« Secţiuni « Articole « RNSJOpiniiPovestim cărţi
Opinii
 1 comentariu

Reality is in the eye of the beholder!
28.06.2010 | JURIDICE.ro, Alexandra LANCRANJAN

JURIDICE - In Law We Trust ZRVP

Realitatea cotidiana ar trebui sa fie un aspect deloc controversat atunci cand vorbim de actiuni si fapte. Tuturor ni se pare simplu sa percepem ca X a facut un anumit lucru, ca Y a dat o declaratie, ca in anumite conditii se impun anumite masuri. In viata de zi cu zi nu actionam foarte des in domeniul abstract, dar ultima saptamana, care a fost eminamente sub semnul juridicului, mi-a dovedit ca nu numai frumusetea tine de perspectiva din care o privesti ci si realitatea asa-zis obiectiva. Ca sa demonstrez ca fiecare dintre noi, in mod voit sau incostient, distorsioneaza realitate in cele mai mici aspecte o sa folosesc unul dintre evenimentele care au ocupat prima pagina a ziarelor: decizia Curtii Constitutionale privind pachetul de legi ale austeritatii. O mica precizare este necesara inainte de a incepe argumentatia: deoarece motivarea deciziei Curtii Constitutionale nu este publica nu am sa ma lansez in supozitii si speculatii pe fondul deciziei. Obiectul acestui material este strict analizarea perceptiei populatiei si mass-mediei.

La inceputul saptamanii realitatea mea personala parea limpede, clara si tehnica. Factorii politici au initiat un proces legislativ ce urma sa raspunda unei situatii de criza economica, acest proces s-a materializat intr-un pachet de legi pe care Guvernul a decis sa isi asume raspunderea. Dar pentru ca avem macar speranta ca traim intr-un stat de drept decizia politica oricat de arzatoare ar fi ea nu este suficienta pentru a face lucrurile sa se intample. Pentru a intra in vigoare si a produce efecte legile trebuie sa indeplineasca anumite conditii tehnice, printre care si aceea de conformitate cu dispozitiile constitutionale si tratatele internationale. Si tot la fel de tehnic, controlul conformitatii este dat in competenta Curtii Constitutionale care are obligatia ca dincolo de ce doresc unii sau altii, dincolo de sperante si de convingeri personale sa analizeze din punct de vedere legal textul normativ. Aceasta este procedura si pentru un moment, citind declaratia primului ministru, am crezut ca realitatea mea se muleaza in mod perfect peste cea generala (“Noi am făcut nişte legi constituţionale. Aşteptăm decizia Curţii”).

A sosit 24 iunie 2010, Curtea Constitutionala a decis sa ne tina in suspans amanand decizia iar pe 25 iunie 2010 a concluzionat ca unele dintre masurile continute de legile austeritatii sunt neconstitutionale. Acesta este punctul in care realitatile devin paralele. Realitatea mea, bazata pe prezumtia de buna-credinta, construieste in continuare rationamentul expus mai sus: judecatorii CCR au dezbatut problemele pentru care au fost sesizati, au constatat ca unele articole sunt in contradictie cu drepturile fundamentale prin urmare dincolo de ceea ce vrea executivul acestea nu pot fi puse in aplicare. Mai mult cineva trebuie sa isi faca mea culpa pentru lipsa de atentie in redactarea actelor normative. Cealalta realitate suna cam asa: Decizia CCR pune in pericol acordul cu FMI, Decizia CCR blocheaza toate masurile asumate de Guvern, Efectul deciziei CCR: leul s-a depreciat puternic, Consecintele deciziei CCR in plan extern sunt incalculabile.

Am incercat sa patrund in aceasta realitate care nu imi apartine si sa inteleg cum tot rationamentul meu logic si legal este eronat. Am inteles ca in aceasta realitate vina nu o poarta un executiv incapabil sa redacteze un text constitutional ci instanta care constata aceasta neregularitate, ca acordul cu FMI este destabilizat de acel text neimportant numit Constitutie si nu de faptul ca nu am invatat la nivel politic sa ne grabim incet si sa gandim inainte sa vorbim, leul este in picaj liber pentru ca avem drepturi ce nu pot fi incalcate flagrant nu pentru ca nu avem masuri viabile de recladire a economiei. Cel mai mult mi-a placut previziunea sumbra privitoare la efectele deciziei pe plan extern; am stat si m-am intrebat cum de mai exista Letonia ca stat dupa o decizie asemanatoare cu cea a Curtii Constitutionale.

Lasand ironia si sarcasmul am realizat ca fiecare are o realitate diferita si ca aceasta realitate difera in functie de criterii importante: gradul de intelegere al mecanismului de functionare a statului de drept, gradul de maturitate personala si organizationala, puterea de a ne asuma raspunderea pentru decizii. Cat timp nu invatam cum functioneaza mecanismul legiferarii si cine trebuie sa poarte raspunderea pentru legile neconstitutionale vom avea titluri de ziare care arata cu degetul spre Curtea Constitutionala pentru greselile unui executiv condus de “primul constitutionalist al tarii”. Cat timp clasa politica nu devine responsabila pentru actiunile sale o sa traim in aceste lumi paralele in care dezastrele economice sunt puse in seama altor institutii decat cele care ar trebui sa se preocupe de bunastarea tarii.  Realitatea inconjuratoare este unitara doar daca lucrurile functioneaza dupa reguli clare, cand legea e egala si pentru factorii de decizie si cand buna credinta ne ghideaza actiunile. Pana atunci, fiecare o sa traiasca in realitatea sa, in care Presedintele poate sa se intalneasca cu membrii unui partid politic fara sa existe o problema legala, Guvernul este nevinovat cand legifereaza fara cap iar singura vinovata este justitia.

Proc. Alexandra LANCRANJAN

 
Secţiuni: Opinii | Toate secţiunile
Cuvinte cheie: , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus
Gratuit pentru studenţi
Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează SmartBill
Concurs eseuri ZRVP

Până acum a fost scris un singur comentariu cu privire la articolul “Reality is in the eye of the beholder!”

  1. Dilema este reală. Însă, aşa cum aţi observat, unghiurile triunghiului: deficit demografic (Dd), deficit de libertate economică (De), pensie (p), trebuie să însumeze invaribil 180 grade. Dd+De+p=180. Cu cît unghiurile deficitelor sunt mai mici, cu atît dreptul de proprietate asupra pensiei poate fi apărat mai bine. Practic, iar nu teoretic. Dacă la demografie stăm prost (şi toate guvernele de pînă acum ne-au gonit din ţară) singurul factor care ar putea echilibra pensia este economia.

    Executivul a propus un compromis prin care se ascute niţel unghiul p, şi permită lărgirea temporară a unghiului De. Însă ce observăm? Chiar dacă temporar pensionarii vor fi fost puşi în situaţia de a se sacrifica, libertatea economică va fi şi mai prost apărată. Munca, antreprenoriatul sunt suprareglementate, parcă în duşmănie, semn că o oligarhie se bucură de monopoluri şi ne foloseşte, nu ca parteneri, aşa cum e firesc, ci ca pe o resursă de bani.

    Ei bine, decizia CCR pe mine mă bucură. Nu neapărat pentru că rigidizează unghiul p, şi tensionează, aproape de rupere, triunghiul, cît mai ales pentru că a deschis (poate inconştient) o altă cale, 100% legitimă, de ascuţire a unghiului De.

    Să recapitulăm: deficitul demografic este o variabilă independentă, şi orice ameliorare artificială se vede abia după o generaţie. Dreptul de proprietate asupra pensiei a fost bătut în cuie. Rămîne să intervenim numai asupra economiei.

    Întrucît oligarhia nu pare să fi sesizat calea de salvare a propriei feude, nu ne rămîne decît să o forţăm s-o facă. Cum? Accelerăm realitatea. Ascuţim noi, cetăţenii, în conspiraţie cu Justiţia, unghiul deficitului de libertate economică. Bine, dar cum? Pur şi simplu, ignorînd obstacolele legale ce fac ca numai 22% din populaţie să fie angajată în sectorul privat. Am strîns concluziile şi le-am transformat într-un text de atitudine, pe care l-am intitulat pompos proclamaţia de la Hiroşima. Este despre nesupunere civică prin muncă. Aş fi foarte bucuros să aflu că Justiţia este, şi va fi, de partea cetăţenilor. Lectură plăcută.

    (pentru uşurarea căutării pe net, am îngroşat semnificanţii)

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.
PLATINUM Signature      

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                        

VIDEO   STANDARD