Secţiuni » Arii de practică » Litigation » Drept penal
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti

Comisia Europeana cere masuri impotriva criminalitatii transfrontaliere
24.08.2010 | JURIDICE.ro

Secţiuni: Content, Drept penal
JURIDICE - In Law We Trust

Comisia Europeana a invitat 14 state membre ale Uniunii Europene sa ia masuri impotriva criminalitatii transfrontaliere.

Potrivit unui comunicat al CE, ”luna trecuta, autoritatile italiene au confiscat bunuri ale mafiei in valoare de 60 de milioane EUR. In Regatul Unit, au fost confiscate 92,3 milioane GBP de la o retea infractionala internationala care avea proprietati in Dubai. Confiscarile reprezinta doar o mica parte a averilor totale ale infractorilor, care pot fi in ziua de azi transferate cu usurinta peste granita. Acesta este motivul pentru care normele UE in vigoare din 2006 (Decizia-cadru 2006/783/JAI a Consiliului) permit statelor membre sa obtina confiscarea in strainatate a bunurilor provenind din infractiuni. Cu toate acestea, un raport publicat astazi de Comisia Europeana arata ca jumatate dintre tarile UE nu au transpus inca aceste norme. Acest lucru inseamna ca patrimoniul – bunuri, bani spalati sau masini furate – unei organizatii infractionale urmarite in Franta este in siguranta in Slovacia sau Bulgaria, de exemplu. Normele UE permit, in teorie, autoritatilor judiciare sa le solicite omoloagelor lor din alte state membre sa execute ordinele de confiscare, insa raportul de astazi a subliniat ca nivelul slab de punere in aplicare si birocratia, care reflecta adesea o lipsa de incredere in sistemele de justitie ale altor tari, fac inca dificila incercarea de deposedare a bunurilor provenind din infractiuni.

„Intr-o perioada de criza economica, e pacat ca statele membre ale UE pierd printre degete bunuri in valoare de miliarde de euro apartinand unor infractori condamnati. Aceasta se intampla chiar daca guvernele au convenit asupra masurilor de confiscare in urma cu patru ani”, a declarat Viviane Reding, vicepresedinte al Comisiei Europene si comisar pentru justitie, drepturi fundamentale si cetatenie. „Reticenta multor state membre de a se conforma deciziei-cadru a Consiliului, asupra careia au convenit toate, dovedeste, inca o data, de ce spatiul de justitie al UE avea nevoie de Tratatul de la Lisabona. In viitor trebuie sa avem norme mai clare, o aplicare si o executare mai consecvente si, mai presus de toate, incredere intre sistemele de justitie. Intre timp, invit statele membre sa transpuna normele de combatere a criminalitatii astfel incat autoritatile judiciare sa poata lucra impreuna si sa deposedeze in mod eficace infractorii de avantajele obtinute ilegal.”

Infractorii profita de frontierele deschise din UE pentru a deplasa bunuri furate sau marfuri ilegale peste granita. Confiscarea este un instrument valoros pentru a pune capat acestei practici.

In temeiul normelor UE, o tara a Uniunii poate trimite un ordin de confiscare altei tari in care locuieste, detine bunuri sau are venituri persoana vizata de ordin.  Cealalta tara executa direct confiscarea, potrivit propriilor norme interne, fara o alta formalitate.

Cu toate acestea, raportul de astazi arata ca, pana in luna februarie 2010, numai 13 din cele 27 de tari ale UE au transpus aceste norme. Desi termenul de transpunere a masurilor era 24 noiembrie 2008, sapte tari au comunicat Comisiei ca procesul legislativ era inca in curs, iar alte sapte nu au transmis nicio informatie (a se vedea anexa).

Cele 13 state membre care au transpus aceste norme le utilizeaza deja pentru a combate criminalitatea. De exemplu, din momentul intrarii in vigoare a normelor, autoritatile judiciare din Țarile de Jos au trimis 121 de ordine de confiscare omoloagelor lor din intreaga UE pentru bunuri in valoare totala de aproape 20 de milioane EUR.

Cooperare judiciara restransa in lipsa increderii in sistemele de justitie

Normele UE actuale prevad un numar redus de cazuri in care statele membre pot refuza sa execute ordinele de confiscare, cum ar fi incalcarea principiului ne bis in idem (dubla sanctionare pentru aceeasi infractiune) sau scurgerea unei perioade prea lungi de timp intre comiterea faptelor si condamnarea definitiva. Cu toate acestea, raportul de astazi arata ca toate tarile, mai putin trei (Irlanda, Portugalia si Țarile de Jos [1]), au adaugat motive suplimentare pentru refuzul de a executa ordinele de confiscare emise de alte tari. Aceasta limiteaza impactul unui instrument menit sa le permita autoritatilor sa recunoasca imediat si reciproc deciziile altor autoritati.

De asemenea, raportul de astazi al Comisiei a atras atentia asupra faptului ca ordinele de confiscare nu sunt inca recunoscute automat, chiar si in cazurile in care normele au fost transpuse, din cauza formalitatilor legale, cum ar fi sedintele de judecata publice, care au fost adaugate normelor nationale de catre patru tari (Republica Ceha, Polonia, Romania si Slovenia).

In luna martie, dna Reding, comisarul UE pentru justitie, a afirmat ca increderea reciproca este necesara pentru ca autoritatile judiciare sa isi recunoasca mutual deciziile (SPEECH/10/89). Prin urmare, Comisia a facut o prioritate din introducerea unor standarde comune minime – incepand cu dreptul persoanelor suspectate de comiterea unor fapte penale la interpretare si traducere (care intra deja in vigoare in toamna aceasta – IP/10/746) si o comunicare in scris a drepturilor (propusa la 20 iulie – IP/10/989).

[1] A se nota ca raportul adoptat astazi a fost finalizat in februarie 2010, iar Țarile de Jos au adoptat legea nationala de transpunere in aprilie 2010.  Prin urmare, raportul mentioneaza ca Irlanda si Portugalia sunt singurele doua tari care nu au adaugat motive suplimentare pentru refuz.

Context

La 6 octombrie 2006, statele membre ale UE au convenit asupra unei  decizii-cadru a Consiliului (2006/783/JAI), in vederea recunoasterii si executarii imediate a ordinelor de confiscare emise de autoritatile competente ale altor state ale UE.

Inainte de Tratatul de la Lisabona, normele UE in materie de justitie erau adoptate in temeiul asa-numitului „al treilea pilon” sub forma de „decizii-cadru”, care erau obligatorii pentru statele membre in privinta efectelor, dar lasau la alegerea autoritatilor nationale forma si metoda de punere in aplicare. Aceasta putea duce la norme apropiate care in practica puteau varia destul de mult in interiorul UE.Pentru o perioada de tranzitie care dureaza pana in 2014, Comisia nu poate lua masurile legale pentru a se asigura ca statele membre pun in aplicare aceste norme, asa cum o poate face in alte domenii de politica. Pana atunci, Comisia va continua sa monitorizeze si sa sprijine activ punerea efectiva in aplicare si respectarea normelor de catre statele membre.”

Cuvinte cheie: , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti