Despre oportunitatea exercitarii actiunii civile in cadrul procesului penal
13 septembrie 2010 | Alexandra WEISMAN
Scopul oricarui proces, civil sau penal, este infaptuirea justitiei, care se realizeaza pe trei cai: restabilirea dreptatii si echitatii, prin protejarea drepturilor si libertatilor persoanei; educarea cetatenilor prin descurajarea comportamentului ilicit antisocial; prevenirea membrilor societatii asupra consecintelor concrete ale incalcarii legii.
Cele mai importante instrumente juridice prin care se poate ”accesa” si ”pune in functiune” mecanismul justitiei sunt actiunile penala si civila.
Prezentul material tinde sa stabileasca procedura optima de urmat in vederea recuperarii ori repararii unor prejudicii care deriva din fapte prevazute de legea penala.
I. Introducere
Din perspectiva doctrinara, actiunea in justitie acopera dreptul substantial, material, si cel formal, procesual.
In sens substantial, actiunea absoarbe dreptul de a ne adresa justitiei pe aceasta cale, drept care genereaza punerea in miscare si exercitarea actiunii sub egida formalismului procedural [1].
In cadrul procesului penal, protagonista este actiunea penala, care reprezinta mijlocul juridic prin care se realizeaza tragerea la raspundere a persoanelor care au savarsit infractiuni [2] si, mai concret, dreptul subiectului pasiv al infractiunii de a angaja raspunderea subiectului activ, prin intermediul organelor de urmarire penala si, respectiv, al instantei.
Parerea majoritara a autorilor literaturii juridice este ca actiunea penala se naste automat si invariabil din infractiune si este argumentata si prin faptul ca aproape toate codurile de procedura penala moderne – in special cele europene, inclusiv cel roman – folosesc o terminologie similara ca sens [3].
Exista, insa, si o alta abordare a acestui subiect in doctrina occidentala, prin care se evita confuzia dintre actiune si exercitarea acesteia [4]. Conform acestei viziuni actiunea reprezinta legitimitatea de a-i adresa judecatorului o solicitare [5].
Incalcarea unor norme de drept penal genereaza, uneori, si pagube materiale sau morale. Astfel, raportul juridic de drept penal capata si valente civile, iar drepturile victimei se extind si din perspectiva posibilitatii ca, printr-o actiune civila in justitie, sa pretinda repararea prejudiciilor sale.
In literatura de specialitate actiunea civila a fost definita in cele mai diverse moduri. Intr-o acceptiune, aceasta reprezinta, in sinteza, dreptul de a urmari, pe calea unui proces ceea ce ti se datoreaza (jus persequendi judicio quod sibi debetur), iar, in detaliu, modalitatea prin care o persoana solicita instantei recunoasterea dreptului sau ori realizarea acestuia, fie prin incetarea obstacolelor ridicate de o alta persoana, fie prin obtinerea unei despagubiri corespunzatoare [6].
Daca incadram actiunea civila intre granitele procesului penal, definitia acesteia se schimba, datorita intentiei sanctionatoare mai pronuntate a partii vatamate. Astfel, actiunea civila in procesul penal reprezinta mijlocul juridic prin care inculpatul sau partea responsabila civilmente este trasa la raspundere civila [7].
Aceasta actiune este specifica procesului civil, nu celui penal, fiind chiar imposibil de ”abordat” in cazul in care prejudiciul a fost produs prin fapte neincriminate de legea penala, ci de acte normative din alte ramuri de drept [8].
Prin optiunea partii vatamate, actiunea civila poate fi exercitata pe cale separata, in fata instantei civile, insa poate fi formulata si pe cale accesorie in cadrul procesului penal, dar numai in situatia in care pagubele materiale si/sau morale au fost generate de fapte cu un anumit specific [9], incriminate de legea penala [10], iar actiunea penala poate fi pusa in miscare [11].
II. Specificul actiunii civile exercitate in cadrul procesului penal
Codul de procedura penala ofera persoanei vatamate prin infractiune facultatea de a formula o actiune civila impotriva inculpatului si a partii responsabile civilmente, in cursul urmaririi penale sau in fata instantei de judecata, pana la momentul citirii actului de sesizare, cu scutirea platii taxei judiciare de timbru si a timbrului judiciar [12].
Pe calea actiunii civile, persoana fizica sau juridica poate solicita recunoasterea unui drept subiectiv preexistent, a unuia nou-constituit sau incetarea impiedicarii de catre alta persoana a exercitarii dreptului propriu. Atunci cand existenta sau exercitarea dreptul respectiv sunt afectate se naste posibilitatea legala pentru partea prejudiciata de a cere despagubiri [13].
Actiunea civila in procesul penal are un caracter accesoriu actiunii penale, putand fi exercitata numai in masura in care actiunea penala poate fi pusa in miscare, numai impotriva inculpatului sau partii responsabile civilmente, respectiv a succesorilor acestora si numai daca sunt intrunite, in mod cumulativ, urmatoarele conditii: [14]
a) Producerea unui prejudiciu material sau moral prin savarsirea infractiunii
Doar anumite tipuri de infractiuni permit constituirea ca parte civila in procesul penal. Actiunea civila nu poate fi exercitata in cadrul oricarui proces penal, intrucat unele infractiuni (precum infractiunile de pericol), prin natura lor, nu pot da nastere unor prejudicii materiale sau morale. In asemenea cazuri, actiunea civila poate fi formulata numai pe cale separata, in cadrul unui proces civil, daca au existat alte eventuale fapte pagubitoare, fara caracter penal, legate de infractiunea respectiva.
Acesta a fost si rationamentul jurisprudential mentinut de-a lungul timpului. Spre exemplu, s-a decis ca inculpatul judecat pentru infractiunea de fals intelectual (art. 289 C. pen.) nu poate fi obligat la plata unor despagubiri in cadrul procesului penal, pentru ca instanta penala a fost sesizata cu judecarea unei fapte penale neproducatoare de pagube materiale. Totodata, s-a hotarat ca nu este posibila constituirea de parte civila in procesul penal in cadrul caruia se analizeaza savarsirea sau nu a infractiunii de conducere a unui autovehicul fara permisul corespunzator categoriei respective, intrucat natura acestei infractiuni nu este compatibila cu producerea unor daune materiale. In aceasta situatie, eventualele prejudicii vor putea fi recuperate de cel vatamat numai pe calea unei actiuni in fata instantei civile [15]. In plus, intr-un recurs dedus judecatii Curtii de Apel Ploiesti s-a decis condamnarea inculpatei pentru savarsirea a doua infractiuni de nerespectare a hotararilor judecatoresti, dar s-a respins cererea de despagubiri formulata de persoana constituita parte civila in procesul penal, cu motivatia ca infractiunea de nerespectare a hotararilor judecatoresti nu este generatoare de prejudicii materiale, fiind indreptata impotriva infaptuirii justitiei. Pentru repararea pagubei suferite, instanta a opinat ca partea civila urmeaza sa se adreseze instantei civile [16].
b) Existenta legaturii de cauzalitate intre infractiunea savarsita si prejudiciul cerut a fi acoperit
Pentru ca raspunderea civila a inculpatului sau a partii responsabile civilmente sa poata fi angajata in cadrul procesului penal trebuie ca prejudiciul sa fi fost creat prin infractiunea savarsita. Cu alte cuvinte, cauza aparitiei prejudiciului trebuie sa isi aiba originea in fapta de natura penala, lucru care uneori este dificil de dovedit, mai ales in cazul in care prejudiciul se face simtit dupa un interval de timp sau in situatia in care intre infractiune si prejudiciu se interpun diferite circumstante sau actiuni.
Existenta raportului de cauzalitate dintre fapta penala si prejudiciu se analizeaza din perspectiva obiectiva, neavandu-se in vedere latura subiectiva, a vinovatiei, mai precis, atitudinea psihica a persoanei care a savarsit infractiunea. Aspectele de ordin subiectiv pot influenta, insa, stabilirea intinderii raspunderii [17].
c) Certitudinea prejudiciului
Certitudinea prejudiciului trebuie analizata atat sub aspectul existentei prejudiciului, cat si al posibilitatilor de evaluare a acestuia [18].
Sub aspectul momentului in care prejudiciul se face simtit, putem distinge intre prejudiciul actual – care a fost constatat si este, deci, cert – si prejudiciul viitor, care se poate considera cert daca este susceptibil de evaluare, iar producerea lui este sigura.
In jurisprudenta s-a refuzat obligarea inculpatului la plata unei despagubiri intemeiate pe un fapt nesigur. Intr-o speta a Tribunalului Bihor [19] nu s-au obtinut daune in favoarea unei victime minore pentru un prejudiciu viitor constand in prelungirea, prin accidentare, a ciclului total de scolarizare a acesteia pana la obtinerea unei calificari superioare, si deci, in lipsa veniturilor aferente incadrarii in munca pe durata intarzierii finalizarii pregatirii sale. De asemenea, instanta suprema a stabilit ca repararea pagubei cauzate prin savarsirea unei infractiuni presupune atat repararea pagubei efective (damnum emergens), cat si a folosului nerealizat (lucrum cesans), cu conditia ca acestea sa fie certe. Sporurile pentru ore suplimentare, pentru munca prestata in timpul noptii sau in zilele de sarbatoare legala, variabile in functie de programul de productie al societatii in cadrul careia este angajata victima, neavand caracterul unui prejudiciu cert in privinta existentei si a intinderii, nu pot fi incluse in cuantumul daunelor materiale acordate victimei, ca folos nerealizat [20].
In ceea ce priveste prejudiciul moral, dovedirea existentei acestuia poate fi, uneori, dificila si poate presupune parcurgerea unor probatorii anevoioase; cat priveste estimarea prejudiciului moral, aceasta poate implica o analiza aprofundata. Totusi, jurisprudenta romaneasca a inceput sa se orienteze catre ideea stabilirii echitatii. Astfel, Curtea de Apel Cluj a fost sesizata cu solutionarea recursului partii civile, care, in urma unei altercatii cu inculpatul, a suferit doua fracturi dentare ce au necesitat doua interventii chirurgicale pentru repararea prejudiciului estetic. Prin recurs partea civila a solicitat obligarea inculpatului la plata daunelor morale. Instanta, raportandu-se la prevederile art. 998-999 C. civ., a considerat ca se impune repararea integrala a tuturor prejudiciilor rezultate din comiterea faptei de catre inculpat, fara a distinge in raport cu caracterul material sau moral al acestora. Pentru admiterea recursului si stabilirea platii de daune morale in favoarea partii civile instanta nu a considerat necesara administrarea de probe, apreciind ca este incontestabil ca partii civile i-a fost cauzat un prejudiciu moral, prin alterarea aspectului fetei acesteia. Criteriul impus de instanta clujeana pentru evaluarea daunelor morale este cel conform caruia sumele de bani trebuie sa aiba efecte compensatorii, pastrandu-si totusi calificarea de despagubiri, iar nu de amenzi pentru autorii daunelor si nici de venituri nejustificate pentru victimele acestora [21]. Si Curtea de Apel Timisoara, sesizata cu judecarea recursului recurentei care a suferit un accident de munca in cadrul societatii parate, soldat cu infirmitate de gradul al III-lea, a adoptat principiul reparatiei integrale a prejudiciului, inclusiv a celui nepatrimonial. Si aceasta instanta a dispus in sensul ca evaluarea daunelor morale nu trebuie sa fie excesiva pentru autorii daunelor si nici nu trebuie sa constituie o sursa nejustificata de imbogatire pentru persoanele prejudiciate [22].
d) Nerepararea prejudiciului
Anterior exercitarii actiunii civile in cadrul procesului penal, este posibil ca prejudiciul cauzat prin infractiune sa fi fost deja acoperit, in tot sau in parte, de alte persoane decat inculpatul. Asemenea cazuri pot aparea, spre exemplu, atunci cand persoana vatamata primeste o suma de bani de la stat, o indemnizatie de la o societate de asigurare sau o suma de bani platita de niste terti, in dorinta lor de a-l ajuta pe inculpat.
Daca prejudiciul creat prin fapta de natura penala a fost reparat in totalitate inainte de formularea actiunii civile, aceasta nu mai reprezinta o cale de care se mai poate uzita [23].
Daca prejudiciul cauzat prin infractiune a fost reparat doar partial anterior exercitarii actiunii civile in procesul penal, aceasta poate fi primita de instanta si solutionata in sensul completarii despagubirilor cu diferenta pana la valoarea totala a prejudiciului, dovedita si apreciata astfel de instanta de judecata [24].
Este important si temeiul in baza caruia prejudiciul a fost acoperit. Astfel, in cazul despagubirilor achitate de un asigurator in baza unui contract de asigurare incheiat intre societatea de asigurari si persoana juridica pagubita pentru bunurile sustrase, asiguratorul se poate subroga in drepturile partii vatamate si se poate constitui parte civila in cadrul procesului penal impotriva inculpatilor, solicitand inapoierea daunelor achitate beneficiarului contractului de asigurare [25].
In ipoteza in care niste terti au achitat partii vatamate, fara a avea vreo obligatie in acest sens, despagubiri pentru pagubele suferite, cu intentia de a-l ajuta pe inculpat, persoana vatamata nu va mai putea exercita actiunea civila avand acest obiect in cadrul procesului penal, decat, eventual, pentru partea de prejudiciul neacoperita de terti. In schimb, daca tertii au platit aceste despagubiri cu intentia de a o ajuta pe persoana vatamata, atunci aceasta din urma se va putea indrepta cu o actiune civila impotriva inculpatului, pretinzand de la acesta acoperirea totala a prejudiciului cauzat [26].
e) Existenta manifestarii de vointa a partii vatamate de a fi despagubita
In procesul penal aceasta conditie se realizeaza prin constituirea de parte civila.
Indeplinirea acestei conditii nu este necesara atunci cand actiunea penala se pune in miscare din oficiu [27].
Constituirea de parte civila in cazul infractiunilor pentru care urmarirea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate are drept componenta importanta existenta capacitatii procesuale de exercitiu [28].
III. Oportunitatea exercitarii actiunii civile in cadrul procesului penal
Actiunea penala si actiunea civila isi au originile in ramuri de drept diferite, fapt care justifica diferentele de caracteristici intre acestea si impune abordarea lor dintr-o perspectiva si prin modalitati/instrumente juridice distincte. In aceste conditii, se impune analizarea oportunitatii formularii si solutionarii acestora in cadrul aceluiasi proces – cel penal –, avand in vedere si relatia de subordonare a actiunii civile fata de actiunea penala, al carei accesoriu este.
Aceasta analiza de oportunitate se poate realiza prin aprecierea in concreto a urmatoarelor aspecte:
1. Cadrul juridic oferit de art. 998-999 C. civ. [29]
Art. 998 – 999 C.civ. constituie temeiul juridic al raspunderii civile delictuale [30], in baza caruia persoana pagubita poate solicita daune celui care, prin fapta sa contrara legii – actiune sau omisiune –, este responsabil pentru cauzarea prejudiciului. Acesta reprezinta un cadrul juridic larg si destul de permisiv pentru persoana pagubita care urmareste repararea prejudiciului ce i-a fost cauzat, aceasta, pentru admiterea actiunii sale, fiind nevoita doar sa dovedeasca existenta prejudiciului, a caracterului ilicit al faptei savarsite de persoana care a cauzat prejudiciul (caracterul ilicit fiind conferit de simpla nesocotire a dispozitiilor legale), a faptului ca prejudiciul este rezultatul savarsirii faptei ilicite si a culpei [31] celui care a prejudiciat.
Totodata, in conformitate cu art. 14 alin. (1)-(3) C. pr. pen. ”repararea pagubei” prin intermediul actiunii civile alaturate celei penale ”se face potrivit dispozitiilor legii civile“. Inseamna ca actiunea civila din cadrul procesului penal se supune acelorasi reguli privind admisibilitatea si modalitatea de solutionare ca si actiunea civila formulata pe cale separata.
2. Costurile procesului civil si durata solutionarii acestuia
Avantajele exercitarii actiunii civile in cadrul procesului penal tin de gratuitatea accesului la instanta penala in privinta laturii civile a cauzei [32] si de eventuala celeritate in solutionarea actiunii civile [33].
Avantajul gratuitatii pentru persoana prejudiciata poate fi contracarat de faptul ca intr-o actiune civila formulata pe cale separata cheltuielile judiciare, inclusiv cele cu taxele de timbru si timbru judiciar vor fi recuperate de la partea care cade in pretentii, cu conditia castigarii procesului.
Pentru functionarea optima si evitarea supraincarcarii sistemului de justitie este preferabil, in opinia noastra, sa fie obligatorie initierea unor costuri judiciare la sesizarea instantei cu judecarea unei actiuni in daune, pentru a-i descuraja pe justitiabili sa se adreseze acesteia din motive care nu tin de protejarea drepturilor si intereselor lor legitime. Insa, in cazul litigiilor privind angajarea raspunderii civile pentru prejudiciul rezultat din sau in legatura cu o fapta penala, ar fi fost mai echitabil, in opinia noastra, ca si actiunea pentru acoperirea prejudiciului cauzat prin infractiune formulata in fata instantei civile sa fie gratuita, pentru ca, in alegerea cu privire la instanta careia sa ii incredinteze aceasta cauza – penala sau civila –, partea sa aiba in vedere exclusiv beneficiile juridice sau judiciare conferite de una dintre cele doua optiuni.
In ceea ce priveste solutionarea cu celeritate a actiunii civile, mentionam ca aceasta, desi preferabila, nu este o cale practicata intotdeauna de instanta penala, deoarece, in situatia in care solutionarea actiunii penale ar fi intarziata de actiunea civila, instanta poate dispune disjungerea si rezolvarea separata a acesteia din urma [34]. Astfel, s-ar putea ajunge in aceeasi situatie ca si in cazul suspendarii actiunii civile exercitata pe cale separata pana la solutionarea procesului penal [35].
3. Conditionarile si limitarile aplicabile actiunii civile in procesul penal
Astfel cum am aratat in sectiunea a II-a de mai sus, actiunea civila in cadrul procesului penal poate fi formulata in cursul urmaririi penale sau in fata instantei de judecata doar pana la momentul citirii actului de sesizare [36], pe cand actiunea civila poate fi formulata pe cale separata in interiorul termenului general de prescriptie de 3 ani de la data cand pagubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca paguba si pe cel care raspunde de ea [37].
Actiunea civila in procesul penal are un caracter accesoriu actiunii penale, lucru care ii restrictioneaza sfera de aplicabilitate si solutionare. Astfel, aceasta poate fi exercitata numai in masura in care actiunea penala poate fi pusa in miscare, numai impotriva inculpatului sau partii responsabile civilmente, respectiv a succesorilor acestora. In ceea ce priveste solutionarea sa, soarta actiunii civile depinde de aceea a actiunii penale, astfel incat daca, spre exemplu, instanta va retine ca fapta nu exista, nu a fost savarsita de inculpat sau acesta beneficiaza de o circumstanta atenuanta, aceasta va putea respinge actiunea civila sau reduce proportional cuantumul despagubirilor – solutia dobandind autoritate de lucru judecat. Inalta Curte de Casatie si Justitie [38], sesizata cu judecarea unui recurs in anulare, a dispus achitarea inculpatului, inlaturand raspunderea penala a acestuia pentru infractiunea de ucidere din culpa, considerand ca, in legatura cu fapta sa de a lasa nesupravegheati doi tauri, care au ucis victima prin impungere, nu poate fi retinuta culpa sa sub niciuna dintre formele prevazute de lege. In privinta laturii civile a cauzei, instanta a considerat ca, desi s-a stabilit inexistenta infractiunii de ucidere din culpa pentru lipsa oricarei forme de vinovatie sub aspect penal, raspunderea civila delictuala pentru prejudiciul cauzat de animale (prevazuta de art. 1001 C. civ.) poate fi analizata in cadrul unei actiuni civile separate, deoarece aceasta forma de raspundere se intemeiaza pe prezumtia de culpa in supraveghere, de vinovatie in exercitarea pazei juridice, analizata dupa criteriile dreptului civil si pe ideea de garantie din partea paznicului juridic al animalului [39]. Tot ICCJ a apreciat ca in rezolvarea actiunii civile alaturate actiunii penale in cadrul procesului penal, instanta care retine existenta circumstantei atenuante legale a provocarii dispune obligarea autorului la despagubiri pentru prejudiciul cauzat, inclusiv la despagubiri pentru prejudiciul reprezentand cheltuielile ocazionate de asistenta medicala, in raport cu intinderea culpei autorului [40].
Efectul caracterului accesoriu al actiunii civile in cadrul procesului penal s-a manifestat si prin nesolutionarea de catre instanta penala a laturii civile in cazul prescriptiei raspunderii penale. Astfel, in cauza Tonchev vs. Bulgaria, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a apreciat ca nesolutionarea laturii civile in cazul prescriptiei raspunderii penale a incalcat dreptul de acces la justitie al reclamantului, prevazut de art. 6 din Conventia Europeana pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale [41].
In schimb, actiunea civila judecata pe cale separata are caracter principal, putand fi formulata impotriva persoanei responsabile de producerea prejudiciului, indiferent de calitatea acesteia si putand fi analizata si solutionata de sine statator sub aspectul existentei, intinderii prejudiciului si daunelor eventual acordate [42]. Judecarea pe cale separata a actiunii civile este si solutia sugerata de ICCJ, care, intr-un recurs in interesul legii promovat de procurorul general al Parchetului de pe langa ICCJ, a decis ca in cauzele in care actiunea penala s-a stins in faza de urmarire penala printr-o solutie de netrimitere in judecata adoptata de procuror, actiunea pentru desfiintarea totala sau partiala a unui inscris falsificat se exercita pe cale separata, in fata instantei civile, de procurorul de caz sau de partea interesata, dupa caz [43].
In acelasi timp actiunea civila poate fi exercitata in cadrul procesului penal, daca sunt indeplinite, in mod cumulativ, unele conditii, in afara de cele care tin de dreptul civil (mai precis, de raspunderea civila delictuala) – obligatoriu de indeplinit, conform dispozitiilor art. 14 alin. (1)-(3) C. pr. pen. Dintre acestea fac parte si conditia ca prejudiciul sa se nasca din infractiune – fapt ce restrange semnificativ aria cauzelor penale in cadrul carora se pot formula actiuni civile, deoarece numai unele infractiuni pot da nastere unor prejudicii materiale sau morale – , precum si conditia existentei legaturii de cauzalitate intre infractiune si prejudiciu – ceea ce presupune ca acesta sa isi aiba originea in fapta penala. Acest aspect este, uneori, dificil de dovedit, mai ales in cazul in care prejudiciul se face simtit dupa un interval de timp sau in cazul in care intre infractiune si prejudiciu se interpun diferite circumstante sau actiuni. Totodata, ca efect al acestei din urma conditii, pretentiile civile se pot fragmenta in functie de caracterul direct sau indirect al prejudiciului produs fata de fapta incriminata de legea penala [44].
Pentru ca instanta civila sa poata fi sesizata cu judecarea actiunii civile este suficienta indeplinirea conditiilor raspunderii civile delictuale, si anume existenta: prejudiciului, a ilicitului faptei savarsite, a raportului de cauzalitate dintre fapta ilicita savarsita si prejudiciul cauzat si a culpei autorului faptei. In aceasta situatie, actiunea civila are un spatiu de exercitare largit, fiind indeajus ca prejudiciul sa se nasca din fapta ilicita – care nu mai trebuie calificata de instanta ca infractiune, nemaiavand un obiect fragmentat in functie de urmarea pagubitoare rezultata in totalitate din actiunea sau inactiunea incriminata penal.
4. Jurisprudenta neunitara
In cazul infractiunilor cu consecinte complexe, precum cele de ucidere din culpa si de vatamare corporala din culpa savarsite cu ocazia circulatiei pe drumurile publice, instantele de judecata nu au avut un punct de vedere unitar in interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 14 si urm. C. pr. pen. Aspecte privitoare la limitele investirii instantei penale cu judecarea actiunii civile s-au solutionat in mod diferit: unele instante au apreciat ca in asemenea spete actiunea civila exercitata in cadrul procesului penal poate fi admisa doar cu privire la daunele pentru prejudiciile cauzate prin infractiunea din cauza respectiva, dar nu si pentru cele produse prin efectele secundare sau colaterale ale faptei, intrucat actiunea civila nu poate excede limitelor cu care este investita instanta prin actiunea penala; alte instante au judecat in mod contrar, considerand ca in asemenea spete instanta este investita sa judece actiunea civila alaturata celei penale atat cu privire la daunele solicitate in legatura cu decesul victimei sau cu vatamarile corporale suferite, cat si cu privire la cele solicitate pentru bunurile distruse ori deteriorate ca urmare a aceleiasi fapte [45].
5. Noul Cod de procedura penala privind actiunea civila exercitata impotriva inculpatului si a partii responsabile civilmente
Noul Cod de procedura penala [46], care urmeaza sa intre in vigoare la data care va fi stabilita prin legea de punere in aplicare a acestuia, mentine, in mare parte, prevederile si regulile actuale privind actiunea civila exercitata in cadrul procesului penal, dintre care mentionam: persoanele care pot deveni parti intr-o astfel de actiune, obiectul acesteia, termenul limita pentru formularea sa [47], aplicabilitatea regulilor dreptului civil in legatura cu modalitatea de judecata si solutionare a cererii privitoare la prejudiciu, disjungerea actiunii civile din cadrul procesului penal cand prin aceasta se intarzie solutionarea actiunii penale, exercitarea acesteia de catre sau fata de mostenitori, cazurile de solutionare a actiunii civile la instanta civila, autoritatea de lucru judecat a hotararii penale in procesul civil si efectele hotararii civile in procesul penal.
Noul Cod de procedura penala va aduce si unele schimbari in materia pretentiilor civile generate de infractiuni:
– conditiile actuale care trebuie indeplinite pentru exercitarea actiunii civile in procesul penal devin mult mai riguroase, prin adaugarea unor cerinte suplimentare de a indica, la momentul constituirii ca parte civila, natura, intinderea pretentiilor, motivele si probele pe care acestea se intemeiaza, sub sanctiunea interdictiei persoanei de a se constitui parte civila in fata instantei penale [48];
– se prevede expres posibilitatea de renuntare totala sau partiala a partii civile, in scris sau oral, la pretentiile formulate, dar numai pana la terminarea dezbaterilor in apel si cu efect ”extinctiv” asupra posibilitatii de exercitare a actiunii in daune produse prin infractiune la instanta civila [49];
– este prevazuta expres posibilitatea partii civile, a inculpatului si a partii responsabile civilmente de a incheia o tranzactie sau un acord de mediere cu privire la daune; de asemenea, inculpatul, cu acordul partii responsabile civilmente, va putea recunoaste pretentiile partii civile [50];
– fata de posibilele consecinte ale caracterului accesoriu al actiunii civile din procesul penal fata de actiunea penala [51], in cazul achitarii inculpatului sau incetarii procesului penal din motivul lipsei incriminarii faptei de catre legea penala, al imposibilitatii punerii in miscare a actiunii penale, al aparitiei unor cauze de inlaturare a raspunderii penale sau de incetare a procesului penal, al existentei autoritatii de lucru judecat sau al interventiei unui transfer de proceduri cu un alt stat, instanta penala nu va mai putea respinge actiunea civila, ci o va lasa nesolutionata, cu consecinta pastrarii liberului acces al partii la instanta civila [52];
– cheltuielile cu taxa de timbru si timbrul judiciare aferente actiunii civile exercitate la instanta civila impotriva inculpatului si, dupa caz, a partii responsabile civilmente sunt eliminate [53].
IV. Schimbarea procedurii de solutionare a actiunii in daune cauzate prin infractiuni
Conditionarile si limitarile prezentate in sectiunea a III-a de mai sus si justificate prin jurisprudenta invocata, inclusiv faptul ca art. 14 alin. (1)-(3) C. pr. pen impune acelasi regim juridic pentru admisibilitatea si solutionarea actiunii civile din cadrul procesului penal cu acela al actiunii civile exercitate pe cale separata, creeaza o interferenta a notiunii de ”fapta cauzatoare de prejudicii” in sens penal cu semnificatia civila a termenului. Mai precis, se produce o imixtiune intre instrumente juridice cu definitii si regimuri guvernate de ramuri de drept diferite. Imixtiunea apare si in interiorul proceselor deduse judecatii, deoarece acestea sunt, de regula, repartizate pe ramuri de drept distincte, in vederea solutionarii lor de complete specializate. Or, in cazul solutionarii actiunii civile in cadrul procesului penal, litigiul devine unul mixt, de drept penal si civil, dar va fi solutionat de completul din cadrul sectiei penale a instantei. Din aceste motive actiunea civila exercitata in cadrul procesului penal devine, in opinia noastra, un mijloc juridic care reduce protectia juridica a drepturilor si intereselor civile ale persoanei.
In vederea eficientizarii activitatii jurisdictionale privind angajarea raspunderii civile pentru daunele cauzate prin comiterea de infractiuni sugeram ca, de lege ferenda, aceasta sa fie realizata de catre instanta civila, inauntrul termenului general de prescriptie de 3 ani, cu respectarea conditiilor prealabile formularii actiunii in daune, intr-un regim de gratuitate [54] si celeritate. Consideram ca este important ca instanta specializata in acest domeniu sa fie cea care judeca litigiile de natura civila, la fel cum este esential a se oferi ”victimei” unui delict civil un cadru cat mai larg de protectie a drepturilor si intereselor legitime si de ajutorare in vederea acoperirii prejudiciului.
Asadar, la aceasta finalitate se poate ajunge:
– prin instituirea unui cadru legal mai permisiv atat din perspectiva termenului de acces la instanta – realizat in urma largirii acestuia de la momentul maxim al citirii actului de sesizare pana la implinirea prescriptiei generale de 3 ani;
– prin cresterea accesibilitatii la instanta – ca urmare a eliminarii conditiilor suplimentare de admisibilitate necesare pentru exercitarea actiunii civile in cadrul procesului penal;
– prin supunerea actiunii civile unei analize pertinente si complete din partea instantei civile – ale carei premise se creeaza prin eliminarea raportului de subordonare impus de caracterul accesoriu al actiunii civile fata de actiunea penala;
– prin instituirea gratuitatii judecarii categoriei de actiuni in daune produse din sau in legatura cu infractiuni;
– prin stimularea aparitiei unui impact pozitiv al actul de justitie in constiinta publica – datorat solutionarii cu celeritate a actiunii in daune derivate dintr-o infractiune.
V. Concluzie
In considerarea tendintelor impuse de politica legislativa si jurisprudenta occidentale, consideram ca este necesara adoptarea unor formule juridice noi, bine structurate, orientate mai mult spre nevoia de intelegere si capacitatea de aplicare a acestora de catre cetateni si mai putin catre teoretizare si amplificarea barierelor procedurale, formale. In opinia noastra, aceste formule sunt singurele care, in contextul globalizarii, dezvoltarii si diversificarii relatiilor si raporturilor juridice din tara noastra, vor putea conferi garantia unei protectii juridice eficiente si adaptate nevoilor sociale actuale.
[1] J. Dragan, I. Oancea, Actiunea penala si actiunea civila in procesul penal, Editura Ministerului Administratiei si Internelor, Bucuresti, 2006, p. 18
[2] Art. 9 alin. (1) C. pr. pen.
[3] Legiuitorul nostru a expus aceeasi idee atat in art. 1 din codul din 1864: ”Orice infractiune a legii penale da nastere la o actiune publica si poate produce si o actiune privata“, cat si in art. 1 al codului din anul 1936, cu toate modificarile sale pana in 1960: ”Orice infractiune da nastere la o actiune penala si poate da loc totodata la o actiune civila“ .
[4] M. Franchimont, Tratat de procedura penala, vol. I, Editura Paideia, Bucuresti, 1994, p. 31
[5] N. Volonciu, Tratat de procedura penala, vol. I, Editura Paidea, Bucuresti, 1993, p. 221
[6] I. Stoenescu, S. Zilberstein, Tratat de drept procesual civil. Teoria generala, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1983, p. 229
[7] Art. 14 alin. (1) C. pr. pen.
[8] J. Dragan, I. Oancea, op. cit., p. 68
[9] Astfel de infractiuni pot fi cele indreptate impotriva unor bunuri (spre exemplu, infractiunea de furt, prevazuta si pedepsita de art. 208 C. pen., cea de delapidare, reglementata de art. 2151 C. pen. etc.), precum si cele care determina producerea unor pagube materiale si/sau morale (spre exemplu, in timpul savarsirii infractiunii de violare de domiciliu, incriminata si pedepsita de art. 192 C. pen., faptuitorul poate distruge unele bunuri din locuinta victimei, oferindu-i acesteia un temei pentru a cere daune materiale sau poate crea victimei o spaima foarte mare ce a avut ca urmare periclitarea sanatatii acesteia, indreptatind-o astfel sa solicite daune morale).
[10] J. Dragan, I. Oancea, op. cit., p. 68
[11] Ibidem
[12] Art. 14 alin. (2) si art. 15 alin. (1), (2) si (4) C. pr. pen.
[13] J. Dragan, I. Oancea, op. cit., p. 73
[14] Ibidem
[15] Idem, p. 74, Decizia penala nr. 438/1975 a Tribunalului Timis, publicata in Revista romana de drept nr. 1/1976, p. 50; Decizia nr. 1264/1983 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie – Sectia penala, publicata in Culegere de decizii, Bucuresti, 1983, p. 260
[16] Decizia nr. 633/AA/1998 a Curtii de Apel Ploiesti, Sectia penala, publicata in programul legislativ Lege 4
[17] J. Dragan, I. Oancea, op. cit., p. 74
[18] I. Neagu, Tratat de procedura penala, Editura Pro, Bucuresti, 1997, p. 189
[19] Decizia penala nr. 186/1981 a Tribunalului Bihor, la care se face referire in J. Dragan, I. Oancea, op. cit., p. 76
[20] Decizia nr. 47/2009 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, Sectia penala, publicata la www.scj.ro
[21] Decizia nr. 101/1999 a Curtii de Apel Cluj, Sectia penala, publicata in programul legislativ Lege 4
[22] Decizia nr. 71/2003 a Curtii de Apel Timisoara, Sectia civila, publicata in programul legislativ Lege 4
[23] J. Dragan, I. Oancea, op. cit., p. 76
[24] Decizia nr. 1187/1984 a Tribunalului Suprem – Sectia penala, publicata in Revista romana de drept nr. 9/1995, p. 77 ; Decizia nr. 2760 din 3 mai 2006 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, Sectia penala, publicata la www.scj.ro
[25] Decizia nr. 1712/1983 a Tribunalului Suprem – Sectia penala, publicata in programul legislativ Lege 4; Decizia nr. 671/2000 a Curtii de Apel Timisoara, Sectia penala, publicata in programul legislativ Lege 4; Decizia nr. 528/2008 a Curtii de Apel Alba-Iulia, Sectia penala, publicata in programul legislativ Lege 4
[26] Decizia nr. 466/1980 a Tribunalului Suceava, Sectia penala, publicata in Revista romana de drept nr. 5/1981, p. 67: ”Astfel, urmeaza a fi obligat la plata cheltuielilor de inmormantare chiar daca acestea au fost suportate de colegii victimei cu titlu de ajutor pentru partea civila.”; Sentinta nr. 81/05.05.2009 a Judecatoriei Buhusi, Sectia penala, publicata la www.jurisprudenta.com: instanta l-a obligat pe inculpat la plata daunelor materiale si morale, asa cum au fost dovedite si apreciate de instanta, desi partii vatamate constituite parte civila i s-au imprumutat bani de catre terti pe durata spitalizarii.
[27] Conform art. 17 alin. (3) C. pr. pen., ”instanta este obligata sa se pronunte asupra repararii pagubei si a daunelor morale, chiar daca nu s-a facut constituire de parte civila”.
[28] Minorul mai mic de 14 ani si interzisul judecatoresc sunt lipsiti de capacitate de exercitiu; minorul cu varsta cuprinsa intre 14 si 18 ani are o capacitate de exercitiu restransa sau, in anumite situatii prevazute de lege (ex.: minorul casatorit – art. 8 alin. (3) din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice si persoanele juridice), acesta dobandeste capacitate deplina de exercitiu; persoana care a implinit varsta de 18 ani are capacitate de exercitiu deplina.
[29] Art. 998 C. civ.: ”Orice fapta a omului care cauzeaza altuia prejudiciu obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat a-l repara.”; art. 999 C. civ.: ”Omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar si de acela ce a cauzat prin neglijenta sau prin imprudenta sa.”.
[30] Raspunderea civila delictuala constituie o sanctiune civila, cu caracter reparator, care intervine in cazul savarsirii faptului ilicit cauzator de prejudiciu. Conditiile generale ale raspunderii civile delictuale sunt: (i) existenta unui prejudiciu, (ii) fapta savarsita sa fie ilicita, (iii) existenta raportului de cauzalitate dintre fapta ilicita savarsita si prejudiciul cauzat si (iv) existenta culpei celui care a savarsit fapta ilicita. (sursa: www.wikipedia .org).
[31] In sentinta comerciala nr. 3375/10.03.2008 Judecatoria Craiova, publicata la www.jurisprudenta.com, apreciaza culpa ca fiind ”greseala sau vinovatia” celui care a savarsit fapta cauzatoare de prejudiciu – lucru care nu este foarte greu de dovedit.
[32] Conform art. 15 alin. (4) C. pr. pen., coroborat cu art. 1 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 201 din 30 august 1995), actiunea civila formulata in cadrul procesului penal este scutita de plata taxei judiciare de timbru si a timbrului judiciar.
[33] Actiunea civila exercitata in cadrul procesului penal este accesorie actiunii penale, drept pentru care principiul celeritatii in solutionarea cauzei ii va fi aplicabil.
[34] A se vedea art. 347 C. pr. pen.
[35] A se vedea art. 19 alin. (2) C. pr. pen.
[36] A se vedea Decizia nr. 36/2009 a I.C.C.J., Sectia penala, publicata la www.scj.ro
[37] A se vedea art. 3 alin. (1), coroborat cu art. 8 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescriptia extinctiva, republicat in Buletinul Oficial nr. 11 din 15 iulie 1960.
[38] Decizia nr. 2259/04.04.2005 a ICCJ, Sectia penala, publicata la www.scj.ro
[39] Idem, Decizia nr. 2259/04.04.2005 a ICCJ, Sectia penala, publicata la www.scj.ro
[40] Decizia nr. 167/2010 a ICCJ, Sectia penala, publicata la www.scj.ro
[41] Tonchev vs. Bulgaria, 18527/02, 19 noiembrie 2009
[42] Conform art. 22 alin. (1) C. pr. pen., hotararea definitiva a instantei penale are autoritate de lucru judecat in fata instantei civile care judeca actiunea civila, dar numai cu privire la existenta faptei, a persoanei care a savarsit-o si a vinovatiei acesteia. In afara acestor aspecte, instanta civila poate statua ca fapta – chiar neretinuta ca infractiune de instanta penala – este cauzatoare de prejudicii pentru petent si a fost savarsita de parat – chiar daca acesta nu a fost condamnat, in conditiile de existenta a culpei acestuia – culpa civila putand exista chiar daca vinovatia analizata sub aspect penal lipseste.
[43] Decizia ICCJ nr. XV/21.11.2005, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 119 din 8 februarie 2006
[44] J. Dragan, I. Oancea, op. cit., p. 74
[45] Idem, pp. 77-78. Recomandarile Consiliului Europei din 1969 de la Londra – prevad ca principiul reparatiei daunelor morale trebuie recunoscut in cazul leziunilor corporale, despagubirea avand rolul de a da o compensare victimei; Decizia nr. 1387/2002 a I.C.C.J., Sectia penala, publicata pe www.scj.ro.
[46] Aprobat prin Legea nr. 135/2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 486 din 15 iulie 2010
[47] Conform art. 20 din noul Cod de procedura penala, momentul pana la care se poate formula actiunea civila in cadrul procesului penal este cel al inceperii cercetarii judecatoresti. Conform dispozitiilor art. 321-322 C. pr. pen. actual, acest termen coincide cu cel al citirii actului de sesizare.
[48] A se vedea art. 20 alin. (2) si (4) din noul Cod de procedura penala
[49] A se vedea art. 22 din noul Cod de procedura penala.
[50] A se vedea art. 23 din noul Cod de procedura penala.
[51] A se vedea supra sectiunea a III-a, punctul 3, paragraful al doilea.
[52] A se vedea art. 25 alin. (5) din noul Cod de procedura penala.
[53] A se vedea art. 20 alin. (8) din noul Cod de procedura penala.
[54] La data intrarii in vigoare a art. 20 alin. (8) din noul Cod de procedura penala actiunea civila exercitata la instanta civila impotriva inculpatului si a partii responsabile civilmente va fi scutita de plata taxei judiciare de timbru si a timbrului judiciar.
av. Alexandra WEISMAN
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
