« Flux noutăţi
Selected Top LegalVideo
JurisprudenţăCEDOCJUECCRÎCCJJurisprudenţa curentă ÎCCJDezlegarea unor chestiuni de dreptRILCurţi de apelTribunaleJudecătorii
Noutăţi legislativeProiecte legislativeMOF - Monitorul Oficial al RomânieiJOUE - Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO)
CărţiProfesionişti

Refuzul atribuirii unui mandat de deputat. Incalcarea obligatiei de a organiza alegeri in conditii ce asigura libertatea de exprimare. Lipsa unui recurs efectiv. Cauza Grosaru vs. Romania
14.10.2010 | Corina CIOROABĂ, Juridice.ro

JURIDICE - In Law We Trust Video juridice

In Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 686 din data de 11 octombrie  2010 a fost publicata Hotararea Curtii Europene a Drepturilor Omului (Sectia a treia) din 2 martie 2010 in Cauza Grosaru impotriva Romaniei.

Grosaru vs. Romania, Cererea nr. 78.039/01, 30 aprilie 2001

In prezenta cauza, Curtea Europeana a condamnat statul roman pentru incalcarea art. 3 din Protocolul nr. 1 la Conventie  care consacra obligatia statelor membre  de a organiza alegeri in conditii ce asigura libera exprimare a opiniei poporului, precum si pentru incalcarea art. 13 din Conventie, prin lipsa unui recurs efectiv care sa permita contestarea refuzului atribuirii mandatului de deputat.

I. Faptele

Reclamantul, caruia i s-a refuzat atribuirea unui mandat de deputat in numele minoritatii italiene din Romania, se considera victima unei incalcari a drepturilor sale garantate prin art. 13 din Conventie si art. 3 din Protocolul nr. 1.

Membru al Asociatiei Italienilor din Romania, reclamantul si-a depus candidatura la alegerile legislative din 26 noiembrie 2000 in numele Comunitatii Italiene din Romania, care a depus lista uninominala a reclamantului in 19 din cele 42 de circumscriptii din tara.

Desi reclamantul a obtinut la nivel national 5.624 de voturi dintr-un total de 21.263 de sufragii, biroul electoral central i-a atribuit mandatul de deputat unui alt membru al Comunitatii Italiene din Romania, care se prezentase pe o alta lista uninominala si care nu obtinuse decat 2.943 de voturi, insa in una si aceeasi circumscriptie.

Reclamantul a contestat in fata biroului electoral central decizia de atribuire a mandatului de deputat, care insa i-a respins contestatia cu majoritate de voturi, decizia fiind semnata de 6 judecatori si 6 reprezentanti ai partidelor politice. Impotriva deciziei date de acesta in aceeasi zi, a introdus un recurs in fata biroului electoral central, care a respins recursul ca inadmisibil, pe motiv ca deciziile sale sunt definitive.

Ulterior, reclamantul s-a adresat Curtii Constitutionale pentru incalcarea art. 21 din Constitutie care consfinteste liberul acces la justitie, apoi a sesizat si Curtea Suprema de Justitie si comisia de validare a Camerei Deputatilor, care au respins cererea acestuia.

II. Aprecierile Curtii

Ref.  la incalcarea obligatiei statului  de a organiza alegeri in conditii ce asigura libera exprimare a opiniei poporului

Curtea observa ca, la momentul faptelor, Legea nr. 68/1992 nu enunta cu claritate procedura de urmat pentru atribuirea mandatului parlamentar corespunzator organizatiei castigatoare reprezentand o minoritate nationala. Texul legii nu precizeaza daca este vorba de cel mai mare numar de voturi la nivel national sau la nivelul unei circumscriptii electorale.

Neatribuind mandatul unui candidat care obtinuse cel mai mare numar de sufragii pe intregul teritoriu, ci candidatului care a obtinut un numar mare de voturi in una si aceeasi circumscriptie, Biroul Electoral Central a optat, pentru o metoda bazata pe reprezentativitatea teritoriala, si nu pe reprezentativitatea nationala.

Lipsa de claritate a regulilor electorale putea da loc unei interpretari arbitrare in momentul aplicarii lor, ceea ce impunea ca autoritatilor nationale sa fie prudente in interpretarea lor, tinand cont de impactul direct pe care aceasta il avea asupra rezultatului alegerilor.

Regulile de compunere  a Biroului Electoral Central, constituit dintr-un mare numar de membri reprezentand partide politice nu par sa ofere o garantie suficienta de impartialitate. Aceeasi concluzie este valabila si pentru comisia de validare a Camerei Deputatilor.

In aceste conditii, Curtea apreciaza ca lipsa de claritate a legii electorale in ceea ce priveste minoritatile nationale si lipsa unor garantii suficiente privind impartialitatea organelor insarcinate sa analizeze contestatiile reclamantului au incalcat insasi esenta drepturilor garantate de art. 3 din Protocolul nr. 1.

Ref.  la lipsa unui recurs efectiv

Invocand art. 13 din Conventie coroborat cu art. 3 din Protocolul nr. 1, reclamantul se plange de lipsa unui recurs efectiv care sa ii permita sa conteste refuzul autoritatilor de a-i atribui mandatul de deputat pentru minoritatea italiana si, in consecinta, de incalcarea liberei exprimari a opiniei poporului in alegerea corpului legislativ.

Art. 13 din Conventie prevede ca orice persoana, ale carei drepturi si libertati recunoscute de conventie au fost incalcate, are dreptul sa se adreseze efectiv unei instante nationale, chiar si atunci cand incalcarea s-ar datora unor persoane care au actionat in exercitarea atributiilor lor oficiale.

Curtea observa ca nicio instanta nationala nu s-a pronuntat asupra interpretarii prevederii legale in discutie. Astfel, Curtea Suprema de Justitie a respins contestatia reclamantului ca inadmisibila, considerand ca deciziile Biroului Electoral Central erau definitive, iar ulterior, Curtea Constitutionala s-a limitat la a-l informa pe reclamant ca nu este competenta in materie electorala.

De asemenea, Curtea face trimitere la Codul bunelor practici in materie electorala al Comisiei de la Venetia, care recomanda un control judiciar al aplicarii regulilor electorale, eventual ca o completare a recursurilor in fata comisiilor electorale sau in fata Parlamentului.

Astfel, Curtea apreciaza ca a avut loc si incalcarea art. 13 din Conventie coroborat cu art. 3 din Protocolul nr. 1.

Ref. la dreptul la reparatii echitabile

Ca daune materiale, reclamantul solicita suma de 200.000 euro, ce corespunde salariilor si indemnizatiilor la care ar fi fost indreptatit ca deputat pentru perioada 2000-2004. Ca daune morale, acesta solicita 1.500.000 euro pentru prejudiciul pe care sustine ca l-ar fi suferit din cauza imposibilitatii in care s-a aflat de a-si exercita mandatul de deputat si din cauza atacurilor si nedreptatilor la care afirma ca el si familia lui au fost expusi. De asemenea, reclamantul mai solicita si suma de 2.300 euro pentru cheltuielile de judecata.

Curtea  apreciaza ca nu poate specula care ar fi putut fi rezultatul alegerilor daca ar fi existat o prevedere clara, interpretata de un organism care sa respecte cerintele de impartialitate. Curtea mai mantioneaza ca partea interesata nu a mentionat activitatile profesionale pe care le-a exercitat in perioada 2000-2004 si nici nu a demonstrat ca suma onorariilor sau salariilor pe care eventual le-a perceput a fost mai mica decat cea a indemnizatiilor parlamentare pe care sustine ca le-a pierdut in perioada luata in considerare. Prin urmare, Curtea respinge pretentiile formulate de reclamant ca daune materiale.

Cu privire la prejudiciul moral, Curtea recunoaste ca reclamantul a suferit un astfel de prejudiciu din cauza constatarii incalcate si statutand cu echitate, tinand cont de toate circumstantele cauzei, Curtea ii aloca suma de 5.000 euro ca daune morale.

In ceea ce priveste cheltuielile de judecata, Curtea observa ca reclamantul nu si-a detaliat cererile si nici nu a comunicat vreun document justificativ in sprijinul pretentiilor sale. In aceste conditii, nu poate acorda nicio suma cu acest titlu.

Avand in vedere cele de mai susu, Curtea hotaraste:

– statul roman sa ii plateasca reclamantului, in 3 luni de la data ramanerii definitive a hotarari, 5.000 euro ca daune morale, suma care sa fie convertita in lei la cursul de schimb valabil la data platii, plus orice suma ce ar putea fi datorata cu titlu de impozit;

– incepand de la expirarea termenului mentionat mai sus si pana la efectuarea platii, aceasta suma sa se majoreze cu o dobanda simpla avand o rata egala cu cea a facilitatii de imprumut marginal a Bancii Centrale Europene valabila in aceasta perioada, majorata cu 3 puncte procentuale;

– respinge cererea de reparatie echitabila in rest.

III. Opinia concordanta

In aceasta cauza exista si o opinie concordanta a judecatoarei Ziemele, potrivit careia Curtea ar trebui sa continue sa isi dezvolte jurisprudenta referitoare la art. 13 din Conventie.

Intrucat Curtea a facut trimitere la concluzia sa referitoare la lipsa unui control jurisdictional, aceasta nu a dezvoltat nici pornind de la observatiile partilor, nici din propria initiativa notiunea de efectivitate a recursurilor in cazuri precum cel al reclamantului.

Cuvinte cheie: ,
Secţiuni/categorii: CEDO, Lege 9

Pentru toate secţiunile JURIDICE.ro click aici
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus Încurajăm utilizarea RNPM - Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.
PLATINUM Signature      

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                        

VIDEO   STANDARD