ArticoleESSENTIALSRNSJStudiiOpiniiInterviuriInterviuri VIDEOPovestim cărţi
 
 
Opinii
Print Friendly, PDF & Email

Solidaritate guvernamentala. Dihotomie sau duplicitate?
19.05.2010 | JURIDICE.ro, Mona-Maria PIVNICERU


CONFERINTA VALERIU STOICA 2019

Dacă este corect că se operează o reducere cu caracter general, în procent de 25% din câştigul salarial brut, la nivelul tuturor bugetarilor, aşa cum arată proiectul de ordonanţă a guvernului, care şi-a propus rezolvarea crizei exclusiv prin diminuarea veniturilor provenite de la bugetul de stat, părând a exista o egalitate de tratament, denumită generic solidaritate, în realitate, dincolo de manevrarea colectivă a bugetarilor în activitate, ordonanţa realizează şi o diminuare discreţionară a valorii punctului de pensie şi, corelativ, si catimea acesteia.

Astfel, deşi, prin Legea bugetului asigurărilor sociale de stat nr. 12/2010, s-a stabilit valoarea punctului de pensie la 732,8 lei, prin ordonanţa în discuţie, începând cu 1 iunie 2010 – adică acelaşi an bugetar – valoarea punctului de pensie s-a diminuat la 622,9 lei (prin modificarea art. 16 alin. 1 din Legea nr. 12/2010), ceea ce înseamnă inca o reducere a cuantumului pensiei cu 15%, pe lângă procentul de diminuare de 15%, reglementat separat în ordonanţă.

Aşadar, pentru persoanele retrase din activitate operează o reducere reală de 30% din drepturile băneşti: 15% ca o consecinţă a diminuării valorii punctului de pensie, iar si 15% la vedere, prin dispoziţii exprese ale aceleiasi ordonanţei, ceea ce înseamnă retroactivitatea legii, o dublă diminuare şi crearea unei insecurităţi juridice a condiţiei financiare a bugetarilor în discuţie, supusi astfel discreţionarului executiv.

Pe acest fundal comun, care marchează atât prezentul, cât şi viitorul (intrucat modalitatea de calcul şi valoarea punctului afectează, deopotrivă, atât salariile în plată, toate pensiile prezente, dar si pe cele viitoare), solidaritatea se diferenţiază, însă, iar unii bugetari sunt mai solidari decât ceilalţi, insa nu în suportarea efectelor crizei, ci în sprijinirea puterii executive, deoarece veniturile acestora nu se diminuează in mod egal cu cele ale celorlalţi bugetari.

Astfel, dacă puterea judecătorească trebuia constrânsă şi financiar (la fel ca şi deputaţii, senatorii, diplomaţii şi alte câteva categorii nominalizate în ordonanţă), pentru ca – nu-i asa? – criză fiind, pensiile lor se impozitează cu 90%, aceeaşi solidaritate nu mai operează si în cazul poliţiştilor, militarilor, serviciilor speciale, A.N.I. etc şi – atenţie! – nici în cazul Curţii Constituţionale.

Putem înţelege de aici că solidaritatea este diferenţiată şi că s-a îndepărtat de conceptul iniţial, rămas doar teoretic, care semnifică o unitate strânsă, fondată pe comunitate de interese, sentimente, idei ori spirit de înţelegere?

Numai astfel se poate explica exceptarea acestor ultime categorii de la taxa de solidaritate instituită prin ordonanţă şi care semnifică, de fapt, prezervarea atributelor de exercitare a represiunii şi asigurarea impunerii oricărei dispoziţii cu pretenţia de a reprezenta legea (democrată şi, mai ales, constituţională), căci despre legalitate ar fi absurd să mai discutăm.

Poate acestea sunt măsurile de prevedere la care se referă documentul înaintat Fondului Monetar Internaţional (paragraful 7 alin. 2), potrivit cu care Guvernul se obligă să obţină o hotărâre favorabilă emisă de Curtea Constituţională, în privinţa constituţionalităţii măsurilor suplimentare de reducere a salariilor cu 25%, a sporurilor, a pensiilor cu 15%, a subvenţiilor pentru încălzire, a numărului angajaţilor din sectorul bugetar etc.!

Tot astfel, nu s-ar putea compara, spre exemplu, ca argumente în susţinerea solidarităţii, abrogarea dispoziţiilor art. 81 din Legea nr. 303/2004 (prin art. 201 lit. f din Proiectul de lege privind pensiile), cu privire la acordarea de salarii compensatorii la pensionarea magistraţilor, adică înlăturarea lor, cu cele ale art. X alin. 2 lit. d din ordonanţa în discuţie, care doar le impozitează cu 15% pe cele pentru persoanele aparţinând M.A.N., Regiei Naţionale ale Pădurilor etc.

De aici rezultă crearea unui nou concept: solidaritate diferenţiată. Nu suntem solidari într-o comunitate de interese noi între noi, cei care suntem vizaţi de aceste măsuri, şi nici nu este vorba despre o solidaritate generală, precum nici criza nu este numitorul comun al solidarităţii, de orice fel ar fi ea. Vom fi obligaţi la solidaritate aşa cum dispune Puterea, în mod diferenţiat, după cum alege ea însăşi, în funcţie de modul în care activitatea noastră îi serveşte în vreun fel sau altul, părând mai mult a fi o solidaritate cu Puterea şi nu cu efectele crizei, care tinde să distrugă, să convertească ori să pervertească imprecis oameni, principii şi reguli, într-un declin regizat de incompetenţă şi neputinţă.

Se poate realiza şi o absorbţie de competenţe – abandonând insusi conceptul de solidaritate în sine, care nu foloseşte în toate împrejurările – ajungându-se astfel la desolidarizare şi acuze publice privind nerespectarea ordinului dat.

Potrivit guvernanţilor (a se vedea interviul ministrului finantelor, de marţi, 11.05.2010 ora 21.00 si difuzat la Ştirile Pro TV), Justiţia trebuie să respingă acţiunile tuturor celor care contestă diminuările salariale, pentru a nu fi, ea insasi, acuzată de incapacitatea României de a plăti pensiile şi salariile.

Cu alte cuvinte, Justiţia este solidară cu criza, cu Puterea sau cu ea însăşi, în realizarea misiunii sale sociale? Sau a devenit o parodie constituţională, la fel ca şi magistraţii, a căror independenţă semnifică de acum înainte doar executarea la comandă, sub imperiul ameninţării, a directivelor date de executiv.

Aşadar, trebuie respinse toate acţiunile privind contestarea drepturilor salariale şi nu cred că există o încălcare mai flagrantă sau o ameninţare mai clara a independenţei puterii judecătoreşti – cel puţin de la proclamarea ei încoace – care să trădeze mai limpede adevărata politică faţă de puterea judecătorească şi o lipsă mai mare de respect faţă de cetăţean.

Rămâne de văzut care drepturi sunt supuse prescripţiei, aşa cum dispune ultimul articol din ordonanţa pe care o comentăm, articol care trimite imprecis la un alin. VII – ce nu există în substanţa legii, înfrângând astfel, dincolo de bolmojeala în sine, un elementar principiu de drept, potrivit cu care drepturile salariale şi cele cuvenite retragerii din activitate sunt imprescriptibile.

Aşadar, e criză, însă nu toţi bugetarii sunt solidari, putând vorbi, deci, despre o solidaritate diferenţiată, în funcţie de interes şi de context.

În orice caz, criza nu afectează în mod egal bugetarii, nici legal şi nici situaţional.

Poate că ar fi bine ca guvernul să se gândească si sa acorde magistraţilor, pe perioada crizei, dreptul la iniţiativă economică, drept care nu există în statutul profesiei, dându-le astfel posibilitatea legală de a-şi completa veniturile pe timp de criză, fără a afecta bugetul statului, nici măcar cu suma prezentă de 0,0000027%, pentru magistraţi activi, şi 0,00069 %, pentru cei retraşi din activitate.

Oricum, chiar şi în aceste condiţii, rămânând strict în limitele date de context, guvernul ar trebui să ia în calcul, la plată, faptul că magistraţii activi desfăşoară activitatea profesională şi pentru cele 1200 de posturi vacante, ceea ce înseamnă că un magistrat efectuează o normă şi jumătate, excluzând orele suplimentare. Cum s-ar putea armoniza această situaţie de fapt cu solidaritatea proclamată?

Mai presus de toate aceste observaţii, subzistă o întrebare:

Ieşirea din criză înseamnă oare crearea unui penitenciar republican, aşa cum indica înăsprirea climatului penal general, creat tot prin norme penale de criză, spre a arăta cetăţeanului că trebuie solidarizat fără crâcnire la executarea, sub sancţiuni penale, a măsurilor dispuse? Ori semnifică întărirea sistemului represiv, oferit ca singur substitut de dezvoltare economică, spre a se demonstra că alternativa solidarităţii este sancţiunea, născându-se astfel un concept diform, acela de solidaritate impusă arbitrar, la fel de imprevizibil în structură şi conţinut ca şi atitudinea guvernamentală care l-a creat.

Puterea judecătorească constrânsă public în a judeca după cum dispun guvernanţii (a se vedea ameninţările ministrului finanţelor, potrivit cu care acţiunile în justiţie privitoare la drepturi băneşti de orice fel trebuie respinse); magistraţii compromişi, defăimaţi public, pentru a li se decredibiliza activitatea (a se vedea hotărârile judecătoreşti care nu sunt puse în executare de către executiv, circulând în acest sens acte scrise ale cancelariei); reforma sistemului judiciar, care, potrivit aceleiaşi viziuni, este abia la inceput (a se vedea programul de reformă al Ministerului Justiţiei, după care inspecţia judiciară trece în controlul Parlamentului, abaterile disciplinare în competenţa ministrului justiţiei, iar magistraţii ascultaţi specializat de serviciul de ascultare specializată din penitenciare); o legislaţie situaţională şi aberantă care înfrânge principiile câştigate istoric şi minima securitate individuală şi … cetăţeanul, cel în beneficiul căreia se sacrifică totul, pretinzându-se respectarea demnităţii lui, asigurarea unei minime siguranţe materiale şi, în general a unui climat aşezat, stabil şi predictibil.

Până atunci, rămân imagini terifiante: genitorii noştri traşi şi împinşi de jandarmi şi arătată neputinţa lor fizică, ca o consecinţă a consumării lor biologice în profitul nostru general; neputinţa noastră, a tuturora, de a interveni în vreun fel pentru a curma acest spectacol macabru, în care şi noi reprezentăm un personaj de fundal, demultiplicat în mii de individualităţi, cu impregnanţa difuză a unui sentiment de frică şi zădărnicie; instituţii ale statului, câştigate democratic, acum incapabile de reacţie; o violenţă verbală şi atitudinală direct proporţională cu dimensiunea crizei …. şi, mai general, o lume înfricoşată de climatul cotidian, presupus a fi stabil şi democratic.

Şi, totuşi, la ce se referă solidaritatea guvernamentală?

Mona-Maria PIVNICERU
prof. univ. dr magistrat la Inalta Curte de Casatie si Justitie
presedinte Asociatia Magistratilor din Romania

Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate