De ce nu judecam dosarele de la o zi la alta?! Iata de ce!

Intr-un interviu TV recent, premierul Boc spunea : „Nu voi avea liniste pana cand nu voi pune acest sistem la punct. Ati vazut si vedem cu totii filme americane: se judeca in fiecare zi un proces, pana se termina. De ce nu am ajunge si noi in Romania sa judecam un proces in fiecare zi?”. Acum, eu am constatat ca in 2009 un judecator de la Judecatorii a avut de solutionat 915 cauze, la Tribunale 860 cauze si la Curtile de Apel 671 cauze, si oricand ne-am stradui sa impartim la cele 365 de zile pe an, mai ales dupa ce scadem zilele nelucratoare, si vacanta judecatoreasca si mai ramenem cu cca 200 zile lucratoare, tot am avea mai mult de un proces pe zi  – de aceea, eu cred ca premierul a vrut sa spuna nu ca isi doreste ca in fiecare zi sa se judece un proces, ci ar dori ca un proces sa se judece intr-o zi, gandindu-se ca sunt prea multe amanari.

Ei bine, daca e vorba de amanari, eu ma grabesc sa dau raspuns primului ministru. Astfel, studiind cauzele de amanare cu care ma confrunt in activitatea de judecata zilnica si propunand ca dovada in afara cuvantului meu de profesionist (manifestat public si altadata) un material intocmit de CSM privind motivele amanarilor date de instante. De asemenea, am analizat si recentul proiect de lege promovat de Guvern de accelerare a procedurilor (PLMASP). Si sunt in masura sa spun: „iata de ce nu putem si nici nu vom ajunge ca in Romania sa judecam un proces intr-o singura zi:”:

a. prim termen indelungat

– pentru ca un dosar se inregistreaza intr-o zi si pentru primul termen de judecata partile trebuie citate in alta zi (si asta e si in SUA, numai ca acolo se stabileste un calendar al procesului). Acest prim termen de judecata se stabileste in functie de natura cauzei si incarcatura existenta deja (deocamdata sistemul informatic se raporteaza numai la dosarele intrate, nu si cele rulate). Cum nr de judecatori este mic (aceleasi scheme aprobate de Guvern de 10 ani de zile si acelea insa incomplete datorita politicii dezastroase de resurse umane practicate de legiuitor si CSM) si nr de dosare in continua crestere (in ultimii doi ani nr de dosare de solutionat a crescut cu 500.000), primul termen de judecata este stabilit dupa cateva luni de la inregistrarea dosarului. De ex, la Judecatoria Oradea, un dosar penal inregistrat in luna august primeste termen cel mai devreme in luna noiembrie;

– pentru ca la fixarea termenului se tine seama de zilele de inactivitate (zile libere, sarbatori legale, vacanta judecatoreasca). Astfel, sunt parti care introduc actiunea in luna mai sau iunie si cum in lunile iulie si august este vacanta judecatoreasca, e evident ca primul termen de judecata va fi ulterior vacantei. Cu toate acestea, sunt instante in care se judeca cauze normale si in timpul vacantei, pentru ca in toamna rolul sa nu fie foarte incarcat;

– pentru ca la noi termenul il da computerul. Or , nu am vazut ca PLMASP sa imputerniceasca, asa cum e firesc, judecatorul sa fixeze termenul de judecata. Daca ar fi asa, imediat dupa inregistrarea dosarului, judecatorul ar putea sa stabileasca daca e cazul sa stabileasca un termen mai lung sau unul mai scurt: – de ex ordonantele presedintiale, cererile de suspendare, cererile de liberare conditionata ori plangerile impotriva solutiilor procurorului primesc la noi termene peste 2-3 luni, ceea ce e mult prea tarziu fata de miza procesului, ceea ce antreneaza deseori cereri de preschimbare a termenului (aici nu pot intelege de ce PLMASP obliga judecatoru lsa citeze partile pentru a putea decide preschimbarea termenului, cand o astfel de cerere trebuie solutionata imediat in camera de consiliu si partile citate pentru noul termen).

b. modalitatea de citare

– pentru ca in Romania citarea nu se face prin portarel ca in SUA, ci trebuie sa trimitem citatiile prin Posta Romana (care pana la protestul din toamna lui 2009 incasa pe o citatie de patru ori mai mult decat pretul unei scrisori recomandate, iar dupa protest statul plateste dublu acest monopol) sau prin agent procedural (care sunt 1-2 maxim pe instanta, iar unele nici nu au asa ceva prevazut in schema de personal si care, oricum, poate fi utilizat numai in localitate si numai in situatii urgente). Iar procedura de citare prin Posta face cel putin 2 saptamani daca destinatarul e in aceeasi localitate cu instanta si cel putin 3 saptamani daca e in afara.

– pentru ca postasilor nimeni nu le-a facut nici un training vreodata cum se completeaza corect formularul de indeplinire a procedurii de citare si deseori gresesc chestiuni elementare sau, in caz de mutare a destinatarilor, nu fac demersuri pentru aflarea noii adrese, ceea ce implica amanarea cauzei pentru reluarea procedurii de citare;

– pentru ca in cauzele cu inculpati arestati e obligatorie judecata numai in prezenta lor. Si cand un astfel de inculpat are dosare si la alte instante (celebrele „afaceri judiciare”), nu se efectueaza procedurile de transfer intre penitenciare, deci musai sa amani. Iar PLMASP nu rezolva aceasta situatie. Dupa cum nu rezolva nici situatia in care un inculpat e arestat in strainatate intr-o cu totul alta cauza si nu se poate emite mandat european de arestare –  si atunci obligatoriu stai cu cauza in nelucrare pana e eliberat omul din arest sau din executarea pedepsei in strainatate ceea ce inseamna de la cateva luni la cativa ani;

– pentru ca sunt cauze in care partile domicileaza in strainatate si procedura de citare dureaza in acest caz cateva luni pentru fiecare termen de judecata;

– pentru ca in Romania chiar daca ai primit citatia personal trebuie sa fii citat si pentru urmatorul termen daca ai lipsit. E adevarat, aceasta se rezolva prin PLMASP, dar tot atat de adevarat este ca majoritatea procedurilor de citare se indeplinesc nu prin presdarea catre destinatar, ci prin afisare;

– pentru ca reclamantul deseori indica un domiciliu gresit al paratului, uneori din nestiinta, alteori cu rea-credinta, aspect care se descopera ulterior si se reia intreaga judecata din cauza lipsei procedurii. Aceasta pentru ca in Romania e posibil ca lipsa de procedura sa fie invocata din oficiu si chiar de partea adversa care nu are astfel interes,  ceea ce e stupid si ramane un aspect nerezolvat prin PLMASP;

– pentru ca in cursul procesului deseori partile sau martorii isi schimba adresa, iar instanta trebuie sa faca scrisori la serviciul de evidenta informatizata a populatiei pentru a afla noua adresa. Aceasta pentru ca, in plina epoca a informatizarii si a promovarii conceptului de e-Romania, instantele noastre nu au acces la bazele de date ale altor institutii, aspect cu totul inacceptabil. Este adevarat ca, la cererea noastra, prin PLMASP se reglementeaza acest lucru, dar nu inteleg de ce vor fi prevederi in acest sens doar in penal nu si in civil, si mai ales nu inteleg de ce acest lucru va deveni aplicabil in 5 luni de la intrarea in vigoare a legii (60 zile de aplicare lege, plus 90 zile de incheiere a protocolului). Si, mai ales, nu inteleg de ce daca inculpatul are obligatia sa anunte in 3 zile orice schimbare de domiciliu in timpul procesului, nu ai putea judeca in lipsa lui daca nu isi indeplineste aceasta obligatie;

– pentru ca inculpatul isi alege un domiciliu procesual cand e audiat la procuror, dupa care la instanta nu se prezinta si se descopera ca acea adresa e fictiva, si trebuie sa facute demersuri pentru aflarea unei adrese reale;

– pentru ca uneori in tipul procesului unele parti decedeaza si trebuie sa amanam pentru a introduce in cauza mostenitorii, dar daca acestia sunt necunoscuti, pana la introducerea lor mai intai trebuie facute demersuri pe la autoritati pentru a-i afla;

– pentru ca e obligatorie prezenta inculpatului minor la judecata afara de cazul in care exista dovezi ca se sustrage si nimeni nu a reglementat vreodata ce inseamna acest lucru si, oricum, prezinta dificultati prezenta in instanta a copiilor strazii. De abia prin viitorul cod se elimina aceasta obligatie.

c. logistica si infrastructura

– pentru ca in Romania citarea se face prin inscris trimis de instanta. E drept, prin PLMASP se prevede ca se poate face citare si telefonica sau prin e-mail. Cred ca s-ar putea face si prin sms, ca in alte state. Si aceasta inclusiv pentru avocati, sa nu se faca apoi in cauzele cu arestati carora le expira la 12 noaptea masura preventiva ca au uitat sau ca nu aveau telefonul deschis;

– pentru ca nici sa vreau sa dau termen a doua zi nu am cum, caci nu exista spatii suficiente de judecata. De ex, la Judecatoria Oradea avem 5 sali de judecata pentru cei 28 de judecatori, cea ce inseamna ca in fiecare zi se tin procese in fiecare sala, iar 3 judecatori au fixate sedinte dupa amiaza. Unde as putea eu sa intru a doua zi sa fiu ca in filmele americane?

d. greseli de procedura

– pentru ca si instantele gresesc, nu negam. Dar la nivelul actual de supraincarcare, cand nr. dosarelor si al lucrarilor de efectuat este imens, este explicabil. Astfel, sunt grefieri care completeaza gresit formularele de citare (numai intr-un proces cu sute de parti pe care trebuie sa le introduci in calculator pentru a intocmi citatiile, cand vezi mii de nume si de cifre, ma gandesc ca ar fi si anormal sa pretinzi sa nu se greseasca unele dintre acestea). Sau sunt judecatori care isi declina reciproc competenta, neputand stabili cu exactitate instanta. Sau sunt judecatori care dau amanari succesive in dosarele in care se solicita stramutarea crezand ca cererea se va admite si nu se intampla asa. Ori sunt deseori cazuri cand iesim in pronuntare cu dosarul, dam amanarea pronuntarii in speranta ca studiem mai temeinic dosarul, dupa care realizam ca am comis o eroare sau mai trebuie completat ceva si repunem cauza pe rol.

– pentru ca judecatorii nu isi permit sa fie niste zbiri care sa sanctioneze pecuniar partile/martorii/institutiile care nu colaboreaza cu instantele, caci altfel ar trebui sa dea amenzi la fiecare termen. Iar daca ar amenda s-ar afla in imposibilitatea de a executa amenzile, pentru ca pentru o persoana neprezenta in fata instantei, nu s-ar putea afla datele complete pentru a face rost de CNP, iar fara CNP autoritatile financiare nu pun in executare dispozitiile de amendare date de instante.

e. dreptul la aparare

– pentru ca in Romania, desi partea e citata cu minim o luna inainte de primul termen, solicita amanare pentru angajare de aparator si neaparat trebuie sa admiti, iar daca nu ii admiti risti o casare de toata frumusetea, caci e frica fata de … CEDO;

– pentru ca dupa ce ai amanat cauza ca partea sa isi angajeze aparator, la termenul urmator vine avocatul care afirma ca a fost angajat in aceeasi zi si cere termen sa studieze dosarul. Si i-l dai, caci apararea trebuie sa fie „efectiva” (tot CEDO spune…). Asta mai ales ca in Romania parchetul nu are inca obligatia de a depune un exemplar de pe dosar si pentru comunicare catre parti, iar dosarul in format electronic inca e un vis, caci MJ nu s-a preocupat ca arhivarea electronica a dosarelor sa fie functionala;

– pentru ca la urmatorul termen vrea si partea cealalta aparator, ca i se pare ei ca astfel ii cresc sansele, asa ca mai amani o data („echilibrul armelor”, „egalitate procesuala” etc).

– pentru ca la al patrulea termen, aparatorul se imbolnaveste exact cu 24 ore inainte si de-abia a putut sa isi faca rost de o adeverinta medicala cu recomandarea „repaus la pat”; nu ai ce face, asa ca amani;

– pentru ca la al cincilea termen, celalat aparator lipseste fiindca are proces in alt judet, iti face si dovada, si nu si-a asigurat substituirea cum zice legea sa „fiindca clientul nu este de acord cu substituirea”. Asa ca mai dai un termen;

– pentru ca la urmatorul termen avocatul lipseste nemotivat sau pentru ca partea ori chiar el renunta la mandat, iar daca esti in penal si e obligatorie asistenta juridica trebuie sa amani pentru a asigura prezenta unui avocat din oficiu;

– pentru ca la termenele urmatoare urmeaza in civil completarea actiunii (caci urmeaza prima zi de infatisare si e permis), depunerea intampinarii si solicitarea termenului de studiere a ei, depunerea „raspunsului la intampinare” si solicitarea termenului de studiere a acestuia, invocarea exceptiilor etc etc. Ah, si ca sa nu uit: cand toate acestea nu mai merg, se invoca exceptie de neconstitutionalitate. Si atunci, blocaj total: nu mai facem nimic caci suntem obligati sa trimitem cauza la CCR, unde sunt 90% sanse sa o respinga de pe scaun. Si, desigur, daca se respinge, sunt toate sansele ca o alta exceptie sa se invoce oricand in cursul judecatii. Fara numar.

Si nu am vazut ca PLMASP sa reglementeze niciunul dintre aceste aspecte care in mare parte reprezinza de fapt obstructionare a infaptuirii justitiei. Curios si nu prea, acest proiect de lege care pleaca dintr-un minister condus de un ministru avocat ocoleste tocmai…avocatii. Si primii ce au interesul sa se lungeasca un proces sunt avocatii inculpatilor, ai paratilor in procesele de revendicare si ai contestatorilor-debitori in procesele de contestatie la executare. Ei, bine, ca sa nu fiu incorect: se prevede posibilitatea pentru avocati de a face intre ei schimb de documente, pana la venirea in fata instantei. Numai ca ce nu e obligatie, nu se indeplineste in justitia noastra. Asa ca aceasta dispozitie, intocmai ca si reglementarea deja existenta de 5 ani in cod in acest sens si neaplicata in nicio instanta din Romania, va ramane doar pe hartie.

f. complexitatea cauzelor

– pentru ca sunt cauze cu un nr foarte mare de parti, de ordinul zecilor, care e evident ca nu pot fi audiate toate intr-o sedinta. Si asa sunt procese care incep dimineata si se termina seara tarziu, ca atunci cand trecem de ora 00.00 nu mai stim ce data sa trecem in inchierea de sedinta;

– pentru ca sunt cauze in care sunt sute de martori, care iar nu pot fi audiati toti intr-o singura sedinta

– pentru ca sunt instante care trebuie sa faca audieri in strainatate prin videoconferinta sau sa audieze martorii cu identitate protejata, dar in Romania numai curtile de apel au astfel de mijloace tehnice speciale si trebuie asigurata deplasarea completului intr-o alta localitate.

g. modalitatea de administrare a probelor

– pentru ca in Romania mai intai se fac actiuni, dupa care la ulterior se motiveaza (practica extinsa in ultima perioada la plangeri contraventionale) si este admis ca partile sa faca completari, precizari, extinderi de actiuni si cereri pana la sfarsitul procesului daca partea adversa nu se opune. Si nu exista nicio limitare in PLMAPS;

– pentru ca deseori in actiunile civile fac cerere de interventie terti care afla de proces si care, desi nu au nicio legatura cu acesta, ei trebuie citati iar cererea lor trebuie comunicata partilor pentru a putea analiza in contradictoriu cu ei cererea;

– pentru ca la noi este posibil ca paratul care stie de proces sa nu isi faca nicio aparare la prima instanta, ca mai apoi sa vina in apel/recurs sa faca aparari care sa rastoarne solutia primei instante. Si inactivitatea lui procesuala nu este sanctionata, desi e logic ca daca nu se apara, ar trebui sa se considere ca recunoaste pretentiile impotriva sa;

– pentru ca deseori cauzele civile se suspenda din lipsa partilor sau la cererea lor sau pentru ca nu depun actele solicitate de instanta, dupa care cu cateva zile inainte de implinirea termenului de perimare partile fac cerere de repunere pe rol dupa care iar lasa cauza in nelucrare;

– pentru ca in procesele penale trebuie readministrate toate probele din cursul urmaririi penale. Si nu se prevede in PLMASP ca nu ar mai trebuie  administrate in fata instantei decat probele contestate din faza de urmarire penala, nu si cele necontestate.

– pentru ca trebuie readministrate aceste probe chiar daca inculpatul recunoaste in fata judecatorului ca este vinovat. Slava Cerului ca acest lucru este reglementat in PLMASP si se pot scoate mai repede in pronuntare dosare pe care le lungeam numai ca sa aducem martori cine stie de unde sa confirme ce au spus la urmarire penala.

– pentru ca partile si martorii nu se prezinta, mai ales in penal unde probele testimoniale sunt esentiale. Si atunci trebuie sa amanam. Si daca dispunem mandat de aducere, pentru ca politia/jandarmeria nu executa mandatul. Astfel, a executa un mandat de aducere inseamna in viziunea lor a-l cauta pe destinatar si a-i pune in vedere sa vina la instanta. Or, asta face postasul – in viziunea legii mandatul de aducere inseamna constrangerea fizica a persoanei cae se opune si aducerea fortata a persoanei la instanta pentru audiere. Evident, in caz de neexecutare se poate amenda politistul, dar..nu ii stim CNP. Asa ca trebuie alta amanare si adrese de cautare a CNP-ului omului. Dar asta tot nu rezolva problema audierii partii/martorului, asupra caruia trebuie dispus un nou mandat asa-numit in practica „cu insotitor” J. Ce te faci insa cand partea e din Caracal si ea trebuie audiata la Oradea? – caci legea nu permite decat audierea martorilor, nu si a partilor, prin comisie rogatorie. As fi vrut sa reglementeze PLMASP si aceasta ipoteza, mai ales in plina criza cand nici un post de politie nu isi permite sa suporte un transport cu masina institutiei prin tara;

– pentru ca in penal, dupa ce inculpatul e arestat in faza de urmarire penala, urmeaza un noian de cereri: recurs la incheierea de arestare, cerere de revocare a masurii arestarii, cerere de punere in libertate sub control judiciar, cerere de inlocuire cu masura de a nu parasi localitatea, recursuri la toate astea. In acest timp, dosarul se plimba pe la mai multe complete de judecata, toate diferite, care incearca sa ajunga si ele la dosarul de urmarire penala sa poata hotari, iar procurorul nu poate lucra nimic in dosar ca nu il are. Dupa care vine din partea procurorului cererea de prelungire a arestarii dupa primele 30 zile si bineinteles opunerea inculpatului pe motiv ca in ultima luna procurorul nu a lucrat nimic in dosar, asa ca nu sunt motive sa se prelungeasca masura;

– pentru ca in civil e posibil sa recuzi un judecator chiar fara a indica motivul, obtinand in acest fel oprirea temporara a judecatii si trimiterea dosarului la un alt complet, in fata caruia poti arata motivele. Si PLMASP nu introduce o reglementare similara cu cea existenta deja in penal, unde daca nu se indica motivele se respinge cererea ca inadmisibila chiar de acel complet;

– pentru ca depunerea inscrisurilor se face la termene succesive,  ceea ce duce la amanarea cauzei pentru a se da posibilitatea partii adverse de a lua cunostinta de continutul acestora (art 96 Cpciv). E adevarat ca daca nu au fost depuse in conditiile art. 112 sau la prima zi de infatisare, in conditiile art. 132, dovezile, inclusiv alte inscrisuri decat cele indicate initial, pot fi invocate in cursul procesului numai in cazurile prevazute de art. 138 Cpciv, iar in ipoteza amanarii cauzei din acest motiv, partea este obligata sa le depuna, sub sanctiunea decaderii  cu cel putin 5 zile inainte de termenul fixat pentru judecata. Dar sanctiunea decaderii partii din dreptul de a mai administra proba cu inscrisuri pe care nu a solicitat-o prin cererea de chemare in judecata sau intampinare ori, in conditiile art. 132, pana la prima zi de infatisare si nu sunt indeplinite cerintele art. 138,  nu prezinta eficienta din moment ce partile pot administra fara restrictii aceasta proba pentru prima oara atat in apel, cat si in recurs, cu consecinta desfiintarii sentintei instantei de fond.

– pentru ca la un termen partile cu rea credinta solicita amanarea pentru incheierea unei tranzactii judiciare, dupa care se constata ca nu au finalizat  demersurile pentru stingerea litigiului. E adevarat ca PLMASP introduce ca abatere  judiciara acest lucru si in penal, insa sa ajungi sa amendezi partile trebuie sa le demonstrezi reaua credinta si aceasta numai dupa producerea amanarii (si mai este si chestiunea cu CNP-ul, sa nu uitam);

– pentru ca sunt dese situatiile cand dezlegarea pricinii atarna in totul sau in parte de existenta sau neexistenta unui drept care face obiectul unei alte judecati, astfel incat dosarul se suspenda sau se amana pentru a fi depusa solutia din cealalta cauza pendinte;

– pentru ca mult prea usor sa obtin stramutarile in Romania, nefiind prevazut nici un criteriu de desemnare a noii instante. Si pentru ca e posibil ca presedintele ICCJ in civil, respectiv completul de judecata de la ICCJ in penal sa dispuna suspendarea judecarii cauzei in timpul solutionarii stramutarii (care in civil dureaza 6-9 luni) fara sa vada dosarul a carui stramutare se solicita.

h. problema expertizelor

– pentru ca principala cauza de amanare a dosarelor din Romania este dificultatea cu care se efectueaza expertizele, domeniu aflat sub patronajul Ministerului Justitiei si care este total omis de reforma;

– pentru ca in Romania sunt prea putini experti, in toate domeniile, si pentru ca multi din cei care sunt autorizati sunt prea slab pregatiti, caic dupa ce ii autorizeaza ca experti Ministerul Justitiei nu se mai preocupa de formarea lor continua;

– pentru ca dupa incuviintarea unei expertize partii i se pune in vedere sa achite onorariul de expert si aceasta amana plata, sau pentru ca dupa depunerea raportului de expertiza partea vede concluziile care nu ii convin si refuza sa mai plateasca restul onorariului, ceea ce implica amanarea. Aceasta este o alta aberatie a sistemului romanesc, nerezolvata de PLMASP: partea care propune o expertiza trebuie sa si o plateasca, astfel incat exista motive suficiente de indoiala asupra impartialitatii expertilor, iar aceasta aberatie persista inclusiv cand instanta dispune din oficiu aceasta proba dupa care disperata incearca sa gaseasca o parte pe care sa o convinga sa plateasca onorariul, caci nu exista fonduri adecvate in conturile instantei. Si, cand vede concluziile la expertiza pe care inca nu a achitat-o, cine mai vrea sa o plateasca?

– pentru ca expertii nu depun expertizele la timp din varii motive, sunt prea incarcati (lucru pe care de regula nu il putem sti in momentul desemnarii), partile nu le permit accesul pe teren (si nu exista reglementare ce se intampla intr-o atare situatie), nu se pricep (si atunci trebuie inlocuiti, ceea ce implica alta adresa la Biroul local de expertize, alta discutie cu partile), fac greseli de procedura ce determina anularea expertizei (de ex, nu citeaza toate partile), nu lamuresc instanta (si atunci se dispune completarea sau refacerea expertizei, ori chiar o noua expertiza de catre alti experti).

– pentru ca in Romania exista doar cativa experti criminalisti auto: Astfel, intr-o cauza in care am dispus in luna mai 2010 o expertiza pt stabilirea dinamicii producerii accidentului expertul din cadrul INEC-Laboratorul Timisoara  (institutie aflata in subordinea MJ!) mi-a raspuns ca o va face in luna martie 2011, datorita faptului ca pe zona Vestul tarii e singurul. Iar PLMASP nu rezolva aceasta problema.

– pentru ca expertii nu depune raportul de expertiza cu mimim 5 zile inainte de termen, astfel ca in ziua procesului partea este indreptatita sa ceara termen de studiere a raportului. Si amanam.

i. acces la justitie si cai de atac sau reluarea proceselor

– pentru ca Romania sunt multe categorii de procese care nu costa nimic sau costa foarte putin, ceea ce deschide apetenta pentru „acces” la justitie. De ex, se formuleaza plangeri contraventionale prin care se contesta amenda data de politist pentru circulatie cu auto prin localitate cu 100 km/H pe motiv ca „din poza radar nu rezulta ca masina celui amendat era in miscare, ca doar in poza masina sta” – iar prin PLMASP nu se rezolva problema sanctionarii acestor abuzuri, pentru a obliga petentii sa suporte la sfarsitul procesului cheltuielile judiciare avansate de stat;

– pentru ca partile depun actiuni netimbrate sau insuficient timbrate, le dam termen sa isi timbreze actiunea, invoca o scuza oarecum pertinenta si apoi le mai dam un termen, dupa care isi completeaza actiunea si iar le punem in vedere sa timbreze diferenta de taxa de timbru;

– pentru ca la noi sunt de regula doua cai de atac si indiferent daca solutia instantei este buna sau nu, cat timp ele vor exista partile le vor epuiza pe toate. E adevarat ca PLMASP elimina cale de atac pentru plangeri contraventionale, cauze vizand pretentii de pana la 2000 lei si plangeri impotriva solutiei procurorului, ceea ce e foarte bine. Eu ma gandesc ca putea fi extins acest lucru si la ordonante presedintiale, pensii de intretinere, luare masuri asiguratorii, reabilitare etc. Si as mai fi facut ceva si in domeniul contestatiei la executare, pentru ca e inadmisibil ca dupa ce o parte a castigat un proces dupa ani de judecata, sa poate fi contestata executarea care se judeca dupa aceleasi reguli ca la prima judecata, practic desfasurandu-se un nou proces! Si mai e adevarat ca PLMASP elimina apelul petnru cauzele solutionate de judecatorii, hotararile atacandu-se doar cu recurs la curtile de apel (care devin acum un fel de curti de apel si casatie, denumire ce ar trebui modificata). Dar ma gandesc ce se va intampla dupa ce va intra in vigoare noul Cpp unde se prevede ca hotararile judecatoriilor iar se ataca cu apel, de data asta la la curtile de apel si apoi cu recurs in casatie la ICCJ;

– pentru ca in Romania este posibil ca un dosar sa fie trimis spre rejudecare de catre instanta superioara de un numar nelimitat de ori – bine ca PLMASP interzice acest lucru ca regula, dar nu inteleg de ce aceasta numai pentru civil!.

– pentru ca un inculpat judecat in timp ce era in strainatate are dreptul sa ceara rejudecarea cauzei sale dupa ce este extradat (nu mai spun ca e inechitabil fata de un inculpat aflat in tara a carui adresa nu s-a cunoscut si care nu are acest drept).

In concluzie, impresia care se incearca a se inocula cum ca judecatorii sunt vinovati de amanarea cauzelor este una profund falsa. Noi nu avem nici un interes in a amana o cauza – poate doar acela de a studia mai bine un dosar mai complicat inainte de a intra cu el in deliberare. Si asta tocmai ca, de cand cu principiul continuitatii, orice dosar amanat de mine imi va reveni tot mie, si cum numarul dosarelor intrate nu se opreste, nu vreau ca la urmatorul termen de judecata sa am mai multe dosare de solutionat. In realitate, asa cum am aratat, amanarile au cauze de cele mai multe ori externe instantei, unele imputabile partilor (cereri abuzive), avocatilor (lipsa nejustificata), expertilor (neefectuarea la timp a expertizelor), altele neimputabile lor (proceduri cu strainatatea). O lege de accelerare a procedurilor ar fi trebuit sa porneasca nu de la pareri subiective, ci de la motivele concrete de amanare, si de abia apoi sa prevada solutii.

Iata de ce sunt sceptic in privinta rezultatelor asteptate de la PLMASP. Si aceasta mai ales ca aceasta lege ar trebui sa intre in vigoare in toamna-iarna, dar ea va privi in materie de competente, termene si cai de atac numai dosarele inregistrate dupa data intrarii ei in vigoare, si numai bine dupa doua-trei termene de judecata date in 2011 vor intra in vigoare noile coduri de procedura care au cu totul alte prevederi, retrograde, chiar, fata de LMASP.

Jud. Cristi DANILET
vicepresedinte Judecatoria Oradea

Aveţi cont profesional JURIDICE.ro?