M-am plictisit de contabilitate. Mi-e chiar un pic rău. Aş vrea să mă concentrez pe fiscalitate. Mi se pare mult mai simplu, cred că am prins ideea: trebuie să plătim cât mai mult. Şi apoi să închidem ochii.
Impozit pentru toţi (per capita). Ideea centrală a fiscalităţii este ca contribuabilul (pardon!) să plătească cât mai mult. Privesc fără ţintă-n sus. Precum Ceahlăul la apus, departe-n zări albastre dus, gândul central al fiscalităţii se întrezăreşte ca un uriaş cu fruntea-n soare: impozitul pe venit este impozitul pe care-l datorăm pentru faptul că am venit pe această lume.
Taxe si Impozite – Actual
Impozit pentru persoane de orice fel. „Impozitul minim” sună mai bine decât „impozitul forfetar”. Forfetarul mă duce cu gândul la o foarfecă plină de sânge. Cred că acest impozit pe existenţa societăţii comerciale este doar un supozitor introductiv.
Impozit independent de venituri. Adevăratul impozit, esenţa fiscală a societăţii omeneşti, este impozitul forfetar pentru persoana fizică. Simplu de implementat şi de justificat: din moment ce persoana fizică trăieşte, înseamnă că are venituri. Estimăm ce venituri sunt necesare pentru trăit şi calculăm impozitul.
Păstraţi secretul, nu răspândiţi această idée!
Andrei SĂVESCU, iLwT
Nu degeaba Basescu zicea „trebuie impozitat orice venit, cat de mic”.
Ma intreb : aerul pe care il respiram…n-ar trebui sa platim un impozit si aici?
Proportional cu gradul de poluare. La munte mai scump, la ses mai ieftin. Sau,…de import. Cel mai ieftin poate fi gasit la Parlament si la Potroceni, similar cu cel de la „epurare”.
e bine sa se mai intoarca roata