O noua condamnare a Romaniei la CEDO pentru incalcarea dreptului la viata
4 august 2010 | JURIDICE.ro, Lucian CRISTE
In data de 13 iulie 2010 CEDO a condamnat statul roman la plata a peste 60 000 euro, daune morale si materiale, in cauza Carabulea contra Romania. Prin hotararea data, Curtea a constatat ca au fost violate articolele 2, 3 si 13 din Conventie.
In fapt, Gabriel Carabulea a fost retinut pe data de 13 aprilie 1996, de catre trei politisti din cadrul Sectiei 14 din Bucuresti, fiind acuzat de savarsirea infractiunii de furt calificat. Acesta nu a fost supus niciunui control medical. Potrivit sustinerii autoritatilor, invinuitul parea sa fie sanatos in momentul in care a fost incatusat. Sotia lui, care l-a vizitat in aceeasi zi, a sustinut deopotriva ca acesta parea a fi intr-o forma buna. Pe data de 15 aprilie aceasta i-a mai efectuat o vizita, moment la care a observat ca sotul ei se deplasa cu dificultate. O zi mai tarziu, asistentul medical de la locul de detentie a constat starea grava in care se gasea detinutul, acesta fiind transportat ulterior la un spital ce tinea de Ministerul de Interne. Potrivit registrelor medicale, Gabriel Carabulea era in stare de soc, vomita sange si acuza dureri severe inca de la internare. In aceeasi zi a fost internat in Spitalul Penitenciar Jilava, dupa care a fost transferat in sectia de terapie intensiva din cadrul spitalul Fundeni. Totodata, a fost interogat de un procuror pe patul de spital si a dat o declaratie in care recunostea faptele de care era acuzat, desi pe 13 aprilie, cand fusese retinut, le-a negat. El a ramas internat sub paza pana pe 3 mai 1996, moment la care a decedat.
In raportul de autopsie din data de 4 mai 1996, s-a stabilit ca decesul a survenit in urma insuficientei cardiorespiratorii acute si a unei bronhopneumonii. Cu toate acestea, mai inainte de survenirea decesului, familia victimei si un prieten a acestuia, au reusit la un moment dat sa-l vada in spital, la intelegere cu cel care statea de paza. Victima le-a marturisit ca in momentul in care a refuzat sa recunoasca fapta, a fost legat cu catusele de un dulap si a fost batut, iar mai apoi a fost invartit intr-un covor ud dupa care a fost lovit cu bastoane. Intr-o alta zi, cand familia se afla in sala de asteptare a spitalului, l-au auzit tipand: ,, Ei m-au omorat!”
Sotia victimei a introdus o plangere prin care cerea investigarea mortii sotului sau. Ancheta, facuta de procurori militari, a fost intrerupta in august 1996 si redeschisa in februarie 1997, inchisa iar in martie 1998 cu darea unei solutii de neincepere a urmaririi penale impotriva politistilor, pe motiv ca victima a decedat deoarece suferea de inima.
Fratele victimei, Viorel Carabulea, s-a adresat Curtii invocand incalcarea dreptului la viata a fratelui sau, caruia politistii romani nu i-au asigurat accesul la ingrijiri medicale. Totodata, recurentul a acuzat statul roman ca fratelui sau i-a fost incalcat dreptul de a nu fi supus torturii. Deopotriva, acesta a reclamat si faptul ca familia fratelui sau nu a fost recompensata pentru pierderea suferita, fiind astfel incalcat articolul 13 din Conventie.
In privinta violarii art. 2 din Conventie, Curtea a facut mai intai referire la decesul victimei constatand ca acesteia nu i-au fost asigurate servicii medicale corespunzatoare in perioada in care a fost tinut in arest. Guvernul nu a putut sa ofere justificari serioase in acest sens, dupa cum nu a putut sa dea explicatii pertinente nici in ceea ce priveste motivul decesului, in contextul in care toate rapoartele de autopsie si expertizele ulterioare au constatat faptul ca victima avea vanatai pe toata suprafata corpului, indeosebi in zona genitala, iar decesul a survenit in urma unei hemoragii interne. Totodata Curtea s-a aratat indignata de faptul ca toate controalele medicale s-au desfasurat sub stricta observatie a politiei, fara a se permite accesul familiei. Date fiind acestea, Instanta europeana a decis ca exista o violare a art. 2 din Conventie.
Mai apoi Curtea a facut referire la ineficacitatea anchetei. Instanta europeana a relevat lacunele existente in ancheta efectuata post mortem. De pilda, s-a aratat ca nu exista la dosar nicio fotografie judiciara a cadavrului si nicio radiografie a toracelui. Mai mult, din actele procesuale efectuate reiese faptul ca procurorii insarcinati cu efectuarea anchetei au dorit tergiversarea cauzei. De exemplu, procurorul care a primit dosarul in februarie 1997, a asteptat un an pana sa dispuna efectuarea unei noi examinari medico-legale. In consecinta si din acest punct de vedere, s-a aratat ca art.2 din Conventie a fost incalcat.
Relativ la art. 3 din Conventie, Curtea a stabilit ca nu exista nicio indoiala in ceea ce priveste utilizarea relelor tratamente de catre lucratorii din cadrul Politiei, pentru a obtine o marturie din partea celui acuzat. De asemenea a fost relevant si comportamentul autoritatilor fata de familia victimei. Curtea a conchis ca avem de-a face cu incalcarea prevederilor art. 3 din Conventie.
Cat priveste violarea art. 13, Instanta europeana, dupa ce a facut trimitere si la alte hotarari de condamnare date de Curte in acest sens impotriva Romaniei (vezi Notar c.Romania, 13 nov. 2003), a concluzionat ca textul Conventiei a fost incalcat deoarece recursul ce se afla la indemana reclamantului era doar unul teoretic si iluzoriu, fiind privat de dreptul la un recurs efectiv. Astfel inca o data Curtea a sanctionat autoritatile romane in ceea ce priveste indeplinirea deficitara a obligatiilor ce le revin.
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
