Cautiune de 3 mil. EUR. Proportionalitate. Delict maritim. Catastrofa ecologica. Alte criterii. CEDO, Mangouras vs. Spania
22 octombrie 2010 | Razvan LUNGU
Cautiune de 3 mil. EUR. Proportionalitate. Delict maritim. Catastrofa ecologica. Alte criterii. Hotararea CEDO Mangouras vs. Spania. (12050/04)
In fapt
In noiembrie 2002, petrolierul Prestige – sub comanda reclamantulului Apostolos Ioannis Mangouras, cetatean grec – in timp ce naviga in apropierea coastei spaniole, datorita unei avarii la coca a deversat in Oceanul Atlantic 70 000 de tone de combustibil.
Deversarea incarcaturii a provocat o catastrofa ecologica, ale carei efecte asupra faunei si florei marine s-au resimtit cateva luni dupa si care s-au propagat pana pe coastele franceze.
In urma unei anchete penale reclamantul a fost arestat preventiv, cu posibilitatea de liberare conditionata, dupa plata unei cautiuni al carui cunatum a fost stabilit la 3 milioane de euro (EUR).
Reclamantul a fost privat de libertate 83 de zile pana la liberarea dupa depunerea de catre asiguratorii armatorului a unei garantii bancare reprezentand contravaloare cautiunii.
Ulterior, autoritatile spaniole au aprobat ca reclamantul sa paraseasca tara, pentru a se intoarce in Grecia, cu conditia ca administratia greaca sa supravegheze periodic respectarea obligatiilor impuse de autoritatile spaniole. In prezent, actiunea penala este inca in curs.
In drept
Valoarea cautiunii stabilite a fost sau nu disproportionata?
Constienta de faptul ca echivalentul cautiunii a fost mare, Curtea a admis faptul ca acesta a depasit resursele financiare ale reclamantului. Cu toate acestea, Curtea a retinut faptul ca instantele nationale au apreciat ca circumstantele personale ale reclamantului, gravitatea infractiunii de care a fost acuzat si „locul de munca” confera cazului un caracter „exceptional”.
In acelasi sens, incepand cu cauza Neumeister, Curtea a apreciat ca intotdeauna ”locul de munca” si ”relatiile armatoriilor cu asiguratorii” se vor numara printre criteriile de evaluare a echivalentului cautiunii.
In acest context, Curtea nu a ignorat preocuparea in crestere – ce exista atat la nivel european cat si international cu privire la delictele impotriva mediului – si anume referitoare la identificarea celor responsabili, asigurarea prezentei acestora la proces si sanctionarea cand este necesara.
In plus, Curtea a constat o tendinta de a recurge la dreptul penal ca mijloc de punere in aplicare a obligatiilor de mediu impuse de legislatia europeana si internationala.
Curtea a considerat ca aceste noi realitati trebuie sa fie avute in vedere in interpretarea cerintelor Articolului 5 § 3 din Conventie.
Prin urmare a retinut in speta ca ”locul de munca” se impune a fi luat in considerare in stabilirea echivalentului cautiunii, asa incat aceasta masura sa fie eficienta.
In aceasta privinta, Curtea a reiterat ca faptele spetei – care reflectau o adevarata catastrofa ecologica – au un caracter exceptional si consecinte deosebit de grave atat in ceea ce priveste raspunderea penala cat si raspunderea civila.
In acest context, nu este de mirare ca autoritatile judiciare au stabilit echivalentul cautiunii in functie de amploarea cauzei, in asa fel incat cel responsabil sa nu se sustraga activitatii judiciare prin plata unei cautiunii modice. Cu alte cuvinte, in contextul cauzei, care implica importante chestiuni financiare, o cautiune al carui echivalent ar fi fost stabilit doar tinand cont de resursele financiare ale reclamantului, nu ar fi fost suficienta pentru a asigura participarea sa la sedinta.
In speta, Curtea a constatat ca echivalentul cautiunii a fost platit de catre asiguratorul armatorului la cererea reclamantului. Facand abstractie de consideratiile -„umanitare”, contractuale sau de alta natura – ce explicau gestul asiguratorului, si care au constituit obiect de controversa intre parti – simplul fapt al platii tinde sa confirme ca pe buna dreptate instantele spaniole, referindu-se la ”locul de munca” implicit au considerat ca reclamantul a avut bune relatii cu asiguratorii.
Astfel, instantele spaniole au luat in considerare atat situatia personala a reclamatului, in special statutul sau de angajat al armatorului, relatiile sale cu asiguratorii, nationalitatea, domiciliul acestuia si varsta, motiv pentru care echivalentul cautiunii a fost proportionat cu contextul specific al cauzei si consecintele catastrofale asupra mediului, precum si cu efectele economice ori gravitatea infractiunii sau amploarea prejudiciului imputat reclamantului.
In consecinta, Curtea a statuat ca nu au fost incalcate prevederile Articolului 5 § 3 din Conventie.
Opinie separata in sustinerea celor solicitate de reclamant
7 judecatori au Curtii au concluzionat ca reclamantul a fost dispus sa plateasca o cautiune de 60.000 de euro, ceea ce reprezenta o suma substantiala in situatia sa individuala. In plus, au aratat ca instantele nationale nu au luat in considerare la stabilirea echivalentului cautiunii, situatia personala, faptul ca reclamantul era cetatean grec si nu a avea legaturi cu Spania ; nu au invocat resursele sale, nici faptul ca avea 67 de ani si un bun caracter, nici faptul ca era cetatean al unui alt stat membru al Uniunii, sau situatia familiala.
A rezultat ca demersul instantelor spaniole in stabilirea echivalentului cautiunii a fost incompatibil cu principiile prevazute in Articolul 5§ 3 din Conventie, care urmaresc sa asigure ca nicio persoana nu poate fi lipsita de libertate in mod arbitrar.
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
