Secţiuni » Arii de practică » Litigation » Arbitraj
Arbitraj
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti

Official partner: Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional CCIR

Eficienta clauzelor complexe de rezolvare a disputelor in contextul climatului economic actual – Bucuresti, 28 septembrie 2010. Cum a fost
28.09.2010 | JURIDICE.ro

Secţiuni: Arbitraj, Comunicare profesională
JURIDICE - In Law We Trust

Curtea Internaţională de Arbitraj de la Paris (ICC) şi Ţuca Zbârcea & Asociaţii, împreună cu Freshfields Bruckhaus Deringer şi Dragne & Asociaţii au susţinut, pentru prima oară în România, conferinţa „Eficienţa clauzelor complexe de rezolvare a disputelor în contextul climatului economic actual”.

În cadrul primei conferinţe a Curţii Internaţionale de Arbitraj de la Paris (ICC) organizate în România au fost prezentate diferitele mecanisme de soluţionare a diferendelor comerciale şi potenţialele dificultăţi în aplicarea acestora. Majoritatea temelor abordate în cadrul conferinţei au fost prezentate sub forma unor studii de caz şi s-au axat pe evidenţierea diferitelor tipuri de servicii de soluţionare a disputelor.

Prin organizarea unei conferinţe pe teme de arbitraj ICC la Bucureşti, Curtea Internaţională de Arbitraj de la Paris (ICC) urmăreşte să le ofere utilizatorilor români o perspectivă unică asupra practicii Curţii în ceea ce priveşte etapele cheie ale arbitrajului ICC şi să le ofere sfaturi practice părţilor şi consultanţilor legali ale acestora.

Beneficiind de o pleiadă de lectori care îmbină experienţa internă a Curţii Internaţionale de Arbitraj de la Paris (ICC) cu experienţa practicienilor implicaţi în arbitrajul intern şi internaţional, evenimentul a constituit prilejul pentru dezbaterea unor teme de interes, inclusiv problemele cu care se confruntă mediul de afaceri pe plan local, cât şi internaţional, cauzele creşterii conflictelor dintre investitori, creditori şi orice jucători implicaţi în tranzacţii nefinalizate, cât şi provocările soluţionării unui număr cât mai mare de dispute la nivel internaţional şi regulile de desfăşurare a procedurilor arbitrale.

Evenimentul a fost deschis de Viorel Mihai Ciobanu, Preşedintele Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie.

Alina Leoveanu, Deputy Counsel, Curtea Internaţională de Arbitraj, a continuat vorbind despre „Iniţierea procedurii de arbitraj conform Regulilor ICC”, în cadrul căreia a prezentat cerinţele procedurale prevăzute de Regulile ICC înainte de constituirea Tribunalului Arbitral. Potrivit reprezentantului Curţii Internaţionale de Arbitraj de la Paris (ICC), fiecare parte sau consultant legal care doreşte să iniţieze un arbitraj în baza Regulilor ICC trebuie să respecte unele cerinţe procedurale precise, prevăzute în special în Articolul 4 din Regulile ICC. Toate comentariile făcute de către părţi în Cererea de Arbitraj sau în Răspunsul la Cererea de Arbitraj cu privire la constituirea Tribunalului Arbitral, locul arbitrajului, limba în care se vor desfăşura procedurile de arbitraj şi legea aplicabilă determină poziţiile părţilor pe parcursul întregului proces de arbitraj: „Prin urmare, nicio parte sau niciun consultant legal nu ar trebui să subestimeze importanţa primelor etape procedurale care trebuie parcurse înainte de constituirea Tribunalului Arbitral în baza Regulilor ICC”, a adăugat Alina Leoveanu.

Andreia Dumitrescu, Avocat asociat la Dragne & Asociaţii a continuat prima sesiune de lucrări vorbind despre modul în care este constituit tribunalul arbitral şi criteriile de selectare a arbitrilor, în cadrul temei „Constituirea tribunalului arbitral – selectarea arbitrilor”. Potrivit avocatului de la Dragne & Asociaţii, libertatea de voinţă a părţilor dintr-un contract, ca fundament al arbitrajului, este recunoscută pe deplin de Regulile ICC şi în ceea ce priveşte constituirea tribunalului arbitral. Având meritul de a asigura, în acest fel, părţilor aflate în dispută încrederea în nepărtinirea celor propuşi ca arbitri, Regulile ICC conferă posibilitatea acestora să stabilească numărul şi identitatea arbitrilor, precum şi anumite condiţii specifice pe care trebuie să le îndeplinească. „S-a constatat în practica arbitrală că, între criteriile pe care părţile le au în vedere de obicei în alegerea arbitrilor, chiar şi în materii speciale cum este, de exemplu, arbitrajul în construcţii, prevalează elemente cum ar fi cetăţenia sau notorietatea profesională şi, mai puţin, apropierea profesiei şi experienţei arbitrului de specificul arbitrajului. Această deficienţă poate fi surmontată, de cele mai multe ori, prin probele administrate de părţi, prin opiniile experţilor, prin familiarizarea arbitrilor cu specificul disputei, însă aceasta presupune o activitate susţinută din partea acestora şi, în mod corespunzător, creşterea duratei în timp şi a costurilor arbitrajului”, a precizat Andreia Dumitrescu. Specializarea arbitrilor, în raport de particularităţile fiecărei materii şi informarea adecvată a părţilor cu privire la experienţa acestora în diverse domenii ar fi elemente de natură să contribuie la creşterea operativităţii şi calităţii arbitrajului.

În prezentarea sa Ioana Hrisafi, Avocat asociat la Ţuca Zbârcea & Asociaţii, a punctat câteva aspecte importante legate de „Regulile de desfăşurare a procedurilor” arbitrale ICC, referindu-se cu precădere la semnificaţia şi importanţa Termenilor de Referinţă („Terms of Reference”) specifici acestei proceduri, la regulile ce cârmuiesc organizarea etapei scrise şi audierilor prin sublinierea diferenţelor culturale existente între sistemele de drept civil şi cele de drept anglo-saxon, precum şi tendinţa actuală de armonizare a regulilor de procedură prin diferite formule, cum ar fi regulile International Bar Association (IBA).

Potrivit acesteia, „adeseori, ceea ce părţile caută atunci când aleg arbitrajul drept cale de soluţionare a disputelor este chiar îndepărtarea de regulile naţionale de procedură, nu de puţine ori prea stricte şi rigide. Este rolul arbitrului să stabilească, cu consultarea părţilor, acele reguli procedurale care să se potrivească cel mai bine specificului dosarului, naţionalităţii părţilor, pregătirii avocaţilor. Ceea ce îl interesează în principal pe arbitru este asigurarea unor reguli procedurale suficient de flexibile, care să conducă la stabilirea faptelor, cu respectarea unui tratament corect şi imparţial faţă de părţi şi cu implicaţii materiale şi de timp cât mai eficiente. De aceea, de multe ori, regulile procedurale stabilite într-un anumit dosar nu fac neapărat referire la vreo lege naţională. Lipsa de culoare naţională este o caracteristică a arbitrajului internaţional”, a adăugat avocatul de la Ţuca Zbârcea & Asociaţii.

În partea a doua a prezentării sale, Ioana Hrisafi s-a aplecat asupra procedurilor speciale de cereri de înfăţişare de documente, asupra importantei experţilor în procedurile arbitrale, precum şi asupra modului propriu-zis de organizare şi desfăşurare a etapei audierilor.

„Rolul comisiilor de rezolvare a disputelor (Dispute Boards) şi sistemul ICC de comisii de rezolvare a disputelor” a fost prezentat de către Prof. Emmanuel Jolivet, General Counsel, Curtea Internaţională de Arbitraj. Prof. Emmanuel Jolivet a arătat în ce constă specificul Regulilor Comisiei ICC de Rezolvare a Disputelor, inclusiv cele trei tipuri de comisii cărora li se pot adresa autorii contractelor în domeniul construcţiilor. De asemenea, prezentarea sa a făcut referire şi la contextul şi modul în care trebuie utilizate comisiile de soluţionare a disputelor. „Comisiile de rezolvare a disputelor constituie o trăsătură comună a numeroase contracte de antrepriză. Implementarea acestui mecanism de soluţionare a disputelor ridică însă multe întrebări şi chiar unele dificultăţi”, a arătat Prof. Emmanuel Jolivet.

De asemenea, potrivit reprezentantului Curţii Internaţionale de Arbitraj Paris, o caracteristică fundamentală a sistemului de arbitraj ICC este reprezentată de examinarea hotărârilor arbitrale, în vederea asigurării cadrului pentru emiterea unor hotărâri de calitate de către tribunalul arbitral, în conformitate cu Regulile de Arbitraj ICC, aceste aspecte fiind prezentate în cadrul temei intitulate „Examinarea hotărârilor arbitrale conform Regulilor ICC”.

Avocaţi ai Freshfields Bruckhaus Deringer au discutat despre soluţionarea disputelor complexe în domeniul proiectelor de construcţii, din perspectiva dreptului anglo-saxon şi a dreptului continental. Jane Davies-Evans, Counsel şi Roman A. Mallmann, Principal Associate în cadrul firmei de avocatură internaţionale au punctat situaţiile în care este posibilă consolidarea cererilor arbitrale din domeniul construcţiilor introduse în faţa Comisiei de Rezolvare a Disputelor, respectiv consolidarea cererilor în conformitate cu Regulile ICC. Totodată, avocaţii Freshfields Bruckhaus Deringer s-au referit la efectele crizei economice şi financiare asupra raporturilor juridice din domeniul imobiliar şi principiile dreptului anglo-saxon şi ale dreptului continental în baza cărora s-ar putea avea în vedere revizuirea raporturilor contractuale, inclusiv diminuarea preţului negociat, cum ar fi: forţa majoră, doctrina „frustrării” contractului, („frustration”) sau teoria impreviziunii. Specialiştii Freshfields Bruckhaus Deringer au arătat că, în cazul în care echilibrul contractual este modificat datorită unor noi circumstanţe economice, potrivit dreptului anglo-saxon nu există remedii care să permită ajustarea contractului, în timp ce în dreptul continental, sub rezerva îndeplinirii unor anumite condiţii, acest lucru ar putea fi susţinut cu mai multe şanse. Totodată, avocaţii Freshfields Bruckhaus Deringer au precizat că inserarea unor clauze de impreviziune, care obligă părţile să renegocieze contractul în cazul în care executarea acestuia devine excesiv de dificilă pentru una dintre părţi, ar putea fi recomandabilă în contextul dreptului continental, dar asemenea clauze nu vor putea fi puse în executare conform dreptului anglo-saxon.

În cea de-a doua parte a conferinţei, Philip Dunham, Partner, Dechert LLP şi Boris Kasolowsky, Partener, Freshfields Bruckhaus Deringer au analizat „Măsurile asigurătorii şi provizorii conform Regulilor ICC”, respectiv „Măsurile provizorii în cazurile complexe de arbitraj”.

Potrivit lui Philip Dunham, tribunalele arbitrale beneficiază de o mare putere de decizie în legătură cu măsurile provizorii. Totodată, instanţele naţionale au în general jurisdicţie concomitentă pentru a analiza cererile de instituire a măsurilor provizorii. „Măsurile provizorii şi asigurătorii înlesnesc desfăşurarea procedurilor arbitrale, asigură menţinerea situaţiei existente (status quo), cum ar fi, spre exemplu, obligarea părţilor de a respecta un grafic provizoriu de plată într-un contract de antrepriză sau chiar înlesnesc aplicarea unei hotărâri arbitrale viitoare, de exemplu prin instituirea sechestrului asupra unor bunuri”, a precizat avocatul Dechert LLP.

La rândul său, Boris Kasolowsky, Partener în cadrul Freshfields Bruckhaus Deringer, a evidenţiat rolul măsurilor provizorii în procesele complexe de arbitraj, ilustrând câteva exemple din practica Curţii Internaţionale de Arbitraj de la Paris. Partenerul de la Freshfields Bruckhaus Deringer a prezentat condiţiile în care, pe parcursul unui proces arbitral, se pot dispune măsuri pentru garantarea rambursării cheltuielilor judiciare şi diverse măsuri provizorii, care pot viza indisponibilizarea unor bunuri, continuarea executării unor contracte aflate în dispută etc.

Ion Dragne, Avocat asociat coordonator, Dragne & Asociaţii a făcut o trecere în revistă a „Procedurilor în faţa instanţelor naţionale”, în speţă a motivelor în baza cărora sprijinul instanţelor naţionale poate fi necesar atunci când există o convenţie arbitrală, a competenţelor acestora în ceea ce priveşte dispunerea de măsuri provizorii în legătură cu disputele acoperite de convenţia arbitrală, precum şi a categoriilor de măsuri provizorii conform legii române. Potrivit avocatului Dragne & Asociaţii, „convenţia părţilor privind atribuirea competenţei de soluţionare a unui diferend unei instanţe arbitrale este suficientă pentru a înlătura jurisdicţia statală, sub rezerva respectării normelor legale la momentul încheierii sale”, adăugând totodată că această „convenţie a părţilor nu exclude posibilitatea recunoscută de lege ca, în anumite situaţii, părţile în cauză să se întoarcă la instanţa statală, pentru asigurarea eficienţei hotărârii arbitrale”.

Ion Dragne a precizat că legea română asigură, din acest punct de vedere, instrumente procedurale, în principiu, eficiente, care permit părţilor, inclusiv celor implicate într-un arbitraj ICC, să solicite instanţei să dispună măsuri prin care drepturile acestora sau, după caz, interesele procesuale să fie conservate (prin instituirea unor măsuri asigurătorii asupra bunurilor debitorului, luarea unor măsuri cu caracter vremelnic sau administrarea unor probe). Potrivit lui Ion Dragne, „practica instanţelor de judecată relevă faptul că apelul părţilor la jurisdicţia statală nu este privit ca o renunţare la beneficiul convenţiei arbitrale sau ca o incompatibilitate cu aceasta a măsurilor pe care instanţa de judecată le-ar putea dispune în legătură cu disputa supusă arbitrajului”.

Avocaţii asociaţi Robert Roşu şi Cornel Popa de la Ţuca Zbârcea & Asociaţii au încheiat conferinţa cu temele „Recunoaşterea şi aplicarea hotărârilor arbitrale în România”, respectiv „Arbitrabilitatea disputelor în care sunt implicate autorităţi publice”.

Conform avocatului Robert Roşu, recunoaşterea şi încuviinţarea executării silite a sentinţelor arbitrale sunt două noţiuni diferite, cu accepţiuni diferite, deşi sunt strâns legate una de cealaltă. Acesta a arătat că legătura strânsă dintre cele două instituţii, precum şi reglementarea internă anterioară Legii nr. 105/1992 (art. 375 C.pr.civ abrogat în prezent) au creat în dreptul intern confuzii cu privire la cele două instituţii, în practica instanţelor termenul de exequatur fiind în mod greşit utilizat atât pentru cererile de recunoaştere, cât şi pentru cele de încuviinţare a executării unei hotărâri străine. Confuzia a fost însă îndepărtată odată cu Legea nr. 105/1992 care reglementează în mod distinct cele două instituţii. De asemenea, Convenţia de la New York care introduce pentru prima oară noţiunea de recunoaştere tratează în mod distinct cele două instituţii. În ceea ce priveşte recunoaşterea în România a unor hotărâri arbitrale străine, avocatul Robert Roşu a precizat că există trei condiţii de fond care trebuie îndeplinite, şi anume: (i) hotărârea este definitivă potrivit legii statului unde a fost pronunţată; (ii) hotărârea arbitrală a fost pronunţată de o instanţă competentă; (iii) există reciprocitate în ceea ce priveşte efectele hotărârilor străine între România şi statul instanţei care a pronunţat hotărârea. Avocatul a punctat însă faptul că îndeplinirea acestor trei condiţii de fond nu este suficientă pentru recunoaşterea unor hotărâri arbitrale străine: „Potrivit dispoziţiilor art. 168 din Legea nr.105/1992, recunoaşterea unei hotărâri arbitrale poate fi refuzată în cazurile în care hotărârea respectivă este rezultatul unei fraude comise în procedura urmată în străinătate, dacă hotărârea încalcă ordinea publică de drept internaţional privat român, precum şi în situaţiile în care procesul a fost soluţionat între aceleaşi părţi printr-o hotărâre chiar nedefinitivă a instanţelor române sau se află în curs de judecare în faţa acestora la data sesizării instanţei străine”. Robert Roşu a mai prezentat şi etapele procedurale ale recunoaşterii unei hotărâri arbitrale în România, modalităţile de executare silită a hotărârilor arbitrale străine, precum şi principalele dispoziţii ale convenţiilor internaţionale cu privire la recunoaşterea şi executarea hotărârilor arbitrale străine ratificate de România.

În continuare, Cornel Popa, Avocat asociat al Ţuca Zbârcea & Asociaţii a adus în discuţie arbitrabilitatea disputelor în care sunt implicate autorităţile publice, în calitate de autorităţi contractante, precum şi societăţile comerciale cu capital de stat. Potrivit avocatului Cornel Popa, legislaţia în materie a evoluat de la permiterea pe scară largă în anii ’90 a utilizării clauzelor arbitrale de către entităţile statale, către o viziune mult mai restrictivă, care, în privinţa entităţilor care au calitate de autoritate contractantă conform legislaţiei achiziţiilor publice şi în privinţa altor contracte administrative, favorizează competenţa instanţelor judecătoreşti şi care priveşte cu multă rezervă incidenţa arbitrajului comercial în raporturile juridice interne. Pe planul raporturilor juridice internaţionale însă, România trebuie să asigure respectarea convenţiilor internaţionale la care este parte, care permit utilizarea arbitrajului. De asemenea, contracte precum cele de concesiune şi de cele de achiziţie publică încheiate de autorităţile române cu investitori străini pot intra sub incidenţa dispoziţiilor diverselor tratate bilaterale privind investiţiile (BIT) la care România este parte, care, între altele, garantează investitorilor dreptul de a recurge la arbitraj. Potrivit lui Cornel Popa, Noul Cod de Procedură Civilă (încă neintrat în vigoare) aduce o serie de precizări în ceea ce priveşte posibilitatea statului şi a autorităţilor publice de a încheia convenţii arbitrale, prin menţionarea cerinţei ca acestea să fi fost autorizate în acest sens prin lege sau prin convenţii internaţionale la care România este parte. „De asemenea, pot încheia convenţii arbitrale persoanele juridice de drept public care au în obiectul lor şi activităţi economice, în afară de cazul în care legea ori actul lor de înfiinţare sau de organizare prevede altfel”. În încheiere, Cornel Popa a arătat că disputele izvorând din contracte de concesiune sunt de competenţa instanţelor de contencios administrativ, în vreme ce secţiile comerciale ale tribunalelor reţin spre soluţionare disputele izvorând din contracte de achiziţie publică.

Prima conferinţă a Curţii Internaţionale de Arbitraj de la Paris a subliniat importanţa arbitrajului în contextul climatului economic actual şi necesitatea adoptării de mecanisme eficiente de soluţionare a disputelor tot mai complexe.

Emmanuel Jolivet, General Counsel al Curţii Internaţionale de Arbitraj de la Paris (ICC) a arătat că numărul cererilor de arbitraj introduse la ICC de părţi române a crescut în ultimii ani, şi îndeosebi în ultimele luni de zile. Potrivit datelor statistice ale ICC, în ultimii 10 ani, 151 părţi la procedurile de arbitraj ICC au provenit din România, dintre care 26 în 2009. De asemenea, în ultimii 5 ani, 25 de arbitri români au fost desemnaţi în dosare ICC.

De asemenea, potrivit Alinei Leoveanu, Deputy Counsel, Curtea Internaţională de Arbitraj, „caracteristicile distinctive ale arbitrajului ICC, cum ar fi numirea arbitrilor, confirmarea, după caz, a arbitrilor numiţi de către părţi, recuzarea arbitrilor, examinarea şi aprobarea tuturor hotărârilor arbitrale şi fixarea onorariilor arbitrale au sedus părţile române. Societăţile române recurg din ce în ce mai frecvent la arbitrajul ICC”.

La nivelul Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României, s-a observat o creştere a numărului de litigii interne de la 330 în 2008, la 443 în 2009. Majoritatea litigiilor au decurs din contracte de vânzare-cumpărare, închiriere, leasing, prestări servicii. Începând cu anul 2010, s-a putut constata o amplificare a litigiilor arbitrale în materia contractelor de antrepriză.

La conferinţa „Eficienţa clauzelor complexe de rezolvare a disputelor în contextul climatului economic actual” au participat peste 100 de practicieni in drept, consilieri juridici ai societăţilor comerciale, arbitri, mediatori şi alţi experţi în proceduri alternative de soluţionare a diferendelor şi beneficiari ai acestei proceduri. De asemenea, în sală au fost prezenţi şi oameni de afaceri şi teoreticieni precum şi consilieri juridici ai societăţilor şi instituţiilor de stat.

Alături de acest eveniment, Curtea Internaţională de Arbitraj de la Paris (ICC) şi Ţuca Zbârcea & Asociaţii au organizat, în data de 27 septembrie, primul eveniment al instituţiei arbitrale dedicat tinerilor arbitri – Forumul Tinerilor Arbitri din cadrul ICC (ICC Young Arbitrators Forum). Intitulat Principiul Competence – Competence – Probleme recurente”, astfel oferind tinerilor practicieni ocazia ideală de a face schimb de opinii privind arbitrajul internaţional şi de a-şi consolida relaţiile profesionale în regiune. Printre lectorii invitaţi s-au numărat: Alina Leoveanu, Deputy Counsel, Curtea Internaţională de Arbitraj de la Paris; Radu-Bogdan Bobei, Redactor Şef, Revista Română de Arbitraj; Matei Purice, Avocat colaborator, Ţuca Zbârcea & Asociaţii; Dan Cristea, Avocat colaborator, Ţuca Zbârcea & Asociaţii.

Cuvinte cheie: , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti