Contestatie candidatura CSM Dan Lupascu

Admiterea candidaturii judecatorului dr. Dan Lupascu pentru un nou mandat la CSM a fost contestata joi, 19 august 2010, de Dana Girbovan, judecator la Curtea de Apel Cluj.

Redam textul integral al contestatiei:

„Către,

Comitetul Electoral Permanent al Consiliului Superior al Magistraturii

Domnule Preşedinte,

Subsemnata Dana Cristina Gîrbovan, judecător la Curtea de Apel Cluj, cu domiciliul ales la sediul Curţii de Apel Cluj, P-ţa Ştefan cel Mare nr. 1 , fax. 0264-254758, email danapascut2002@yahoo.com, în temeiul art. 4 alin. 5 din Hotărârea Plenului CSM nr. 327/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura alegerii membrilor Consiliului Superior al Magistraturii,  solicit modificarea parţială a Hotărârii nr. 1 din 6 august 2010 a Comitetului Electoral  Local de la nivelul Curţii de Apel Bucureşti , in partea privind admiterea candidaturii domnului judecător Dan Lupaşcu, pentru alegerea în funcţia de membru al Consiliului Superior al Magistraturii din partea curţilor de apel, în sensul respingerii candidaturii sale.

Chestiuni prealabile

Potrivit comunicatului de presa apărut pe http://portal.just.ro/InstantaInformatiiPublice.aspx?idInstitutie=2 Comitetul electoral local al Curţii de apel Bucureşti a constatat îndeplinite condiţiile prevăzute de art.10 din Hotărârea nr.327/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura alegerii membrilor Consiliului Superior al Magistraturii şi art. 7 din Legea nr. 317/2004, republicată.

Ca atare, verificarea legalităţii candidaturilor depuse s-a rezumat la analizarea strictă şi limitativă a condiţiilor prevăzute de art. 10 din Regulament, fără a verifica şi îndeplinirea altor condiţii prevăzute de lege, precum interdicţia de a deţine mai mult de un mandat ca membru al Consiliului Superior al Magistraturii. Or, deşi doar analizarea condiţiilor prevăzute de art.7 şi  10 din regulament este prevăzută în mod expres , analizarea celorlalte condiţii se face în temeiul competenţei generale ce a fost dată comitetelor locale de către art. 5 alin. 2 din acelaşi regulament, care prevede:  „Art. 5 (2) Comitetele electorale răspund de organizarea alegerilor la nivel local, cu excepţia acelor sarcini şi responsabilităţi pe care <LLNK 12004   317 10 201   0 18>Legea nr. 317/2004*) privind Consiliul Superior al Magistraturii, cu modificările şi completările ulterioare, sau prezentul regulament le atribuie în mod expres în competenţa altor organe.”

Ca atare, atâta vreme cât nici un alt organ nu este chemat să verifice în mod distinct îndeplinirea acestei condiţii – imposibilitatea reinvestirii – în baza competenţei generale privind organizarea alegerilor la nivel local – revine comitetelor electorale această sarcină, în cadrul procedurii depunerii şi acceptării candidaturilor.

Competenţa Comitetului electoral pemanent în soluţionarea prezentei contestaţii

Potrivit art. 4 alin. 2 din Hotărârea Plenului CSM nr. 327/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura alegerii membrilor Consiliului Superior al Magistraturii, colegiul electoral permanent supraveghează şi coordonează procedura alegerilor; întreprinde la nivelul CSM toate măsurile necesare la nivelul Consiliului Superior al Magistraturii în ceea ce priveşte procedurile electorale care nu sunt date prin lege sau regulament în competenţa Plenului Superior al Magistraturii.

Ca atare, regulamentul amintit instituie în competenţa Comitetului electoral permanent al Consiliului Superior al Magistraturii  o competenţa generală în ceea ce priveşte procedura alegerilor.

În ceea ce priveşte raporturile Comitetului electoral permanent cu comitetele electorale locale, alin. 5 al aceluiaşi articol prevede în mod explicit că :” Deciziile Comitetului electoral permanent sunt obligatorii pentru comitetele electorale de la nivelul instanţelor şi parchetelor. ” Ca atare, rezultă în mod evident stabilirea unei ierarhizări a competenţelor în materie electorală şi, implicit, competenţa comitetului electoral permanent de a cenzura deciziile comitetelor electorale.

În fond

Conform art. 133 alin. 4 din Constituţie „Durata mandatului membrilor Consiliului Superior al Magistraturii este de 6 ani”. Art.  51 (1) din Legea nr. 317/2004 modificată în anul 2005 prevede că „Durata mandatului membrilor aleşi ai CSM este de 6 ani, fără posibilitatea reinvestirii”.

Legea, în forma sa  iniţială din 2004, nu prevedea o asemenea interdicţie, modificarea  fiind operată ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 274/2005 privind reforma în domeniul proprietăţii şi justiţiei.

Existenţa interdicţiei pentru actualii membri  ai Consiliului Superior al Magistraturii, aleşi anterior  intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005 şi care doresc din nou să obţină un mandat în CSM, pune în discuţie problema  aplicabilităţii legii în timp.

1. Problema aplicării legii în timp

a) Retroactivitatea în accepţiunea Curţii Constituţionale

Curtea Constituţională a statuat că “(…) legea posterioară nu poate atinge dreptul născut sub imperiul legii anterioare, deoarece ar însemna ca legea nouă să fie aplicată retroactiv, contrar prevederilor art.15 alin.(2) din Constituţie şi cerinţelor legate de asigurarea stabilităţii raporturilor juridice, însă poate modifica regimul juridic al dreptului anterior. (…) Acesta este un aspect care nu priveşte existenţa dreptului, ci regimul său juridic.” (Decizia Curţii Constituţionale nr.3 din 2 februarie 1993, publicată în Monitorul Oficial nr.95 din 17 mai 1993; Decizia Curţii Constituţionale nr.5 din 23 februarie 1993, publicată în Monitorul Oficial nr.129 din 17 iunie 1993).

În consecinţă “o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născuta anterior şi nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situaţii juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să reglementeze pentru perioada ulterioară intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare.” (Decizia Curţii Constituţionale nr.294 din 6 iulie 2004, publicată în Monitorul Oficial nr.887 din 29 septembrie 2004).

b) Conţinutul mandatului , interdicţiile şi incompatibilităţile

Din deciziile Curţii Constituţionale amintite mai sus rezultă cu evidenţă că retroactivitatea legii priveşte modificarea unei situaţii pentru trecut, şi nicidecum reglementarea diferită a unei situaţii juridice obiective pentru viitor, în acest din urmă caz legea nouă fiind de imediată aplicabilitate.

Aplicând aceste reguli la situaţia de faţă, este necesar să distingem şi să definim conţinutul mandatului  membrilor Consiliului Superior al Magistraturii. Aceasta deoarece este aşadar evident că nici conţinutul acestui mandat, nici modul său de exercitare şi nici durata sa nu pot fi modificate retroactiv. Acestea constituie drepturi câştigate în temeiul unei legi , cărora nu le pot fi aduse atingeri prin modificări ulterioare.

Textul vizat nu aduce însă astfel de modificări (legate de conţinutul mandatului, modul de exercitare al acestuia sau durata lui), ci instituie o interdicţie, si anume aceea de a nu avea un mai mult de un singur mandat. Întrebarea la care trebuie aşadar dat un răspuns este următoarea : afectează această nouă incapacitatea desfăşurarea mandatului în curs? Daca da, atunci legea retroactivează . Dacă nu, atunci legea nu retroactivează şi este de imediată aplicare.

Răspunsul pe care îl consider ca fiind  corect este cel potrivit căruia nu se aduce atingere în nici un fel mandatului în curs (dovada grăitoare fiind aceea că de la apariţia Legii nr. 247/2005 mandatul membrilor CSM a curs în continuare fără nici o schimbare, făcându-se totală abstracţie de obligativitatea caracterului permanent al activităţii prevăzut de noua lege).

Posibilitatea de a recandida după expirarea mandatului nu este un drept câştigat odată cu mandatul, fiind un element obiectiv şi extrinsec acestuia. Mai clar şi pe scurt, dreptul de a fi reales nu intră în conţinutul mandatului, ci este o condiţie obiectivă, o posibilitate prevăzută de lege ce poate fi însă modificată pentru viitor, deoarece priveşte o nouă procedură de alegeri care este demarată sub imperiul legii noi.

Condiţiile care trebuie îndeplinite de un candidat, interdicţiile şi  incompatibilităţile se analizează întotdeauna prin prisma legii în vigoare la data declanşării procedurii alegerilor.

Pentru o mai mare acurateţe şi o mai detaliată argumentare, amintesc faptul că  Legea nr. 274/2005 a stabilit şi alte incompatibilităţi, cum ar fi interdicţia de a candida a celor care au colaborat cu securitatea. Or, cred că nu este contestat că o astfel de interdicţie se aplică tuturor candidaţilor  în actualele alegeri, inclusiv  actualilor membri ai CSM. Identitatea de raţiune impune o concluzie similară în cazul tuturor interdicţiilor şi a incompatibilităţilor introduse prin legea amintită, inclusiv cea privind imposibilitatea unei noi candidaturi.

c) Precedent soluţionat de Curtea Constituţională : Hotărârea  Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 septembrie 1996 referitoare la soluţionarea contestaţiilor privind înregistrarea candidaturii domnului Ion Iliescu pentru funcţia de Preşedinte al României la alegerile din 3 noiembrie 1996

Hotărârea amintită prezintă relevanţă în speţă, din perspectiva interpretării noţiunii de retroactivitate a legii în condiţiile intervenirii unei limitări a numărului de mandate.

Astfel, Curtea a reţinut că prevederile art. 81 alin. (4) din Constituţie, potrivit cărora funcţia de Preşedinte al României poate fi îndeplinită pentru cel mult două mandate, sunt inaplicabile perioadei anterioare Constituţiei. În acest sens, Curtea s-a pronunţat prin Hotărârea nr. 18 din 7 septembrie 1992, în care s-a reţinut că „orice judecată cu privire la logica, semnificaţia şi implicaţiile unor texte ale Constituţiei, inclusiv cele care privesc instituţia Preşedintelui României, se analizează şi se interpretează începând cu situaţiile care apar după intrarea ei în vigoare”, subliniindu-se că „textul art. 81 alin. 4 (…) îşi găseşte aplicarea numai pentru viitor”.

Mergând mai departe însă, vom vedea că raţionamentul Curţii se fundamentează pe natura juridică esentialmente diferită a tipurilor de mandate îndeplinite anterior intrarii în vigoare a Constituţiei.

Se reţine că nici un act preconstitutional nu a reglementat natura mandatului prezidenţial, că actele anterioare nu au avut valoare constituţională şi că mandatul preşedinţial are determinări constituţionale specifice şi inedite faţă de reglementările anterioare. Ca atare, a atribui valenţe constitutionale unor mandate îndeplinite anterior intrării în vigoare a Constituţiei, inclusiv sub aspectul limitării lor, inseamna a aplica retroactiv Constitutia.

Curtea a retinut ca esential urmatorul argument:” Cu alte cuvinte, pentru compararea instituţiei de şef al statului, în reglementarea actuală, cu situaţii anterioare, trebuie să se observe că instituţia Preşedintelui României este definită între altele şi prin mandatul constituţional. În lipsa unui astfel de „mandat”, anterior intrării în vigoare a Constituţiei, orice asociere cu situaţii juridice premergătoare Constituţiei este nefondată.”

De ce este important acest precedent? Pentru că, aplicând raţionamentul Curtţi la speţa de faţă, vom ajunge la concluzia că aplicarea interdicţiei de a deţine două mandate nu retroactivează, fiind de imediată aplicare.

Curtea a reţinut ca element esenţial natura juridică diferită a celor două tipuri de mandate. Or, în tranşarea prezentului litigiu este esenţial şi important a se constata că natura juridică a mandatului actual al  membrilor Consiliului Superior al Magistraturii , ca de altfel întreg  conţinutul său, este identic cu cel ce urmeaza a se derula. Ca atare, concluzia ce se desprinde este aceea că interdicţia reglementată  pe parcursul mandatului este aplicabilă şi deţinătorilor acestuia, fără ca aceasta să semnifice aplicarea retroactivă a legii.

2. Cine poate candida pentru CSM

a. Poate candida judecătorul/procurorul care îşi desfăşoară activitatea la instanţă/parchet

Atât legea cat si regulamentul folosesc o sintagma pentru a desemna apartenenţa candidatului: acesta trebuie sa fie de la instanţa/parchetul unde se desfăşoară procesul electoral.

Astfel, conform art 4 din Legea nr. 317/2004 „Secţia pentru judecători a CSM este alcătuita din: a) 2 judecători de la Înalta Curte de Casaţie si Justiţie;  b) 3 judecători de la curţile de apel;  c) 2 judecători de la tribunale; d) 2 judecatori de la judecatorii. Iar conform art. 5 „Sectia pentru procurori a CSM este alcatuita din:  a) 1 procuror de la Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie sau de la Parchetul National Anticoruptie; b) 1 procuror de la parchetele de pe langa curtile de apel; c) 2 procurori de la parchetele de pe langa tribunale;  d) 1 procuror de la parchetele de pe langa judecatorii.” Reglementarea este reluata asemănător in art 25 alin.1 din Regulament si art 16 alin 2 din lege.

Pentru noi este evident că sintagma „de la” se refera la o apartenenţa faptica a judecătorului/procurorului la instanţa/parchetul respectiv. Dar daca acest argument nu este considerat suficient, propunem sa analizam si alte reglementari:

b. Poate candida cel care are drept de vot in adunarea generala care alege membrul CSM

Conform art. 9 alin 2 din Regulamentul privind procedura alegerilor membrilor CSM (aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr 327/2005) „In procedura de desemnare a candidatilor, judecatorii si procurorii pot candida numai in adunarea generala in care au drept de vot”. Aşadar, trebuie de stabilit cine are drept de vot.

Pentru aceasta, trimitem la art. 7 alin 1 din Regulament, care prevede ca „In procedura de desemnare a candidaţilor si de alegere a membrilor CSM au drept de vot judecătorii si procurorii numiţi in funcţie, precum si judecătorii stagiari si procurorii stagiari înscrişi pe lista electorala”. Deci, mai departe, trebuie de văzut cine este trecut pe lista.

In alin. 2 şi 3 al aceluiasi articol se prevede in mod explicit ca pe o lista electorala  sunt trecuţi „toti judecatorii si procurorii care au drept de vot in adunarea generala la categoria de instante sau parchete unde isi desfasoara activitatea”, respectiv pe lista se notează ”in ordine alfabetica, numele si prenumele judecatorului sau ale procurorului cu drept de vot, data nasterii, data numirii in functia de judecator sau de procuror, functia oficiala si instanta sau parchetul unde isi desfasoara activitatea”.

Prin urmare, candidatul trebuie sa isi desfăşoare activitatea in cadrul instanţei/parchetului unde are dreptul sa voteze.

c. Poate candida cel care este de la instanta/parchetul unde isi desfasoara activitatea

Potrivit art. 12 alin. 1 din Regulament „Dupa implinirea termenului de depunere a candidaturilor, comitetele electorale de la curtile de apel si de la parchetele de pe langa aceste instante stabilesc cate o lista de candidati pentru fiecare dintre cele 3 categorii de instante si parchete din circumscriptiile lor. Lista contine, in ordine alfabetica, numele si prenumele fiecarui candidat, data nasterii, data la care a fost numit in functia de judecator sau de procuror, functia oficiala si instanta sau parchetul la care isi desfasoara activitatea”.

Aceeaşi prevedere referitoare la instanta/parchetul unde judecatorul/procurorul isi desfasoara activitatea se reia si in privinţa listelor transmise de comitetele electorale locale după împlinirea termenului de depunere a candidaturilor (art 12 alin 1 din Regulament), a buletinelor de vot din prima runda locala de alegeri (art 15 alin 2 din Regulament), a faptului ca fiecare judecător sau procuror are dreptul de a vota pentru un candidat din categoria de instante ori parchete la nivelul carora judecatorul sau procurorul isi desfasoara activitatea (art 17 alin 1 din Regulament), a menţiunilor din buletinul de vot din runda finala de alegeri (art 23 alin. 3 din Regulament ).

Ca atare,  este evident ca nu poate fi vorba decât o activitate desfăşurata in mod efectiv in cadrul instanţei/parchetului.

d. Poate candida cel care îşi exercita funcţia

Cu privire la „desfăşurarea activităţii”, normele in vigoare mai folosesc o sintagma cu acelaşi înţeles „exercitarea funcţiei”. Astfel, art. 9 alin. 10 din Regulament prevede: „Scrisoarea de depunere a candidaturii trebuie sa cuprinda numele, prenumele, data nasterii, data la care judecatorul sau procurorul in cauza a fost numit in functie, functia oficiala detinuta de candidat si denumirea instantei sau a parchetului unde isi exercita functia”.

Mai este o reglementare care se refera la necesitatea efectivităţii funcţiei/activităţii: in art. 14 alin.1 din Legea 317 se prevede ca „In procedura de desemnare a candidaţilor si de alegere a membrilor CSM, adunarile generale sunt legal constituite in prezenta a cel putin doua treimi din numarul judecatorilor sau, dupa caz, al procurorilor in functie, inclusiv cei delegati sau detasati de la alte instante sau parchete”. Iar art. 7 alin 5 din Regulament mai adăuga o condiţie, cum ca data detaşării se refera la data la care are loc adunarea generala.

Prin urmare, numai judecătorii/procurorii care sunt efectiv in funcţie la instanţe/parchete pot vota. Sub acest aspect membrii CSM cu activitate permanenta (care nu isi desfasoara  activitatea in instante/parchete) au o situatie asemanatoare cu cea a magistratilor detasati in alte institutii.  Or, sub acest aspect in art 14 alin. 5 din Legea 317 se prevede: „ La alegerea membrilor CSM nu pot participa judecatorii si procurorii detasati la alte autoritati decat la instante sau parchete”.

In concluzie, poate candida judecătorul/procurorul de la instanţa/parchetul unde isi desfăşoară efectiv activitatea (=isi desfasoara functia), care apare pe lista electorala si care este de la instanta/parchetul unde are loc procesul electoral.

Îndeplinesc membrii CSM aceste conditii?

Ramane de vazut daca membrii CSM – care au activitate permanenta si care provin de la anumite instante/parchete unde au fost alesi – pot fi considerati ca desfasurandu-si activitatea la acestea, deci daca pot fi considerati de la acestea.

Ei bine, raspunsul se afla in lege. Astfel, potrivit art 23 alin. 2 din Legea nr. 317/2004,  „Membrii CSM desfasoara activitate permanenta”, de unde rezulta in mod logic ca ei au activitate numai la CSM, deci nu isi desfasoara activitatea (si) la instanta/parchetul de unde au fost alesi.Acest lucru reiese explicit din dispozitiile alin. (3) al aceluiasi articol: „Judecatorii si procurorii alesi ca membri ai CSM isi suspenda activitatea de judecator, respectiv de procuror, referitoare la prezenta judecatorilor in complete de judecata, respectiv efectuarea actelor de urmarire penala de catre procurori”.

Deci, membrii cu activitate permanenta ai CSM au calitatea de judecător/procuror dar nu îşi desfăşoară efectiv activitatea la instante/parchete, asadar nu exercita in fapt functia de judecator sau procuror. Ei nu sunt de la o anumita instanta/parchet, ci sunt de la CSM, odata alesi ei devin reprezentativi pentru intreg sistemul. Prin urmare, nu pot aparea pe listele electorale ale unei anumite instante/parchet. Ceea ce inseamna ca nu au drept de vot. Asadar, membrii CSM cu activitate permanenta nu pot candida pentru a ocupa un nou mandat cat timp detin aceasta calitate.

Faţă de cele arătate mai sus, având în vedere că în mod greşit a fost admisă   candidatura doamnului judecător Dan Lupaşcu, solicit admiterea plângerii şi în consecinţă modificarea parţială a Hotărârii nr. 1 din 6 august 2010 a Comitetului Electoral  Local de la nivelul Curţii de Apel Bucuresti , in partea privind admiterea candidaturii domnului judecător Dan Lupascu, pentru alegerea în funcţia de membru al Consiliului Superior al Magistraturii din partea curţilor de apel, în sensul respingerii candidaturii sale.

Precizez că sunt îndreptăţită să formulez prezenta plângere prealabilă, întrucât la data de 06.08.2010  mi-am depus scrisoarea de  candidatură pentru alegerea ca membru al Consiliului Superior al Magistraturii, din partea curţilor de apel, candidatura mea fiind admisă.

judecător
Dana Cristina Gîrbovan”

Aveţi cont profesional JURIDICE.ro?