Cursa sobolanilor
16 iunie 2010 | JURIDICE.ro, Amelia FARMATHY
Cursa şobolanilor a început. Dacă onoraţii membrii ai Guvernului au socotit mai sigure catacombele pentru a-şi croi drum spre Parlament, înseamnă că ei ştiu foarte bine ce urmează. Şi le e frică. Mai mult de viitor decât de prezent, când vara toropeşte chiar şi instinctele elementare. Dar vara trece şi, de-ar fi să amintesc o vorbă care a făcut carieră, “iarna nu-i ca vara”. Când e prea cald, foamea nu dă ghes, o duşcă fiind de ajuns să înece amarul. Dar iarna lucrurile vor arăta cu totul altfel, iar catacombele nu vor fi suficiente. Încă de pe vremea Revoluţiei Franceze s-a probat un adevăr incontestabil: de furia foamei nu se scapă nici în gaură de şarpe. Deocamdată zidurile par suficiente pentru protecţie, dar apărarea e iluzorie. Este interesant de observat că cei mai consecvenţi protestatari sunt pensionarii. Lucru neobişnuit în aparenţă, dar perfect justificat de disperarea omului care s-ar putea să nu mai apuce primăvara următoare.
Restul alege să aştepte. Încurajator pentru unii, această aşteptare poate acumula tensiuni nebănuite, iar dacă se va deschide, cine ştie cum, supapa reţinerii, nicio instituţie nu va mai fi de folos în faţa foamei , frigului şi urii.
Cam la fel se întâmplă şi în rândurile “puterii” judecătoreşti. Unii au încercat forţarea intrării în protest, alţii au avut lipsa de obraz de a se întreba cât costă votul unui judecător ce a votat contra iniţiativei. Răspunsul e simplu: pentru început 25 de procente, dar asta nu înseamnă că părerea acestora merită jignită de o asemenea manieră de tot felul de personaje care până mai ieri cărau servietele unor miniştri ce astăzi sunt “duşmanii” declaraţi ai judecătorilor.
În asemenea momente, când “duşmanul” îşi pregăteşte minuţios mişcările, orice iniţiativă trebuie bine gândită, din vreme pregătită. Şi nici aceste precauţiuni nu sunt suficiente pentru obţinerea unui rezultat concret.
Mai e nevoie hotărârea oamenilor, de tăria de a rezista la presiuni , ameninţări sau şantaj.
Or, câtă vreme suntem plătiţi după voia şi cheful unui ministru, nu suntem şi nu vom fi o putere egală celorlalte două. Dimpotrivă, noi suntem executanţii, de vreme ce acceptăm orice, numai să nu ne mai taie vreo bucată din salarii. Ei dictează, noi jucăm.
Astă toamnă, mi-am auzit mulţi colegi care nu ştiau cum să iasă cât mai repede din protest, de frică neprimirii salariilor. Ce principii, ce iluzii de independenţă, când adevărul e că suntem doar nişte bugetari ceva mai răsăriţi. Şi atât.
Dacă vreodată se va mai protesta, cel mai important obiectiv nu sunt salariile, ci asigurarea independenţei prin gestionarea şi stabilirea propriului buget.
Banii sunt cel mai eficient mijloc de şantaj, mai ales pentru cei care chiar trăiesc din salariu. Nu exclud că printre judecători sunt destui care nu trăiesc din salariu, dar aceştia nu sunt majoritatea. Deocamdată majorităţii îi e frică să se urnească într-o direcţie, chiar şi gradual. Cum e previzibil că vor urma şi alte micşorări, la un moment dat chiar şi frica va ceda în faţa perspectivei de a ajunge exact de unde am plecat pe la începutul anilor 90, când şi femeia de serviciu din anumite companii subvenţionate câştiga mai bine decât un judecător.
Până atunci, să avem răbdare, să pregătim terenul şi, cel mai important, dacă se poate, să facem economii pentru ca şantajul neplăţii să nu mai funcţioneze.
Să nu uităm că succesul unui demers depinde de ştiinţa de a ne aşeza cu spatele la vântul schimbării, ca acesta să ne dea un impuls, iar nu să ne arunce în ochi praful unei indiferenţe conjuncturale. Nu am ajuns încă la pragul cel mai de jos, şi de aceea coagularea unei acţiuni pare, la acest moment, improbabilă.
Pentru cei care făceau bilanţul adunărilor generale, încercând să creioneze, doar din condei, succesul practic inexistent al acestor întruniri, e bine să li se spună adevărul pe care, de altfel, şi ei îl ştiu, şi anume că cel puţin jumătate din judecători nu vor să protesteze. Aşa că, în loc de încercări încondeiate de manipulare, ar fi mai utilă conştientizarea adevărului, oricât de deranjant ar fi acesta.
Să nu neglijăm şi faptul că mulţi dintre cei care s-au aflat în protest toamna trecută au fost extrem de dezamăgiţi de rezultat, intuind în bucata de hârtie pompos denumită Pactul pe Justiţie doar încercarea de a ieşi cât de cât “onorabil” dintr-o situaţie in care majoritatea colegilor nu mai erau dispuşi să rămână. Evident, pe acea hârtie, în realitate, n-a dat nimeni doi bani, iar un an mai târziu ne aflăm în exact aceeaşi situaţie ca în vara anului trecut, cu unica deosebire că nu mai suntem singurii, ceea ce nu are darul de a schimba acum datele ecuaţiei, cel puţin pentru moment.
Acum e momentul să ne gândim foarte bine acţiunile pentru a avea consistenţă şi coerenţă. Asta nu înseamnă să stăm degeaba, ci să acţionăm la momentul potrivit, atunci când ne vom încadra în contextul social favorabil, chiar dacă, până se va fi depăşit inerţia, vor mai trece câteva luni.
Dacă am fi reacţionat acum, am fi servit pretextul perfect pentru cei care călăresc cifra 53 cu disperarea de a nu ştii să oprească galopul pierzaniei. Dacă alegem să nu reacţionăm pentru moment, îi lăsăm să-şi frângă singuri gâtul, fără a avea satisfacţia impunerii unor restricţii drepturilor şi libertăţilor constituţionale sub pretextul pericolului creat ca urmare a “defectării” sistemului judiciar. Măcar de astă dată, să jucăm mai inteligent decât ei. Eu cred că putem.
Dacă în schimb, ne vom agita în dueluri verbale sau în demisii răsunătoare, ne vom pierde în detalii nesemnificative şi vom străluci, ca de fiecare dată, prin lipsa pragmatismului.
Şi fiindcă veni vorba de demisii mediatizate, personal cred că demnitatea unui gest nu are nevoie de epistole către Nimeni. Cunoscându-l personal pe demisionar din perioada în care am judecat la Judecătoria Brăila, nu voi face alte comentarii vizavi de decizia acestuia. Dacă e bun profesionist, va câştiga din avocatură suficient ca în câţiva ani să uite de amărăciunea unor iluzii pe care şi-a întemeiat hotărârea de a îmbracă roba de magistrat. Dacă nu, va rămâne cu satisfacţia unui curaj epistolar care a asigurat o ieşire din scenă in lumina reflectoarelor. Rămâne de văzut ce se va întâmpla în spatele cortinei, dar asta nu e treaba mea.
Important e ce se întâmplă cu cei care rămân şi cum vom reuşi să ne adunăm, cu disciplină şi hotărâre, în jurul unor obiective comune care să ne unească, acceptând să rămânem diferiţi, dar laolaltă în faţa pericolului.
Acest pericol nu ne priveşte numai pe noi, ci şi pe aceia care astăzi găsesc doar ilegitimitate în orice atitudine prin care am refuza să robotim pe ogorul din ce în ce mai garnisit de dosare al sistemului judiciar. Domnilor, lăsaţi la o pare antipatia faţă de tagma noastră şi gândiţi-vă că un judecător prost plătit, demotivat, care stă cu frica incertitudinii sorţii sale, va fi de tot atâtea ori mai puţin atent la problemele voastre, căci le are pe ale lui. Dacă asta nu vă convinge, fiţi pragmatici şi imaginaţi-vă că nu e deloc exclus ca un judecător prost plătit, să accepte alte plăţi. Şi nu de fiecare dată veţi fi voi cei care veţi oferi mai mult. Îmi veţi spune că, oricum, lucrul acesta se întâmplă deja. Nu exclud să aveţi dreptate, dar cred că se exagerează intenţionat asemenea împrejurări punctuale. Dacă aveţi curajul acţiunii, daţi-i în vileag, lepădaţi-le masca respectabilităţii, nu scurmaţi murdăria, ci măturaţi-o din prim –planul vieţii sociale. Dacă nu, măcar tăceţi sau acoperiţi-vă capul cu basmaua clevetitoarelor bisericoase pentru a avea sentimentul apartenenţei, căci de utilitate nu poate fi vorba.
De ce credeţi că din Olimp, Zeus ne urăşte atât de mult? Şi mă refer aici la judecători. Oare nu pentru că îi încurcăm socotelile, refuzând să răspundem, de jos în sus, prompt la ordine sau sugestii?
Dacă noi ne ducem pe apa Sâmbetii, ne veţi urma, căci de o judecată strâmbă sau proastă, va fi loc şi timp berechet.
Până atunci însă, mai avem vreme să ne opunem umilirii şi discreditării, aceia dintre noi care nu se simt în vreun fel cu musca pe căciulă.
Restul va fi mai greu de convins, dar nu imposibil. Să avem răbdare!
Jud. Amelia FARMATHY
Curtea de Apel Bucureşti
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
