Noua salarizare-cadru in sectorul public. Partea a II-a: Sistemul judiciar

Aceasta forma a anexei referitoare la justitie a supravietuit pe site-ul MMFPS doar cateva ore. In chiar noaptea publicarii legii pe internet, anexa referitoare la justitie a suferit o amputare pripita, art. 24 fiind pur si simplu eliminat. Formele ulterioare ale legii, asa cum au reiesit din negocierile purtate cu partenerii sociali si reprezentantii sistemului judiciar, nu a mai repetat in nici un fel o astfel de prevedere.

Dincolo de faptul suprinzator in sine ca modificarea s-a facut la scurta vreme, in termeni de ore,  dupa ce forumurile inchise de discutii ale judecatorilor luau in discutie cu rezerva o astfel de dispozitie, demonstrandu-se inca o data ca nici macar companiile internationale precum yahoo sau google nu mai asigura confidentialitatea discutiilor atunci cand e vorba despre aspecte considerate a privi securitatea nationala (sic!), incidentul fotografiaza cel mai bine pozitionarea Guvernului in discutiile cu justitia asupra legii salarizarii unitare: neseriozitate, lipsa de transparenta si politica trasului pe sfoara.

Salarizarea justitiei – ultima forma (8 octombrie 2010)

Cel mai recent text al legii aflata de o luna de zile in (para)discutia partenerilor sociali consfinteste pentru personalul din justitie – judecători, procurori, personal auxiliar de specialitate si conex- permanentizarea scaderii cu 25% a nivelului indemnizatiei/salariului de incadrare. Autodeclarata drept o masura exceptionala si temporara, aceasta se va transforma intr-una definitiva. Potrivit art. 3 din proiectul legii de aplicare in anul 2011 a legii-cadru de salarizare, implementarea acesteia consta in reincadrarea intregului personal la nivelul indemnizatiei sau salariului lunar de incadrare din luna decembrie 2010. Avand in vedere ca aceasta ultima forma negociata de sindicate prevede cresteri salariale diferentiate de pana cel mult 12% in raport de nivelul salariului de baza, personalului din justitie, cu unele mici exceptii in ce priveste functiile conexe, i se va acorda o crestere de 1%, nivelul minim.

In realitate, pierderea din veniturile salariale anuale va fi si mai importanta. Potrivit ultimei revizuiri a prognozei ratei de inflatie pentru 2011 facuta de BNR aceasta va fi de 3,1%, in timp ce analize independente o fixeaza in jurul cifrei de 5%. Cresterea de 1% va fi astfel insuficienta si pentru a acoperi cresterea preturilor de consum pe anul 2011.

Mai mult, la data intrarii in vigoare a legii-cadru de salarizare se vor abroga definitiv prevederile referitoare la prima de vacanta, prin  modificarea expresa a OUG 27/2006 privind salarizarea si alte drepturi ale judecatorilor, procurorilor si altor categorii de personal din sistemul justitiei.

In 2011, personalul auxiliar de specialitate de specialitate (grefierii) nu va beneficia de plata orelor suplimentare efectuate.

Cea mai grava modificare priveste insa consfintirea prin lege a incertitudinii legate de nivelul salarizarii in justitie in anii urmatori. Potrivit actualei legi unitare de salarizare, Legea nr. 330/2009, aplicarea acesteia urma sa se realizeze etapizat, pana in 2015, pe toata perioada de implementare urmand ca nicio persoana sa nu inregistreze o diminuare a salariului brut de care beneficia potrivit reglementarilor anterioare. Din punct de vedere practic aceasta insemna inghetarea salariilor magistratilor pana in 2015 la nivelul lunii decembrie 2009, net superior oricarei variante de grila prevazuta pentru acestia. Grilele de salarizare urmau in mod concret sa nu li se aplice inainte de 2015 si probabil nici dupa aceea, cat timp ele ramaneau sub valoarea nominala a indemnizatiilor aflate in plata, chiar inghetate.

Actuala lege aflata in dezbatere publica si negocierea partenerilor sociali nu mai contine aceasta garantie. Dimpotriva, potrivit art 7 aplicarea prevederilor prezentei legi ar urma sa se realizeze „etapizat, prin modificarea succesiva, dupa caz, a salariilor de baza, indemnizatiilor lunare de incadrare si soldelor functiilor de baza/salariilor functiilor de baza, prin legi speciale anuale de aplicare”. Garantia pastrarii nivelului salarizarii aflata in plata (la 30 decembrie 2010) este valabila doar pentru anul 2011, pentru anul urmator urmand sa se emita o noua lege de implementare, cu continut imprevizibil acum.

Cursa dupa iepurele Guvernului

Aparent suprinzator, discutiile justitiei cu Guvernul s-a purtat in coordonate total diferite de cele din momentul similar al anului trecut. Atunci, ne aducem aminte, Guvernul a evitat cu obstinatie orice dialog cu justitia, fiind evidenta la un moment dat provocarea in vederea agravarii formelor de protest derulate. Acum insa, dupa cateva incercari timide, Consiliul Superior al Magistraturii, impins de la spate de asociatiile profesionale a prins curaj si a batut la usile ministerului muncii care, aceasta e supriza, s-au si deschis. Discutiile au fost insa de la inceput orientate spre o miza marunta, daca nu integral eronata: grila de salarizare. Intreg efortul reprezentantilor sistemului judiciar s-a concentrat spre rescrierea unei grile de salarizare cu adevarat umilitoare pentru personalul din justitie. Reprezentantii Guvernului au incurajat aceasta preocupare, stabilindu-se intalniri repetate pentru discutarea coeficientilor si echilibrarea lor pe orizontala sau verticala. In cateva randuri astfel de discutii au si fost prezentate drept succese ale negocierii, ministrul justitiei insusi declarand public ca sustine plasarea in grila a justitiei la un nivel corespunzator statutului sau de putere in stat.

Ministerul Muncii a evitat in mod iscusit discutarea cu reprezentantii justitiei a problemelor de fond ale proiectului legii de salarizare: neconstitutionalitatea permanentizarii unei taieri a drepturilor salariale justificata de Curtea Constitutionala ca fiind exceptionala si temporara, inadmisibilitatea in spatiul Uniunii europene a controlului arbitrar al executivului asupra salarizarii magistratilor, incertitudinea legata de nivelul salarizarii dupa 2012 si distribuirea discriminatorie a economiilor realizate la bugetul de salarii prin efectul restructurarilor si al masurilor de austeritate deja luate in 2010.

Deschiderea manifestata de Ministerul Muncii a fost in realitate o manevra abila de tinere sub control a tensiunii din sistemul judiciar, caruia i s-a oferit iluzia purtarii unor negocieri serioase si cu morga guvernamentala asupra perspectivelor salariale din 2011. In realitate, Guvernul nu cedeaza decat acolo unde presiunea risca sa se transforme in clocot social, aceasta fiind explicatia pentru orientarea privilegiata a economiilor bugetare catre sectoarele sindicale cele bine reprezentate numeric.

Instrumentele de negociere ale justitiei

Chiar daca ignoram posibilitatea reizbucnirii conflictului total din toamana anului 2009, justitia detine totusi doua instrumente ce pot fi fatale legii cadru de salarizare.

In primul rand este vorba despre dreptul pe care Inalta Curte de Casatie si Justitie il are de a sesiza Curtea Constitutionala in vederea verificarii constitutionalitatii sale. Nu trebuie sa fi jurist pentru a intelege ca permanentizarea taierilor salariale de 25% reprezinta o incalcare grosolana a conditiilor stabilite expres prin Decizia nr. 872 din 25 iunie 2010 a Curtii Constitutionale: mentinerea existentei unei amenintari la adresa stabilitatii economice a tarii, ca urmare a crizei economice mondiale si nationale, aplicarea ei in mod nediscriminatoriu, in sensul ca reducerea de 25% se aplica tuturor categoriilor de personal bugetar in acelasi cuantum si mod si durata limitata in timp si anume pana la data de 31 decembrie 2010.

Desi partidele politice au de asemenea dreptul a face o sesizare similara, experienta ne invata ca autoritatea titularului sesizarii joaca un rol important in continutul si calitatea judecatii pe care o face instanta de jurisdictie constitutionala.

Dreptul ICCJ de a sesiza Curtea Constitutionala nu este insa in acelasi timp si o obligatie. Tocmai de aceea, recentele semne de bunavointa ale Guvernului, la nivelul cel mai inalt, fata de instanta suprema cred ca trebuie sa fie motive de ingrijorare pentru restul sistemului judiciar. Primele mesaje venite dinspre noua conducere a ICCJ, care denota cel putin neasumarea reprezentarii integrale a puterii judecatoresti in ansamblu ci doar a intereselor financiare ale personalului acestei instante, astfel cum in mod expres s-a precizat in urma unei intalniri confidentiale cu ministrul muncii, familiei si protectiei sociale, constituie de asemenea semne ale unei posibile atitudini conciliante fata de intentiile legislative ale Guvernului.

Celalalt instrument prin care se poate influenta forma finala a legii cadru de salarizare este, in mod paradoxal, ministrul justitiei. Ministerul Justitiei, potrivit atributiilor sale, este cel care va trebui sa dea avizul de legalitate si constitutionalitate al proiectului legislativ, in absenta caruia acesta nu poate intra in mod valabil in discutia ansamblului Guvernului.  Deja intr-o prima solicitare, saptamana trecuta,  ministerul justitiei a evitat  sa se pronunte transant cu privire la constitutionalitatea, imposibila de altfel, a permanentizarii taierilor salariale cu 25%.  Ministrul justitiei se afla intr-o plina campanie de reconciliere cu instantele, parchetele si asociatiile profesionale, de concursul carora are nevoie pentru a realiza cu succes punerea in aplicare a codurilor, partial prin “mica reforma”, defintiv prin “marea reforma”, miza reala a mandatului sau in contextul asumarii politice a obligatiei eliminarii handicapului Romaniei pe plan international prin monitorizarea Comisiei europene pe justitie.

Acestea sunt cele doua coordonate majore care cred ca trebuie sa concentreze efortul sistemului judiciar in perioada urmatoare: asigurarea solidaritatii Inaltei Curti de Casatie si Justitie si exploatarea inteligenta a sensibilitatilor ministrului justitiei pentru o relatie calma cu judecatorii, procurorii, asociatiile profesionale din justitie si Consiliul Superior al Magistraturii.

Sa nu tacem!

Justitia isi poate negocia mai bine sau mai rau interesele in contextul legii cadru a salarizarii, in raport de calitatea si pragmatismul judecatilor negociatorilor pe care si-i desemneaza.

Miza corpului profesional al judecatorilor si al procurorilor, si mai ales a instantelor si parchetelor, in formele lor de autoreprezentare revenidicate din toamna anului 2009, este insa una mai puternica si tine de supravietuirea puterii judecatoresti. Justitie fara recunoasterea efectului executoriu al hotarilor pronuntate nu exista. In lipsa autoritatii hotararilor emise justitia, incepand cu cea constitutionala,  este o anexa nevolnica a executivului, o justitie de suveran, fie el luminat sau nu. Calcarea in picioare a suprematiei Constitutiei este chiar mai periculoasa atunci cand se face insidious sub aparenta legitimitatii, fie ca vorbim de un aviz al Ministerului Justitiei, fie ca vorbim de posibila pasivitate a ICCJ ori de o decizie favorabila pronuntata de Curtea Constitutionala, in raspar cu ea insasi.

Functia sociala fundamentala a judecatorului este aceea de a apara societatea de excese, iar obligatia lui este de a denunta orice deviere de la statul de drept, chiar si atunci cand aceasta are loc sub aparenta deplinei legalitati, prin deturnarea institutiilor de la  functiile lor constitutionale.

Miscarii sindicale impotriva abuzului de neconstitutionalitate din legea cadru de salarizare si a ideologiei anacronice pe care o contine ii lipseste autoritatea punctelor de vedere exprimate. Justitia, prin formele sale de reprezentare publica, detine prestigiul si capacitatea necesare pentru a intari cu autoritate formala criticile juridice aduse proiectului legii cadru de salarizare. Reprezentantii justitiei pot sensibiliza societatea romaneasca asupra gravelor vulnerabilitati pentru stabilitatea statului de drept si implicit pentru securitatea ei ascunse in prevederile unei legi care isi propune sa inlocuiasca dreptul cu vointa majoritatii parlamentare. Negocierile separate, desi aparent rodnice, nu pot duce la castiguri certe, iar segregarea profesiilor platite din bani publici face mai usoara in cele din urma impunerea vointei Guvernului.

Sansa reala este pornirea si sustiunerea unei campanii publice impotriva prevederilor neconstitutionale din legea cadru, crearea unui curent de opinie favorabil legalitatii si atentionarea societatii romanesti asupra precedentelor periculoase create, ceea ce nu se poate face decat prin solidarizarea intregului personal bugetar si legitimarea in mod public a criticilor juridice aduse de miscarea sindicala.

Judecator Adrian NEACSU
presedintele Tribunalului Vrancea