BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: Dreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul munciiCyberlaw
 
Arbitraj
DezbateriCărţiProfesionişti

Secţiune dezvoltată în parteneriat cu Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României
POPOVICI NITU STOICA & ASOCIATII
 
Print Friendly, PDF & Email

Arbitraj comercial decis de terti. Lipsa unor garantii fundamentale si incalcarea accesului la justitie. Suda vs. Republica Ceha
08.11.2010 | JURIDICE.ro, Dragos BOGDAN, Razvan LUNGU


CONFERINTA VALERIU STOICA 2019

Nota: Un litigiu pornit de un actionar minoritar pentru reevaluarea actiunilor pe care era obligat sa le vanda actionarului majoritar era supus arbitrajului in baza unei clauze contractuale incheiate intre terti. Dat fiind faptul ca, in lipsa vointei contractuale a actionarului minoritar, clauza arbitrala nu implica o renuntare a reclamantului la garantiile oferite de articolul 6, Curtea a decis ca procedura arbitrala respectiva trebuia sa ii ofere acestuia toate garantiile prevazute de articolul 6, inclusiv publicitatea si dreptul de a fi judecat de o instanta „stabilita de lege”.

In privind publicitatii lucrurile sunt clare, Guvernul necontestand ca aceasta garantie nu era indeplinita in speta. Hotararea nu este suficient de clara in privinta celei de-a doua conditii – instanta sa fie „stabilita de lege”: conform clauzei arbitrale, arbitrii erau desemnati de pe o lista a unei societati comerciale cu raspundere limitata. Din pacate, nu reiese insa clar cum erau desemnati astfel si nici de ce, in aceste conditii, instanta nu ar fi fost „stabilita de lege” (poate ca legea interna permitea acest lucru sau institutia ce organiza arbitrajele comerciale era organizata sub forma unei societati comerciale cu raspundere limitata).

Speta este importanta pentru ca extinde o abordare anterioara a Curtii. Anterior, Curtea ajunsese in mai multe cauze la solutia incalcarii accesului la justitie pe motivul ca, in lipsa asistentei judiciare, reclamantul nu ar fi fost capabil din punct de vedere practic (lipsa cunostintelor juridice, avand in vedere complexitatea procedurilor, etc.) sa-si conduca procesul intr-un mod efectiv, ceea ce afecta echitatea procesului (spre exemplu, Airey c. Irlandei). Garantia avuta in vedere in acele cauze era posibilitatea participarii efective la propriul proces, garantie esentiala a echitatii procesului, apreciata dintr-un punct de vedere strict practic si circumstantiata la speta. Avand in vedere lipsa „prezumata” de echitate a potentialului proces, accesul la justitie al reclamantilor era incalcat si acestia nu erau obligati sa angajeze efectiv procesul. Prin speta de fata, abordarea anterioara este extinsa: atunci cand procesul nu ofera posibilitatea teoretica a respectarii garantiilor fundamentale, dreptul reclamantului de acces la justitie este incalcat, acesta nefiind nevoit sa „epuizeze” actiunea, adica sa declanseze procesul respectiv.

Suda vs. Republica Ceha, 1643/06, 28 octombrie 2010

In fapt

Reclamantul era actionar minoritar al unei societati (C) ce a fost desfiintata fara lichidare si ale carei bunuri au fost preluate de catre actionarul majoritar (E) in baza unui contract de preluare incheiat intre societatea C si actionarul majoritar E. Prin contractul de preluare a bunurilor a fost determinata si valoarea de rascumparare a actiunilor detinute de actionarii minoritari. Actionarii minoritari aveau insa dreptul de a solicita reevaluarea actiunilor printr-o actiune, care, potrivit unei clauze de arbitraj inserata in contractul dintre C si E, trebuia facuta de arbitrii specializati inscrisi pe lista unei societati comerciale cu raspundere limitata (fiecare parte alegea un arbitru de pe lista respectiva si acestia alegea, la randul lor, presedintele).

Invocand faptul ca acea clauza de arbitraj nu reprezenta vointa sa personala, ci a tertilor C si E care incheiasera contractul, reclamantul a solicitat reevaluarea actiunilor sale in fata instantelor de drept comun, inclusiv in fata Curtii Constitutionale. Actiunea i-a fost respinsa ca inadmisibila, instantele considerand clauza de arbitraj ca fiind valabila cu consecinta lipsei lor de competenta in a solutiona litigiul.

In drept

Curtea a amintit ca dreptul la judecarea cauzei de catre o instanta, nu presupune, in materie civila, obligatia de a sesiza o instanta de tip clasic. Nimic nu impiedica justitiabilii sa renunte la dreptul lor la un tribunal in favoarea arbitrajului, cu cinditia ca o asemenea renuntare sa fie libera, licita, si fara echivoc ((R. c. Suisse, no 10881/84, décision de la Commission du 4 mars 1987, Décisions et rapports (DR) no 51 ; Osmo Suovaniemi et autres c. Finlande (déc.), no 31737/96, 23 février 1999 ; Transado – Transportes Fluviais do Sado, S.A. c. Portugal (déc.), no 35943/02, 16 décembre 2003).

Prin urmare, este necesar sa se faca distinctia intre arbitrajul voluntar si arbitrajul obligatoriu. In principiu, arbitrajul voluntar liber consimtit nu ridica probleme din perspectiva articolului 6. In schimb, daca este vorba de un arbitraj obligatoriu, in sensul ca arbitrajul este impus de lege, partile nu au posibilitatea solutionarii litigiului altfel decat prin intermediul unei instante arbitrale. In consecinta, aceasta trebuie sa ofere garantiile prevazute de Articolul 6 § 1 din Conventie (Bramelid et Malmström c. Suède, nos 8588/79 et 8589/79, décision de la Commission du 12 octobre 1989, DR no 29).

In speta, reclamantul nu a renuntat la dreptul de a supune litigiul unei instante de drept comun sau la garantiile prevazute de Articolul 6 § 1 din Conventie. Nu era vorba despre un arbitraj obligatoriu, impus de lege, ci de un arbitraj contractat de terti, si anume de societatea al carei actionar era reclamantul (C) si actionarul majoritar al acesteia (E).

Curtea a apreciat ca era evident, chiar si in conditiile in care reclamantul nu sesizase arbitrii, ca procedura arbitrala nu indeplinea doua cerinte esentiale ale articolului 6 si anume, sa fie vorbadespre o ”instanta stabilita de lege” si publicitatea dezbaterilor. Astfel, in ceea ce priveste prima garantie, clauza arbitrala litigioasa stabilea ca arbitrii sa fie desemnati dintre cei inscrisi pe lista unei societati comerciale cu raspundere limitata, nefiind asadar vorba despre o „instanta stabilita de lege”. In plus, niciuna dintre parti nu a contestat lipsa de publicitate a procedurii arbitrale, desi reclamantul nu renuntase in niciun fel la acest drept.

Curtea a statuat ca legislatia comerciala ce reglementeaza raporturile dintre actionari este indispensabila intr-un regim de piata libera. Aceasta legislatie poate impune uneori obligatia actionarilor minoritari de a vinde actiunile lor actionarilor majoritari. Insa pentru a evita un eventual dezechilibru care ar conduce la deposedarea arbitrara si injusta a unei persoane in favoarea alteia, Curtea a considerat ca este necesar ca actionarii minoritari sa aiba la indemana mijloace de aparare adecvate. Or, in cauza, obligarea reclamantului sa isi solutioneze problemele de natura patrimoniala prin intermediul unui arbitraj care nu respecta garantiile fundamentale ale articolului 6 § 1, garantii la care reclamantul nu a renuntat, a incalcat dreptul de acces la o instanta.

Dragos BOGDAN, Razvan LUNGU

Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate