ArticoleESSENTIALSRNSJStudiiOpiniiInterviuriInterviuri VIDEOPovestim cărţi
 
 
Opinii
Print Friendly, PDF & Email

Integritatea, deziderat sau realitate?

08.09.2010 | Razvan Nicolae MICUL, Razvan Nicolae MICUL
Abonare newsletter

Integritatea este unul dintre pilonii fundamentali, nu doar ai sistemului judiciar, ci și al unei societăți sănătoase. Dicționarul explicativ al limbii române definește acest termen ca ”sentiment al demnității, dreptății și conștiinciozității, care servește drept călăuză în conduita omului”. Întrebarea care se ivește însă este dacă, o persoană, indiferent de afilierea profesională ori socială, poate să fie integră într-un sistem care stabilește reguli de conduită imposibil de respectat (utopice). Pornesc aici de la un articol din revista Dilema (nr. 42/29.11.1993) în care un medic din Alexandria, Lucian Paraschivescu, exprima o opinie extrem de interesantă, arătând că ”Un procuror îmi explica, oarecum admirativ, cu câtă abilitate reușea Ceaușescu (n.a. regimul) să ne pună ”cu botu pe labe”. Tactica era simplă, se elaborau legi care să nu poată fi respectate. Ca să supraviețuiești trebuia să le încalci, pierzându-ți integritatea… Nici azi nu am ieșit din mlaștina vinovăției impuse. Tot adaptându-ne acestei situații diabolice, am inventat o nouă virtute: șmecheria”.

Din perspectiva momentului, cele enunțate de către autor în 1993, relevă pregnant realitatea zilei de azi. Vreme de 17 ani s-au stivuit unul peste celălalt exemplarele Monitorului Oficial, toate cuprinzând norme, legi, instrucțiuni, ordine, ș.a., obligatorii pentru toți cetățenii acestei țări. Deseori normele legale se contrazic între ele și, chiar mai des, statuează obligații absurde.

Din perspectiva sistemului judiciar, suntem azi, nu într-o mlaștină, ci într-un puț. Magistrații sunt deseori în poziția de a soluționa peste 100 de cauze la fiecare ședință, activitate și mai dificilă când ea privește dezlegarea litgiilor în fond, administrarea de probe, audierea de martori. Becul la instanțe, acolo unde s-a plătit energia electrică, se stinge uneori în puterea nopții, probabil lăsând nedumeriți atât justițiabili, chemați la o anumită oră și care pierd alte 7 în instanță, dar și pe magistrat. În completarea acestei realități au venit și reducerile salariale, în unele cazuri venitul unui judecător reducându-se cu 50%-60%, iar hotărârile judecătorești, date chiar în aceste condiții dificile, sunt rareori executate. Acestă metodă de ”organizare” a sistemului judiciar vizează, în primul rând, persoanele noi intrate în sistem, tinerii, care vin cu un alt background, cu o altă mentalitate, cu alte principii, dar care poate au un credit de plătit, ori o familie de întreținut.

În acest context, pe bună dreptate, ne întrebăm cine va mai putea rămâne integru? Cine va mai putea soluționa cauze cu ”celeritate” când rulează 1500 de dosare pe an? Cine va mai respecta termene absurde de soluționare a recursului în 3 zile (L. 47/1992)? Sistemul așează pe toată lumea, mai mult sau mai puțin, în afara normelor de conduită. Or, chiar în acest fel, pas cu pas, an după an, dezasamblezi sistemul de principii și valori al oricărei persoane, îi înveți pe toți să fie mai ”șmecheri”, să mai dea un termen, o motivare ca la indigo, sau chiar nici o motivare, iar pe ce cei care nu capotează, îi distrugi fizic, psihic, sentimental, nimeni nu poate să lucreze peste capacitate la infinit, ceilalți devin simplii executanți, se conformează, doar vor păstra mapa profesională ”curată”. Vorba românului, azi un ou, mâine un bou, când vezi, ca și magistrat, cum stai în chirie într-o garsonieră conform II, începi să îți pui întrebări, să te uiți la venitul ultimei luni, să te întrebi pentru ce?

Dacă vom continua pe acest drum, integritatea nu va fi nici deziderat și, cu atât mai puțin realitate, ea va deveni o utopie, căci organismul uman este programat (hardwired), în primul rând, să supraviețuiască, înlăturând  finalmente orice principii, valori sau crezuri interioare și, cum nici o societate nu poate exista fară un sistem judiciar care să-și realizeze menirea, anume de a înfăptui actul de justiție, de ”a face dreptate”, însăși societatea se va destrăma precum un castel din nisip la o adiere mai sprintenă a vântului, rămânând ca fiecare om să fie ”propriul său judecător”.

Privind dintr-un alt unghi, ne rămâne doar să medităm la vorbele Sfântului Augustin, care reținea că ”an unjust law is no law at all”.

Razvan Nicolae MICUL

Abonare newsletter

Aflaţi mai mult despre , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicăm şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro, vă rugăm să citiţi Politica noastră şi Condiţiile de publicare.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereCărţiEvenimenteProfesioniştiRomanian Lawyers Week