Secţiuni » Arii de practică » Litigation » Contencios administrativ
Contencios administrativ
DezbateriCărţiProfesionişti
5 comentarii

Nu cred ca aveam atat


17 mai 2010 | Cecilia JABRE

UNBR Caut avocat
Servicii JURIDICE.ro

Cinemometrul.

Cunoscut sub numele de radar, de obicei Python sau Python II, in orice caz montat pe o “MAI … “ (un Logan rosu pe care cert niciun sofer nu il observa la timp), el este un mijloc de masurare si inregistrare a vitezei autovehiculelor care circula pe drumurile publice, utilizat la supravegherea traficului rutier, dupa cum ne invata pct. 2.1 din anexa la Ordinul nr. 301/2005 emis de directorul Biroului Roman de Metrologie Legala.

El este intalnit in expresii de genul “m-a luat radaru ” sau “ati fost inregistrat de radar cu viteza…”, expresii indeobste urmate de o mimica trista si lipsita de perspective, ori in jubilatii precum “mi-am luat un anti-radar”, caz in care desigur rostirea cuvantului gadila in mod placut urechile rostitorului.

Trecand in mod usuratic, dar nu primejdios, de la potentialul semantic si emotional, la cel juridic, se constata urmatoarele:

Potrivit pct.1.2 din aceeasi anexa, pentru a putea fi utilizate în măsurările de interes public, cinemometrele prevăzute la punctul 1.1 trebuie să îndeplinească, printre altele, cerinţele metrologice şi tehnice prevăzute în ordinul de mai sus.

Printre acestea, exista si conditia ca eventualele erori de masurare a vitezei sa se inscrie in anumite limite, considerate acceptabile din punct de vedere tehnic pentru acuratetea constatarilor, limite prevazute la pct. 3.1.1.

Daca in urma verficarii metrologice, se constata ca erorile se inscriu in limitele de mai sus, aparatul de masurare va fi validat pentru a fi utilizat in interes public de catre organele de politie rutiera.

Rezulta ca buletinul de verificare metrologica eliberat in urma verificarilor atesta doar faptul ca aparatul radar se inscrie in marjele de eroare prevazute de lege si nu ca acesta functioneaza perfect.

Astfel, aparatul poate functiona perfect, sau poate indica o viteza mai mare (dar inscrisa in marja legala de eroare) ori una mai mica decat cea reala (dar inscrisa si ea in marja legala de eroare), existand astfel un dubiu cu privire la precizia absoluta a masuratorii.

Marja de eroare de mai sus este susceptibila, in anumite situatii, sa produca efecte juridice. Si anume, in situatiile in care vitezele masurate ale autovehiculelor se situeaza cu doar cativa km/h peste pragurile prevazute de lege pentru depasirea vitezei maxime admise pe un anumit sector de drum.

Consecintele constau in incadrarea juridica diferita a faptei si aplicarea unor sanctiuni diferite.

Astfel, daca viteza maxima admisa este depasita cu 10-20 km/h, fapta reprezinta contraventia prevazuta de art. 108, alin. 1, lit. a, pct. 4 din OUG nr.195/2002 si se sanctioneaza cu amenda din clasa I de sanctiuni si cu 2 puncte de penalizare, daca depasirea este de 21-30 km/h contraventia este cea prevazuta de art. 108, alin. 1, lit. b, pct. 2 si se sanctioneaza cu amenda din clasa a II-a de sanctiuni si cu 3 puncte de penalizare, daca depasirea este de 31-40 km/h contraventia este cea prevazuta de art. 108, alin. 1, lit. c, pct. 3 si se sanctioneaza cu amenda din clasa a III-a de sanctiuni si cu 4 puncte de penalizare, daca depasirea este de 41-50 km/h contraventia este cea prevazuta de art. 108, alin. 1, lit. d, pct. 3 si se sanctioneaza cu amenda din clasa a IV-a de sanctiuni si cu 6 puncte de penalizare, iar daca depasirea este cu mai mult de 50 km/h contraventia este cea prevazuta de art.102, alin. 3, lit. e si se sanctioneaza cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancţiuni şi cu aplicarea sancţiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile.

Evident, cel sanctionat va incerca sa demonstreze ca viteza reala nu depasea pragul prevazut de lege si in acest sens se va invoca in fata instantei, printre altele, marja de eroare a cinemometrului, adica dubiul cu privire la precizia masuratorilor realizate.

Dupa se arata intr-o celebra hotarare de larga respiratie europeana, pronuntata de Curtea Europeana a Drepturilor Omului, acuzatiile in materie contraventionala trebuie, in functie de circumstante, asimilate unor acuzatii in materie penala, o astfel de asimilare fiind deplin aplicabila in cazul contraventiilor referitoare la circulatia pe drumurile publice.

Dupa cum se arata in aceeasi hotarare, consecinta imediata a unei astfel de asimilari este faptul ca in favoarea contravenientului opereaza prezumtia de nevinovatie, care, dupa cum noi autorul stim, presupune ca politia trebuie sa dovedeasca, dincolo de orice dubiu, savarsirea faptei si vinovatia, adica sa demonstreze ca radarul functioneaza perfect.

Or, singura proba grabnic depusa, in genere numai la repetatele solicitari ale instantei, este buletinul de verificare metrologica, care, dupa cum socotim ca am aratat mai sus, nu face proba ceruta.

Cum in privinta preciziei mijlocului de masurare exista un dubiu, acesta ii va profita contravenientului, urmand a se considera ca radarul indica o viteza mai mare decat cea reala, si ca abaterea se inscrie in marja legala tolerata.

Aplicand marja de eroare, se ajunge adesea ca in situatiile limita viteza reala rezultata sa coboare sub unul din pragurile legale descrise mai sus, caz in care se modifica incadrarea juridica a faptei si se demonstreaza nelegalitatea procesului verbal de contraventie.

Pentru evitarea pe viitor a unor astfel de situatii de incertitudine asupra vitezei masurate, in cazurile in care viteza inregistrata este situata putin peste pragurile legale, s-ar recomanda agentilor de politie sa aplice beneficiul dubiului, sa coboare viteza sub pragul legal si sa sanctioneze pentru contraventia inferioara ca gravitate, urmand insa ca plansele foto depuse la dosar sa contina viteza maxima inregistrata.

Spre exemplu, daca aparatul radar indica 103 km/h, contravenientul sa fie sanctionat pentru conducerea cu 99 km/h, iar plansele de la dosar sa fie cele cu 103 km/h, intru edificarea instantei si pentru a se verifica corectitudinea aplicarii beneficiului dubiului.

Gasim ca o astfel de solutie nu ar fi fundamental gresita si nici de natura sa impiedice organul competent sa aplice legea, deoarece daca acesta poate sanctiona pentru mai mult, el va putea sanctiona si pentru mai putin si pentru ca nu ar exista niciun impediment sa se prezume ca daca autovehiculul a circulat cu 103 km/h, el va fi atins candva in evolutia sa in trafic si 99 km/h.

Din nefericire in opinia noastra, au existat si instante care au inlaturat apararile petentilor, considerand fie ca radarele sunt prezumate a functiona perfect, fie ca marjele de eroare s-ar aplica numai la verificarea metrologica, nu si ulterior, la utilizarea in trafic.

Gasim ca prima motivare pacatuieste prin aceea ca se confunda prezumtia de legalitate a cinemometrului, cu prezumtia de acuratete absoluta a acestuia.

Prezumtia de legalitate prevazuta de pct. 5 din normele metrologice presupune ca cinemometrul a fost verificat si corespunde cerintelor tehnice si metrologice (printre care si inscrierea in marjele legale de eroare), proba facandu-se prin buletinul de verificare, in timp ce prezumtia de acuratete absoluta a masuratorilor ar trebui sa aiba la baza un inscris care sa ateste faptul ca aparatul functioneaza perfect.

Or, printre datele pe care trebuie sa le contina buletinul de verificare metrologica nu se inscriu si rezultatele concrete ale masuratorilor metrologice.

In ceea ce priveste al doilea motiv invocat de unele instante, apreciem ca acesta poate fi combatut prin notorietatea faptului tehnic al uzurii in timp a unui aparat.

Mai exact, daca cinemometrul putea avea o marja de eroare la data verificarii metrologice, cu atat mai mult, el va fi susceptibil de a avea erori dupa utilizari repetate in trafic, acesta fiind si motivul pentru care el este supus unor verificari periodice.

In speranta ca acest articol va furniza instantelor material de cugetare in directia de a sugera agentilor de politie sa dea masura adevaratului lor talent in aplicarea dispozitiunilor legale, cu intreaga consideratie, un vechi aplicator – in prezent admirator – al materiei,

Jud. Cecilia JABRE, Tribunalul Bucuresti

Vă invităm să publicaţi şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Ne bucurăm să aducem gândurile dumneavoastră la cunoştinţa comunităţii juridice şi publicului larg. Apreciem generozitatea dumneavoastră de a împărtăşi idei valoroase. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord, publicarea pe JURIDICE.ro nu semnifică asumarea de către noi a mesajului transmis de autor. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteţi citi aici. Pentru a publica pe JURIDICE.ro vă rugăm să luaţi în considerare Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!
JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice.
Puteţi prelua gratuit în website-ul dumneavoastră fluxul de noutăţi JURIDICE.ro:
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro

Newsletter JURIDICE.ro


Social Media JURIDICE.ro



Subscribe
Notify of
5 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


Secţiuni          Noutăţi     Interviuri     Comunicate profesionişti        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie         Arii de practică          Note de studiu     Studii