Secţiuni » Jurisprudenţă » Curţi de apel
Jurisprudenţă Curţi de apel

Curtea de Apel Brasov. Anulare act de control taxe si impozite
09.05.2010 | JURIDICE.ro

Secţiuni: Jurisprudență Curți de Apel
JURIDICE - In Law We Trust

Dosar Nr.  1512/119/2009

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BRAŞOV

Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal

Decizia nr. 100/R

Şedinţa publică din 2 februarie 2010

PREŞEDINTE – Mirena Radu – judecător

Marcela Comşa – judecător

Silviu Gabriel Barbu – judecător

Raluca Popa – grefier

Pe rol fiind soluţionarea recursului declarat de pârâta Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Sf. Gheorghe împotriva Sentinţei civile nr. 984/29.10.2009 pronunţată de Tribunalul Covasna în dosarul nr. 1512/119/2009, având ca obiect anulare act de control taxe şi impozite.

La apelul nominal tăcut în şedinţă publică se prezintă avocat Claudiu Bâta pentru intimata reclamantă SC Zsancar SRL, lipsă fiind recurenta pârâtă Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Sf. Gheorghe şi intimata pârâtă Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Covasna.

Procedura îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Instanţa constată că recursul este declarat în termen legal şi scutit de la plata taxei judiciare de timbru şi timbru judiciar De asemenea, se constată că s-a solicitat judecarea recursurilor şi în lipsa, în conformitate cu dispoziţiile art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.

Avocat Claudiu Bâta depune la dosar împuternicire avocaţială şi concluzii scrise, învederând instanţei că nu mai are alte cereri de formulat.

Nemaifiind alte cereri de formulat şi alte probe de administrat, instanţa, în baza art. 150 coroborat cu art. 316 Cod procedură civilă, închide dezbaterile şi acordă cuvântul asupra recursului.

Avocat Claudiu Bâta solicită respingerea recursului, menţinerea hotărârii instanţei de fond ca fiind temeinică şi legală pentru motivele arătate în concluzii scrise, cu cheltuieli de judecată.

CURTEA:

Asupra recursului de faţă:

Constată că prin sentinţa civilă nr. 984/29.10.2009 pronunţată de Tribunalul Covasna s-au dispus următoarele: s-a admis excepţia privind lipsa calităţii procesuale pasive a pârâtei Direcţia Generală a Finanţelor Publice Covasna şi în consecinţă s-a respins acţiunea formulată de reclamanta SC ZSANCAR SRL Sf. Gheorghe faţă de această pârâtă ca fiind făcută împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

S-a admis acţiunea formulată de reclamanta SC ZSANCAR SRL Sf. Gheorghe împotriva pârâtei Administraţia Finanţelor Publice Sf. Gheorghe şi, în consecinţă:

A fost obligată pârâta să restituie reclamantei sumele de: 5.971 lei achitată cu chitanţa seria TS2B nr. 0886794 din 25.01.2008, 2.906 lei achitată cu chitanţa seria TS2A nr. 9949123 din 24.09.2007, 1.793 lei achitată cu ordinul de plată nr. 37/28.05.2007, 2.830 lei achitată cu chitanţa seria TS2A nr. 9915649 din 07.09.2007, 5.379 lei achitată cu ordinul de plată nr. 29/22.04.2008, 12.101 lei achitată cu ordinul de plată nr. 15/19.02.2007, 6.286 lei achitată cu ordinul de plată nr. 32/08.05.2007, 1.146 lei achitată cu ordinul de plată nr. 29/12.06.2008, 3.483 lei achitată cu ordinul de plată nr. 30/05.05.2008 – reprezentând taxa specială pentru prima înmatriculare, cu dobânda legală calculată, potrivit art. 124 din OG nr. 92/2003, de Ia data încasării şi până la restituirea integrală.

A fost obligată pârâta să plătească reclamantei 2.039,30 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Asupra excepţiei privind lipsa calităţii procesuale pasive a pârâtei DGFP Covasna, instanţa de fond a constatat ca acţiunea reclamantului poartă asupra pretenţiei de restituire a taxelor de primă înmatriculare achitate la Trezoreria municipiului Sf. Gheorghe din cadrul Administraţiei Finanţelor Publice Sf. Gheorghe, administraţie care, deşi funcţionează în cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a judeţului Covasna, este persoană juridică, deci poate sta şi singură în judecată.

Contestaţia formulată de reclamantă împotriva adresei de refuz şi îndreptată către DGFP Covasna este inutilă de vreme ce actul atacat nu are caracterul de act administrativ de natură a da naştere, a modifica ori stinge raporturi juridice, în sensul dat de art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, ci reprezintă o simplă adresă de corespondenţă a pârâtei, cu caracter informativ, prin care s-a răspuns cererii reclamantei de restituire a taxelor.

Ca urmare, în raportul juridic dedus judecăţii, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Covasna nu este parte, astfel excepţia invocată a fost admisă, iar cererea introductivă a fost respinsă faţă de pârâta DGFP Covasna ca fiind făcută împotriva unei persoane fară calitate procesuală pasivă.

Pe fondul cauzei, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Reclamanta a solicitat în luna aprilie 2009 restituirea taxelor de primă înmatriculare achitate cu chitanţele şi ordinele de plată arătate mai sus, taxe la plata cărora a fost obligată pentru înmatricularea în România a autovehiculelor descrise mai sus.

Pârâta AFP Sf. Gheorghe, prin adresa nr. 16286/16.06.2009 (f. 23) îi comunică refuzul de restituire invocând prevederile OUG nr. 50/2008 privind instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule.

Instanţa de fond a constatat că cererea de chemare în judecată este întemeiată şi a fost admisă ca atare, pentru considerentele ce urmează:

Taxa de primă înmatriculare achitată de reclamantă s-a perceput de către organul fiscal în baza prevederilor art. 2141 Cod fiscal.

Practica instanţelor de judecată a stabilit că dispoziţiile art. 2141-2143 din Codul fiscal încalcă dispoziţiile art. 90 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, întrucât taxa în discuţie era percepută doar pentru autoturismele achiziţionate din statele comunitare şi înmatriculate pentru prima dată în România, nu şi pentru cele deja înmatriculate în România.

Faptul că taxa de primă înmatriculare era percepută nelegal este confirmat de împrejurarea că prin OUG nr. 50/2008 această taxă a fost abrogată începând cu data de 1 iulie 2008, fiind înlocuită cu taxa pe poluare pentru autovehicule.

Prin normele de aplicare, aprobate prin HG nr. 686/2008, se instituie o procedură de restituite a diferenţei dintre taxa de primă înmatriculare achitată în perioada 1 ianuarie 2007 – 30 iunie 2008 şi noua taxă de poluare.

Însă instanţa de fond a apreciat că dispoziţiile OUG nr. 50/2008 nu sunt incidente în speţă pentru motivele următoare:

Taxa specială ce face obiceiul prezentei cauze a fost încasată în baza legislaţiei fiscale interne în vigoare anterior dalei de 1 iulie 2008 şi care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Intr-o alare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.

Din aceasta perspectiva reclamanta are dreptul Ia restituirea integrală a taxei speciale încasate în temeiul unor dispoziţii legale contrare normelor comunitare.

In astfel de situaţii Curtea de Justiţie Europeana a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală şi îmbogăţirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fî plătite şi daune pentru pierderile suferite (a se vedea: CJC, cazul nv. 68/79 Hans Just I/S contre Ministere danois des impots et aeciscs precum şi cauza conexată m. C- 290/05 şi C-333/05 Nâdasdi şi Nemeth parag. 61-70).

In acest context, nu se poate reţine justificat că statul român are un temei legal de reţinere a unei părţi din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială .

Instanţa de fond a mai reţinut că noua taxă instituită de OUG nr. 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară, are alt mod de calcul şi altă destinaţie.

Aşa fiind, instanţa de fond a apreciat că nu este posibilă respingerea acţiunii reclamantei, menţinând ca legală taxa speciala încasată sub imperiul normelor din Codul fiscal pe considerentul incidenţei şi efectelor produse de OUG nr. 50/2008. A admite această teză ar însemna ea soluţia dată acţiunii reclamantului să nu fie integrală şi eficace.

Nu în ultimul rând, instanţa de fond a reţinut că restituirea doar a diferenţei între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 şi taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ şi pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data naşterii şi consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident, contravine principiului neretroactivitaţii legii consacrat prin art. 15 alin. 1 din Constituţie.

Din această perspectivă, aplicarea OUG nr. 50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantului.

Având in vedere aceste considerente, instanţa de fond a reţinut ca reclamanta a achitat o taxă de înmatriculare nelegală, deci nedatorată, ca urmare, în temeiul art. 18 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 554/2004, va admite cererea de chemare în judecată faţa de pârâta Administraţia Finanţelor Publice Sf. Gheorghe şi va recunoaşte părţii dreptul de a obţine restituirea integrală a sumei achitate cu respectivul titlu.

Pentru acoperirea prejudiciului cauzat reclamantei prin imposibilitatea folosirii sumelor achitate, instanţa de fond a obligat pârâta la plata dobânzii legale aferente debitului, dobândă prevăzută de art. 124 Cod proc. fiscală, în speţa fiind vorba de un raport juridic fiscal. Dobânda va fi calculată de Ia data plăţii fiecărei taxe şi până la restituirea efectivă.

In temeiul art. 274 Cod procedură civilă, cum pârâta a căzut în pretenţii, instanţa de fond a obligat-o la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat, taxă de timbru şi timbru judiciar. Însă în ce priveşte cuantumul onorarului avocaţial solicitat de 4.000 lei, instanţa de fond a constatat ca acesta este nepotrivit de mare în raport de gradul redus de complexitate a pricinii, ştiut fiind că instanţele judecătoreşti s-au pronunţat în mod constant în sensul admiterii unor cereri de chemare în judecată având acelaşi obiect, cât şi în raport de efortul depus de avocat. Aşadar, în temeiul art. 274 alin. (3) Cod procedură civilă, instanţa de fond a redus la 2.000 lei onorariul avocaţial la care a fost obligată pârâta.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Administraţia Finanţelor Publice a mun. Sfântul Gheorghe, solicitând admiterea recursului şi modificarea sentinţei atacate în sensul respingerii acţiunii formulate de reclamanta SC ZSANCAR SRL.

În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta arată, în esenţă, că instanţa de fond în mod greşit a admis acţiunea reclamantei, deoarece nu s-a pronunţat pe excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de organul fiscal pârât la fond, în sensul că reclamanta nu a indicat actul administrativ fiscal prin care i-a fost vătămat un drept sau interes legitim recunoscut de lege. Astfel, recurenta pârâtă arată că, la solicitarea intimatei reclamante să îi restituie taxa de primă înmatriculare achitată pentru mai multe autoturisme second-hand importate, în sumă totală de 41.865 lei, i-a răspuns societăţii reclamante că nu există o bază legală pentru neplata taxei de primă înmatriculare.

De asemenea, recurenta pârâtă arată că, începând cu data de 01.07.2008 a intrat în vigoare OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, act normativ care stabileşte că achitarea taxei are în continuare caracter imperativ, astfel că nu poate fi reţinută culpa procesuală a pârâtei pentru a obliga organul fiscal pârât la plata cheltuielilor de judecată şi nici la plata dobânzii legale. OUG nr. 50/2008 stabileşte cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule şi instituie procedura de restituire a diferenţei de cuantum rezultată din aplicarea acestei noi prevederi legale.

Recurenta pârâtă contestă aplicabilitatea dispoziţiilor art. 90 alin. 1 din Tratatul Comunităţilor Europene, motivând că aceste dispoziţii vizează în realitate numai introducerea unor limitări ale drepturilor statelor de a introduce pentru produse comunitare impozite mai mari decât pentru produsele interne, astfel încât perceperea taxei de primă înmatriculare în România nu este contrară dispoziţiilor comunitare, ca principiu general, legislaţia comunitară lăsând autorităţilor naţionale competenţa în ceea ce priveşte alegerea formei şi a mijloacelor prin care să pună în practică normele comunitare.

În concluziile scrise depuse la dosar, reclamanta intimată solicită respingerea recursului declarat de pârâtă şi menţinerea soluţiei pronunţate pe fondul cauzei de către Tribunalul Covasna, cu cheltuieli de judecată în recurs. În esenţă, intimata reclamantă arată că în mod corect instanţa de fond a aplicat prevederile comunitare, deoarece art. 148 alin. 2 din Constituţia României obligă judecătorul naţional să aplice direct normele comunitare atunci când normele juridice interne contravin celor comunitare, exemplificând cu jurisprudenţă a CJCE.

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa atacată raportat la motivele de recurs invocate şi la dispoziţiile art. 304 ind. 1 Cod pr. civ., Curtea apreciază recursul pârâtei Administraţia Finanţelor Publice Covasna ca fiind în parte fondat, anume cu privire la data de la care se cuvine a fi acordată dobânda legală societăţii intimate reclamante.

Astfel, reclamanta SC ZSANCAR SRL a solicitat restituirea sumei totale de 41865 lei achitată la Administraţia Finanţelor Publice Sfantul Gheorghe cu titlul de taxă specială de primă înmatriculare pentru înmatricularea mai multor autoturisme second-hand achiziţionate din state membre ale Uniunii Europene. Suma încasată a fost vărsată la bugetul de stat, iar restituirea sumei a fost cerută de reclamant de la pârâta Administraţia Finanţelor Publice Stantul Gheorghe, refuzul pârâtei constituind un refuz nejustificat ce poate fi cenzurat de instanţa de contencios administrativ, atrăgând astfel competenţa instanţelor de contencios administrativ. În privinţa inadmisibilităţii acţiunii, instanţa de recurs constată că, din moment ce în cauză se ridică problema aplicării directe a dreptului comunitar în conformitate cu art. 148 alin. 2 din Constituţie, parcurgerea anumitor reguli de procedură administrativă din dreptul intern nu mai are relevanţă în soluţionarea cauzei, instanţa având de soluţionat numai fondul cauzei prin raportare la normele comunitare incidente în cauză.

Într-o jurisprudenţă constantă, Curtea constată că plata sumei de bani constând în taxa de primă înmatriculare este o operaţiune prealabilă înmatriculării. În cauză nu s-a pus în discuţie înmatricularea autovehiculului, înmatriculare care s-a realizat, ci compatibilitatea perceperii taxei pentru prima înmatriculare cu prevederile comunitare şi dispoziţiile constituţionale interne care stabilesc regimul juridic şi forţa juridică a normelor comunitare pentru dreptul intern, anume cu prevederile art. 90 alin. 1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană şi art. 148 din Constituţia României.

În mod corect, instanţa de fond a constatat că taxa de primă înmatriculare percepută reclamantului este în contradicţie cu dreptul comunitar, anume cu prevederile art. 90 alin. 1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, astfel că în mod corect instanţa de fond a dispus obligarea pârâtei la restituirea acestei taxe, dispoziţiile art. 148 din Constituţia României obligând la aplicarea directă a normelor comunitare în cazul în care norma juridică internă contravine normei comunitare. Prin instituirea acestei taxe s-a creat o situaţie discriminatorie între persoanele care îşi achiziţionează autoturisme rulate aduse din import şi persoanele care îşi achiziţionează autoturisme rulate din România, în sensul că aceştia din urmă sunt scutiţi de plata acestei taxe, beneficiind astfel de o situaţie avantajoasă.

Această taxă, stabilită de art. 2141 din Codul fiscal este percepută doar în cazul înmatriculării în România, după 01.01.2007, a unui autovehicul care a fost anterior înmatriculat în alt stat membru al Uniunii Europene decât România, nu şi pentru un autovehicul care a fost deja înmatriculat în România, indiferent de nivelul de poluare. Prevederile cuprinse în OUG nr. 50/2008, care reformuleaza conceptul de taxă de primă înmatriculare în cel de taxă de poluare, sunt la rândul lor criticabile, câtă vreme şi acestea menţin obligaţia de plată a unei taxe cu ocazia primei înmatriculări a autoturismelor second-hand de import din state UE, spre deosebire de autoturismele second-hand aflate deja pe piaţa internă, care nu sunt taxate în cazul schimbării proprietarului cu acelaşi regim de impozitare, împrejurare care creează o discriminare de natură a încălca prevederile art. 90 alin. 1 din Tratatul de instituire a Uniunii Europene.

Curtea a constatat că, în aceste împrejurări, cu referire la ambele acte normative de instituire a taxelor privind prima înmatriculare a autoturismelor importate din state UE, nu se aplică în mod uniform şi nediscriminator principiul ”poluatorul plăteşte” şi nici nu se respectă prevederile art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană.

În acest sens s-a pronunţat şi Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene în cauzele reunite C-290/05 şi C 333/2005, în cauzele reunite C-290/05 şi C-333/05, Âkos Nâdasdi c. Vam-es Penzugyorseg Eszak-Alfoldi Regionalis Parancsnoksâga, respectiv Hona Nemeth c. Vam-es Penzugyorseg Del-Alfoldi Regionalis Parancsnoksâga. Curtea Europeană de Justiţie a arătat că, în sistemul Tratatului instituind Comunitatea Europeană, art. 90 suplimentează dispoziţiile referitoare la abolirea taxelor vamale şi a măsurilor cu efect echivalent. Scopul acestuia este acela de a asigura libera circulaţie a mărfurilor între statele membre în condiţii normale de concurenţă, prin eliminarea oricăror forme de protecţie care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne care discriminează produsele provenite din alte state membre (cauzele reunite C-393/04 şi C-41/05, Air Liquide Industries Belgium).

În ceea ce priveşte impozitarea autoturismelor second-hand importate, Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene a apreciat de asemenea că art. 90 caută să asigure completa neutralitate a impozitării interne sub raportul concurenţei între produsele care se află deja pe piaţa naţională şi produsele importate (cauza C-387/01,Weigel).

Conform unei jurisprudenţe bine stabilite, art. 90 par. 1 este încălcat atunci când taxa aplicată produselor importate şi taxa aplicată produselor naţionale similare sunt calculate diferit pe baza unor criterii care conduc, chiar dacă numai în anumite cazuri, la un nivel al taxei mai mare în cazul produselor importate (a se vedea cauza Weigel). Totuşi, chiar dacă nu sunt îndeplinite condiţiile pentru existenţa unei asemenea discriminări, impozitarea poate fi discriminatorie în mod indirect, datorită efectelor pe care le produce.

In scopul de a asigura neutralitatea impozitării interne prin respectarea regulilor de concurenţă între autoturismele uzate aflate deja pe piaţa naţională şi autoturismele similare importate, este necesar să fie comparate efectele taxei de înmatriculare pentru vehiculele nou importate dintr-un alt stat membru decât statul de referinţă (de exemplu taxa introdusă de Ungaria) cu efectele valorii reziduale a taxei de înmatriculare care afectează vehiculele similare înmatriculate deja în acel stat şi cărora, pentru acest scop, le-a fost deja aplicată această taxă.

O comparaţie cu autoturismele second-hand plasate în circulaţie în ţară înainte de intrarea în vigoare a legii privind taxele de înmatriculare nu este relevantă. Scopul art. 90 nu este acela de a împiedica statele membre să introducă noi impozite sau să schimbe cota de impunere sau baza de impunere a unor impozite existente.

Cât priveşte criteriile care pot fi folosite pentru determinarea unei taxe, Curtea a observat că, în stadiul său actual, dreptul comunitar nu restrânge libertatea fiecărui stat membru de a construi un sistem fiscal care face diferenţieri între anumite produse, chiar dacă este vorba de produse similare în sensul art. 90 par. 1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană pe baza unor criterii obiective, cum ar fi provenienţa materiilor prime folosite sau procesul de producţie aplicat. Totuşi, o asemenea diferenţiere este compatibilă cu dreptul comunitar numai dacă urmăreşte obiective care sunt ele însele compatibile cu cerinţele Tratatului şi ale legislaţiei comunitare secundare şi dacă regulile în cauză sunt de natură să evite orice formă de discriminare, directă sau indirectă, îndreptată împotriva importurilor din alte state membre sau orice altă formă de protecţie a produselor naţionale concurente (cauza Outokumpu).

În contextul sistemului taxelor de înmatriculare, criterii precum tipul motorului, capacitatea cilindrică şi clasificarea fundamentată pe motive de protecţie a mediului reprezintă criterii obiective. Prin urmare ele pot fi folosite într-un asemenea sistem. Pe de altă parte, nici nu există vreo cerinţă ca valoarea taxei să fie legată de preţul autoturismului.

Totuşi, o taxă de înmatriculare nu trebuie să împovăreze produsele provenind din alte state membre mai mult decât produsele naţionale similare. Constatându-se că taxa achitată este nelegală, în mod corect s-a dispus restituirea ei, aceasta fiind o plată nedatorat, cu atât mai mult cu cât judecătorul fondului este obligat de art. 148 alin. 2 şi 4 din Constituţie să aplice prioritar normele de drept comunitar.

În privinţa noilor acte normative care reglementează cadrul juridic pentru restituirea taxei speciale de primă înmatriculare către persoanele care au achitat-o în perioada 1 ianuarie 2007 şi până în luna iunie 2008, instanţa constată pe de o parte că, potrivit art. 15 alin. 2 din Constituţie, legea dispune numai pentru viitor, astfel încât, prin coroborare cu dispoziţiile art. 21 alin. 1 şi 2 din Constituţie, nu se poate restrânge accesul Ia justiţie al unei persoane pentru situaţii juridice născute anterior legii noi, chiar dacă această nouă reglementare îşi întinde efectele, prin conţinutul său şi prin modul de reglementare, şi asupra acelor situaţii juridice anterioare. Cu alte cuvinte, justitiabilii nu pot fi împiedicaţi să îşi valorifice în justiţie drepturile ori interesele legale pentru simplul motiv că există o reglementare nouă ce stabileşte un alt regim juridic pentru starea de fapt contestată de acel destinatar al legii. O interpretare contrară ar conduce la ideea unui fine de neprimire în această materie, ceea ce este inadmisibil, întrucât ar încălca principiul constituţional al accesului liber la justiţie.

În privinţa dobânzii legale acordate reclamantului, instanţa de recurs constată că instanţa de fond a stabilit corect temeiul general al acoperirii beneficiului nerealizat de societatea reclamantă, însă nu a indicat corect perioada pentru care i se cuvine reclamantei intimate dobânda legală pentru suma reprezentând taxa de primă înmatriculare. Astfel, dobânda legală se cuvine pentru fiecare taxă de primă înmatriculare ce compune suma totală de 41865 Iei începând cu data de la care reclamanta intimată a solicitat organului fiscal restituirea taxei, anume data de 27 aprilie 2009.

Pentru toate considerentele arătate, Curtea în baza art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct. 9 şi art. 304 indice 1 Cod procedură civilă urmează să admită în parte recursul declarat de pârâtă şi să modifice dispoziţiile din sentinţa civilă atacată numai cu privire la dobânda legală, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.

Văzând prevederile art. 274 Cod procedură civilă, soluţia pronunţată în recurs, precum şi volumul de muncă depus de avocatul intimatei reclamante în cauză, instanţa de recurs va respinge cererea intimatei reclamante de obligare a recurentei la plata cheltuielilor de judecată în recurs.

Pentru aceste motive

In numele legii

DECIDE:

Admite în parte recursul declarat de recurenta pârâtă Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Sfantul Gheorghe împotriva Sentinţei civile nr. 984/29.10.2009 pronunţată de Tribunalul Covasna, pe care o modifică în parte în sensul că dobânda legală pentru fiecare sumă în parte va fi calculată începând cu data de 27 aprilie 2009.

Menţine restul dispoziţiilor sentinţei civile recurate.

Fără cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 2 februarie 2010.

Preşedinte                                          Judecător                           Judecător

Mirena Radu                                     Marcela Comşa                   Silviu Gabriel Barbu

Grefier Raluca Popa

Red. S.G.B./2.03.2010 Dact. CC/9.03.2010

5 ex. – Jud. Fond G. Ută

Cuvinte cheie: , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti