Secţiuni » Flux noutăţi
Flux noutăţi
Comunicate profesioniştiEvenimenteRecrutareBarouriExecutoriNotariatSistemul judiciarJURIDICE NEXT
 1 comentariu

AMR a sesizat grupurile parlamentare cu un proiect de lege vizand unificarea practicii judiciare


19 august 2010 | JURIDICE.ro
Secţiuni: Content
JURIDICE - In Law We Trust
UNBR Caut avocat
Evenimente juridice

Asociatia Magistratilor din Romania a dat publicitatii miercuri, 18 august 2010, faptul ca a sesizat grupurile parlamentare cu un proiect de lege vizand unificarea practicii judiciare.

Potrivit unui comunicat al AMR, „dat fiind că, la data de 24 septembrie 2009, a fost semnat, de către reprezentanţii partidelor parlamentare, ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ai Consiliului Superior al Magistraturii, ai Reţelei Naţionale a Adunărilor Generale ale Judecătorilor, ai Asociaţiei Magistraţilor din România, ai Uniunii Naţionale a Judecătorilor din România şi ai Asociaţiei Procurorilor, în prezenţa şi cu facilitarea organizaţiilor societăţii civile, Pactul pentru Justiţie, care are în vedere independenţa justiţiei şi funcţionarea normală a sistemului judiciar;
Dat fiind că reforma reală a justiţiei presupune manifestarea fermă a voinţei politice;
Dat fiind că puterea judecătorească nu are iniţiativă legislativă;

Asociaţia Magistraţilor din România a sesizat grupurile parlamentare cu un proiect de lege vizând unificarea practicii judiciare.

Acest proiect de lege a fost elaborat în cadrul Proiectului de Înfrăţire Instituţională „Unificarea Jurisprudenţei Instanţelor şi Parchetelor din România” PHARE RO/ 2007-IB/JH/01

MECANISMELE JURIDICE  ALE UNIFICĂRII PRACTICII

Capitolul I
Completele specializate

Observaţii

Art. 1 Completele specializate la ÎCCJ

(1) În cele patru secţii ale ÎCCJ se constituie complete specializate, formate din câte trei judecători. Numai completele specializate vor putea judeca în materii date în competenţa lor.
Alin. 1: Specializarea constituie o metodă uşoară şi eficientă pentru susţinerea unei practici unitare şi de calitate. Dacă se aplică pe verticală în sistemul instanţelor, înseamnă că numai un număr limitat de judecători de la ÎCCJ şi de la celelalte niveluri vor judeca problemele din domeniul respectiv de drept. În aceste domenii de drept jurisprudenţa contradictorie a completelor de la o instanţă – cel mai important la nivelul ÎCCJ – ar fi virtual exclusă, cu excepţia rară în care volumul de activitate în respectiva materie necesită înfiinţarea mai multor complete specializate. Fluxul de informaţii de sus în jos şi invers va fi eficient şi productiv. Judecătorii respectivi vor fi bine informaţi cu privire la probleme de drept din domeniul lor de specializare şi vor fi capabili să stabilească o jurisprudenţă de încredere în domeniul lor, într-un timp relativ scurt. În acelaşi timp, vor îmbunătăţi calitatea jurisprudenţei din materia respectivă, ca rezultat al dezvoltării unei expertize specializate nu numai în materie de drept dar şi în ceea ce priveşte o mai bună înţelegere a aspectelor de fapt şi practici esenţiale, pertinente domeniului special, un alt element crucial pentru găsirea unor soluţii corecte.

Mai mult, specializarea magistraţilor potrivit dispoziţiilor prezentului proiect de lege, ar permite utilizarea în cel mai eficient mod a resurselor limitate, disponibile pentru pregătirea de specialitate. Această pregătire va fi direcţionată numai către acei magistraţi cărora le-au fost atribuite competente speciale de către colegiul de conducere şi care, astfel, vor fi capabili să transpună, în mod direct pregătirea de specialitate, într-o mai bună practică. În esenţă, acelaşi lucru este valabil şi în ceea ce priveşte resursele limitate pentru achiziţionarea – adeseori foarte costisitoare – de cărţi, reviste de specialitate etc. În anumite domenii de drept.

Dacă, de exemplu, toate cauzele tratând aspecte din dreptul societăţilor comerciale s-ar concentra la complete specializate de la nivelul ÎCCJ şi de la cele 15 curţi de apel, numărul judecătorilor (care ar urma să fie) specializaţi în acest domeniu de drept complicat şi solicitant nu va fi mai mare de 80 în total, dacă am lua în considerare complete de trei judecători, plus doi judecători, ca posibili înlocuitori la ÎCCJ şi la fiecare dintre cele 15 curţi de apel.

Ar fi relativ uşor să se ofere pregătire de specialitate în materia dreptului societăţilor comerciale şi să se pună literatura de specialitate la dispoziţia celor 80 de judecători. Efectele pozitive vor fi rapid resimţite, şi în sensul că, calitatea actului de justiţie precum şi stabilitatea jurisprudenţei în aceste domeniu de drept, va ajunge în curând la nivelul acelor sisteme unde lucruri sunt deja aşezate.

Alternativa ar fi să se lase mai departe hazardului cine va soluţiona cauze privind dreptul societăţilor comerciale, prin rotaţie, potrivit sistemului gen loterie al repartizării aleatorii. Evident, această alternativă nu poate ameliora calitatea jurisprudenţei şi nici nu poate creşte gradul de credibilitate a acesteia, în materia dreptului societăţilor comerciale, care reprezintă un factor important pentru mediul de afaceri şi dincolo de acesta. Acelaşi lucru ar fi valabil pentru orice materie care necesită ca judecătorii să deţină cunoştinţe juridice speciale.

Prin urmare, specializarea oferă o şansă, ce nu trebuie neglijată, de a îmbunătăţi calitatea jurisprudenţei, precum şi capacitatea acesteia de a genera încredere – şi asta fără să genereze oarecare costuri suplimentare. Dimpotrivă, resurse financiare pentru învăţământul continuu pot să fie folosite în modul cel mai eficient şi focusat pentru judecătorii care lucrează în aceste domenii.

Specializarea este în cel mai înalt grad necesară la nivelul ÎCCJ, unde se poate considera că ar avea cea mai mare eficienţă şi ar aduce cele mai mari beneficii. Însa, legea actuală privind organizarea judiciară nu prevede expres nici măcar posibilitatea de a avea complete specializate la nivelul ÎCCJ. Nu prevede, de exemplu, nici obligaţia ca ÎCCJ să repartizeze cauzele în mod aleatoriu sau să aibă complete fixe. Dispoziţiile relevante se aplică numai celorlalte instanţe (a se vedea Capitolul II, art. 41, 52, 53 din Legea 304/2004). Acest lucru ar trebui schimbat de urgenţă prin amendamente corespunzătoare la legea privind organizarea judiciară. Modificarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a ÎCCJ nu ar fi suficientă. Conform art. 73 (3) l, din Constituţie, funcţionarea instanţelor trebuie reglementată prin lege organică.

(2) Colegiul de conducere al ÎCCJ va stabili, după consultarea secţiilor, o listă a materiilor pentru care se vor înfiinţa complete specializate. La sfârşitul fiecărui an, această listă va fi reanalizată şi se va decide dacă lista necesită modificări prin adăugarea unor materii suplimentare sau prin efectuarea altor modificări necesare.
Alin. 2: Specializarea nu ridică probleme semnificative de ordin organizatoric cu privire la repartizarea volumului de activitate. Principiul, ce stă în spatele repartizării aleatorii nu este în nici un fel încălcat, dat fiind faptul că este exclusă orice manipulare privind competentele, prin faptul că toate cauzele ce ţin de un anumit domeniu de specializare vor fi soluţionate exclusiv de către completul specializat. Nu reprezintă o problemă nici faptul că cele mai multe specializări nu ar putea să alcătuiască o normă întreagă de lucru pentru un judecător sau un complet. În aceste situaţii, atribuirea unei specializări va fi combinată cu competenţa de a judeca şi cauze generale, adică un judecător/complet poate avea în competenţă mai multe specializări care, împreună, vor alcătui o normă anuală întreagă.

De asemenea, acolo unde într-un anumit domeniu volumul de activitate este foarte mare, poate fi necesară înfiinţarea mai multor complete specializate. Chiar dacă în aceste condiţii jurisprudenţa contradictorie nu poate fi exclusă, concentrarea competenţei oferă totuşi un avantaj important faţă de repartizarea aleatorie care ar implica toate completele instanţei. Dincolo de efectul de calificare al specializării, completele specializate vizate pot să îşi prezinte reciproc practica şi să aibă discuţii comune pe problemele de drept în discuţie, în scopul de a evita contradicţiile.

Repartizarea cauzelor între judecători/ complete specializate şi judecători/ complete de drept comun (nespecializate) va fi echilibrată, deoarece şi completele specializate, în principiu, vor fi incluse în sistemul de repartizare aleatorie. Pentru fiecare cauză specială care le este repartizată, sistemul le va excepta de la repartizarea următorului dosar de drept comun (nespecializat) pe care, altfel, l-ar fi primit, în ciclul regulat al sistemului de repartizare aleatorie.

Ar putea exista situaţii când numărul cauzelor speciale repartizate judecătorului/ completului va depăşi în mod semnificativ numărul mediu de cauze repartizate altor complete din cadrul aceleiaşi instanţe. Acesta este cazul domeniilor specializate care au o mare importanţă în practică. În astfel de situaţii, colegiul de conducere va trebui sa reacţioneze şi să înfiinţeze unul sau mai multe complete specializate suplimentare pentru domeniul respectiv, precum şi reguli de repartizare a cauzelor specializate între diferitele complete specializate.

Astfel, de exemplu, dacă volumul de activitate al completului specializat în dreptul societăţilor comerciale ar depăşi media cu 1/3, colegiul de conducere ar putea dispune, ca fiecare al treilea dosar pe dreptul societăţilor comerciale care se înregistrează, să fie repartizat celui de-al doilea judecător/complet specializat în această materie. De vreme ce toate instanţele vor fi dotate cu sistemul ECRIS, cu un soft corespunzător, va fi uşor pentru colegiul de conducere să controleze fluxul volumului de activitate din cadrul instanţei şi să reacţioneze atunci când considera necesar să ia măsuri.

Rămâne problema repartizării cauzelor care privesc mai multe materii specializate. Aceasta situaţie poate fi uşor rezolvată printr-o prevedere în regulament sau printr-o dispoziţie a colegiului de conducere care să reglementeze ce specialitate are prioritate în relaţie cu celelalte şi în ce ordine. Un model corespunzător şi experimentat poate să fie furnizat.

(3) Conflictele referitoare la repartizarea dosarelor vor fi soluţionate de către Colegiul de Conducere al ÎCCJ. Decizia Colegiului de Conducere este definitivă.

(4) Colegiul de conducere al ÎCCJ stabileşte, înainte de începutul fiecărui an, componenţa completelor specializate pentru anul următor. Judecătorii pot fi repartizaţi din nou într-un complet specializat, după aprecierea Colegiului de Conducere. Colegiul de Conducere poate să repartizeze judecătorii în completele specializate numai după ascultarea acestora. Judecătorii pot face parte, în acelaşi timp, din mai multe complete specializate, iar o materie specializată poate fi dată în competenţa mai multor complete, în funcţie de volumul de activitate pe materia respectivă.
Alin. 4: în interesul clarităţii şi în ceea ce priveşte imperativul constituţional, care prevede reglementarea funcţionarii ÎCCJ în lege, proiectul detaliază raţiunile pentru care schimbarea compunerii unui complet poate avea loc, în mod excepţional, în timpul anului.

Repartizarea aleatorie, precum şi repartizarea conform specializării poate, uneori, să ducă la o supraîncărcare a judecătorului/completului, atunci când sistemul le atribuie un număr mare de cauze extrem de complexe. În asemenea situaţii judecătorii respectivi trebuie să informeze colegiul de conducere, iar acesta trebuie să facă ajustări acolo unde consideră că este justificat.

(5) În decursul anului, Colegiul de Conducere poate schimba componenţa unui complet specializat numai dacă se consideră necesar, din cauza volumului de muncă excesiv al unui judecător sau complet, sau din cauza volumului de muncă insuficient al unui judecător sau complet, sau ca o consecinţă a transferului judecătorilor în altă funcţie, a pensionării acestora sau a imposibilităţii permanente de a-şi exercita funcţia. Înainte de a dispune astfel de modificări, vor fi ascultate punctele de vedere ale preşedintelui secţiei respective şi ale judecătorilor afectaţi de această modificare.

(6) Toate cauzele, care nu cad în competenţa unui complet specializat se repartizează aleatoriu.

Principiul specializării are prioritate faţă de principiul repartizării aleatorii.

Echilibrarea volumului de muncă între completele de judecată se face astfel încât numărul dosarelor, care în baza sistemului de repartizare aleatorie ar reveni unui anumit complet de judecată, se va reduce corespunzător la fiecare dosar care îi este repartizat în domeniul său de specialitate.
Alin. 6: Dispoziţia clarifică faptul că principiul repartizării aleatorii nu este încălcat în situaţia în care cauze care ţin de o anumită materie specializată, nu sunt repartizate conform acestui sistem. Esenţa şi obiectivul repartizării aleatorii înseamnă că se exclude orice manipulare cât priveşte competenţa completului şi a judecătorului. Acest principiu este pe deplin respectat când toate cauzele care aparţin materiei respective vor fi tratate exclusiv de completul specializat stabilit prin hotărârea colegiului de conducere.

(7) Odată ce au fost repartizate unui complet, cauzele nu pot fi transferate unui alt complet, cu excepţia situaţiilor prevăzute de lege.

(8) Colegiul de conducere poate dispune ca judecătorul dintr-un complet specializat, care a lucrat la un dosar aflat pe rolul respectivului complet, să păstreze dosarul respectiv spre soluţionare, chiar dacă este mutat la alt complet.
Alin. 8: Această prevedere are aplicabilitate practică în mod special în cauzele extrem de complexe şi de lungă durată, care se află de multă vreme pe rolul completului şi dacă judecătorul respectiv s-a ocupat de soluţionarea acelei cauze.

Art. 2 Completele specializate de la curţile de apel

(1) Prevederile art. 1 se aplică în mod corespunzător pentru curţile de apel. În măsura în care legea prevede competenţa funcţională a judecătorului unic, Colegiul de Conducere va atribui specializarea judecătorilor unici.
Alin. 1: În măsura în care, completele specializate, stabilite la nivelul curţii de apel corespund cu specializările la nivelul ÎCCJ, va rezulta o „specializare pe verticală”, ceea ce ar face ca beneficiile generale ale specializării să se resimtă rapid şi la instanţele în circumscripţiile acestora.

Completele specializate de la curţile de apel vor aplica şi vor face cunoscută practica ÎCCJ în materie şi, astfel, vor unifica jurisprudenţa în propriile circumscripţii. Ele nu vor devia de la jurisprudenţa ÎCCJ, ci doar vor face o sesizare pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile conform Art. 22, acestui proiect, atunci când doresc să devieze de la jurisprudenţa ÎCCJ.

(2) Listele anuale privind completele şi judecătorii specializaţi întocmite de către curţile de apel vor avea în vedere şi lista anuală a completelor specializate întocmite de către Colegiul de Conducere al ÎCCJ.

Art. 3 Completele specializate de la tribunale şi judecătorii

(1) Colegiile de Conducere ale tribunalelor şi judecătoriilor pot dispune înfiinţarea de complete specializate. În măsura în care legea prevede competenţa funcţională a judecătorului unic, Colegiul de Conducere va atribui specializarea judecătorilor unici.
Alin. 1: Specializarea ar aduce multe beneficii şi în ceea ce priveşte îmbunătăţirea calităţii şi a caracterului unitar al practicii de la tribunale. Totuşi, având în vedere faptul că tribunalele judecă mai ales în primă instanţă şi că unele tribunale sunt destul de mici, ar trebui sa fie lăsat – în acesta perioada iniţiala – la aprecierea Colegiilor de conducere, să decidă cu privire la situaţia individuală de la fiecare tribunal, dacă să le înfiinţeze şi în ce materii. Probabil că tribunalele vor urma exemplul, de îndată ce în activitatea cotidiană se vor simiţi beneficiile specializării – şi în ceea ce priveşte eficienţa – de la ÎCCJ şi curţile de apel.

(2) În măsura în care tribunalele şi judecătoriile înfiinţează specializări prevederile art. 1 se aplică în mod corespunzător.

(3) Listele anuale privind completele de judecată şi judecătorii specializaţii, întocmite de către tribunale şi judecătorii vor avea în vedere, în măsura în care competenţele lor materiale corespund celor de la curtea de apel, şi lista anuală a completelor specializate întocmită de către Colegiul de Conducere al curţii de apel în a cărei circumscripţie se află.

Art. 4 Cumularea specializărilor

(1) În funcţie de încărcătura din domeniile de specializare şi de necesitatea de a asigura o repartizare corectă şi egală a muncii, completele specializate pot avea în competenţă, fie mai multe materii specializate, fie o combinaţie de domenii specializate şi materie generală.

Prevederea clarifică faptul că, din motive de organizare, unuia şi aceluiaşi complet i se pot atribui mai multe specializări diferite.
(2) De asemenea pot fi înfiinţate mai multe complete cu aceeaşi specializare. Repartizarea dosarelor în domenii specializate între complete cu aceeaşi specializare se va face în ordinea înregistrării acestora, începând cu completul întâi.

Art. 5

Între judecătorii completelor specializate activitatea se distribuie conform deciziei comune a membrilor fiecărui complet. Decizia este cuprinsă într-un proces verbal comun, încheiat la începutul anului, pentru durata anului respectiv.

Repartizarea aleatorie a cauzelor către complete (specializate) necesită reguli în ceea ce priveşte modalitatea de repartizare a cauzelor între judecători în cadrul completului. O metodă ar fi să se prevadă faptul că dosarele care se înregistrează sunt repartizate, prin rotaţie, în ordinea înregistrării lor.

Art. 6
Prevederile acestei legi privind specializarea nu se aplică instanţelor militare.

Această prevedere are în vedere faptul că instanţele militare sunt structurate în mod diferit faţă de celelalte instanţe şi au competenţe speciale.

LEGISLAŢIA CIVILĂ ŞI PENALĂ
ÎN SENSUL UNIFICĂRII PRACTICII JUDICIARE

EXPUNERE DE MOTIVE
propunerea legislativă privind promovarea practicii unitare şi de modificare şi completare a Legii nr. 304/2004 privind organizarea judecătorească, Codul de Procedură Civilă şi Codul de Procedură Penală

Un proces echitabil în concordanţă cu art. 6 CEDO presupune, printre altele, faptul că justiţia este unică şi egală pentru toţi. Corespunzător cu acesta şi, în concordanţă cu Constituţiile altor state membre ale Uniunii Europene, Constituţia României stipulează la art. 124 (2): „Justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi”.
Constituţia României stabileşte, în concordanţă cu sistemele judiciare ale altor state din Uniunea Europeană, la art. 126 alin. (3) „Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie asigură interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către celelalte instanţe judecătoreşti, potrivit competenţei sale”.
Existenţa unui stat de drept presupune ca instanţele judiciare să aplice legea în mod unitar pentru toţi.
Această cerinţă nu este uşor de îndeplinit fiindcă, adeseori, chestiuni de drept sunt rezolvate de instanţele judecătoreşti în mod contradictoriu. O jurisprudenţă incoerentă, instabilă şi neunitară este inevitabilă într-o ţară cu aproape 250 de instanţe judecătoreşti, care nu dispune de o înaltă instanţă cu vocaţia de a menţine o practică unitară a instanţelor şi care să impună, în acelaşi timp, respectarea acesteia.
Există un consens general că practica instanţelor este incoerentă şi neunitară, inclusiv practica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie de Casaţie şi Justiţie. Această apreciere este împărtăşită nu numai de opinia publică, dar şi – chiar în modul cel mai vehement – de judecători, inclusiv de cei de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Rezultatul este un sentiment de neîncredere în justiţie din partea cetăţenilor, care invocă deseori corupţia pentru această stare de fapt.
În cadrul proiectului PHARE „Unificarea jurisprudenţei instanţelor şi pachetelor din România”, un grup de judecători şi procurori de la toate nivelele de jurisdicţie şi experţi germani, au analizat cauzele principale care duc la instabilitatea, incoerenţa şi imprevizibilitatea jurisprudenţei actuale. Grupul de Lucru a stabilit o listă preliminară a condiţiilor care stimulează o dezvoltare a unei jurisprudenţe stabile şi unitare, printre care:
• Crearea completelor specializate la toate instanţele;
• Stabilitatea completelor de judecată ca o condiţie prealabilă pentru promovarea unei jurisprudenţe unice a completului individual;
• Aplicarea unei metodologii unitare pentru soluţionarea cauzelor;
• Necesitatea existenţei unor proceduri ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu rolul de a crea jurisprudenţă îndrumătoare, dispunând de toate mijloacele necesare pentru a îndeplini acest rol în mod eficient;
• Introducerea unor mecanisme procedurale pentru susţinerea unei interpretări/aplicări unitare a legii la nivelul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi a Instanţelor inferioare;
• Reevaluarea rolului precedentului juridic şi necesitatea unei jurisprudenţe stabile şi constante, ca o componentă a statului de drept.
Grupul de lucru a constatat că, în sistemul judiciar român, aceste condiţii nu sunt îndeplinite pentru a asigura stabilitatea, coerenţa şi previzibilitatea practicii judiciare şi că această situaţie este agravată din cauza supraîncărcării instanţelor de control judiciar.
În acest sens, Grupul de Lucru a avut printre obiective elaborarea unui proiect de Lege privind „promovarea practicii unitare la nivelul instanţelor judiciare”, care:
– vizează promovarea unei practici unitare care duce la îmbunătăţirea calităţii actului de justiţie;
– prevede mecanisme procedurale, astfel încât aplicarea lor să se finalizeze cu o practică unitară, atât pe plan orizontal, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cât şi pe plan vertical de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie până la Judecătorie, şi care permite Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie de Casaţie şi Justiţie să îşi îndeplinească obligaţia constituţională de a „asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii”;
– spre deosebire de Recursul în interesul legii, care are un efect numai reactiv, după ce daunele cauzate de o practică neunitară s-au manifestat deja, conţine un sistem pro-activ, complet şi coerent, inerent promovării stabilităţii practicii judiciare, prin introducerea unor mecanisme procedurale care împiedică formarea unei jurisprudenţe neunitare şi permite revizuirea deciziilor de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;
– stabileşte specializarea judecătorilor şi a completelor de judecată, ca o măsură uşoară şi eficientă pentru a promova stabilitatea practicii judiciare, fără a împiedica o rotaţie potrivită a judecătorilor şi fără a împiedica o gestiune eficientă a resurselor umane.
Caracteristici ale proiectului de lege:
a) Specializarea judecătorilor şi a completelor de judecată
 Specializarea – constituie o metodă simplă şi eficientă pentru promovarea unei jurisprudenţe necontradictorie şi de calitate. Aplicată vertical în întregul sistem de instanţe de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în jos, dosarele referitoare la domeniul specializat vor fi soluţionate de un număr limitat de judecători. Jurisprudenţa contradictorie între diferitele complete ale aceleiaşi instanţe – ar fi practic exclusă.
 Fluxul informaţional de sus în jos şi invers devine eficient şi productiv. Judecătorii vor fi bine informaţi cu privire la legile şi jurisprudenţa din domeniul lor de specializare şi vor putea consacra într-un orizont relativ redus de timp o jurisprudenţă coerentă şi unică în respectivul domeniu. Concomitent, aceştia ar îmbunătăţi calitatea jurisprudenţei prin dobândirea unei expertize speciale în domeniu.
b) Introducerea unor mecanisme procedurale la nivelul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care să se evite, pro-activ, apariţia unei jurisprudenţe contradictorii şi divergente între Completele Secţiilor Înaltei Curţi, pe de o parte, şi între Secţiile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pe de altă parte şi, prin care să se armonizeze jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie acolo unde există neconcordanţe.
 Crearea unor complete de unificare la nivelul secţiilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Completul de unificare va fi sesizat în vederea unei decizii atunci când un complet al secţiei respective doreşte să devieze într-o problemă de drept de la o decizie a unui alt complet al aceleiaşi secţii sau de la o decizie anterioară a completului de unificare al secţiei.
 Ca o măsură pro-activă suplimentară se prevede posibilitatea sesizării completului de unificare al secţiei respective de către un complet al unei Secţii în vederea pronunţării unei decizii într-o problemă de drept atunci când consideră acest lucru necesar în interesul dezvoltării dreptului şi/sau al asigurării jurisprudenţei unitare.
 Înfiinţarea unui complet comun de unificare, care va soluţiona divergenţele de opinii în probleme de drept atunci când acestea apar între secţiile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Completul comun de unificare va fi sesizat prin completele de unificare la nivel de secţie, pe baza regulilor de sesizare a completelor de unificare.
c) Introducerea unor mecanisme procedurale care să asigure îndeplinirea rolului de orientare şi unificare al Înaltei Curţi, în domeniul în care Curţile de Apel sau Tribunalele judecă în ultimă instanţă.
 Când în soluţionarea unui dosar în ultimă instanţă, un complet al unei Curţi de Apel sau al unui Tribunal intenţionează să devieze de la jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie acesta este obligat să solicite mai întâi o decizie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în problema de drept dedusă.
 Ca măsură pro-activă suplimentară, atunci când un complet al Curţii de Apel sau al Tribunalului judecă în ultimă instanţă, va putea solicita o hotărâre preliminară a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie când o problemă de drept dezbătută într-o cauză aflată pe rolul său are o valoare de principiu şi nu a fost soluţionată printr-o decizie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sau dacă, respectiva problemă de drept, nu a fost dezlegată în mod unitar în practica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

 Posibilitatea ca părţile să sesizeze Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu o cerere de revizuire, pe motiv că, în judecarea cauzei lor, Curtea de Apel sau Tribunalul a deviat în soluţionarea unei probleme de drept, de la o anumită jurisprudenţă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, hotărârea pronunţată fiind în detrimentul revizuentului.
d) Procedura reactivă a „Recursului în interesul legii”, diferit faţă de procedura prevăzută în actualul Cod de procedura civilă, forma propusă necesitând mult mai puţin timp şi mai puţine resurse. Recursul în interesul legii va fi soluţionat prin completul de unificare al Înaltei Curţii de Casaţie şi Justiţie şi poate fi solicitat şi de Colegiile de conducere ale instanţelor. În plus, aplicarea acestui recurs va fi mult limitată din cauza celorlalte mecanisme procedurale, mai eficiente, prevăzute în proiect.

Impactul aşteptat în cazul în care proiectul ar fi implementat:
a) Unificarea practicii
Proiectul prezentat conţine un sistem integral şi strict de aplicat pentru a unifica în modul cel mai eficient jurisprudenţa la nivel orizontal la Înalta Curte, precum şi în direcţie verticală a întregului sistem judiciar.
Sistemul propus permite ca şi în domenii în care Curţile de Apel şi Tribunalele judecă în ultimă instanţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să asigure interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către aceste instanţe judecătoreşti.
În acelaşi timp, sistemul propus permite flexibilitatea indispensabilă pentru a corecta jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie acolo unde aceasta este greşită sau unde se impune dezvoltarea jurisprudenţei în concordanţă cu dezvoltarea societăţii.
În plus, proiectul permite repararea nedreptăţii atunci când o instanţă a neglijat jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin introducerea unui nou motiv de revizuire.
b) Îmbunătăţirea calităţii actului justiţiei
Receptivitatea activităţii unei Curţi de Casaţie în sistemul judiciar depinde în mare măsură şi de calitatea jurisprudenţei sale, adică de pertinenţa şi puterea de convingere a raţionamentului juridic în interpretarea legilor. Odată pusă în situaţia de a îndeplini această sarcină – adică, transformată dintr-o instanţă, mai degrabă de drept comun şi ca atare supraîncărcată, într-o instanţă veritabilă de casaţie – Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie poate uşor genera această calitate.
c) Specializarea are efecte pozitive şi sub aspectul volumului de muncă. Numărul total al dosarelor în materiile „specializate” nu se va schimba prin stabilirea completelor specializate. Dosarele vor fi doar distribuite în mod diferit. Pe de altă parte, prin specializare judecătoriilor în domenii relevante, va creşte repede nu numai capacitatea lor de a rezolva dosarele cu bună calitate, dar şi capacitatea lor de a rezolva dosarele într-un timp mai scurt.

Lista semnatarilor Propunerii legislative privind promovarea practicii unitare şi de modificare şi completare a Legii nr. 304/2004 privind organizarea judecătorească, Codul de Procedură Civilă şi Codul de Procedură Penală

Nr. crt. Numele şi prenumele Semnătură
1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.
9.
10.
11.
12.
13.
14.
15.
16.
17.
18.
19.
20.
21.
22.
23.
24.

CAMERA DEPUTAŢILOR SENAT

LEGE
privind promovarea practicii unitare şi de modificare şi completare a Legii nr. 304/2004 privind organizarea judecătorească, Codul de Procedură Civilă şi Codul de Procedură Penală

Parlamentul României adoptă prezenta lege:

ARTICOL I
Legea nr. 304/2004 privind organizarea judecătorească se modifică şi se completează după cum urmează:
1. Art. 31 se modifică şi va avea următorul cuprins:
(1) În cele 4 secţii ale Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie se constituie complete specializate, formate din câte trei judecători. Numai completele specializate vor putea judeca în materii date în competenţa lor;
(2) Colegiul de conducere al Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie va stabili, după consultarea secţiilor, o listă a materiilor pentru care se vor înfiinţa complete specializate. La sfârşitul fiecărui an, această listă va fi reanalizată;
(3) Conflictele referitoare la repartizarea dosarelor vor fi soluţionate de Colegiul de Conducere al Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie. Decizia Colegiului de Conducere este definitivă;
(4) Colegiul de conducere al Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie stabileşte, înainte de începutul fiecărui an, competenţa completelor specializate pentru anul următor. Judecătorii pot fi repartizaţi din nou într-un complet specializat. Colegiul de conducere va repartiza judecători în completele specializate numai după ascultarea acestora. Judecătorii pot face parte, în acelaşi timp, din mai multe complete specializate, iar o materie specializată poate fi dată în competenţa mai multor complete, în funcţie de volumul de activitate pe materia respectivă;
(5) În decursul anului, Colegiul de conducere poate schimba componenţa unui complet specializat numai dacă se consideră necesar şi numai după înaintarea unui punct de vedere al preşedintelui secţiei şi audierea judecătorilor afectaţi;
(6) Cauzele care nu cad în competenţa unui complet specializat se repartizează aleatoriu. Principiul specializării are prioritate faţă de principiul repartizării aleatorii. Volumul de muncă va fi echilibrat între completele de judecată, ţinându-se cont de numărul de dosare din domeniul de specializare şi repartizate aleatoriu;
(7) Colegiul de conducere poate dispune ca judecătorul dintr-un complet specializat, mutat la un alt complet, să poată soluţiona în continuare dosarul cu care a fost investit;

2. După alineatul (2) al art. 35 se introduc două alineate (3) şi (4), cu următorul cuprins:
(3) Prevederile art. 31 se aplică în mod corespunzător pentru curţile de apel. În măsura în care legea prevede competenţa funcţională a judecătorului unic, Colegiul de Conducere va atribui specializarea judecătorului unic;
(4) Listele anuale privind completele şi judecătorii specializaţi întocmite de către curţile de apel vor avea în vedere şi lista anuală a completelor specializate întocmite de către Colegiul de Conducere a Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie .

3. După alineatul (3) al art. 36 se introduc trei alineate (4), (5) şi (6) cu următorul cuprins:
(4) Colegiile de conducere ale tribunalelor şi judecătoriilor pot dispune înfiinţarea de complete specializate. În măsura în care legea prevede competenţa funcţională a judecătorului unic, Colegiul de Conducere va atribui specializarea judecătorilor unici;
(5) În măsura în care tribunalele şi judecătoriilor înfiinţează specializări, prevederile art. 31 alin. (2), (3), (4), (5), (6), (7) şi art. 35 alin. (3), (4) se aplică;
(6) Listele anuale privind completele de judecată şi judecătorii specializaţi, întocmite de către tribunale şi judecătorii vor avea în vedere, în măsura în care competenţele lor materiale corespund celor de la curtea de apel şi lista anuală a completelor specializate întocmite de către Colegiul de Conducere al curţii de apel în a cărei circumscripţie se află.

4. După alineatul (3) al art. 41 se introduc 4 alineate (4), (5), (6), (7) cu următorul conţinut:
(4) În funcţie de încărcătura din domeniile de specializare şi de asigurarea unei repartizări echitabile, completele specializate pot avea în componenţă mai multe materii specializate sau domenii specializate şi nespecializate;
(5) Colegiile de conducere pot înfiinţa mai multe complete cu aceeaşi specializare. Repartizarea dosarelor între aceste complete se va face în mod aleatoriu;
(6) În condiţiile în care, completul specializat este format din mai mulţi judecători, repartizarea cauzelor se face potrivit deciziei membrilor completului de judecată, consemnată într-un proces-verbal încheiat la începutul anului, pe durata anului respectiv;
(7) Dispoziţiile privind specializarea nu se aplică instanţelor militare.

5. Alin. (1) al art. 52 se modifică şi va avea următorul conţinut:
(1) Colegiile de conducere stabilesc compunerea completelor de judecată, la începutul anului, cu respectarea prevederilor art. 31, 35 şi 36.

ARTICOL II
Codul de procedură civilă se modifică şi se completează după cum urmează:
1. După pct. 4 al art. 4 se introduc pct. 5, 6 şi 7 cu următorul conţinut:
5. cererile privind pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei probleme de drept;
6. cererile privind unificarea practicii;
7. cererile pentru nerespectarea practicii unitare a Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva hotărârilor pronunţate în ultimă instanţă de curţile de apel şi tribunale.

2. Litera b) a art. 25 se modifică şi va avea următorul cuprins:
b) În vederea stabilirii unei practici unitare, în cadrul celor patru secţii ale Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie se înfiinţează câte un complet de unificare şi un complet comun de unificare;

3. După articolul 25 se introduce un nou articol 251 cu cinci alineate (1), (2), (3), (4) şi (5) cu următorul conţinut:
(1) Completul de unificare judecă atunci când, în soluţionarea unei probleme de drept, un complet al unei secţii intenţionează să devieze de la o decizie pronunţată de un alt complet al aceleaşi secţii, de la propria sa jurisprudenţă, de la o decizie pronunţată de completul de unificare al secţiei sau de la decizii ale Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie;
(2) Prevederile alin. (1) se aplică şi atunci când au fost publicate mai multe decizii divergente cu privire la o anumită problemă de drept, chiar dacă un complet doreşte să decidă în concordanţă cu una dintre deciziile divergente;
(3) Completul de unificare poate fi sesizat şi în vederea obţinerii unei hotărâri cu privire la o problemă de drept cu valoare de principiu, necesară pentru dezvoltarea dreptului sau asigurarea unei jurisprudenţei unitare;
(4) Se consideră că o problemă de drept are valoarea de principiu dacă nu a fost încă dezlegată de către Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie şi dacă se poate aprecia că va apărea şi pe viitor în mod repetat şi că ar putea fi soluţionată în mod diferit;
(5) Atunci când sesizează completul de unificare conform prezentului articol, completul trebuie să formuleze respectiva problemă de drept în mod abstract, astfel încât răspunsul să poată fi aplicat unui număr mare de speţe, independent de cauza aflată pe rol. Completul trebuie să indice motivele pentru care consideră problema de drept pertinentă în soluţionarea cauzei respective, modul în care doreşte să soluţioneze problema de drept şi argumentele în favoarea soluţiei respective.

4. După art. 31 se introduce un nou art. 311 cu următorul cuprins:
Art. 311 (1) Completul de unificare este compus din: preşedintele secţiei, preşedintele completului care a sesizat completul de unificare, trei judecători din cadrul respectivei secţii
(2) În cazurile în care completul de unificare este sesizat în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei probleme de drept sau cu un recurs în interesul legii, completul de unificare este compus din preşedintele secţiei şi patru judecători din cadrul respectivei secţii;
(3) Colegiul de Conducere al Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie va numi ca membri ai completului de unificare câte trei judecători din fiecare secţie, precum şi pe înlocuitorii acestora, pentru mandate de câte un an calendaristic, ce pot fi reînnoite;
(4) Pe perioada exercitării mandatului paralel în completul de unificare, cei cinci membri deplini ai acestui complet vor avea, în cadrul completului lor, un volum de activitate redus în mod corespunzător, în urma unei decizii a colegiului de conducere a Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie;
(5) În cazul în care preşedintele completului care a sesizat completul de unificare este unul dintre cei cinci membri ai acestui complet, locul său în completul de unificare va fi luat de înlocuitorul său, numit de colegiul de conducere al Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie. Această prevedere se aplică în mod corespunzător membrilor permanenţi ai completului de unificare, care au participat la luarea deciziei de a sesiza completul de unificare;
(6) Completul de unificare va fi prezidat de către preşedintele secţiei. În cazul în care preşedintele secţiei nu poate prezida, completul de unificare este prezidat de judecătorul cu cea mai mare vechime în secţia respectivă şi care nu este membru al completului de unificare;
(7) Preşedintele completului de unificare va numi un raportor din rândul membrilor acestuia, care nu este membru al completului care a făcut sesizarea.
Raportul întocmit de raportor este un material de uz intern pentru pregătirea deliberării în cadrul completului de unificare. Materialul nu va fi prezentat părţilor sau parchetului.

5. După art. 311 se introduce un nou articol 312 cu următorul conţinut:
Art. 312 (1) În scopul evitării contradicţiilor şi practicii neunitare a Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se înfiinţează un complet comun de unificare;
(2) Completul comun de unificare hotărăşte atunci când completul unei secţii a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie intenţionează să devieze, în soluţionarea unei probleme de drept, de la decizia unui complet al unei alte secţii a Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie, de la decizia completului de 9 judecători sau de la o decizie a completului comun de unificare. De asemenea, hotărăşte atunci când Completul de 9 judecători intenţionează să devieze, în soluţionarea unei probleme de drept, de la decizia unuia dintre celelalte complete ale Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie;
(3) Un complet de unificare poate sesiza completul comun de unificare şi pentru dezlegarea unei probleme de drept cu valoare de principiu, dacă se consideră necesar în interesul dezvoltării dreptului sau al asigurării jurisprudenţei unitare;

(4) Completul comun de unificare este compus din: preşedintele Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie; preşedinţii celor patru secţii ale Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie; un judecător din fiecare secţie a Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie; preşedintele completului care a sesizat completul comun de unificare şi judecătorul cu cea mai mare vechime la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, membru al aceluiaşi complet;
(5) Colegiul de conducere al Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie numeşte câte un judecător din fiecare secţie pentru funcţia de membru în completul comun de unificare, precum şi pe înlocuitorii acestora, pentru un mandat de un an calendaristic, ce poate fi reînnoit;
(6) În cazul în care preşedintele completului care a sesizat completul comun de unificare este în acelaşi timp membru al acestui complet, el va fi înlocuit în completul comun de unificare de către judecătorul cu cea mai mare vechime în magistratură dintre judecătorii Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie;
(7) În cazul în care preşedintele completului care a sesizat completul comun de unificare se află în imposibilitatea de a participa la şedinţa completului comun de unificare, va fi înlocuit de judecătorul cel mai în vârstă din completul respectiv;
(8) În cazul în care completul care a sesizat completul comun de unificare este prezidat de către preşedintele Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie sau de un preşedinte de secţie, acesta va fi înlocuit de judecătorul cel mai în vârstă din respectivul complet;
(9) Preşedintele Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie îndeplineşte şi funcţia de preşedinte al completului comun de unificare. În cazul în care preşedintele se află în imposibilitate de a prezida şedinţa, completul comun de unificare este prezidat de către vice-preşedintele Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie. În situaţia în care vice-preşedintele se află în imposibilitate, şedinţa va fi prezidată de către preşedintele de secţie cu cea mai mare vechime în această funcţie;
(10) Preşedintele completului comun de unificare va numi un raportor din rândul membrilor acestuia, care nu este membru al completului care a făcut sesizarea.

6. După art. 312 se introduce un nou articol 313 cu următorul conţinut:
Art. 313 (1) Completul de unificare hotărăşte cu votul majorităţii membrilor săi;
(2) Activitatea desfăşurată în completul de unificare are prioritate faţă de orice alte activităţi profesionale ale membrilor săi;
(3) În absenţa unor dispoziţii contrare în prezenta lege, în procedura în faţa completului de unificate se aplică dispoziţiile Codului de Procedura Civilă. Completul de unificare va judeca în procedură de urgenţă şi cu precădere;

(4) Procedura în faţa completului de unificare este iniţiată prin sesizarea acestuia de către completul care solicită decizia completului de unificare. Sesizarea va indica hotărârea de la care completul doreşte să devieze în soluţionarea unei cauze. Sesizarea trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute în prezenta lege. Completul va comunica părţilor o copie a sesizării;
(5) Odată cu sesizarea completului de unificare, completul care face sesizarea suspendă judecata în cauza respectivă. Suspendarea încetează odată cu pronunţarea hotărârii definitive de către completul de unificare;
(6) Părţile din cauza care face obiectul sesizării completului de unificare pot prezenta în scris părerea lor despre problema de drept în discuţie;
(7) Dacă Ministerul Public are dreptul conferit prin lege de a lua parte la soluţionarea cauzei care face obiectul sesizării completului de unificare, sesizarea va fi adusă la cunoştinţa Procurorului general al Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie de către preşedintele completului de unificare;
Parchetul general îşi poate prezenta în scris părerea despre problema de drept în discuţie;
(8) Preşedintele completului de unificare comunică părţilor şi Parchetului General de pe lângă Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie, termenul pentru depunerea observaţiilor scrise referitoare la sesizarea aflată pe rol şi la problema de drept respectivă. La observaţii, părţile şi parchetul vor ataşa copii ce se vor comunica tuturor părţilor. Odată cu comunicarea acestor observaţii, părţilor li se va pune în vedere un termen pentru a răspunde la observaţii;
(9) Completul de unificare hotărăşte numai cu privire la problema de drept în discuţie;
(10) Termenul până la care completul hotărăşte asupra sesizării, nu va depăşi 60 de zile;
(11) Decizia va fi publicată pe pagina de internet a Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie precum şi în Buletinul Casaţiei;
(12) Decizia completului de unificare este obligatorie pentru completul care a făcut sesizarea, în soluţionarea cauzei respective. Hotărârea preliminară va fi respectată ca precedent, în limitele prevăzute de lege;
(14) Procedura în faţa completului de unificare este scutită de taxa de timbru.

7. După pct.9 al art. 322 CPC se introduce un pct.10 cu următorul cuprins:
10. Dacă tribunalul sau curtea de apel care au judecat în ultimă instanţă au deviat în soluţionarea unei probleme de drept de la o hotărâre a completului de unificare, de la o hotărâre prealabilă sau de la o decizie pronunţată în recursul în interesul legii.

8. După paragraful 2 al art. 323 se introduce un nou paragraf cu următorul conţinut:
În cazul art. 322 pct. 10, cererea de revizuire se judecă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Cererea de revizuire trebuie să indice practica relevantă a Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie care, în opinia revizuentului, nu a fost respectată şi să fundamenteze motivele pentru care se consideră că nerespectarea deciziei contestate a condus la pronunţarea hotărârii.

9. Paragraful ultim al art. 324 se modifică şi va avea următorul cuprins:
Pentru motivele prevăzute la art. 322 pct.9 şi pct.10, termenul este de 3 luni de la data publicării hotărârii CEDO în Monitorul Oficial al României Partea I şi, respectiv de la data pronunţării.

10. La art. 327 se adaugă un nou paragraf cu următorul conţinut:
Pentru motivul prevăzut de art. 322 pct.10 teza II, în caz de admitere a cererii de revizuire, cauza se trimite spre rejudecare instanţei competente.

11. Art.328 se completează cu un nou paragraf care va avea următorul cuprins:
Decizia pronunţată pentru motivul de la art. 322 pct. 10 nu este supusă nici unei căi de atac.

12. La art. 328 se adaugă un nou paragraf cu următorul conţinut:
Motivul de revizuire prevăzut la art. 322 pct. 10 nu se aplică hotărârilor pronunţate până la data intrării în vigoare a prezentelor modificări.

13. Art. 329 se modifică şi va avea următorul conţinut:
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie din oficiu sau la cererea ministrului justiţiei, precum şi colegiile de conducere ale curţilor de apel au dreptul, pentru a se asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii, să ceară Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să se pronunţe asupra chestiunilor de drept care au fost soluţionate diferit de instanţele judecătoreşti, în situaţiile în care legea nu prevede o cale de atac la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

14. După art. 329 se introduce un nou art. 3291 cu următorul conţinut:
Art. 3291 (1) Recursurile în interesul legii se judecă de completul specializat în materie. În materiile care nu au fost atribuite unui complet specializat, recursurile în interesul legii se judecă de completul de unificare al secţiei competente material din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie;
(2) În cazul în care completul de unificare constată că este îndeplinită una din condiţiile prealabile pentru sesizarea completului comun de unificare al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, acesta se desesizează şi înaintează cererea de soluţionare a problemei de drept completului comun de unificare al Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie;
(3) Dacă procurorul general al Parchetului de la lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a declarat recursul în interesul legii, acesta sau alt procuror desemnat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie susţine recursul în interesul legii în faţa completului de unificare competent;
(4) În cazul în care Colegiul de Conducere al unei curţi de apel a declarat recursul în interesul legii, un membru al acestuia, desemnat în şedinţa colegiului de conducere al curţii de apel, susţine recursul în interesul legii în faţa completului de unificare competent;
(5) Cererea de sesizare trebuie să expună practica judiciară neunitară care a dus la declararea recursului în interesul legii. Hotărârile judecătoreşti irevocabile, la care se face trimitere, trebuie anexate cererii.
Cererea de sesizare trebuie să definească problema de drept în discuţie în mod abstract, pentru a putea fi pronunţată o soluţie care să aplice de o manieră generală. Cererea de sesizare trebuie să conţină propunerea iniţiatorului de soluţionare a problemei de drept în discuţie şi argumentele pe care se fundamentează acest punct de vedere;

(6) La primirea cererii de sesizare, completul de unificare verifică dacă acesta îndeplineşte toate condiţiile prealabile de admisibilitate. În cazul în care nu sunt îndeplinite toate condiţiile procedurale, completul de unificare va acorda iniţiatorului un termen pentru completarea sau modificarea cererii. După împlinirea termenului, completul de unificare va respinge cererea pe motive de procedură, în cazul în care nu sunt îndeplinite una sau mai multe condiţii de admisibilitate. Decizia cuprinde motivele de respingere. Iniţiatorul poate face o nouă cerere de sesizare, cu luarea în considerare a motivelor de respingere.

15. După art. 3291 se introduce un nou articol 3292 cu următorul conţinut:
Art. 3292 (1) Deciziile prin care se soluţionează cererile de recurs în interesul legii se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I;
(2) Soluţiile se pronunţă numai în interesul legii, nu au efect asupra hotărârilor judecătoreşti examinate şi nici cu privire la situaţia părţilor din acele procese.

16. După Capitolul IV se introduce un nou capitol, Capitolul IV1 – Sesizarea Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie de către curţile de apel şi tribunale în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei probleme de drept.
1. După art. 619 se introduce un nou articol 6191 cu următorul cuprins:
Art. 6191 – (1) Dacă, soluţionând o cauză în ultima instanţă, un complet de la curtea de apel sau de la tribunal doreşte să devieze de la o decizie a unui complet de unificare, sau a completului comun de unificare, de la o hotărâre prealabile sau de la o decizie pronunţată în recursul în interesul legii, mai întâi trebuie să obţină o decizie a Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie cu privire la respectiva problemă de drept;
(2) În acelaşi condiţii, un complet al unei curţi de apel poate să solicite o hotărâre prealabilă a Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie, atunci când o problemă de drept dezbătută într-o cauză aflată pe rolul său are o valoare principială şi încă nu a fost soluţionată prin decizie a Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie sau dacă respectiva problemă de drept nu a fost dezlegată în mod unitar în practica Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie;

(3) Părţile cauzei aflată pe rolul curţii de apel sau al tribunalului nu au dreptul de a solicita sesizarea Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea obţinerii unei decizii privind o problemă de drept. Hotărârea prin care curtea de apel sau tribunalul sesizează Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea obţinerii unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei probleme de drept nu este supusă nici unei căi de atac;
(4) Completul care doreşte să sesizeze Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie, conform prezentului articol, va aduce acest fapt la cunoştinţa părţilor;
(5) Odată cu sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, completul care face sesizarea suspendă judecata în cauza respectivă. Suspendarea încetează odată cu pronunţarea de către Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărârii prealabile pentru dezlegarea problemei de drept.

2. După art. 6191 se introduce un nou articol, art. 6192, cu următorul cuprins:
Art. 6192 Dacă sesizarea vizează o problemă de drept care cade în competenţa unui complet specializat al Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie, va fi competent respectivul complet. În celelalte situaţii, hotărârea prealabilă cu privire la problema de drept se dă către completul de unificare al secţiei Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie competente să judece în respectiva materie sau, după caz, de către completul comun de unificare, când problema de drept cade în competenţa mai multor secţii. Judecata are loc în camera de consiliu, fără citirea părţilor. Părţile pot prezenta în scris punctele lor de vedere, numai cu privire la respectiva problemă de drept. Prin excepţie, când consideră oportun, completul Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie investit cu cauza poate dispune citarea părţilor.

3. După art. 6192 se introduce un nou articol, art. 6193, cu următorul cuprins:
Art. 6193 – (1) Instanţa respinge cererea ca inadmisibilă, dacă aceasta nu conţine formularea întrebării abstracte pentru care se solicită o soluţie, dacă poziţia pe care instanţa doreşte să o adopte cu privire la problema de drept nu diferă, în esenţă, de jurisprudenţa relevantă a Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie, sau, dacă cererea se datorează unei interpretări eronate al jurisprudenţei Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie şi dacă problema de drept nu are valoare principială;
(2) Instanţa hotărăşte numai cu privire la problema de drept supusă dezlegării prin cererea de pronunţare a hotărârii prealabile;
(3) Hotărârea prealabilă a Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie pentru dezlegarea unei probleme de drept este obligatorie pentru completul care a făcut sesizarea în soluţionarea cauzei. Hotărârea preliminară va fi respectată ca precedent, în limitele prevăzute de lege.

ARTICOL III
Codul de Procedură Penală se modifică şi se completează după cum urmează:
1. Art. 29 se completează cu un nou punct 31 care va avea următorul cuprins:
31. – judecă cererile privind pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei probleme de drept;
– judecă cererile privind unificarea practicii;
– judecă cererile de revizuire pentru nerespectarea practicii unitare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie împotriva hotărârilor pronunţate în ultimă instanţă de curţile de apel şi tribunale.

2. După art. 303 se introduce un nou articol, art. 3031, cu următorul conţinut:

Art. 3031 Instanţa va dispune prin încheiere suspendarea procesului penal în condiţiile art. 394 litera f). Încheierea nu este supusă vreunei căi de atac şi nu suspendă executarea. Procesul penal se reia din oficiu după pronunţarea hotărârii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.;

3. Art. 394 se completează cu o nouă literă, litera f) cu următorul conţinut:
f) Dacă tribunalul sau curtea de apel care au judecat în ultimă instanţă au deviat în soluţionarea unei probleme de drept de la o hotărâre a completului de unificare, de la o hotărâre prealabilă sau de la o decizie pronunţată în recursul în interesul legii.

4. La art. 395 se adaugă un nou paragraf cu următorul conţinut:
În cazul art. 394 litera f), cererea de revizuire se judecă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Cererea de revizuire trebuie să indice practica relevantă a Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie care, în opinia revizuentului, nu a fost respectată şi să fundamenteze motivele pentru care se consideră că nerespectarea deciziei contestate a condus la pronunţarea hotărârii.

5. După art. 397 se adaugă un nou articol, art. 3971, cu următorul conţinut:
Art. 3971 Pentru motivul prevăzut la art. 394 litera f), cererea se depune la instanţa care a pronunţat hotărârea definitivă şi va indica practica relevantă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie care în opinia revizuientului nu a fost respectată.

6. După art. 398 se introduce un nou articol, art. 3981, cu următorul conţinut:
Art. 3981 Pentru motivul prevăzut la art. 394 litera f) termenul de introducere a cererii este de 3 luni de la data pronunţării hotărârii definitive.

7. La art. 401 se adaugă un nou paragraf cu următorul conţinut:
Pentru motivul prevăzut la art. 394 litera f) competenţa de judecată aparţine Înalte Curţi de Casaţie şi Justiţie.

8. După art. 408 se introduce un nou articol, art. 4081, cu următorul conţinut:
În cazul prevăzut de art. 394 litera f) nu se aplică prevederile art. 402-408, prevederile aplicabile fiind cele din Titlul IV, Capitolul 11 – Sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie de către curţile de apel şi tribunale în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei probleme de drept.
9. Art. 4142 se modifică şi va avea următorul cuprins:
Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie din oficiu, la solicitarea ministrului justiţiei, precum şi colegiile de conducere ale curţilor de apel au dreptul, pentru a se asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii, să ceară Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să se pronunţe asupra chestiunilor de drept care au fost soluţionate diferit de instanţa judecătorească în situaţiile în care legea nu prevede o cale de atac la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

10. După art. 4142 se introduce un nou articol, art. 4143, care va avea următorul cuprins:
Art. 4143 (1) Recursurile în interesul legii se judecă de completul de unificare din cadrul Secţiei Penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie;

(2) În cazul în care completul de unificare constată că este îndeplinită una din condiţiile prealabile pentru sesizarea completului comun de unificare al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, acesta se desesizează şi înaintează cererea de soluţionare a problemei de drept completului comun de unificare al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie;
(3) Dacă procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a declarat recursul în interesul legii, acesta sau alt procuror desemnat de procurorul general al Parchetului de la lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie susţine recursul în interesul legii în faţa completului de unificare competent;
(4) În cazul în care colegiul de conducere al unei curţi de apel a declarat recursul în interesul legii, un membru al acestuia, desemnat în şedinţa colegiului de conducere al curţii de apel, susţine recursul în interesul legii în faţa completului de unificare competent;
(5) Cererea de sesizare trebuie să expună practica judiciară neunitară care a dus la declararea recursului în interesul legii. Hotărârile judecătoreşti definitive, la care se face trimitere, trebuie anexate cererii. Cererea de sesizare trebuie să definească problema de drept în discuţie în mod abstract, pentru a putea fi pronunţată o soluţie care să se aplice de o manieră generală. Cererea de sesizare trebuie să conţină propunerea iniţiatorului de soluţionare a problemei de drept în discuţie şi argumentele pe care se fundamentează acest punct de vedere;
(6) La primirea cererii de sesizare, completul de unificare verifică dacă aceasta îndeplineşte toate condiţiile prealabile de admisibilitate, prevăzute în alineatul 5. În cazul în care cererea nu îndeplineşte toate condiţiile procedurale, completul de unificare va acorda iniţiatorului un termen pentru completarea sau modificarea cererii. După împlinirea termenului, completul de unificare respinge cererea pe motive de procedura, dacă nu sunt îndeplinite una sau mai multe condiţii de admisibilitate. Decizia cuprinde motivele de respingere. Iniţiatorul poate face o nouă cerere de sesizare, cu luare în considerare a motivelor de respingere.

11. Titlul IV – Proceduri speciale, se completează cu un nou capitol, Capitolul 11 – Sesizarea Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie de către curţile de apel şi tribunale în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei probleme de drept.

12. După art. 479 se aplică un nou art. 4791 cu următorul conţinut:
Art. 4791 – (1) Dacă, soluţionând o cauză în ultima instanţă, un complet de la curtea de apel sau de la tribunal doreşte să devieze de la o decizie a unui complet de unificare, sau a completului comun de unificare, de la o hotărâre prealabilă sau de la o decizie pronunţată în recursul în interesul legii, trebuie să obţină o decizie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la respectiva problemă de drept;
(2) În acelaşi condiţii, un complet al unei curţi de apel poate să solicite o hotărâre prealabilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, atunci când o problemă de drept dezbătută într-o cauză aflată pe rolul său are o valoare principială şi încă nu a fost soluţionată prin decizie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sau dacă, respectiva problemă de drept nu a fost dezlegată în mod unitar în practica Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie;
(3) Părţile cauzei aflată pe rolul curţii de apel sau al tribunalului au dreptul de a solicita sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea obţinerii unei decizii privind o problemă de drept. Hotărârea prin care curtea de apel sau tribunalul sesizează Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea obţinerii unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei probleme de drept nu este supusă nici unei căi de atac;
(4) Completul care doreşte să sesizeze Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, conform prezentului articol, va aduce acest fapt la cunoştinţa părţilor;
(5) Odată cu sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, completul care face sesizarea suspendă judecata în cauza respectivă. Suspendarea încetează odată cu pronunţarea de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărârii prealabile pentru dezlegarea problemei de drept.

13. După art. 4791 se introduce un nou articol, art. 4792, cu următorul cuprins:
Art. 4792 Dacă sesizarea vizează o problemă de drept care cade în competenţa unui complet specializat al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, va fi competent respectivul complet. În celelalte situaţii, hotărârea prealabilă cu privire la problema de drept se repartizează completului de unificare al secţiei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie competente să judece în respectiva materie sau, după caz, de către completul comun de unificare, când problema de drept cade în competenţa mai multor secţii. Judecata are loc în camera de consiliu, fără citirea părţilor. Părţile pot prezenta în scris punctele lor de vedere, numai cu privire la respectiva problemă de drept. Prin excepţie, când consideră oportun, completul Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie investit cu cauza poate dispune citarea părţilor.
14. După art. 4792 se introduce un nou articol, art. 4793, cu următorul cuprins:
Art. 4793 (1) Deciziile prin care se soluţionează cererile de recurs în interesul legii se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I;
(2) Soluţiile se pronunţă numai în interesul legii, nu au efect asupra hotărârilor judecătoreşti examinate şi nici cu privire la situaţia părţilor din acele procese.

Dat fiind că, la data de 24 septembrie 2009, a fost semnat, de către reprezentanţii partidelor parlamentare, ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ai Consiliului Superior al Magistraturii, ai Reţelei Naţionale a Adunărilor Generale ale Judecătorilor, ai Asociaţiei Magistraţilor din România, ai Uniunii Naţionale a Judecătorilor din România şi ai Asociaţiei Procurorilor, în prezenţa şi cu facilitarea organizaţiilor societăţii civile, Pactul pentru Justiţie, care are în vedere independenţa justiţiei şi funcţionarea normală a sistemului judiciar;
Dat fiind că reforma reală a justiţiei presupune manifestarea fermă a voinţei politice;
Dat fiind că puterea judecătorească nu are iniţiativă legislativă;

Asociaţia Magistraţilor din România a sesizat grupurile parlamentare cu un proiect de lege vizând unificarea practicii judiciare

Acest proiect de lege a fost elaborat în cadrul Proiectului de Înfrăţire Instituţională „Unificarea Jurisprudenţei Instanţelor şi Parchetelor din România” PHARE RO/ 2007-IB/JH/01

MECANISMELE JURIDICE
ALE UNIFICĂRII PRACTICII

Capitolul I
Completele specializate

Observaţii

Art. 1 Completele specializate la ÎCCJ

(1) În cele patru secţii ale ÎCCJ se constituie complete specializate, formate din câte trei judecători. Numai completele specializate vor putea judeca în materii date în competenţa lor.
Alin. 1: Specializarea constituie o metodă uşoară şi eficientă pentru susţinerea unei practici unitare şi de calitate. Dacă se aplică pe verticală în sistemul instanţelor, înseamnă că numai un număr limitat de judecători de la ÎCCJ şi de la celelalte niveluri vor judeca problemele din domeniul respectiv de drept. În aceste domenii de drept jurisprudenţa contradictorie a completelor de la o instanţă – cel mai important la nivelul ÎCCJ – ar fi virtual exclusă, cu excepţia rară în care volumul de activitate în respectiva materie necesită înfiinţarea mai multor complete specializate. Fluxul de informaţii de sus în jos şi invers va fi eficient şi productiv. Judecătorii respectivi vor fi bine informaţi cu privire la probleme de drept din domeniul lor de specializare şi vor fi capabili să stabilească o jurisprudenţă de încredere în domeniul lor, într-un timp relativ scurt. În acelaşi timp, vor îmbunătăţi calitatea jurisprudenţei din materia respectivă, ca rezultat al dezvoltării unei expertize specializate nu numai în materie de drept dar şi în ceea ce priveşte o mai bună înţelegere a aspectelor de fapt şi practici esenţiale, pertinente domeniului special, un alt element crucial pentru găsirea unor soluţii corecte.

Mai mult, specializarea magistraţilor potrivit dispoziţiilor prezentului proiect de lege, ar permite utilizarea în cel mai eficient mod a resurselor limitate, disponibile pentru pregătirea de specialitate. Această pregătire va fi direcţionată numai către acei magistraţi cărora le-au fost atribuite competente speciale de către colegiul de conducere şi care, astfel, vor fi capabili să transpună, în mod direct pregătirea de specialitate, într-o mai bună practică. În esenţă, acelaşi lucru este valabil şi în ceea ce priveşte resursele limitate pentru achiziţionarea – adeseori foarte costisitoare – de cărţi, reviste de specialitate etc. În anumite domenii de drept.

Dacă, de exemplu, toate cauzele tratând aspecte din dreptul societăţilor comerciale s-ar concentra la complete specializate de la nivelul ÎCCJ şi de la cele 15 curţi de apel, numărul judecătorilor (care ar urma să fie) specializaţi în acest domeniu de drept complicat şi solicitant nu va fi mai mare de 80 în total, dacă am lua în considerare complete de trei judecători, plus doi judecători, ca posibili înlocuitori la ÎCCJ şi la fiecare dintre cele 15 curţi de apel.

Ar fi relativ uşor să se ofere pregătire de specialitate în materia dreptului societăţilor comerciale şi să se pună literatura de specialitate la dispoziţia celor 80 de judecători. Efectele pozitive vor fi rapid resimţite, şi în sensul că, calitatea actului de justiţie precum şi stabilitatea jurisprudenţei în aceste domeniu de drept, va ajunge în curând la nivelul acelor sisteme unde lucruri sunt deja aşezate.

Alternativa ar fi să se lase mai departe hazardului cine va soluţiona cauze privind dreptul societăţilor comerciale, prin rotaţie, potrivit sistemului gen loterie al repartizării aleatorii. Evident, această alternativă nu poate ameliora calitatea jurisprudenţei şi nici nu poate creşte gradul de credibilitate a acesteia, în materia dreptului societăţilor comerciale, care reprezintă un factor important pentru mediul de afaceri şi dincolo de acesta. Acelaşi lucru ar fi valabil pentru orice materie care necesită ca judecătorii să deţină cunoştinţe juridice speciale.

Prin urmare, specializarea oferă o şansă, ce nu trebuie neglijată, de a îmbunătăţi calitatea jurisprudenţei, precum şi capacitatea acesteia de a genera încredere – şi asta fără să genereze oarecare costuri suplimentare. Dimpotrivă, resurse financiare pentru învăţământul continuu pot să fie folosite în modul cel mai eficient şi focusat pentru judecătorii care lucrează în aceste domenii.

Specializarea este în cel mai înalt grad necesară la nivelul ÎCCJ, unde se poate considera că ar avea cea mai mare eficienţă şi ar aduce cele mai mari beneficii. Însa, legea actuală privind organizarea judiciară nu prevede expres nici măcar posibilitatea de a avea complete specializate la nivelul ÎCCJ. Nu prevede, de exemplu, nici obligaţia ca ÎCCJ să repartizeze cauzele în mod aleatoriu sau să aibă complete fixe. Dispoziţiile relevante se aplică numai celorlalte instanţe (a se vedea Capitolul II, art. 41, 52, 53 din Legea 304/2004). Acest lucru ar trebui schimbat de urgenţă prin amendamente corespunzătoare la legea privind organizarea judiciară. Modificarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a ÎCCJ nu ar fi suficientă. Conform art. 73 (3) l, din Constituţie, funcţionarea instanţelor trebuie reglementată prin lege organică.

(2) Colegiul de conducere al ÎCCJ va stabili, după consultarea secţiilor, o listă a materiilor pentru care se vor înfiinţa complete specializate. La sfârşitul fiecărui an, această listă va fi reanalizată şi se va decide dacă lista necesită modificări prin adăugarea unor materii suplimentare sau prin efectuarea altor modificări necesare.
Alin. 2: Specializarea nu ridică probleme semnificative de ordin organizatoric cu privire la repartizarea volumului de activitate. Principiul, ce stă în spatele repartizării aleatorii nu este în nici un fel încălcat, dat fiind faptul că este exclusă orice manipulare privind competentele, prin faptul că toate cauzele ce ţin de un anumit domeniu de specializare vor fi soluţionate exclusiv de către completul specializat. Nu reprezintă o problemă nici faptul că cele mai multe specializări nu ar putea să alcătuiască o normă întreagă de lucru pentru un judecător sau un complet. În aceste situaţii, atribuirea unei specializări va fi combinată cu competenţa de a judeca şi cauze generale, adică un judecător/complet poate avea în competenţă mai multe specializări care, împreună, vor alcătui o normă anuală întreagă.

De asemenea, acolo unde într-un anumit domeniu volumul de activitate este foarte mare, poate fi necesară înfiinţarea mai multor complete specializate. Chiar dacă în aceste condiţii jurisprudenţa contradictorie nu poate fi exclusă, concentrarea competenţei oferă totuşi un avantaj important faţă de repartizarea aleatorie care ar implica toate completele instanţei. Dincolo de efectul de calificare al specializării, completele specializate vizate pot să îşi prezinte reciproc practica şi să aibă discuţii comune pe problemele de drept în discuţie, în scopul de a evita contradicţiile.

Repartizarea cauzelor între judecători/ complete specializate şi judecători/ complete de drept comun (nespecializate) va fi echilibrată, deoarece şi completele specializate, în principiu, vor fi incluse în sistemul de repartizare aleatorie. Pentru fiecare cauză specială care le este repartizată, sistemul le va excepta de la repartizarea următorului dosar de drept comun (nespecializat) pe care, altfel, l-ar fi primit, în ciclul regulat al sistemului de repartizare aleatorie.

Ar putea exista situaţii când numărul cauzelor speciale repartizate judecătorului/ completului va depăşi în mod semnificativ numărul mediu de cauze repartizate altor complete din cadrul aceleiaşi instanţe. Acesta este cazul domeniilor specializate care au o mare importanţă în practică. În astfel de situaţii, colegiul de conducere va trebui sa reacţioneze şi să înfiinţeze unul sau mai multe complete specializate suplimentare pentru domeniul respectiv, precum şi reguli de repartizare a cauzelor specializate între diferitele complete specializate.

Astfel, de exemplu, dacă volumul de activitate al completului specializat în dreptul societăţilor comerciale ar depăşi media cu 1/3, colegiul de conducere ar putea dispune, ca fiecare al treilea dosar pe dreptul societăţilor comerciale care se înregistrează, să fie repartizat celui de-al doilea judecător/complet specializat în această materie. De vreme ce toate instanţele vor fi dotate cu sistemul ECRIS, cu un soft corespunzător, va fi uşor pentru colegiul de conducere să controleze fluxul volumului de activitate din cadrul instanţei şi să reacţioneze atunci când considera necesar să ia măsuri.

Rămâne problema repartizării cauzelor care privesc mai multe materii specializate. Aceasta situaţie poate fi uşor rezolvată printr-o prevedere în regulament sau printr-o dispoziţie a colegiului de conducere care să reglementeze ce specialitate are prioritate în relaţie cu celelalte şi în ce ordine. Un model corespunzător şi experimentat poate să fie furnizat.

(3) Conflictele referitoare la repartizarea dosarelor vor fi soluţionate de către Colegiul de Conducere al ÎCCJ. Decizia Colegiului de Conducere este definitivă.

(4) Colegiul de conducere al ÎCCJ stabileşte, înainte de începutul fiecărui an, componenţa completelor specializate pentru anul următor. Judecătorii pot fi repartizaţi din nou într-un complet specializat, după aprecierea Colegiului de Conducere. Colegiul de Conducere poate să repartizeze judecătorii în completele specializate numai după ascultarea acestora. Judecătorii pot face parte, în acelaşi timp, din mai multe complete specializate, iar o materie specializată poate fi dată în competenţa mai multor complete, în funcţie de volumul de activitate pe materia respectivă.
Alin. 4: în interesul clarităţii şi în ceea ce priveşte imperativul constituţional, care prevede reglementarea funcţionarii ÎCCJ în lege, proiectul detaliază raţiunile pentru care schimbarea compunerii unui complet poate avea loc, în mod excepţional, în timpul anului.

Repartizarea aleatorie, precum şi repartizarea conform specializării poate, uneori, să ducă la o supraîncărcare a judecătorului/completului, atunci când sistemul le atribuie un număr mare de cauze extrem de complexe. În asemenea situaţii judecătorii respectivi trebuie să informeze colegiul de conducere, iar acesta trebuie să facă ajustări acolo unde consideră că este justificat.

(5) În decursul anului, Colegiul de Conducere poate schimba componenţa unui complet specializat numai dacă se consideră necesar, din cauza volumului de muncă excesiv al unui judecător sau complet, sau din cauza volumului de muncă insuficient al unui judecător sau complet, sau ca o consecinţă a transferului judecătorilor în altă funcţie, a pensionării acestora sau a imposibilităţii permanente de a-şi exercita funcţia. Înainte de a dispune astfel de modificări, vor fi ascultate punctele de vedere ale preşedintelui secţiei respective şi ale judecătorilor afectaţi de această modificare.

(6) Toate cauzele, care nu cad în competenţa unui complet specializat se repartizează aleatoriu.

Principiul specializării are prioritate faţă de principiul repartizării aleatorii.

Echilibrarea volumului de muncă între completele de judecată se face astfel încât numărul dosarelor, care în baza sistemului de repartizare aleatorie ar reveni unui anumit complet de judecată, se va reduce corespunzător la fiecare dosar care îi este repartizat în domeniul său de specialitate.
Alin. 6: Dispoziţia clarifică faptul că principiul repartizării aleatorii nu este încălcat în situaţia în care cauze care ţin de o anumită materie specializată, nu sunt repartizate conform acestui sistem. Esenţa şi obiectivul repartizării aleatorii înseamnă că se exclude orice manipulare cât priveşte competenţa completului şi a judecătorului. Acest principiu este pe deplin respectat când toate cauzele care aparţin materiei respective vor fi tratate exclusiv de completul specializat stabilit prin hotărârea colegiului de conducere.

(7) Odată ce au fost repartizate unui complet, cauzele nu pot fi transferate unui alt complet, cu excepţia situaţiilor prevăzute de lege.

(8) Colegiul de conducere poate dispune ca judecătorul dintr-un complet specializat, care a lucrat la un dosar aflat pe rolul respectivului complet, să păstreze dosarul respectiv spre soluţionare, chiar dacă este mutat la alt complet.
Alin. 8: Această prevedere are aplicabilitate practică în mod special în cauzele extrem de complexe şi de lungă durată, care se află de multă vreme pe rolul completului şi dacă judecătorul respectiv s-a ocupat de soluţionarea acelei cauze.

Art. 2 Completele specializate de la curţile de apel

(1) Prevederile art. 1 se aplică în mod corespunzător pentru curţile de apel. În măsura în care legea prevede competenţa funcţională a judecătorului unic, Colegiul de Conducere va atribui specializarea judecătorilor unici.
Alin. 1: În măsura în care, completele specializate, stabilite la nivelul curţii de apel corespund cu specializările la nivelul ÎCCJ, va rezulta o „specializare pe verticală”, ceea ce ar face ca beneficiile generale ale specializării să se resimtă rapid şi la instanţele în circumscripţiile acestora.

Completele specializate de la curţile de apel vor aplica şi vor face cunoscută practica ÎCCJ în materie şi, astfel, vor unifica jurisprudenţa în propriile circumscripţii. Ele nu vor devia de la jurisprudenţa ÎCCJ, ci doar vor face o sesizare pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile conform Art. 22, acestui proiect, atunci când doresc să devieze de la jurisprudenţa ÎCCJ.

(2) Listele anuale privind completele şi judecătorii specializaţi întocmite de către curţile de apel vor avea în vedere şi lista anuală a completelor specializate întocmite de către Colegiul de Conducere al ÎCCJ.

Art. 3 Completele specializate de la tribunale şi judecătorii

(1) Colegiile de Conducere ale tribunalelor şi judecătoriilor pot dispune înfiinţarea de complete specializate. În măsura în care legea prevede competenţa funcţională a judecătorului unic, Colegiul de Conducere va atribui specializarea judecătorilor unici.
Alin. 1: Specializarea ar aduce multe beneficii şi în ceea ce priveşte îmbunătăţirea calităţii şi a caracterului unitar al practicii de la tribunale. Totuşi, având în vedere faptul că tribunalele judecă mai ales în primă instanţă şi că unele tribunale sunt destul de mici, ar trebui sa fie lăsat – în acesta perioada iniţiala – la aprecierea Colegiilor de conducere, să decidă cu privire la situaţia individuală de la fiecare tribunal, dacă să le înfiinţeze şi în ce materii. Probabil că tribunalele vor urma exemplul, de îndată ce în activitatea cotidiană se vor simiţi beneficiile specializării – şi în ceea ce priveşte eficienţa – de la ÎCCJ şi curţile de apel.

(2) În măsura în care tribunalele şi judecătoriile înfiinţează specializări prevederile art. 1 se aplică în mod corespunzător.

(3) Listele anuale privind completele de judecată şi judecătorii specializaţii, întocmite de către tribunale şi judecătorii vor avea în vedere, în măsura în care competenţele lor materiale corespund celor de la curtea de apel, şi lista anuală a completelor specializate întocmită de către Colegiul de Conducere al curţii de apel în a cărei circumscripţie se află.

Art. 4 Cumularea specializărilor

(1) În funcţie de încărcătura din domeniile de specializare şi de necesitatea de a asigura o repartizare corectă şi egală a muncii, completele specializate pot avea în competenţă, fie mai multe materii specializate, fie o combinaţie de domenii specializate şi materie generală.

Prevederea clarifică faptul că, din motive de organizare, unuia şi aceluiaşi complet i se pot atribui mai multe specializări diferite.
(2) De asemenea pot fi înfiinţate mai multe complete cu aceeaşi specializare. Repartizarea dosarelor în domenii specializate între complete cu aceeaşi specializare se va face în ordinea înregistrării acestora, începând cu completul întâi.

Art. 5

Între judecătorii completelor specializate activitatea se distribuie conform deciziei comune a membrilor fiecărui complet. Decizia este cuprinsă într-un proces verbal comun, încheiat la începutul anului, pentru durata anului respectiv.

Repartizarea aleatorie a cauzelor către complete (specializate) necesită reguli în ceea ce priveşte modalitatea de repartizare a cauzelor între judecători în cadrul completului. O metodă ar fi să se prevadă faptul că dosarele care se înregistrează sunt repartizate, prin rotaţie, în ordinea înregistrării lor.

Art. 6
Prevederile acestei legi privind specializarea nu se aplică instanţelor militare.

Această prevedere are în vedere faptul că instanţele militare sunt structurate în mod diferit faţă de celelalte instanţe şi au competenţe speciale.

LEGISLAŢIA CIVILĂ ŞI PENALĂ
ÎN SENSUL UNIFICĂRII PRACTICII JUDICIARE

EXPUNERE DE MOTIVE
propunerea legislativă privind promovarea practicii unitare şi de modificare şi completare a Legii nr. 304/2004 privind organizarea judecătorească, Codul de Procedură Civilă şi Codul de Procedură Penală

Un proces echitabil în concordanţă cu art. 6 CEDO presupune, printre altele, faptul că justiţia este unică şi egală pentru toţi. Corespunzător cu acesta şi, în concordanţă cu Constituţiile altor state membre ale Uniunii Europene, Constituţia României stipulează la art. 124 (2): „Justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi”.
Constituţia României stabileşte, în concordanţă cu sistemele judiciare ale altor state din Uniunea Europeană, la art. 126 alin. (3) „Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie asigură interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către celelalte instanţe judecătoreşti, potrivit competenţei sale”.
Existenţa unui stat de drept presupune ca instanţele judiciare să aplice legea în mod unitar pentru toţi.
Această cerinţă nu este uşor de îndeplinit fiindcă, adeseori, chestiuni de drept sunt rezolvate de instanţele judecătoreşti în mod contradictoriu. O jurisprudenţă incoerentă, instabilă şi neunitară este inevitabilă într-o ţară cu aproape 250 de instanţe judecătoreşti, care nu dispune de o înaltă instanţă cu vocaţia de a menţine o practică unitară a instanţelor şi care să impună, în acelaşi timp, respectarea acesteia.
Există un consens general că practica instanţelor este incoerentă şi neunitară, inclusiv practica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie de Casaţie şi Justiţie. Această apreciere este împărtăşită nu numai de opinia publică, dar şi – chiar în modul cel mai vehement – de judecători, inclusiv de cei de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Rezultatul este un sentiment de neîncredere în justiţie din partea cetăţenilor, care invocă deseori corupţia pentru această stare de fapt.
În cadrul proiectului PHARE „Unificarea jurisprudenţei instanţelor şi pachetelor din România”, un grup de judecători şi procurori de la toate nivelele de jurisdicţie şi experţi germani, au analizat cauzele principale care duc la instabilitatea, incoerenţa şi imprevizibilitatea jurisprudenţei actuale. Grupul de Lucru a stabilit o listă preliminară a condiţiilor care stimulează o dezvoltare a unei jurisprudenţe stabile şi unitare, printre care:
• Crearea completelor specializate la toate instanţele;
• Stabilitatea completelor de judecată ca o condiţie prealabilă pentru promovarea unei jurisprudenţe unice a completului individual;
• Aplicarea unei metodologii unitare pentru soluţionarea cauzelor;
• Necesitatea existenţei unor proceduri ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu rolul de a crea jurisprudenţă îndrumătoare, dispunând de toate mijloacele necesare pentru a îndeplini acest rol în mod eficient;
• Introducerea unor mecanisme procedurale pentru susţinerea unei interpretări/aplicări unitare a legii la nivelul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi a Instanţelor inferioare;
• Reevaluarea rolului precedentului juridic şi necesitatea unei jurisprudenţe stabile şi constante, ca o componentă a statului de drept.
Grupul de lucru a constatat că, în sistemul judiciar român, aceste condiţii nu sunt îndeplinite pentru a asigura stabilitatea, coerenţa şi previzibilitatea practicii judiciare şi că această situaţie este agravată din cauza supraîncărcării instanţelor de control judiciar.
În acest sens, Grupul de Lucru a avut printre obiective elaborarea unui proiect de Lege privind „promovarea practicii unitare la nivelul instanţelor judiciare”, care:
– vizează promovarea unei practici unitare care duce la îmbunătăţirea calităţii actului de justiţie;
– prevede mecanisme procedurale, astfel încât aplicarea lor să se finalizeze cu o practică unitară, atât pe plan orizontal, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cât şi pe plan vertical de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie până la Judecătorie, şi care permite Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie de Casaţie şi Justiţie să îşi îndeplinească obligaţia constituţională de a „asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii”;
– spre deosebire de Recursul în interesul legii, care are un efect numai reactiv, după ce daunele cauzate de o practică neunitară s-au manifestat deja, conţine un sistem pro-activ, complet şi coerent, inerent promovării stabilităţii practicii judiciare, prin introducerea unor mecanisme procedurale care împiedică formarea unei jurisprudenţe neunitare şi permite revizuirea deciziilor de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;
– stabileşte specializarea judecătorilor şi a completelor de judecată, ca o măsură uşoară şi eficientă pentru a promova stabilitatea practicii judiciare, fără a împiedica o rotaţie potrivită a judecătorilor şi fără a împiedica o gestiune eficientă a resurselor umane.
Caracteristici ale proiectului de lege:
a) Specializarea judecătorilor şi a completelor de judecată
 Specializarea – constituie o metodă simplă şi eficientă pentru promovarea unei jurisprudenţe necontradictorie şi de calitate. Aplicată vertical în întregul sistem de instanţe de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în jos, dosarele referitoare la domeniul specializat vor fi soluţionate de un număr limitat de judecători. Jurisprudenţa contradictorie între diferitele complete ale aceleiaşi instanţe – ar fi practic exclusă.
 Fluxul informaţional de sus în jos şi invers devine eficient şi productiv. Judecătorii vor fi bine informaţi cu privire la legile şi jurisprudenţa din domeniul lor de specializare şi vor putea consacra într-un orizont relativ redus de timp o jurisprudenţă coerentă şi unică în respectivul domeniu. Concomitent, aceştia ar îmbunătăţi calitatea jurisprudenţei prin dobândirea unei expertize speciale în domeniu.
b) Introducerea unor mecanisme procedurale la nivelul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care să se evite, pro-activ, apariţia unei jurisprudenţe contradictorii şi divergente între Completele Secţiilor Înaltei Curţi, pe de o parte, şi între Secţiile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pe de altă parte şi, prin care să se armonizeze jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie acolo unde există neconcordanţe.
 Crearea unor complete de unificare la nivelul secţiilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Completul de unificare va fi sesizat în vederea unei decizii atunci când un complet al secţiei respective doreşte să devieze într-o problemă de drept de la o decizie a unui alt complet al aceleiaşi secţii sau de la o decizie anterioară a completului de unificare al secţiei.
 Ca o măsură pro-activă suplimentară se prevede posibilitatea sesizării completului de unificare al secţiei respective de către un complet al unei Secţii în vederea pronunţării unei decizii într-o problemă de drept atunci când consideră acest lucru necesar în interesul dezvoltării dreptului şi/sau al asigurării jurisprudenţei unitare.
 Înfiinţarea unui complet comun de unificare, care va soluţiona divergenţele de opinii în probleme de drept atunci când acestea apar între secţiile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Completul comun de unificare va fi sesizat prin completele de unificare la nivel de secţie, pe baza regulilor de sesizare a completelor de unificare.
c) Introducerea unor mecanisme procedurale care să asigure îndeplinirea rolului de orientare şi unificare al Înaltei Curţi, în domeniul în care Curţile de Apel sau Tribunalele judecă în ultimă instanţă.
 Când în soluţionarea unui dosar în ultimă instanţă, un complet al unei Curţi de Apel sau al unui Tribunal intenţionează să devieze de la jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie acesta este obligat să solicite mai întâi o decizie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în problema de drept dedusă.
 Ca măsură pro-activă suplimentară, atunci când un complet al Curţii de Apel sau al Tribunalului judecă în ultimă instanţă, va putea solicita o hotărâre preliminară a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie când o problemă de drept dezbătută într-o cauză aflată pe rolul său are o valoare de principiu şi nu a fost soluţionată printr-o decizie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sau dacă, respectiva problemă de drept, nu a fost dezlegată în mod unitar în practica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

 Posibilitatea ca părţile să sesizeze Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu o cerere de revizuire, pe motiv că, în judecarea cauzei lor, Curtea de Apel sau Tribunalul a deviat în soluţionarea unei probleme de drept, de la o anumită jurisprudenţă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, hotărârea pronunţată fiind în detrimentul revizuentului.
d) Procedura reactivă a „Recursului în interesul legii”, diferit faţă de procedura prevăzută în actualul Cod de procedura civilă, forma propusă necesitând mult mai puţin timp şi mai puţine resurse. Recursul în interesul legii va fi soluţionat prin completul de unificare al Înaltei Curţii de Casaţie şi Justiţie şi poate fi solicitat şi de Colegiile de conducere ale instanţelor. În plus, aplicarea acestui recurs va fi mult limitată din cauza celorlalte mecanisme procedurale, mai eficiente, prevăzute în proiect.

Impactul aşteptat în cazul în care proiectul ar fi implementat:
a) Unificarea practicii
Proiectul prezentat conţine un sistem integral şi strict de aplicat pentru a unifica în modul cel mai eficient jurisprudenţa la nivel orizontal la Înalta Curte, precum şi în direcţie verticală a întregului sistem judiciar.
Sistemul propus permite ca şi în domenii în care Curţile de Apel şi Tribunalele judecă în ultimă instanţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să asigure interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către aceste instanţe judecătoreşti.
În acelaşi timp, sistemul propus permite flexibilitatea indispensabilă pentru a corecta jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie acolo unde aceasta este greşită sau unde se impune dezvoltarea jurisprudenţei în concordanţă cu dezvoltarea societăţii.
În plus, proiectul permite repararea nedreptăţii atunci când o instanţă a neglijat jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin introducerea unui nou motiv de revizuire.
b) Îmbunătăţirea calităţii actului justiţiei
Receptivitatea activităţii unei Curţi de Casaţie în sistemul judiciar depinde în mare măsură şi de calitatea jurisprudenţei sale, adică de pertinenţa şi puterea de convingere a raţionamentului juridic în interpretarea legilor. Odată pusă în situaţia de a îndeplini această sarcină – adică, transformată dintr-o instanţă, mai degrabă de drept comun şi ca atare supraîncărcată, într-o instanţă veritabilă de casaţie – Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie poate uşor genera această calitate.
c) Specializarea are efecte pozitive şi sub aspectul volumului de muncă. Numărul total al dosarelor în materiile „specializate” nu se va schimba prin stabilirea completelor specializate. Dosarele vor fi doar distribuite în mod diferit. Pe de altă parte, prin specializare judecătoriilor în domenii relevante, va creşte repede nu numai capacitatea lor de a rezolva dosarele cu bună calitate, dar şi capacitatea lor de a rezolva dosarele într-un timp mai scurt.

Lista semnatarilor Propunerii legislative privind promovarea practicii unitare şi de modificare şi completare a Legii nr. 304/2004 privind organizarea judecătorească, Codul de Procedură Civilă şi Codul de Procedură Penală

Nr. crt. Numele şi prenumele Semnătură
1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.
9.
10.
11.
12.
13.
14.
15.
16.
17.
18.
19.
20.
21.
22.
23.
24.

CAMERA DEPUTAŢILOR SENAT

LEGE
privind promovarea practicii unitare şi de modificare şi completare a Legii nr. 304/2004 privind organizarea judecătorească, Codul de Procedură Civilă şi Codul de Procedură Penală

Parlamentul României adoptă prezenta lege:

ARTICOL I
Legea nr. 304/2004 privind organizarea judecătorească se modifică şi se completează după cum urmează:
1. Art. 31 se modifică şi va avea următorul cuprins:
(1) În cele 4 secţii ale Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie se constituie complete specializate, formate din câte trei judecători. Numai completele specializate vor putea judeca în materii date în competenţa lor;
(2) Colegiul de conducere al Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie va stabili, după consultarea secţiilor, o listă a materiilor pentru care se vor înfiinţa complete specializate. La sfârşitul fiecărui an, această listă va fi reanalizată;
(3) Conflictele referitoare la repartizarea dosarelor vor fi soluţionate de Colegiul de Conducere al Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie. Decizia Colegiului de Conducere este definitivă;
(4) Colegiul de conducere al Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie stabileşte, înainte de începutul fiecărui an, competenţa completelor specializate pentru anul următor. Judecătorii pot fi repartizaţi din nou într-un complet specializat. Colegiul de conducere va repartiza judecători în completele specializate numai după ascultarea acestora. Judecătorii pot face parte, în acelaşi timp, din mai multe complete specializate, iar o materie specializată poate fi dată în competenţa mai multor complete, în funcţie de volumul de activitate pe materia respectivă;
(5) În decursul anului, Colegiul de conducere poate schimba componenţa unui complet specializat numai dacă se consideră necesar şi numai după înaintarea unui punct de vedere al preşedintelui secţiei şi audierea judecătorilor afectaţi;
(6) Cauzele care nu cad în competenţa unui complet specializat se repartizează aleatoriu. Principiul specializării are prioritate faţă de principiul repartizării aleatorii. Volumul de muncă va fi echilibrat între completele de judecată, ţinându-se cont de numărul de dosare din domeniul de specializare şi repartizate aleatoriu;
(7) Colegiul de conducere poate dispune ca judecătorul dintr-un complet specializat, mutat la un alt complet, să poată soluţiona în continuare dosarul cu care a fost investit;

2. După alineatul (2) al art. 35 se introduc două alineate (3) şi (4), cu următorul cuprins:
(3) Prevederile art. 31 se aplică în mod corespunzător pentru curţile de apel. În măsura în care legea prevede competenţa funcţională a judecătorului unic, Colegiul de Conducere va atribui specializarea judecătorului unic;
(4) Listele anuale privind completele şi judecătorii specializaţi întocmite de către curţile de apel vor avea în vedere şi lista anuală a completelor specializate întocmite de către Colegiul de Conducere a Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie .

3. După alineatul (3) al art. 36 se introduc trei alineate (4), (5) şi (6) cu următorul cuprins:
(4) Colegiile de conducere ale tribunalelor şi judecătoriilor pot dispune înfiinţarea de complete specializate. În măsura în care legea prevede competenţa funcţională a judecătorului unic, Colegiul de Conducere va atribui specializarea judecătorilor unici;
(5) În măsura în care tribunalele şi judecătoriilor înfiinţează specializări, prevederile art. 31 alin. (2), (3), (4), (5), (6), (7) şi art. 35 alin. (3), (4) se aplică;
(6) Listele anuale privind completele de judecată şi judecătorii specializaţi, întocmite de către tribunale şi judecătorii vor avea în vedere, în măsura în care competenţele lor materiale corespund celor de la curtea de apel şi lista anuală a completelor specializate întocmite de către Colegiul de Conducere al curţii de apel în a cărei circumscripţie se află.

4. După alineatul (3) al art. 41 se introduc 4 alineate (4), (5), (6), (7) cu următorul conţinut:
(4) În funcţie de încărcătura din domeniile de specializare şi de asigurarea unei repartizări echitabile, completele specializate pot avea în componenţă mai multe materii specializate sau domenii specializate şi nespecializate;
(5) Colegiile de conducere pot înfiinţa mai multe complete cu aceeaşi specializare. Repartizarea dosarelor între aceste complete se va face în mod aleatoriu;
(6) În condiţiile în care, completul specializat este format din mai mulţi judecători, repartizarea cauzelor se face potrivit deciziei membrilor completului de judecată, consemnată într-un proces-verbal încheiat la începutul anului, pe durata anului respectiv;
(7) Dispoziţiile privind specializarea nu se aplică instanţelor militare.

5. Alin. (1) al art. 52 se modifică şi va avea următorul conţinut:
(1) Colegiile de conducere stabilesc compunerea completelor de judecată, la începutul anului, cu respectarea prevederilor art. 31, 35 şi 36.

ARTICOL II
Codul de procedură civilă se modifică şi se completează după cum urmează:
1. După pct. 4 al art. 4 se introduc pct. 5, 6 şi 7 cu următorul conţinut:
5. cererile privind pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei probleme de drept;
6. cererile privind unificarea practicii;
7. cererile pentru nerespectarea practicii unitare a Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva hotărârilor pronunţate în ultimă instanţă de curţile de apel şi tribunale.

2. Litera b) a art. 25 se modifică şi va avea următorul cuprins:
b) În vederea stabilirii unei practici unitare, în cadrul celor patru secţii ale Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie se înfiinţează câte un complet de unificare şi un complet comun de unificare;

3. După articolul 25 se introduce un nou articol 251 cu cinci alineate (1), (2), (3), (4) şi (5) cu următorul conţinut:
(1) Completul de unificare judecă atunci când, în soluţionarea unei probleme de drept, un complet al unei secţii intenţionează să devieze de la o decizie pronunţată de un alt complet al aceleaşi secţii, de la propria sa jurisprudenţă, de la o decizie pronunţată de completul de unificare al secţiei sau de la decizii ale Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie;
(2) Prevederile alin. (1) se aplică şi atunci când au fost publicate mai multe decizii divergente cu privire la o anumită problemă de drept, chiar dacă un complet doreşte să decidă în concordanţă cu una dintre deciziile divergente;
(3) Completul de unificare poate fi sesizat şi în vederea obţinerii unei hotărâri cu privire la o problemă de drept cu valoare de principiu, necesară pentru dezvoltarea dreptului sau asigurarea unei jurisprudenţei unitare;
(4) Se consideră că o problemă de drept are valoarea de principiu dacă nu a fost încă dezlegată de către Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie şi dacă se poate aprecia că va apărea şi pe viitor în mod repetat şi că ar putea fi soluţionată în mod diferit;
(5) Atunci când sesizează completul de unificare conform prezentului articol, completul trebuie să formuleze respectiva problemă de drept în mod abstract, astfel încât răspunsul să poată fi aplicat unui număr mare de speţe, independent de cauza aflată pe rol. Completul trebuie să indice motivele pentru care consideră problema de drept pertinentă în soluţionarea cauzei respective, modul în care doreşte să soluţioneze problema de drept şi argumentele în favoarea soluţiei respective.

4. După art. 31 se introduce un nou art. 311 cu următorul cuprins:
Art. 311 (1) Completul de unificare este compus din: preşedintele secţiei, preşedintele completului care a sesizat completul de unificare, trei judecători din cadrul respectivei secţii
(2) În cazurile în care completul de unificare este sesizat în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei probleme de drept sau cu un recurs în interesul legii, completul de unificare este compus din preşedintele secţiei şi patru judecători din cadrul respectivei secţii;
(3) Colegiul de Conducere al Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie va numi ca membri ai completului de unificare câte trei judecători din fiecare secţie, precum şi pe înlocuitorii acestora, pentru mandate de câte un an calendaristic, ce pot fi reînnoite;

(4) Pe perioada exercitării mandatului paralel în completul de unificare, cei cinci membri deplini ai acestui complet vor avea, în cadrul completului lor, un volum de activitate redus în mod corespunzător, în urma unei decizii a colegiului de conducere a Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie;
(5) În cazul în care preşedintele completului care a sesizat completul de unificare este unul dintre cei cinci membri ai acestui complet, locul său în completul de unificare va fi luat de înlocuitorul său, numit de colegiul de conducere al Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie. Această prevedere se aplică în mod corespunzător membrilor permanenţi ai completului de unificare, care au participat la luarea deciziei de a sesiza completul de unificare;
(6) Completul de unificare va fi prezidat de către preşedintele secţiei. În cazul în care preşedintele secţiei nu poate prezida, completul de unificare este prezidat de judecătorul cu cea mai mare vechime în secţia respectivă şi care nu este membru al completului de unificare;
(7) Preşedintele completului de unificare va numi un raportor din rândul membrilor acestuia, care nu este membru al completului care a făcut sesizarea.
Raportul întocmit de raportor este un material de uz intern pentru pregătirea deliberării în cadrul completului de unificare. Materialul nu va fi prezentat părţilor sau parchetului.

5. După art. 311 se introduce un nou articol 312 cu următorul conţinut:
Art. 312 (1) În scopul evitării contradicţiilor şi practicii neunitare a Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se înfiinţează un complet comun de unificare;
(2) Completul comun de unificare hotărăşte atunci când completul unei secţii a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie intenţionează să devieze, în soluţionarea unei probleme de drept, de la decizia unui complet al unei alte secţii a Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie, de la decizia completului de 9 judecători sau de la o decizie a completului comun de unificare. De asemenea, hotărăşte atunci când Completul de 9 judecători intenţionează să devieze, în soluţionarea unei probleme de drept, de la decizia unuia dintre celelalte complete ale Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie;
(3) Un complet de unificare poate sesiza completul comun de unificare şi pentru dezlegarea unei probleme de drept cu valoare de principiu, dacă se consideră necesar în interesul dezvoltării dreptului sau al asigurării jurisprudenţei unitare;

(4) Completul comun de unificare este compus din: preşedintele Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie; preşedinţii celor patru secţii ale Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie; un judecător din fiecare secţie a Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie; preşedintele completului care a sesizat completul comun de unificare şi judecătorul cu cea mai mare vechime la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, membru al aceluiaşi complet;
(5) Colegiul de conducere al Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie numeşte câte un judecător din fiecare secţie pentru funcţia de membru în completul comun de unificare, precum şi pe înlocuitorii acestora, pentru un mandat de un an calendaristic, ce poate fi reînnoit;
(6) În cazul în care preşedintele completului care a sesizat completul comun de unificare este în acelaşi timp membru al acestui complet, el va fi înlocuit în completul comun de unificare de către judecătorul cu cea mai mare vechime în magistratură dintre judecătorii Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie;
(7) În cazul în care preşedintele completului care a sesizat completul comun de unificare se află în imposibilitatea de a participa la şedinţa completului comun de unificare, va fi înlocuit de judecătorul cel mai în vârstă din completul respectiv;
(8) În cazul în care completul care a sesizat completul comun de unificare este prezidat de către preşedintele Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie sau de un preşedinte de secţie, acesta va fi înlocuit de judecătorul cel mai în vârstă din respectivul complet;
(9) Preşedintele Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie îndeplineşte şi funcţia de preşedinte al completului comun de unificare. În cazul în care preşedintele se află în imposibilitate de a prezida şedinţa, completul comun de unificare este prezidat de către vice-preşedintele Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie. În situaţia în care vice-preşedintele se află în imposibilitate, şedinţa va fi prezidată de către preşedintele de secţie cu cea mai mare vechime în această funcţie;
(10) Preşedintele completului comun de unificare va numi un raportor din rândul membrilor acestuia, care nu este membru al completului care a făcut sesizarea.

6. După art. 312 se introduce un nou articol 313 cu următorul conţinut:
Art. 313 (1) Completul de unificare hotărăşte cu votul majorităţii membrilor săi;
(2) Activitatea desfăşurată în completul de unificare are prioritate faţă de orice alte activităţi profesionale ale membrilor săi;
(3) În absenţa unor dispoziţii contrare în prezenta lege, în procedura în faţa completului de unificate se aplică dispoziţiile Codului de Procedura Civilă. Completul de unificare va judeca în procedură de urgenţă şi cu precădere;

(4) Procedura în faţa completului de unificare este iniţiată prin sesizarea acestuia de către completul care solicită decizia completului de unificare. Sesizarea va indica hotărârea de la care completul doreşte să devieze în soluţionarea unei cauze. Sesizarea trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute în prezenta lege. Completul va comunica părţilor o copie a sesizării;
(5) Odată cu sesizarea completului de unificare, completul care face sesizarea suspendă judecata în cauza respectivă. Suspendarea încetează odată cu pronunţarea hotărârii definitive de către completul de unificare;
(6) Părţile din cauza care face obiectul sesizării completului de unificare pot prezenta în scris părerea lor despre problema de drept în discuţie;
(7) Dacă Ministerul Public are dreptul conferit prin lege de a lua parte la soluţionarea cauzei care face obiectul sesizării completului de unificare, sesizarea va fi adusă la cunoştinţa Procurorului general al Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie de către preşedintele completului de unificare;
Parchetul general îşi poate prezenta în scris părerea despre problema de drept în discuţie;
(8) Preşedintele completului de unificare comunică părţilor şi Parchetului General de pe lângă Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie, termenul pentru depunerea observaţiilor scrise referitoare la sesizarea aflată pe rol şi la problema de drept respectivă. La observaţii, părţile şi parchetul vor ataşa copii ce se vor comunica tuturor părţilor. Odată cu comunicarea acestor observaţii, părţilor li se va pune în vedere un termen pentru a răspunde la observaţii;
(9) Completul de unificare hotărăşte numai cu privire la problema de drept în discuţie;
(10) Termenul până la care completul hotărăşte asupra sesizării, nu va depăşi 60 de zile;
(11) Decizia va fi publicată pe pagina de internet a Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie precum şi în Buletinul Casaţiei;
(12) Decizia completului de unificare este obligatorie pentru completul care a făcut sesizarea, în soluţionarea cauzei respective. Hotărârea preliminară va fi respectată ca precedent, în limitele prevăzute de lege;
(14) Procedura în faţa completului de unificare este scutită de taxa de timbru.

7. După pct.9 al art. 322 CPC se introduce un pct.10 cu următorul cuprins:
10. Dacă tribunalul sau curtea de apel care au judecat în ultimă instanţă au deviat în soluţionarea unei probleme de drept de la o hotărâre a completului de unificare, de la o hotărâre prealabilă sau de la o decizie pronunţată în recursul în interesul legii.

8. După paragraful 2 al art. 323 se introduce un nou paragraf cu următorul conţinut:
În cazul art. 322 pct. 10, cererea de revizuire se judecă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Cererea de revizuire trebuie să indice practica relevantă a Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie care, în opinia revizuentului, nu a fost respectată şi să fundamenteze motivele pentru care se consideră că nerespectarea deciziei contestate a condus la pronunţarea hotărârii.

9. Paragraful ultim al art. 324 se modifică şi va avea următorul cuprins:
Pentru motivele prevăzute la art. 322 pct.9 şi pct.10, termenul este de 3 luni de la data publicării hotărârii CEDO în Monitorul Oficial al României Partea I şi, respectiv de la data pronunţării.

10. La art. 327 se adaugă un nou paragraf cu următorul conţinut:
Pentru motivul prevăzut de art. 322 pct.10 teza II, în caz de admitere a cererii de revizuire, cauza se trimite spre rejudecare instanţei competente.

11. Art.328 se completează cu un nou paragraf care va avea următorul cuprins:
Decizia pronunţată pentru motivul de la art. 322 pct. 10 nu este supusă nici unei căi de atac.

12. La art. 328 se adaugă un nou paragraf cu următorul conţinut:
Motivul de revizuire prevăzut la art. 322 pct. 10 nu se aplică hotărârilor pronunţate până la data intrării în vigoare a prezentelor modificări.

13. Art. 329 se modifică şi va avea următorul conţinut:
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie din oficiu sau la cererea ministrului justiţiei, precum şi colegiile de conducere ale curţilor de apel au dreptul, pentru a se asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii, să ceară Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să se pronunţe asupra chestiunilor de drept care au fost soluţionate diferit de instanţele judecătoreşti, în situaţiile în care legea nu prevede o cale de atac la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

14. După art. 329 se introduce un nou art. 3291 cu următorul conţinut:
Art. 3291 (1) Recursurile în interesul legii se judecă de completul specializat în materie. În materiile care nu au fost atribuite unui complet specializat, recursurile în interesul legii se judecă de completul de unificare al secţiei competente material din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie;
(2) În cazul în care completul de unificare constată că este îndeplinită una din condiţiile prealabile pentru sesizarea completului comun de unificare al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, acesta se desesizează şi înaintează cererea de soluţionare a problemei de drept completului comun de unificare al Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie;
(3) Dacă procurorul general al Parchetului de la lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a declarat recursul în interesul legii, acesta sau alt procuror desemnat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie susţine recursul în interesul legii în faţa completului de unificare competent;
(4) În cazul în care Colegiul de Conducere al unei curţi de apel a declarat recursul în interesul legii, un membru al acestuia, desemnat în şedinţa colegiului de conducere al curţii de apel, susţine recursul în interesul legii în faţa completului de unificare competent;
(5) Cererea de sesizare trebuie să expună practica judiciară neunitară care a dus la declararea recursului în interesul legii. Hotărârile judecătoreşti irevocabile, la care se face trimitere, trebuie anexate cererii.
Cererea de sesizare trebuie să definească problema de drept în discuţie în mod abstract, pentru a putea fi pronunţată o soluţie care să aplice de o manieră generală. Cererea de sesizare trebuie să conţină propunerea iniţiatorului de soluţionare a problemei de drept în discuţie şi argumentele pe care se fundamentează acest punct de vedere;

(6) La primirea cererii de sesizare, completul de unificare verifică dacă acesta îndeplineşte toate condiţiile prealabile de admisibilitate. În cazul în care nu sunt îndeplinite toate condiţiile procedurale, completul de unificare va acorda iniţiatorului un termen pentru completarea sau modificarea cererii. După împlinirea termenului, completul de unificare va respinge cererea pe motive de procedură, în cazul în care nu sunt îndeplinite una sau mai multe condiţii de admisibilitate. Decizia cuprinde motivele de respingere. Iniţiatorul poate face o nouă cerere de sesizare, cu luarea în considerare a motivelor de respingere.

15. După art. 3291 se introduce un nou articol 3292 cu următorul conţinut:
Art. 3292 (1) Deciziile prin care se soluţionează cererile de recurs în interesul legii se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I;
(2) Soluţiile se pronunţă numai în interesul legii, nu au efect asupra hotărârilor judecătoreşti examinate şi nici cu privire la situaţia părţilor din acele procese.

16. După Capitolul IV se introduce un nou capitol, Capitolul IV1 – Sesizarea Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie de către curţile de apel şi tribunale în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei probleme de drept.
1. După art. 619 se introduce un nou articol 6191 cu următorul cuprins:
Art. 6191 – (1) Dacă, soluţionând o cauză în ultima instanţă, un complet de la curtea de apel sau de la tribunal doreşte să devieze de la o decizie a unui complet de unificare, sau a completului comun de unificare, de la o hotărâre prealabile sau de la o decizie pronunţată în recursul în interesul legii, mai întâi trebuie să obţină o decizie a Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie cu privire la respectiva problemă de drept;
(2) În acelaşi condiţii, un complet al unei curţi de apel poate să solicite o hotărâre prealabilă a Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie, atunci când o problemă de drept dezbătută într-o cauză aflată pe rolul său are o valoare principială şi încă nu a fost soluţionată prin decizie a Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie sau dacă respectiva problemă de drept nu a fost dezlegată în mod unitar în practica Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie;

(3) Părţile cauzei aflată pe rolul curţii de apel sau al tribunalului nu au dreptul de a solicita sesizarea Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea obţinerii unei decizii privind o problemă de drept. Hotărârea prin care curtea de apel sau tribunalul sesizează Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea obţinerii unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei probleme de drept nu este supusă nici unei căi de atac;
(4) Completul care doreşte să sesizeze Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie, conform prezentului articol, va aduce acest fapt la cunoştinţa părţilor;
(5) Odată cu sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, completul care face sesizarea suspendă judecata în cauza respectivă. Suspendarea încetează odată cu pronunţarea de către Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărârii prealabile pentru dezlegarea problemei de drept.

2. După art. 6191 se introduce un nou articol, art. 6192, cu următorul cuprins:
Art. 6192 Dacă sesizarea vizează o problemă de drept care cade în competenţa unui complet specializat al Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie, va fi competent respectivul complet. În celelalte situaţii, hotărârea prealabilă cu privire la problema de drept se dă către completul de unificare al secţiei Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie competente să judece în respectiva materie sau, după caz, de către completul comun de unificare, când problema de drept cade în competenţa mai multor secţii. Judecata are loc în camera de consiliu, fără citirea părţilor. Părţile pot prezenta în scris punctele lor de vedere, numai cu privire la respectiva problemă de drept. Prin excepţie, când consideră oportun, completul Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie investit cu cauza poate dispune citarea părţilor.

3. După art. 6192 se introduce un nou articol, art. 6193, cu următorul cuprins:
Art. 6193 – (1) Instanţa respinge cererea ca inadmisibilă, dacă aceasta nu conţine formularea întrebării abstracte pentru care se solicită o soluţie, dacă poziţia pe care instanţa doreşte să o adopte cu privire la problema de drept nu diferă, în esenţă, de jurisprudenţa relevantă a Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie, sau, dacă cererea se datorează unei interpretări eronate al jurisprudenţei Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie şi dacă problema de drept nu are valoare principială;
(2) Instanţa hotărăşte numai cu privire la problema de drept supusă dezlegării prin cererea de pronunţare a hotărârii prealabile;
(3) Hotărârea prealabilă a Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie pentru dezlegarea unei probleme de drept este obligatorie pentru completul care a făcut sesizarea în soluţionarea cauzei. Hotărârea preliminară va fi respectată ca precedent, în limitele prevăzute de lege.

ARTICOL III
Codul de Procedură Penală se modifică şi se completează după cum urmează:
1. Art. 29 se completează cu un nou punct 31 care va avea următorul cuprins:
31. – judecă cererile privind pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei probleme de drept;
– judecă cererile privind unificarea practicii;
– judecă cererile de revizuire pentru nerespectarea practicii unitare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie împotriva hotărârilor pronunţate în ultimă instanţă de curţile de apel şi tribunale.

2. După art. 303 se introduce un nou articol, art. 3031, cu următorul conţinut:
Art. 3031 Instanţa va dispune prin încheiere suspendarea procesului penal în condiţiile art. 394 litera f). Încheierea nu este supusă vreunei căi de atac şi nu suspendă executarea. Procesul penal se reia din oficiu după pronunţarea hotărârii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.;

3. Art. 394 se completează cu o nouă literă, litera f) cu următorul conţinut:
f) Dacă tribunalul sau curtea de apel care au judecat în ultimă instanţă au deviat în soluţionarea unei probleme de drept de la o hotărâre a completului de unificare, de la o hotărâre prealabilă sau de la o decizie pronunţată în recursul în interesul legii.

4. La art. 395 se adaugă un nou paragraf cu următorul conţinut:
În cazul art. 394 litera f), cererea de revizuire se judecă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Cererea de revizuire trebuie să indice practica relevantă a Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie care, în opinia revizuentului, nu a fost respectată şi să fundamenteze motivele pentru care se consideră că nerespectarea deciziei contestate a condus la pronunţarea hotărârii.

5. După art. 397 se adaugă un nou articol, art. 3971, cu următorul conţinut:
Art. 3971 Pentru motivul prevăzut la art. 394 litera f), cererea se depune la instanţa care a pronunţat hotărârea definitivă şi va indica practica relevantă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie care în opinia revizuientului nu a fost respectată.

6. După art. 398 se introduce un nou articol, art. 3981, cu următorul conţinut:
Art. 3981 Pentru motivul prevăzut la art. 394 litera f) termenul de introducere a cererii este de 3 luni de la data pronunţării hotărârii definitive.

7. La art. 401 se adaugă un nou paragraf cu următorul conţinut:
Pentru motivul prevăzut la art. 394 litera f) competenţa de judecată aparţine Înalte Curţi de Casaţie şi Justiţie.

8. După art. 408 se introduce un nou articol, art. 4081, cu următorul conţinut:
În cazul prevăzut de art. 394 litera f) nu se aplică prevederile art. 402-408, prevederile aplicabile fiind cele din Titlul IV, Capitolul 11 – Sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie de către curţile de apel şi tribunale în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei probleme de drept.

9. Art. 4142 se modifică şi va avea următorul cuprins:
Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie din oficiu, la solicitarea ministrului justiţiei, precum şi colegiile de conducere ale curţilor de apel au dreptul, pentru a se asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii, să ceară Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să se pronunţe asupra chestiunilor de drept care au fost soluţionate diferit de instanţa judecătorească în situaţiile în care legea nu prevede o cale de atac la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

10. După art. 4142 se introduce un nou articol, art. 4143, care va avea următorul cuprins:
Art. 4143 (1) Recursurile în interesul legii se judecă de completul de unificare din cadrul Secţiei Penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie;

(2) În cazul în care completul de unificare constată că este îndeplinită una din condiţiile prealabile pentru sesizarea completului comun de unificare al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, acesta se desesizează şi înaintează cererea de soluţionare a problemei de drept completului comun de unificare al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie;
(3) Dacă procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a declarat recursul în interesul legii, acesta sau alt procuror desemnat de procurorul general al Parchetului de la lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie susţine recursul în interesul legii în faţa completului de unificare competent;
(4) În cazul în care colegiul de conducere al unei curţi de apel a declarat recursul în interesul legii, un membru al acestuia, desemnat în şedinţa colegiului de conducere al curţii de apel, susţine recursul în interesul legii în faţa completului de unificare competent;
(5) Cererea de sesizare trebuie să expună practica judiciară neunitară care a dus la declararea recursului în interesul legii. Hotărârile judecătoreşti definitive, la care se face trimitere, trebuie anexate cererii. Cererea de sesizare trebuie să definească problema de drept în discuţie în mod abstract, pentru a putea fi pronunţată o soluţie care să se aplice de o manieră generală. Cererea de sesizare trebuie să conţină propunerea iniţiatorului de soluţionare a problemei de drept în discuţie şi argumentele pe care se fundamentează acest punct de vedere;
(6) La primirea cererii de sesizare, completul de unificare verifică dacă aceasta îndeplineşte toate condiţiile prealabile de admisibilitate, prevăzute în alineatul 5. În cazul în care cererea nu îndeplineşte toate condiţiile procedurale, completul de unificare va acorda iniţiatorului un termen pentru completarea sau modificarea cererii. După împlinirea termenului, completul de unificare respinge cererea pe motive de procedura, dacă nu sunt îndeplinite una sau mai multe condiţii de admisibilitate. Decizia cuprinde motivele de respingere. Iniţiatorul poate face o nouă cerere de sesizare, cu luare în considerare a motivelor de respingere.

11. Titlul IV – Proceduri speciale, se completează cu un nou capitol, Capitolul 11 – Sesizarea Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie de către curţile de apel şi tribunale în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei probleme de drept.

12. După art. 479 se aplică un nou art. 4791 cu următorul conţinut:
Art. 4791 – (1) Dacă, soluţionând o cauză în ultima instanţă, un complet de la curtea de apel sau de la tribunal doreşte să devieze de la o decizie a unui complet de unificare, sau a completului comun de unificare, de la o hotărâre prealabilă sau de la o decizie pronunţată în recursul în interesul legii, trebuie să obţină o decizie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la respectiva problemă de drept;
(2) În acelaşi condiţii, un complet al unei curţi de apel poate să solicite o hotărâre prealabilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, atunci când o problemă de drept dezbătută într-o cauză aflată pe rolul său are o valoare principială şi încă nu a fost soluţionată prin decizie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sau dacă, respectiva problemă de drept nu a fost dezlegată în mod unitar în practica Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie;
(3) Părţile cauzei aflată pe rolul curţii de apel sau al tribunalului au dreptul de a solicita sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea obţinerii unei decizii privind o problemă de drept. Hotărârea prin care curtea de apel sau tribunalul sesizează Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea obţinerii unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei probleme de drept nu este supusă nici unei căi de atac;
(4) Completul care doreşte să sesizeze Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, conform prezentului articol, va aduce acest fapt la cunoştinţa părţilor;
(5) Odată cu sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, completul care face sesizarea suspendă judecata în cauza respectivă. Suspendarea încetează odată cu pronunţarea de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărârii prealabile pentru dezlegarea problemei de drept.

13. După art. 4791 se introduce un nou articol, art. 4792, cu următorul cuprins:
Art. 4792 Dacă sesizarea vizează o problemă de drept care cade în competenţa unui complet specializat al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, va fi competent respectivul complet. În celelalte situaţii, hotărârea prealabilă cu privire la problema de drept se repartizează completului de unificare al secţiei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie competente să judece în respectiva materie sau, după caz, de către completul comun de unificare, când problema de drept cade în competenţa mai multor secţii. Judecata are loc în camera de consiliu, fără citirea părţilor. Părţile pot prezenta în scris punctele lor de vedere, numai cu privire la respectiva problemă de drept. Prin excepţie, când consideră oportun, completul Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie investit cu cauza poate dispune citarea părţilor.
14. După art. 4792 se introduce un nou articol, art. 4793, cu următorul cuprins:
Art. 4793 (1) Deciziile prin care se soluţionează cererile de recurs în interesul legii se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I;
(2) Soluţiile se pronunţă numai în interesul legii, nu au efect asupra hotărârilor judecătoreşti examinate şi nici cu privire la situaţia părţilor din acele procese.

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (1) din Constituţia României republicată.

Preşedintele Camerei Deputaţilor Preşedintele Senatului

ROBERTA ALMA ANASTASE
MIRCEA DAN GEOANĂ

acele procese.

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (1) din Constituţia României republicată.

Preşedintele Camerei Deputaţilor Preşedintele Senatului

ROBERTA ALMA ANASTASE
MIRCEA DAN GEOANĂ

Cuvinte cheie: , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Ne bucurăm să aducem gândurile dumneavoastră la cunoştinţa comunităţii juridice şi publicului larg. Apreciem generozitatea dumneavoastră de a împărtăşi idei valoroase. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord, publicarea pe JURIDICE.ro nu semnifică asumarea de către noi a mesajului transmis de autor. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteţi ciţi aici. Pentru a publica pe JURIDICE.ro vă rugăm să luaţi în considerare Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice


Servicii JURIDICE.ro
Cont profesional









Subscribe
Notify of
1 Comment
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

Secţiuni          Noutăţi     Interviuri     Comunicate profesionişti        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie         Arii de practică          Note de studiu     Studii
 
© 2003-2023 J JURIDICE.ro