidente cazurile de casare prevazute de art. 385^9 alin. 1 pct. 3 si 11 din Codul de procedura penala.”
Andrei PAP
