Secţiuni » Flux noutăţi
Flux noutăţi
Comunicate profesioniştiEvenimenteRecrutareBarouriExecutoriNotariatSistemul judiciarJURIDICE NEXT
32 comentarii

Cluj Napoca. 11 avocate solicita UNBR revocarea hotararilor privind modificarea CAA si a indemnizatiei pentru cresterea copilului de avocat. UPDATE
25.10.2010 | JURIDICE.ro

Secţiuni: Content
JURIDICE - In Law We Trust

Letitia-Mihaela Morar, Andrea-Nicoleta Rauca-Damina, Anca-Daniela Baciu, Viviana-Anda Abrudean, Narcisa-Simina Ciobanu, Monica-Daniela Frentiu, Camelia Panzaru, Bianca-Veronica Perta, Daniela-Ramona Vomir-Bizo, Mara-Roxana Jiman, Dorina Tibrea, avocate in Baroul Cluj au formulat cerere de revocare a Hotararilor Consiliului UNBR nr. 845 si 845bis din 11 septembrie 2010.

Redam textul integral al cererii celor 11 avocate:

CATRE CONSILIUL  UNIUNII  NATIONALE A  BAROURILOR DIN ROMANIA

Domnule Preşedinte,

Subsemnatele MORAR LETIȚIA-MIHAELA, RAUCA-DAMIAN ANDREEA-NICOLETA, BACIU ANCA-DANIELA, ABRUDEAN VIVIANA-ANDA , CIOBANU NARCISA-SIMINA, FRENȚIU MONICA-DANIELA, PANZARU CAMELIA, PERȚA BIANCA-VERONICA, VOMIR-BIZO DANIELA-RAMONA, JIMAN MARA-ROXANA, ȚIBREA DORINA,                

toate cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat Rauca-Damian Andreea-Nicoleta, cu sediul in loc. Cluj-Napoca, str. Ion Vidu, nr. 14, jud. Cluj, in calitate de avocate in Baroul Cluj, in temeiul art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, formulam prezenta

CERERE  DE  REVOCARE

a Hotararii Consiliului U.N.B.R. nr. 845/11.09.2010 şi a Hotararii Consiliului U.N.B.R. nr. 845bis/11.09.2010.

In fapt, prin cele doua hotarari mentionate a fost suprimat dreptul nostru la acordarea indemnizatiei pentru creşterea copilului in varsta de doi ani, acordat in considerarea calitatii de persoane asigurate in sistemul propriu de asigurari a avocatilor. Intrucat cele doua hotarari aduc atingere directa dreptului nostru la respectul proprietatii, consacrat de art. 1 din Protocolul aditional nr. 1 al Conventiei Europene a Drepturilor Omului, am decis sa formulam prezenta cerere de revocare, pe care intelegem sa o sustinem cu urmatoarele argumente:

Dreptul la Indemnizatia de maternitate şi Indemnizatia pentru creşterea copilului sunt expres prevazute de dispozitiile art. 80  pct.b şi c, art. 84 – 86, respectiv 87-91 din Statutul Casei de Asigurari a Avocatilor (in continuare CAA), dispozitii normative modificate prin cele doua acte administrative care fac obiectul prezentei cereri de revocare.

Astfel cum rezulta din preambulul acestora, emiterea lor este justificata de „restabilirea echilibrului bugetar” al CAA, acesta fiind teoretic motivul pentru care subsemnatele am fost private de dreptul nostru la Indemnizatia pentru cresterea copiluluiu.

Acest drept al avocatilor rezulta din contributia lunara la un „sistem unic, propriu şi autonom de pensii şi alte drepturi de asigurari sociale, gestionat de Casa de Asigurari a Avocatilor din Romania” . Avem asadar in vedere in primul rand principiul contributivitatii consacrat prin art. 6 lit. c al Statutului Casei de Asigurari a Avocatilor, principiu care impune imperativ sarcini fiscale pentru fiecare avocat, raportat la veniturile pe care acesta le inregistreaza, principiu care evident trebuie coroborat cu principiul obligativitatii – art. 6 lit. b din Statut.

Prin urmare, avocatii, cu titlu de asigurare obligatorie, contribuim lunar la bugetul CAA, sub sanctiunea suspendarii din profesie, aceasta contributie reprezentand 10% din veniturile brute (incasari), fiind asadar singura profesie liberala cu o astfel de contributie uriasa.

Dreptul la Indemnizatia de cresterea copilului era unul din putinele drepturi acordate de CAA, avand in vedere ca avocatii constituie unica categorie profesionala care nu beneficiaza de concediu de odihna platit, iar concediul medical este platit in conditii extrem de restrictive.

In acest sens acesta se acorda in conformitate cu art. 15 al Statutului CAA, „ In sistemul propriu de asigurari sociale pentru avocati – prestatiile de asigurari sociale reprezinta venit de inlocuire pentru pierderea totala sau partiala a veniturilor din profesie, ca urmare a (…) maternitatii. Prestatiile de asigurari sociale se acorda sub forma de (…) indemnizatii, corespunzator contributiei efective la constituirea fondului sistemului.

Acest articol nu a fost modificat, fiind in absoluta contradictie cu modificarile actuale. Nu contributia efectiva la constituirea fondului sistemului va fi temeiul acordarii acestor indemnizatii, ci dimpotriva, faptul de a nu beneficia de indemnizatie in sistemul public sau beneficierea de aceasta indemnizatie, in conditii minime.

Ordonanta de Urgenta nr. 148/2005, actualizata, privind sustinerea familiei in vederea creşterii copilului instituie complementar dreptul la indemnizatia de maternitate si cresterea copilului, alaturi de dreptul la stimulent şi alocatia de stat pentru copii pentru persoanele care „ in ultimul an anterior naşterii copilului, au realizat venituri profesionale supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor Legii nr.571/2003 privind codul fiscal, cu modificarile şi completarile ulterioare, beneficiaza de concediu pentru creşterea copilului in varsta de pana la 2 ani sau, in cazul copilului cu handicap, de pana la 3 ani, precum şi o indemnizatie lunara in cuantm de 600 de lei sau, optional, in cuantm de 85% din media veniturilor realizate pe ultimele 12 luni, dar nu mai mult de 4.000 de lei”(art.1 alin.1). Evident insa ca acest cuantum a fost  redus prin Legea 118/2010, maximul indemnizatiei fiind actualmente de 3.400 lei.

Insusi acest act normativ, prin art. 12, prevede posibilitatea platii altei indemizatii de crestere a copilului, suplimentar de catre unitatea angajatoare.

Alin 2) Plata indemnizatiei prevazute la art. 1 alin. (1), respectiv la art. 2, se suspenda incepand cu ziua urmatoare celei in care beneficiarul realizeaza venituri profesionale supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor Legii nr. 571/2003, cu modificarile şi completarile ulterioare.

Alin (21)Plata indemnizatiei pentru creşterea copilului nu se suspenda in situatia in care beneficiarii acestei indemnizatii primesc diverse sume in baza legii, contractului colectiv de munca sau a contractului individual de munca, acordate in perioada concediului pentru creşterea copilului, altele decat cele rezultate din desfaşurarea efectiva a unei activitati profesionale.

Cu toate acestea, in ciuda contributiilor la care suntem obligate de catre sistem, prin doua acte administrative provenite de la un organism menit sa apere interesele profesiei de avocat, in mod nelegal suntem private de un acest important drept care va afecta in mod direct copii nostri.

Vom reveni ulterior asupra nelegalitatii, insa dorim in prealabil sa semnalam faptul ca modificarile au un caracter incoerent.

Astfel, alin 3 al art. 88 din Statut, alineat nou introdus, arata ca indemnizatia se acorda doar celor care nu beneficiaza de indemnizatia acordata de sistemul public. Alin 4 insa statueaza ca „In cazul in care asiguratul beneficiaza din sistemul public de o indemnizatie pentru creşterea copilului in cuantum mai mic decat cel care se acorda in sistemul de asigurari sociale al avocatilor, se acorda diferenta dintre cele doua cuantumuri”.

Prin urmare, cele doua alineate se contrazic reciproc. Daca am admite totusi teza sustinuta de alineatul 4, putem doar sa intelegem ca dreptul la indemnizatie este transformat intr-un fel de ajutor social. Astfel, venitul de referinta a fost diminuat cu 60%, fiind astfel de 920 lei. Minimul acordat de sistemul public este de 600 lei. Prin urmare, cuantumul maxim al indemnizatiei ce va fi achitate de catre Barou va fi de 320 lei si doar celor care obtin minimul indemnizatiei publice.

Printr-un simplu silogism, cel mai afectate vor fi mamele avocat care au contribuit in cuantum mai mare la sistemul CAA. Evident ca acestea au avut si un aport mai mare si in ceea ce priveste sistemul public, cuantumul indemnizatiei obtinute in sitemul public fiind cert superior sumei de 600 lei. Cu toate acestea, in ciuda unei contributii superioare, tocmai acestora li se suprima dreptul la indemnizatie.

Procedandu-se intr-o atare maniera, s-au incalcat grav principiile consacrate de art. 6 din Statutul CAA:

– principiul solidaritatii intre avocati care au drepturi si obligatii reciproce pentru prevenirea, limitarea sau inlaturarea riscurilor sociale prevazute de lege (a se vedea art. 15);

– principiul egalitatii care asigura participantilor la sistem un tratament nediscriminatoriu in ceea ce priveste drepturile si obligatiile prevazute de lege;

– principiul repartitiei pe baza caruia fondurile realizate se redistribuie pentru plata obligatiilor ce revin sistemului.

Un aspect extrem de grav il reprezinta faptul ca aceasta incalcare a dreptului la indemnizatie va duce la o situatie aberanta, in care mamele avocat vor fi obligate sa suporte lunar contributia obligatorie stabilita prin Hotararea Consiliului UNBR nr. 722/20 martie 2010, dat fiind faptul ca in ceea ce ne priveste nu opereaza suspendarea raporturilor profesionale. In temeiul acestui act normativ, suma reprezentand cota individuala minima obligatorie este 80 lei RON pentru avocatii stagiari 230 lei RON pentru avocatii definitivi. Deci, din indemnizatia primita de la stat

pentru cresterea copilului, mamele avocat vor fi nevoite sa achite contributiile obligatorii catre barouri prejudiciind astfel dezvoltarea si cresterea copiilor.

In ceea ce priveste problemele financiare invocate de catre organul emitent,  bugetul sistemului nu poate fi redresat prin incalcarea unor drepturi legale imperative, respectiv prin privarea vreunui avocat de drepturile sale de asigurari sociale, prin exonerarea sistemului de obligatiile ce-i revin in temeiul contributivitatii obligatorii. Intelegem sa invocam in acest sens si prevederile cuprinse in art. 8 din Statutul CAA, conform carora „drepturile de asigurari sociale ale avocatilor sunt imprescriptibile si nu pot fi cedate total sau partial”.

Mai mult decat atat, chiar şi aceasta indemnizatie pentru creşterea copilului este supusa contributiei catre CCA, ceea ce face ca acest drept al nostru sa genereze venituri catre bugetul sistemului.

Acest asa zis dezechilibru financiar nu este insa dovedit de catre sistem. Dimpotriva, in cursul anului 2009 a fost efectuata o expertiza finaciara, mai exact una actuariala, expertiza efectuata de catre „Actuarial Services”, contravaloarea acesteia find exorbitanta (cateva zeci de mii de EURO), suportata evident din banii nostri, ai contribuabililor, care a concluzionat o situatie financiara foarte buna si o evolutie pozitiva a sistemului, avandu-se in vedere toti acesti factori – contributii, pensii, indemnizatii, evolutia ratei natalitatii, a pensionarilor  etc.

Raportandu-se la aceste concluzii, Consiliul Casei de Asigurari a Avocatilor din Romania a inaintat o propunere catre Consiliul UNBR, solicitandu-se majorarea venitului de referinta utilizat la stabilirea tuturor prestatiilor de asigurari sociale pentru anul 2010.

Pe cale de consecinta, avandu-se in vedere concluziile expertizei actuariale, propunerea Consiliului CAA, s-a adoptat Hotararea Consiliului UNBR nr. 708/12 decembrie 2009, prin care acest venit de referinta a fost majorat de la 1300 la 2300 lei. Prin urmare, acesta a fost stabilit ca fiind cuantumul brut, maxim, al indemnizatiei de maternitate, incepand cu data de 01.01.2010.

In cadrul Congresului UNBR de la Mamaia din 7-8 iunie 2010, aceasta hotarare a fost ratificata, fara nici o referire cu privire la criza din sistem.

Și cu toate acestea, in mod surprinzator, in septembrie 2010, Consiliul UNBR a emis hotararile prin care dreptul la indemnizatia pentru cresterea copilului este anihilat, hotarari emise in conditii de nelegalitate, in virtutea argumentelor pe care intelegem sa le expunem astfel dupa cum urmeaza:

a) Necompetenta Consiliului U.N.B.R. Conform dispozitiilor art. 61 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 51/1995, republicata, singurul organism care are dreptul sa modifice statutul Casei de Asigurari a Avocatilor este Congresul avocatilor.

Legea nr. 51/1995 nu contine nicio derogare de la aceasta regula.

De asemenea, legea nu prevede nicio posibilitate ca atributia prevazuta la art. 61 alin. 1 lit. d) sa fie delegata altui organ al profesiei (de pilda, Consiliul U.N.B.R.).

Consiliul UNBR nu este organ subordonat Congresului.

In speta, Hotararile nr. 845/11.09.2010 şi respectiv nr. 845bis/11.09.2010 au fost adoptate de catre Consiliul U.N.B.R.  Avand in vedere faptul ca, raportat la prevederile art. 61 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 51/1995, Consiliul U.N.B.R. nu avea competenta necesara pentru a proceda la modificarea Statutului Casei de Asigurari a Avocatilor, rezulta in mod evident faptul ca cele doua hotarari sunt nelegale.

Sub acest aspect, din punct de vedere al ierarhiei normelor juridice, dispozitiile Hotararii Congresului Avocatilor nr. 8, adoptata la o data necunoscuta din perioada 17-18.06.2010, nu pot prevala fata de textul legii.

Aceasta hotarare a Congresului invocata nici macar nu contine vreo dispozitie in ceea ce priveste mandatarea Consiliului de a modifica Regulamentul  Statutul CAA cu privire la indemnizatia pentru cresterea copilului.

Chiar in conditiile in care, prin absurd, am recunoaste teza delegarii atributiilor, ne-am afla in situatia unei aprobari improprii, insa in acest caz actul care produce efecte este actul de aprobare (ratificare). Or, in continutul deciziilor se mentioneaza ca vor fi ratificate de urmatorul Congres. Asadar, pana la acel moment, prezentele dispozitii sunt lipsite de orice efect juridic, neputand fi puse in aplicare.

b) Nelegalitatea conditionarii acordarii indemnizatiei in sistemul privat de asigurari sociale al avocatilor de inexistenta unei indemnizatii similare acordate de sistemul public de asigurari sociale. Daca, in pofida evidentei, Consiliul U.N.B.R. şi-ar ignora propria necompetenta, intelegem sa indicam faptul ca Hotararile nr. 845/11.09.2010 şi respectiv 845bis/11.09.2010 sunt nelegale intrucat conditioneaza acordarea indemnizatiei in sistemul privat de asigurari sociale al avocatilor de inexistenta (neacordarea) unei indemnizatii similare de catre sistemul public de asigurari sociale. Cu alte cuvinte, un organ necompetent decide, absolut arbitrar, faptul ca o mama avocat trebuie sa opteze finalmente intre cele doua indemnizatii posibile, in conditiile in care reglementarile aplicabile la data formularii prezentei plangeri prealabile sunt urmatoarele:

• Potrivit dispozitiilor art. 1 alin. 1 din O.U.G. nr. 148/2005 privind sustinerea familiei in vederea creşterii copilului, oricarei persoane care a realizat venituri profesionale impozabile in ultimele 12 luni i se acorda o indemnizatie pentru creşterea copilului. Nici acest act normativ nu conditioneaza acordarea indemnizatiei de inexistenta unei indemnizatii similare achitate de sistemul privat de asigurari al avocatilor sau de catre un alt sistem de asigurari, ba mai mult, in virtutea celor anterior invederate, insusi textul normativ cadru prevede posibilitatea si altor indemnizatii.

• In mod evident, cele doua indemnizatii au naturi juridice diferite: indemnizatia prevazuta de art. 80, 87 şi 88 din Statutul Casei de Asigurari a Avocatilor se acorda in considerarea calitatii de asigurat la sistemul propriu de asigurari al avocatilor; in schimb, indemnizatia prevazuta de art. 1 alin. 1 din O.U.G. nr. 148/2005 se acorda in considerarea calitatii de contribuabil a persoanei beneficiare. In primul caz vorbim despre un drept de asigurari sociale, consecinta a principiului contributivitatii, limitat la un anumit numar de persoane (avocatii). In al doilea caz vorbim despre un ajutor social, acordat de stat persoanelor cu o o minima contributie (fiscala) la bugetul de stat, in vederea sustinerii familiei.

• Intrucat niciun act normativ cu forta juridica superioara Hotararilor Consiliului U.N.B.R. nr. 845/11.09.2010 şi nr. 845bis/11.09.2010 nu instituie o interconditionare pentru acordarea indemnizatiei de maternitate şi respectiv a indemnizatiei pentru creşterea copilului, in mod evident cele doua indemnizatii se pot cumula.

c) Incalcarea principiilor securitatii juridice şi increderii legitime. In esenta, ceea ce caracterizeaza principiul securitatii juridice este faptul ca el trebuie sa protejeze cetateanul „contra unui pericol care vine chiar din partea dreptului, contra unei insecuritati pe care a creat-o dreptul sau pe care acesta risca s-o creeze”. Cu alte cuvinte, legislatia aplicabila trebuie sa fie previzibila, iar administratia trebuie sa-şi defineasca in mod clar exigentele fata de contribuabili sau asigurati.

Ca şi in cazul principiului securitatii juridice, Curtea de Justitie Europeana a incercat sa stabileasca un just echilibru intre respectarea increderii legitime a persoanelor intr-o reglementare care le este aplicabila şi exigentele nu mai putin legitime ale flexibilitatii reglementarii, in special in domeniul economic. Principiul increderii legitime poate fi invocat de orice persoana atata timp cat legislatia comunitara sau conduita organelor administrative i-ai creat acestuia „sperante fondate”.

In prezenta speta, Hotararile Consiliului U.N.B.R. nr. 845/11.09.2010 şi 845bis/11.09.2010 ignora aceste imperative. Astfel, deşi mamele avocat au contribuit la sistemul propriu de asigurari al avocatilor in considerarea indemnizatiei de maternitate si pentru cresterea copilului care le va fi acordata la un moment dat, in cazul incidentei riscului maternal, acestea se vad nevoite sa accepte o schimbare a regulilor jocului, cu incepere de la 01.10.2010. Aceasta schimbare vizeaza fie suprimarea platii indemnizatiei, fie reducerea semnificativa a acesteia.

Procedandu-se intr-o atare maniera, s-au incalcat prevederile art. 1 din Protocolul aditional nr. 1 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului, „Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decat pentru cauza de utilitate publica şi in conditiile prevazute de lege şi de principiile generale ale dreptului international„.

In sens conventional, subsemnatele suntem detinatoare a unui „bun”, respectiv a dreptului de a incasa de la Casa de Asigurari a Avocatilor indemnizatia pentru creşterea copilului in varsta de pana la 2 ani. Or, conform jurisprudentei Curtii (de pilda, hotararea din 9 decembrie 1994, Rafinariile greceşti Stran şi Stratis Andreadis c. Grecia), notiunea de „bun” include şi drepturile unei persoane asupra unei creante.

Subsemnatele aveam in mod evident şi „speranta legitima” de a obtine acest bun, in sensul dispozitiilor conventionale. Potrivit Curtii, speranta legitima, protejata in aceeaşi masura ca şi dreptul de proprietate deja obtinut, este o creanta certa, macar din punct de vedere al existentei, reprezentand dreptul cert al unei persoane de a obtine un bun. Cu alte cuvinte, daca o persoana are, potrivit legii interne, dreptul de a obtine un bun, iar acest drept este absolut incontestabil, se va considera ca persoana in cauza are o speranta legitima, ce beneficiaza de protectia oferita prin Conventie (hotararea din 29 noiembrie 1991, Pine Valley Developments Ltd. c. Irlanda; hotararea din 20 septembrie 1995, Pressos Compania Naviera SA ş.a. c. Belgia).

In ceea ce priveşte „privarea de proprietate” pe care subsemnatele am suferit-o, trebuie observat ca jurisprudenta conventionala a decelat trei conditii care trebuie indeplinite cumulativ pentru ca o privare de proprietate sa fie admisibila: legalitatea masurii, justificarea masurii de o cauza de utilitate publica şi proportionalitatea masurii cu scopul vizat (pentru detalii asupra temei, a se vedea R. Chirita, Conventia europeana a drepturilor omului. Comentarii şi explicatii, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2007, vol. II, p. 362 şi urm.).

In ceea ce ne priveşte, apreciem ca in speta „privarea de proprietate” careia i-am cazut victime nu indeplineşte conditia legalitatii, motiv pentru care trebuie sa se retina existenta unei violari a prevederilor art. 1 din Protocolul aditional nr. 1 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului.

Pentru toate aceste motive, apreciem ca in speta exista o „privare de proprietate” nelegala in sensul art. 1 din Protocolul aditional nr. 1 al Conventiei Europene a Drepturilor Omului şi va solicitam sa procedati de indata la revocarea Hotararii Consiliului U.N.B.R. nr. 845/11.09.2010 şi respectiv a Hotararii Consiliului U.N.B.R. nr. 845bis/11.09.2010.

Prezenta constituie plangere prealabila in temeiul art. 7 din Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ.

Cluj-Napoca, 01.10.2010

MORAR LETIȚIA-MIHAELA,
RAUCA-DAMIAN ANDREEA-NICOLETA,
BACIU ANCA-DANIELA,
ABRUDEAN VIVIANA-ANDA,
CIOBANU NARCISA-SIMINA,
FRENȚIU MONICA-DANIELA,
PANZARU CAMELIA,
PERȚA BIANCA-VERONICA,
VOMIR-BIZO DANIELA-RAMONA,
JIMAN MARA-ROXANA,
ȚIBREA DORINA”

UPDATE, 25 octombrie 2010:  Cele 11 avocate au formulat cerere de suspendare a executarii hotararilor mentionate la Curtea de Apel Cluj. Din partea UNBR nu au primit niciun raspuns.

Redam textul integral al cererii:

„CĂTRE,

CURTEA DE APEL CLUJ

Subsemnatele MORAR LETIȚIA-MIHAELA, RAUCA-DAMIAN ANDREEA-NICOLETA, BACIU ANCA-DANIELA, ABRUDEAN VIVIANA-ANDA, CIOBANU NARCISA-SIMINA, FRENȚIU MONICA-DANIELA, PERȚA BIANCA-VERONICA, VOMIR-BIZO DANIELA-RAMONA, JIMAN MARA-ROXANA, ȚIBREA DORINA, toate cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat Rauca-Damian Andreea-Nicoleta, cu sediul în loc. Cluj-Napoca, str. Ion Vidu, nr. 14, jud. Cluj, în calitate de avocate în Baroul Cluj,

În contradictoriu cu Uniunea Naționala a Barourilor din România, cu sediul în București, Palatul de Justiţie, Splaiul Independenţei nr. 5, Sector 5, Cod 050091,

în temeiul art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, formulăm prezenta

CERERE  DE  SUSPENDARE

a executării Hotărârii Consiliului Uniunii Naționale al Barourilor din România nr. 845/11.09.2010 şi a Hotărârii Consiliului Uniunii Naționale al Barourilor din România nr. 845bis/11.09.2010 până la pronunțarea instanței de fond, avându-se în vedere următoarele:

CONSIDERENTE

În fapt, prin cele două hotărâri menţionate a fost suprimat dreptul nostru la acordarea indemnizaţiei pentru creşterea copilului în vârstă de doi ani, acordat în considerarea calităţii de persoane asigurate în sistemul propriu de asigurări a avocaţilor.

Dreptul la indemnizaţia de maternitate şi indemnizaţia pentru creşterea copilului sunt expres prevăzute de dispozițiile art. 80  pct.b şi c, art. 84 – 86, respectiv 87-91  din Statutul Casei de Asigurări a Avocaților (în continuare CAA), dispoziții normative modificate prin cele doua acte administrative care fac obiectul prezentei cereri de suspendare.

Acest drept al avocaţilor rezultă  din contribuţia lunară la un „sistem unic, propriu şi autonom de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, gestionat de Casa de Asigurări a Avocaţilor din România” . Avem așadar în vedere în primul rând principiul contributivității consacrat prin art. 6 lit. c al Statutului Casei de Asigurări a Avocaților, principiu care impune imperativ sarcini fiscale pentru fiecare avocat, raportat la veniturile pe care acesta le înregistrează, principiu care evident trebuie coroborat cu principiul obligativității – art. 6 lit. b din Statut.

Prin urmare, avocații, cu titlu de asigurare obligatorie, contribuim lunar la bugetul CAA, sub sancțiunea suspendării din profesie, această contribuție reprezentand 10% din veniturile brute (încasări), fiind așadar singura profesie liberală cu o astfel de contribuție uriașă.

Dreptul la indemnizația pentru creșterea copilului era unul din puținele drepturi acordate de CAA, având în vedere ca avocații constituie unica categorie profesională care nu beneficiază de concediu de odihnă plătit, iar concediul medical este plătit în condiții extrem de restrictive.

În acest sens acesta se acorda în conformitate cu art. 15 al Statutului CAA „ În sistemul propriu de asigurări sociale pentru avocați – prestațiile de asigurări sociale reprezintă venit de înlocuire pentru pierderea totala sau parțială a veniturilor din profesie, ca urmare a (…) maternității. Prestațiile de asigurări sociale se acordă sub forma de (…) indemnizații, corespunzător contribuției efective la constituirea fondului sistemului. Acest articol a rămas nemodificat, fiind în absoluta contradicție cu modificările actuale.

Ordonanţa de Urgenţă nr. 148/2005, actualizată, privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului instituie complementar dreptul la indemnizaţia de maternitate și pentru creșterea copilului, alături de dreptul la stimulent şi alocaţia de stat pentru copii pentru persoanele care „ în ultimul an anterior naşterii copilului, au realizat venituri profesionale supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor Legii nr.571/2003 privind codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, beneficiază de concediu pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, de până la 3 ani, precum şi o indemnizaţie lunară în cuantm de 600 de lei sau, opţional, în cuantm de 85% din media veniturilor realizate pe ultimele 12 luni, dar nu mai mult de 4.000 de lei”(art.1 alin.1). Evident insa ca acest cuantum a fost  redus prin Legea 118/2010, maximul indemnizației fiind actualmente de 3400 lei.

Însusi acest act normativ, prin art 12, prevede posibilitatea plății altei indemizații de creștere a copilului, suplimentar de catre unitatea angajatoare

Alin 2)Plata indemnizaţiei prevăzute la art. 1 alin. (1), respectiv la art. 2, se suspendă începând cu ziua următoare celei în care beneficiarul realizează venituri profesionale supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor Legii nr. 571/2003, cu modificările şi completările ulterioare.

Alin (21)Plata indemnizaţiei pentru creşterea copilului nu se suspendă în situaţia în care beneficiarii acestei indemnizaţii primesc diverse sume în baza legii, contractului colectiv de muncă sau a contractului individual de muncă, acordate în perioada concediului pentru creşterea copilului, altele decât cele rezultate din desfăşurarea efectivă a unei activităţi profesionale.

Cu toate acestea, în ciuda contribuțiilor la care suntem obligate de către sistem, prin două acte administrative provenite de la un organism menit să apere interesele profesiei de avocat, în mod nelegal suntem private de un acest important drept care va afecta în mod direct copii noștri. Și aceasta în condițiile în care dreptul la indemnizația pentru creșterea copilului era unul din puținele drepturi acordate de CAA, având în vedere ca avocații constituie unica categorie profesională care nu beneficiază de concediu de odihnă plătit, iar concediul medical este plătit în condiții extrem de restrictive.

Nu intenționăm prin prezenta să prezentăm nenumăratele motive de nelegalitate de care sunt lovite cele doua hotărâri ale UNBR prin care ne este suprimat dreptul la indemnizație, acestea facând obiectul acțiunii de fond, fiind expuse și prin memoriul înaintat către UNBR care constituie procedura prealabilă, anexat în probațiune.

Scopul formulăii prezentei cereri este prevenirea unei pagube iminente reprezentată de situația aberanta generata prin adoptarea celor doua hotărâri. Astfel, mamele avocat vor fi obligate să suporte lunar contribuția obligatorie stabilită prin Hotararea Consiliului UNBR nr. 722/20 martie 2010, dat fiind faptul că în ceea ce ne privește nu opereaza suspendarea raporturilor profesionale. În temeiul acestui act normativ, suma reprezentând cota individuală minimă obligatorie este 80 lei RON pentru avocaţii stagiari 230 lei RON pentru avocaţii definitivi.

Prin urmare, deși  nu putem să înregistrăm nici un fel de venit profesional, vom fi obligate să plătim aceste sume sus expuse, sursa acestor plăți fiind indemnizațiile pe care le primim în regim public, destinate prin însăși denumirea lor, creșterii copilului.

Prejudiciul este mult mai grav în situația mamelor care au copii mai mici de 6 luni, întrucât este de notorietate ca în regimul public banii sunt alocați doar după 6 luni. Or, în acest context, nu numai că în acest interval de timp aceste mame nu vor avea nici un venit dar, mai grav, vor fi nevoite să contribuie și la bugetul Baroului cu sumele menționate.

Date fiind aspectele astfel invederate, în mod respectuos vă solicităm în mod expres să dispuneți suspendarea efectelor Hotărârii Consiliului Uniunii Naționale al Barourilor din România nr. 845/11.09.2010 şi a Hotărârii Consiliului Uniunii Naționale al Barourilor din România nr. 845bis/11.09.2010 până la pronunțarea instanței de fond asupra nelegalității acestor hotărâri

În drept, art. 14 din Legea 554/2004.

În probatiune, proba cu înscrisuri.

Depunem prezenta în doua exemplare, Hotărarea Consiliului UNBR nr. 722/20 martie 2010.

Cu stima,

MORAR LETIȚIA-MIHAELA,
RAUCA-DAMIAN ANDREEA-NICOLETA,
BACIU ANCA-DANIELA,
ABRUDEAN VIVIANA-ANDA,
CIOBANU NARCISA-SIMINA,
FRENȚIU MONICA-DANIELA,
PERȚA BIANCA-VERONICA,
VOMIR-BIZO DANIELA-RAMONA,
JIMAN MARA-ROXANA,
ȚIBREA DORINA”

Cuvinte cheie: , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

32 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti