Cine raspunde de [ne]incasarea creantelor externe ale Romaniei?
1 septembrie 2010 | JURIDICE.ro, Iulian URBAN
Legat de problema creantelor externe pe care Germania trebuie sa le plateasca tarii noastre expusa de mine aici, in Romania avem ceva legislatie – HOTĂRÂREA nr. 732 din 21 octombrie 1994 pentru aprobarea Normelor metodologice privind recuperarea creantelor Romaniei provenite din activitatea de comert exterior şi cooperare economica internationala, derulata inainte de 31 decembrie 1989.
HG nr. 732/1994 este data in completarea Legii nr. 29 din 18 mai 1994 privind autorizarea Guvernului de a aproba negocierea în vederea recuperării creanţelor României provenite din activitatea de comerţ exterior şi cooperare economică internaţională, derulată înainte de 31 decembrie 1989 .
Oricum aceasta Comisie vedem ca nu are atributii pentru creantele internationale ale tarii izvorate dupa 1989 insa aceasta problema o voi trata ulterior.
Vedem astfel ca exista o Comisie interdepartamentala pentru avizarea modalitatilor de incasare a creantelor Romaniei [CIAMICR] din care fac parte reprezentanti ai:
– Ministerului Finantelor,
– Ministerului Comertului,
– Ministerului Afacerilor Externe,
– Ministerului de Interne si ai
– Bancii Nationale a Romaniei.
Aceasta Comisie are OBLIGATIA LEGALA sa verifice lunar si ori de cate ori este necesar, citez, „propunerile de recuperare a creantelor primite de la reprezentantii autorizati ai tarilor debitoare, de la firme si institutii bancare si financiare de intermediere romane si/sau straine. Creantele pot fi recuperate in devize convertibile, prin livrari de marfuri, prestari de servicii, cesionare de creante, precum si prin investitii in tara debitoare”.
Interesant este modul in care se „sesizeaza” CIAMICR si anume faptul ca nu se sesiseaza, de exemplu, la cererea unui parlamentar sau a uneia din Camerele Parlamentului, insa se sesizeaza daca este contactata de ” firme, institutii bancare si financiare de intermediere romane si/sau straine” …. Pai cum sa nu fie creantele externe ale Romaniei lasate la voia intamplarii daca aceasta Comisie nu se sesiseaza la cererea unor demnitari alesi prin votul national? Intelegem asadar ca atat Legea nr. 29/1994 cat si HG nr. 732 /1994 au fost unele cu „dedicatie” pentru vanatorii creantelor externe ale Romaniei ce se grabeau sa le valorifice in interes personal avand grija ca Romania sa nu vada un cent din aceste creante.
Sa mergem mai departe sa vedem cum functioneaza acum mecanismul de recuperare a unei creante externe a Romaniei.
„In functie de analiza si selectia ofertei celei mai avantajoase partii romane, comisia interdepartamentala va prezenta Guvernului proiectul de mandat pentru aprobarea negocierii recuperarii creantelor in conditiile ofertei alese, dupa insusirea acesteia de catre conducerile institutiilor prevazute in Hotarirea Guvernului nr. 362/1994, respectiv ale Ministerului Finantelor, Ministerului Comertului, Ministerului Afacerilor Externe si ale Bancii Nationale a Romaniei. ”
Asadar, Guvernul este obligat sa nu actioneze decat daca primeste o OFERTA FINANCIARA. De la cine? Inclusiv de la „firme, institutii bancare si financiare de intermediere romane si/sau straine” ….
Comisia interdepartamentala, in limita mandatului primit de la Guvern, negociaza si semnaleaza acordul, conventia, contractul sau alt document convenit de recuperare a creantelor Romaniei din tara debitoare.
Mai departe, Comisia interdepartamentala [CIAMICR] analizeaza ofertele primite si stabileste [prin decizie interna!!!!!]:
– agentii economici participanti la derularea operatiunilor de recuperare a creantelor Romaniei, precum si
– bancile comerciale romane prin care se deruleaza operatiunile bancare legate de recuperarea creantelor.
Desemnarea agentilor economici importatori se realizeaza prin licitatie publica organizata de Ministerul Comertului, la propunerea comisiei interdepartamentale, insa de la aceasta regula apare si exceptio derogatio:
„Pentru situatiile in care operatiunile de import de marfuri efectuate in vederea recuperarii creantelor necesita urgenta in derulare, o anumita specializare a agentilor economici sau in care, potrivit prevederilor acordului de recuperare, se impune confidentialitate, comisia interdepartamentala poate selecta agentii economici importatori prin licitatie inchisa de oferte sau poate nominaliza un agent economic drept contractant unic. ” Upssss. Aici se rupe definitiv firul legalitatii.
Aici ne dam seama ca atat Legea nr. 29/1994 cat si HG nr. 732/1994 sunt total netransparente, favorizand practic derularea unui proces total ilicit de recuperare a creantelor Romaniei care in nici un caz nu era in bunul interes al natiunii romane.
Aceste acte normative trebuie urgent modificate daca vrem sa speram ca vreodata Romania sa isi mai recupereze creantele externe.
Un alt amanunt este legat de faptul ca prin HG nr. 732/1994 Guvernul Romaniei era obligat ” Prin ordin comun al ministrilor finantelor, afacerilor externe si comertului se vor stabili procedurile si modalitatile de incasare, respectiv de decontare, a contravalorii creantelor recuperate in baza Legii nr. 29/1994, precum si tehnicile de analiza si selectie a ofertelor, de negociere si de prezentare a propunerilor de mandat„, insa un asemenea ordin nu a fost niciodata dat in mod oficial si publicat conform legii in Monitorul Oficial.
In plus, ca dovada a faptului ca cele doua acte normative nu au servit decat acoperirii actelor celor care au recuperat bani din creantele externe ale Romaniei, sub paravanul legii, sta si OBLIGATIA pe care o avea CIAMICR in sensul ca „Semestrial, comisia interdepartamentala va intocmi informari cu privire la recuperarea creantelor externe ale statului, care se vor prezenta Guvernului, dupa insusirea acestora de catre conducerile institutiilor care au desemnat membrii in comisie, in termen de 45 de zile de la expirarea perioadei la care se refera raportarea. ”
Niciodata nu a fost facuta o asemenea raportare COMPLETA ci doar informari sporadice la nivelul Ministerului Finantelor Publice.
Revenind la contextul actual al discutiilor despre datoria istorica a Germaniei fata de Romania.
CIAMICR nu se poate sesiza si nu se poate activa decat daca primeste o oferta din zona privata ceea ce este absolut aberant. Parlamentul nu are drepturi in acest sens, insa se poate initia o Comisie de supraveghere a derularii operatiunii.
Socant este ca datele legate de activitatea CIAMICR nu au fost niciodata facute publice.
Intrebari de genul:
– care sunt membrii acestei Comisii in acest moment
– unde sunt rapoartele semestriale ce trebuiau oferite
– care sunt firmele private si institutiile bancare prin care din 1994 pana in 2010 s-au derulat aceste operatiuni, nu au primit raspuns.
La toate aceste intrebari voi cere eu lamuriri ca senator.
Iulian URBAN
senator, vicepresedinte al Comisiei Juridice a Senatului Romaniei
