Insolventa – realitate economica. Cai si metode de salvare a companiilor aflate in dificultate – Bucuresti, 15 octombrie 2010. Cum a fost
19 octombrie 2010 | JURIDICE.ro, Mihaela MACIUCEANU
Asa cum informam, vineri, 15.10.2010, a avut loc conferinta “Insolventa-realitate economica. Cai si metode de salvare a companiilor” gazduita de Centrul de Conferinte World Trade Center.
Printre participanti s-au numarat ANTONIU OBANCIA – Avocat Colaborator Senior SCA „Zamfirescu Racoţi Predoiu”, STAN TIRNOVEANU – Avocat Asociat Senior „SCA Zamfirescu Racoţi Predoiu”, IOANA SANDRU – Partener „Zamfirescu Racoţi Predoiu Tax” SRL, MIHAELA RAVESCU – Seful departamentului Juridic Recuperari Creante – Banca Comerciala Romana, BOGDAN SCOTNITCHI – Senior Debt Recovery Lawyer „Coface Romania”, MARIAN MIRCEA COTIGA – Recovery & Fraud Prevention Director Risk Management Division „UniCredit Tiriac Bank”, BOGDAN PLESUVESCU – Coordonator al activitatii juridice din cadrul „Credit Europe Bank”
In deschidere, Mihaela Ravescu prezinta factorii care influenteaza luarea in considerare a unei restructurari, enumerand in acest sens cazurile de neindeplinire, fondurile insuficiente in numerar si pasivele curente deplasate activelor curente.
Printre solutiile oferite de d-na Ravescu fac parte: finantari suplimentare/revizuiri in vederea acoperirii perioadei de dificultati financiare, noi participanti la capitalul social, vanzarea activelor non-conexe.
Mircea Cotiga sustine ca problemele ce nu permit finalizarea proiectului apar atunci cand dezvoltatorul nu-si poate indeplini obligatia de a aduce contributia de equity pentru a continua tragerile, cand nivelul antecontractelor de vanzare-cumparare este sub nivelul convenit al finantatorului, cand suma preconizata a fi obtinuta din antecontracte nu poate fi inlocuita cu equity si, de asemenea, atunci cand constructorul a continuat lucrarile/a finalizat proiectul, insa nu a fost platit iar restantele semnificative transforma constructorul intr-un cvasi partener in proiect.
Totodata, Mircea Cotiga propune ca si posibile solutii pentru depasirea problemei: intarirea parteneriatului dezvoltator-finantator si negocierea unei solutii amiabile, renegocierea cotelor de participare in proiect, atragerea constructorului in departament ca detinator de equity, preturi de vanzare/inchiriere in concordanta cu evolutia pietei.
Pentru a garanta o solutie amiabila, este necesara recunoasterea dreptului finantatorului de a avea un cuvant important de spus in elaborarea planului de restructurare a proiectului, lipsa unui acord intre finantator si dezvoltator ducand la declansarea procedurii insolventei.
Insolventa este o solutie?
Printre aspectele pozitive ale declansarii procedurii insolventei se numara: toate actiunile de recuperare a sumelor datorate de dezvoltator sunt suspendate, daca sunt sanse de continuare a activitatii companiei se „castiga” timp (aprox. 3–6 luni) in vederea intocmirii planului de reorganizare, instanta numeste un administrator judiciar care coordoneaza activitatea companiei. Totusi prin insolventa se pierde credibilitatea dezvoltatorului fata de finantator/costructor/posibili cumparatori.
In cadrul acestei proceduri este necesar sa se intocmeasca tabelul de creante, sa se propuna un plan de reorganizare dar si lichidarea.
Concluzia ce poate fi desprinsa este aceea ca un acord finanator-dezvoltator asupra planului de reorganizare conduce la reorganizarea cu succes a societatii in procedura insolventei. Procesul de reorganizare va reusi numai cu conditia sustinerii din partea finantatorului.
Bogdan Scotnitchi este de parere ca pentru a reusi o reorganizare de succes este important ca starea de insoventa a debitorului sa fie declarata la timp iar debitorul sa fie de buna-credinta si sa actioneze in acest spirit. Daca situatia debitorului este caracterizata printr-o criza evidenta si acuta de lichiditati, existand prezumtia insolventei in acceptiunea legii si daca valoarea-prag ceruta de lege este intrunita (45.000 RON, respectiv 6 salarii medii pe economie pentru angajatii unei societati), creditorul poate cere declansarea procedurii.
De asemenea, declansarea procedurii poate fi facuta si la cererea debitorului. Potrivit legii insolventei, raportarea starii de insolventa este o obligatie legala ce incumba debitorului.
Debitorul poate cere declansarea insolventei in scopul reorganizarii judiciare.
Planul de reorganizare poate fi propus de debitor cu aprobarea Adunarii Generale. Etapele planului sunt: propunerea, publicarea si notificarea, admiterea de catre judecatorul-sindic.
Concluzia d-lui Scotnitchi este ca determinarea momentului optim la care trebuie declarata starea de insolventa si sprijinul tuturor creditorilor sunt lucruri esentiale.
Procedura de insolventa ofera o serie de beneficii atat debitorului de buna-credinta cat si creditorului, prin oprirea cresterii pasivului, ferirea de urmarirea silita a creditorilor, posibilitatea recuprerarii gratuite a propriilor creante si, nu in ultimul rand, in situatia in care este posibila si se reuseste reorganizarea judiciara, reocuperarea creantelor creditorilor companiei debitoare.
Stan Tarnoveanu prezinta calendarul procedurii insolventei desfasurat pe parcursul a patru perioade.
Perioada I – cuprinsa intre Declansarea procedurii insolventei si Admiterea creantelor
In aceasta perioada se preia controlul societatii debitoare si documentele acesteia conform art. 28 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei. In termen de 20 de zile se prezinta raportul cuprinzand propunerea de intrarea in procedura simplificata, dupa care se notifica toti creditorii si C.N.V.M. conform art. 61 respectiv art. 43 din legea mai sus mentionata, si nu in ultimul rand se verifica platile efectuate in ultimele 120 de zile anterioare datei deschiderii procedurii de insolventa.
Inainte de inceperea perioadei a doua, se instituie supravegherea operatiunilor curente conform art. 49, se comunica deschiderea procedurii insolventei catre Oficiul Registrului Comertului, iar in termen de 40 de zile se depune raportul administratorului judiciar privind cauzele care au generat deschiderea procedurii insolventei.
Perioada II – cuprinsa intre Admiterea creantelor si Tabelul preliminar
Se verifica toate declaratiile de creanta conform art. 67-68 din Legea nr. 85/2006 si se solicita completarea documentelor sau se organizeaza o intalnire cu creditorii sau debitorul pentru clarificarea creantelor.
Perioada III – cuprinsa intre Tabelul preliminar si Tabelul definitiv
Se comunica tabelul preliminar. In termen de 5 zile de la afisarea Tabelului preliminar se convoaca Adunarea Creditorilor, se depun si se solutioneaza contestatiile pentru intocmirea tabelului definitiv.
Perioada IV – cuprinsa intre Tabelul definitiv si Tabelul definitiv consolidat
Din sumele reperezentand scorul rezultat in urma valorificarii bunurilor se va indestula creditorul garantat in masura in care creanta sa fusese inscrisa drept creanta chirografara.
Unele posibile remedii sunt reprezentate de posibilitatea de a face obiectiuni la raportul de expertiza judiciara si de a contesta raportul lichidatorului.
Stan Tirnoveanu considera ca o buna strategie poate fi luarea in calcul la formularea de obiectiuni la raportul de expertiza.
Se face referire si la dreptul creditorilor garantati de a beneficia de dispozitia art. 41 din lege in cazul reorganizarii judiciare.
Ioana Sandru sustine ca numarul firmelor aflate in insolventa a crescut in anii 2009 si 2010. Conform Codului Fiscal, incepand cu luna mai a anului 2010, societatile care se afla in procedura insolventei nu platesc impozit pe profit minim.
Aspectele relevante pentru societati in insolventa sunt: obligatiile fiscale accesorii (pentru creante fiscale nascute anterior sau ulterior datei deschiderii procedurii insolventei nu se datoreaza si nu se calculeaza dobanzi si penalitati de intarziere dupa data deschiderii procedurii insolventei) si ordinea stingerii oblogatiilor fiscale (obligatii fiscale cu termene de plata dupa data deschiderii procedurii insolventei, in ordinea vechimii, cu exceptia celor prevazute in planul de reorganizare confirmat; sume datorate in contul ratelor din programele de plati a obligatiilor fiscale, cuprinse in planul de reorganizare judiciara confirmat, precum si obligatiile accesorii datorate pe perioada reorganizarii, daca in plan s-au prevazut calcularea si plata acestora; obligatii fiscale datorate si neachitate cu termene de plata anterioare datei la care s-a deschis procedura insolventei pana la stingerea integrala a acestora, in situatie contribuabililor aflati in stare de faliment).
Antoniu Obancia descrie efectele juridice asupra contractelor debitorilor, enumerand:
– anularea actelor frauduloase incheiate de debitor: deschiderea procedurii insolventei poate conduce la lipsirea de efecte juridice a unor contracte care, in absenta procedurii insolventei, ar fi subzistat, ar fi ramas sub incidenta dreptului comun, iar asemenea lipsire de efecte juridice are cauza in ratiunile legii speciale, Legea nr. 85/2006
– cauzele de nulitate prevazute in mod special de Legea nr. 85/2006, fiind oferit ca exemplu pretul dezechilibrat, si anume ca dincolo de cerintele dreptului comun referitoare la cauza actului juridic, in ipoteza in care pretul este sub valoarea reala a imobilului vandut, legea speciala, art.80 lit. b) din Legea 85/2006, prevede notiunea de pret dezechilibrat, in materia instrainarii bunurilor care au apartinut debotorului
– efectele anularii transferurilor cu caracter patrimonial in cadrul procedurii insolventei: spre exemplu, situatia tertului dobanditor al carui titlu a fost anulat ca urmare a admterii actiunii prevazute de art. 80 din lege
– aspecte specifice de drept procesual aferente acestor actiuni in anulare, fiind numeroase cazurile in care din dosarul de insolventa rezulta o suita de dosare avand ca obiect anularea transferurilor patrimoniale
– posibilitatea de executare a contractelor in perioada de observatie, conform cu art. 49 alin. 2 din Legea 85/2006, in considerarea legiferarii nulitatii actelor incheiate de debitor dupa data deschiderii procedurii, conform cu art. 46 din lege
– incetarea contractelor de cont curent ale debotorului, in favoarea dechiderii conturilor prevazute de art. 4 alin. 2) si 3); conduita impusa bancii si raspunderea acesteia in conditiile art. 49, anume pentru operatiuni pe contul clientului debitor in procedura insolventei, dupa data deschiderii procedurii
– modificarea contractelor pentru a se putea derula in continuare in forma modificata: separat de posibilitatea intentarii unei actiuni in anulare impotriva unor contracte sau de posibilitatea denuntarii altor contracte, legea fie instituie direct, fie permite administratorului judiciar posibilitatea de a modifica anumite clauze ale unei suite de contracte.
Concluzia d-lui Antoniu Obancia este aceea ca efectele deschiderii si desfasurarii procedurii insolventei se manifesta asupra activitatii comerciale a debitorului, activitate ce se realizeaza, din punct de vedere juridic, in principal prin incheierea si executarea de contracte.
Pentru Juridice.ro, Mihaela MACIUCEANU
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
