Secţiuni » Interviuri
Interviuri
Women in Law
UNBR Caut avocat
UNBR Caut avocat
UNBR Caut avocat
AUDI Q3
AUDI Q3
Interviuri

Liviu Dascalescu in dialog cu Andrei Savescu despre magistratura si avocatura

1 noiembrie 2010 | JURIDICE.ro

Intr-o atmosfera deosebit de placuta si calda, destinsa de echipa Dascalescu-Craznic, puternic determinata de a face lucrurile cat mai profesionist posibil, a avut loc interviul care urmeaza:

Andrei Savescu: Sunteti unul dintre fostii magistrati care cunoasteti foarte bine modul cum functioneaza CSM. In opinia dumneavoastra, cine conduce CSM?

Liviu Dascalescu: Trebuie facuta o distinctie intre ce s-a intamplat in legislatie vizavi de Legea 92, pana in 2004, cand conducerea CSM era asigurata de Ministrul Justitiei si la propriu si la figurat.

Incepand cu Legea 303/2004, situatia s-a schimbat si din punct de vedere al legislatiei si din punct de vedere al situatiei reale.

In mod cert in 2005, cand conducerea a fost asigurata de presedintele si vicepresedintele CSM, cu toate ca era un organ colegial iar ceilalti membri nu aveau activitate permanenta…

Andrei Savescu: Cine era presedinte si vicepresedinte?

Liviu Dascalescu: Domnul Lupascu si cu mine. Prin Lege, reprezentarea fiind asigurata de presedinte, in anul respectiv, domnul Lupascu trebuia sa asigure conducerea CSM si avand in vedere personalitatea dumnealui, acesta s-a bazat pe o conducere colegiala, in sensul ca principalele probleme erau rezolvate de acestia (presedinte/vicepresedinte).

Arbitraj comercial

Servicii JURIDICE.ro

Interviuri JURIDICE.ro

Evenimente juridice

Incepand din 2006, lucrurile s-au mai complicat in sensul ca mai multi membri CSM au inteles sa desfasoare activitate cu caracter permanent.

Cel mai usor raspuns ar fi in sensul ca forta conducatoare in CSM ar fi Plenul CSM-ului avand in vedere statutul de organ colegial. Bineinteles ca lucrurile nu stau asa, aici e o treaba inclusiv din punct de vedere aritmetic in sensul ca, avand in vedere ca in CSM numarul de judecatori e mai mare decat cel de procurori si, deci in mod logic, hotararile sunt, in mare parte, luate dupa vointa acestora.

Ideal ar fi ca forta conducatoare a CSM sa fie coeziunea acestuia si colaborarea cu aparatul tehnic (format in mare parte din magistrati) si Inspectia Judiciara.

Andrei Savescu: In calitate de membru CSM, ati cunoscut multi ministri ai Justitiei. De la Valeriu Stoica la Tudor Chiuariu sau de la Monica Macovei la Catalin Predoiu. Cum vi s-au parut?

Liviu Dascalescu: Primul mandat al meu a inceput in anul 1998, cand ministrul al Justitiei era domnul Valeriu Stoica. Dupa parerea mea, a fost cel mai bun ministru al Justitiei, cel mai bun ministru cu care am lucrat si nu pot sa nu-l amintesc si pe secretarul de stat la vremea respectiva, pe domnul profesor Flavius Baias, decanul Facultatii de Drept de la Universitatea Bucuresti. In stilul pe care unii dintre dumneavoastra il cunoasteti, au fost unele discutii in contradictoriu si cu domnul ministru Stoica, dar stilul acestuia a reusit sa rezolve respectivele contradictii si il consider total pozitiv.

Trecerea pentru mine la mandatul doamnei Rodica Stanoiu a fost extrem de dura si as vrea sa trec cat mai rapid de perioada respectiva pentru ca, din punct de vedere subiectiv, intr-un top nedorit, mi-a facut cel mai mare rau din cariera mea de magistrat.

Cu Cristi Diaconescu nu am lucrat in calitate de membru CSM deoarece Comisiile Juridice ale Parlamentului mi-au asigurat o „pauza” in anul 2003 in conditiile in care am fost ales cu o mare majoritate de catre colegii mei, impreuna cu alti doi colegi din fostul CSM, in speta Nelu Tiuca si Mircea Aron, nu am mai fost confirmati, impotriva noastra votand reprezentantii partidului aflat la putere in acel moment. In legatura cu mandatul fostului meu coleg de facultate, Cristi Diaconescu, pot aprecia insa ca a fost unul pozitiv, un rol foarte important avand secretarul de stat de la acea vreme, doamna Rodica Constantinovici, care a lucrat acele Legi (303, 304 si 317).

Mandatul doamnei Monica Macovei a pornit fulminant si cu rezultate excelente, s-a orientat sa-si faca o grupa de consilieri, la ora respectiva foarte tineri si cu multa initiativa. Multe probleme privind cariera magistratului s-au rezolvat in acea perioada si a fost si o conlucrare normala si cu conducerea CSM. In primul rand, mentionez statutul procurorului (prima data se aminteste de independenta acestuia), salarizarea magistratilor, pensionarea acestora. Din pacate, doamna Macovei cred ca s-a plictisit mult prea repede si in aceste conditii a fost o atmosfera conflictuala in primul rand intre ea si CSM dar si cu conducerea Inaltei Curti de Casatie si Justitie si a Ministerului Public. Senzatia pe care am avut-o este aceea a unui copil care a primit un cadou foarte frumos si ulterior „i se scot ochii” in legatura cu cadoul primit si chiar e cerut inapoi. Au fost abandonate o multime de proiecte, eu personal am lucrat in cursul anului 2005 impreuna cu o echipa formata din secretarul general adjunct, Alexandra Sinc si sefa Inspectiei Judiciarre, Flori Dragomir la modificari de esenta a celor trei legi, cu ajutorul consilierilor ministrului Justitiei, proiect abandonat. In anul 2006, impreuna cu un alt colectiv si mai numeros, dupa ce au fost consultati toti procurorii, am sesizat Ministerul Justitiei cu un proiect foarte amplu privind modificarea esentiala a prevederilor privind promovarea in functii de executie si de conducere a magistratilor, dar nici acesta nu a fost bagat in seama. Din pacate, o spun cu mult regret, am trecut pe langa o mare sansa de a schimba statutul magistratilor in Romania, pozitia si imaginea acestora, mandatul doamnei Macovei sfarsind lamentabil.

In ceea ce priveste colaborarea cu domnul Tudor Chiuariu, acesta a avut un mandat scurt, singura treaba pe care pot sa o retin este ca dansul a cerut revocarea unui procuror cu functie de conducere in DNA iar organul respectiv a inceput urmarirea penala impotriva sa, bineinteles, aceste aspecte fiind total intamplatoare.

In legatura cu ultimul ministru cu care am colaborat, domnul Predoiu, trebuie sa spun de la inceput ca relatiile personale au fost mult mai bune decat relatiile profesionale, motiv pentru care in nenumarate randuri l-am intrebat de ce nu-si continua exceptionala calitate de avocat in materie comerciala si insista sa ramana ministru intr-un Guvern care in niciun caz nu se bucura de mare popularitate. Ca sa fiu obiectiv, si el de foarte multe ori m-a intrebat de ce nu ma pensionez mai repede dupa atatia ani de magistratura si sa incep o cariera in avocatura.

Din punct de vedere al prevederilor legale, CSM ar trebui sa aiba un rol decizional superior celui al ministrului Justitiei si cred ca in momentul de fata acest lucru se realizeaza. Singura discutie e cea vesnica privind bugetul instantelor care sper ca in cel mai scurt timp sa se rezolve astfel incat acesta sa treaca la Inalta Curte de Casatie si Justitie.

Andrei Savescu: Ar mai trebui sa fie minister al Justitiei?

Liviu Dascalescu: Da, trebuie sa fie un minister al Justitiei pentru ca trebuie sa fie in Executiv un reprezentant care sa lupte pentru rezolvarea problemelor, in special in ceea ce priveste bugetul.

Andrei Savescu: Ati fost procuror multi ani de zile, sub doua regimuri. Se poate vorbi de o independenta a procurorului? Este procurorul independent? Va multumeste statutul pe care-l are procurorul in prezent?

Liviu Dascalescu: Am lucrat sapte ani de zile inainte de 1989 ca procuror. Sunt printre putinii care au lucrat la toate nivelurile ierarhice (local, judetean, curte de apel, Parchetul General), plus ca stagiatura am facut-o in provincie si am mai afirmat acest lucru in urma cu 3-4 ani de zile, independenta e o stare de spirit. De la bun inceput, m-am considerat independent si am actionat ca atare si nu am asteptat timp de 22 de ani (pana in anul 2005) ca respectiva prevedere sa fie legiferata. Am intalnit multi colegi care se comportau la fel si poate in acest lucru consta puterea procurorului. Din pacate, in momentul de fata, se pare ca multi nu stiu ce sa faca cu independenta respectiva sau o inteleg cu totul gresit. Totdeauna mi-am dorit si m-am exprimat in acest sens ca statutul procurorului roman sa fie apropiat de statutul procurorului italian sau belgian, adica identic cu cel al judecatorului.

Andrei Savescu: In sensul ca?

Liviu Dascalescu: Si poate ca asa se explica multe din interventiile mele cand se punea in discutie activitatea procurorilor din alte tari care nu au insa nicio legatura cu traditia noastra.

Andrei Savescu: Cum vedeti perspectiva profesiei de procuror? Dar cea de avocat? Incotro se indreapta?

Liviu Dascalescu: Cel mai mare pericol in momentul de fata il consider in Justitie ideea trecerii procurorului in Executiv. Din pacate, sunt anumite discutii, anumite presiuni, se discuta despre o lege separata privind Ministerul Public. Cu alte cuvinte, o impartire a Legilor 303 si 304. Se discuta chiar despre o modificare a Constitutiei si, in etapa de fata, cred ca acest lucru ar avea urmari necontrolabile, atat din punct de vedere economic cat si social.

Andrei Savescu: Deci credeti ca Romania nu este pregatita pentru modelul american?

Liviu Dascalescu: Nu, nu e pregatita pentru modelul american.

Andrei Savescu: Cand credeti ca va fi?

Liviu Dascalescu: Eu personal am foarte multe dubii ca acesta s-ar potrivit in Romania.

Andrei Savescu: Cum apreciati activitatea Ministerului Public? Dar a Procurorului General?

Liviu Dascalescu: Este pentru prima data cand spun acest lucru, m-am abtinut foarte mult sa fac o discutie privind acest aspect cand aveam calitatea de magistrat. Vreau de la inceput sa spun si nu e numai opinia mea ci si a altor persoane in sensul ca Ministerul Public si, in special, conducerea acestuia se face si ea vinovata de starea economica si sociala din Romania.

Consider ca in niciun caz, vizavi la ce se intampla in Romania, Ministerul Public nu a avut o reactie pe masura si nici nu a ripostat astfel incat sa se rezolve gravele probleme economice si de siguranta a cetateanului. In continuare, creste numarul de dosare, raportul dintre dosarele solutionate prin rechizitorii si cele solutionate prin netrimitere in judecata este evident in favoarea celor din urma iar achitarile sunt foarte numeroase.

Nu mi-am schimbat deloc opinia exprimata foarte clar in momentul in care Sectia penala a fost sesizata de Ministerul Justitiei in vederea avizarii propunerii de numire in functia de Procuror General a doamnei Kovesi. Cunosc foarte multi procurori extrem de puternici si bine pregatiti, corecti, care ar avea o activitate mult mai buna decat actuala conducere a Ministerului Public. Este mare pacat ca exista multi procurori de-a dreptul exceptionali si nu se reuseste angrenarea lor in rezolvarea problemelor vitale pentru societatea noastra.

Cea mai mare bucurie a mea, in momentul de fata, este ca-l am ca asociat pe domnul Flavius Craznic, dar dintr-un punct de vedere e inacceptabil ca Ministerul Pubic sa-si poata permite sa piarda oameni de calibrul sau.

Andrei Savescu: Ati cunoscut multi procurori si judecatori. Care credeti ca este nivelul pregatirii profesionale a magistratilor din Romania?

Liviu Dascalescu: Eu am intrat in facultate in 1978 direct din liceu. La Facultatea de Drept, Sectia de Siinte juridice, erau in jur de 24 de candidati pe un loc. Ulterior, cand am terminat facultatea, in 1983, prin repartitie guvernamentala, la 250 de absolventi pe tara au fost 18 posturi de magistrati, majoritatea fiind luate de colegii care aveau prioritate (de buletin) in conditiile in care 14 orase mari, inclusiv Bucurestiul, erau considerate orase inchise. Deci ca sa iei un post de magistrat si sa fii si bucurestean trebuia sa inveti foarte bine, fiind o concurenta acerba.

In momentul de fata, situatia e ciudata. Au fost examene de intrare in magistratura pentru cei cu vechime de 5 ani in alte activitati cu rezultate dezastruoase astfel incat si exigenta subiectelor a trebuit sa fie scazuta. Consider ca este o mare diferenta intre cei care au urmat cursurile INM-ului si cei care au intrat in magistratura fara examen sau prin examen dupa 5 ani vechime in alte activitati.

Mai este si problema absolventilor de la universitatile de stat care sunt extrem de cautati de societatile mari de avocatura care ofera salarii si conditii excelente.

Cu toate acestea, nivelul il consider bun si cu putin efort poate ajunge foarte bun. Efortul trebuie sa vina de la cei care trebuie sa-i indrume pe magistrati la inceputul carierei lor.

Cred ca nu aceasta e principala problema a Justitiei din Romania, nivelul pregatirii profesionale.

Andrei Savescu: Stiti cum se vede ancheta penala din interior. Acum veti afla si din exterior…

Liviu Dascalescu: Ancheta penala o sa ramana intotdeauna la fel pentru cei care stiu sa o faca. Ca avocat in momentul de fata nu pot spune ca e o placere dar in orice caz ai o satisfactie in momentul in care vezi un procuror care stie cum sa conduca o ancheta, nu e patimas, respecta drepturile aparatorului, pe cele ale faptuitorului si nu uita niciodata ca trebuie sa faca probe, inclusiv in favoarea acestuia.

Andrei Savescu: Pana la procuror ne mananca politistii

Liviu Dascalescu: Acest lucru e valabil si pentru politisti. Cea mai mare greseala care consider ca s-a facut in ultimul timp e cea referitor la reorganizarea cercetarilor penale, disparitia Directiei de Cercetari Penale e de neacceptat pentru ca se transformase realmente intr-o unitate de elita si era necesara sa lucreze dosare de mare anvergura. S-a facut o mare greseala in momentul in care foarte multe infractiuni au trecut in competenta de urmarire penala a procurorului deoarece era mult mai constructiv ca aceasta activitate sa fie facuta in trepte de organul de urmarire penala si, respectiv, de procuror. O alta greseala este aceea ca, dupa informatiile pe care le am, studiile in cadrul Academiei de Politie nu se mai intind pe o durata de 4 ani asa cum era normal, sunt numai de 3 ani si urmarile sunt logice in ceea ce priveste pregatirea tinerilor absolventi. Nu de putine ori am intalnit absolventi ai Academiei de Politiei din anii 90 in posturi cheie, in activitati private, desfasurand o munca excelenta si, bineinteles, bine retribuita. La fel ca in procuratura, e pacat ca si acestia au trebuit sa plece si n-au ramas sa-si faca treaba pentru care s-au pregatit, multi dintre ei avand si vocatie pentru ea.

Andrei Savescu: Vorbiti-ne, va rog, de principiul oportunitatii urmaririi penale. Este benefic pentru activitatea procurorului? Dar pentru faptuitori?

Liviu Dascalescu: Nu e benefic nici pentru procuror si nici pentru faptuitor in momentul de fata raportat la ce se intampla in prezent.

Andrei Savescu: Cat de realist ar fi introducerea in Romania pe scara larga a precedentului judiciar?

Liviu Dascalescu: Aici e o mica discutie. Intotdeauna in activitatea magistratilor, precedentul judiciar a avut un rol semnificativ. Cand isi incep activitatea de magistrat, pana la examenul de definitivat, atat procurorii cat si judecatorii trebuie sa aiba un caiet de practica judecatoreasca, sa o cunosti la inceput era total obligatoriu si nici nu puteai sa te descurci. Exista decizii de indrumare ale Curtii Supreme, realmente exceptionale si cu un rol indrumator total. Este discutabila procedura precedentului judiciar vizavi de independenta magistratului. Un magistrat foarte bine pregatit trebuie sa cunoasca practica judiciara dar in acelasi timp un magistrat exceptional pregatit poate, din cand in cand, extrem de motivat sa sparga aceasta practica judiciara.

Andrei Savescu: Ce parere aveti despre predictibilitatea actului de justitie? Predictibilitatea este buna? Pentru cine?

Liviu Dascalescu: Prima data s-a pus in discutie notiunea de predictibilitate a actului de justitie in anul 2005 invocandu-se modelul olandez. Nu fac o discutie, dar eu vad predictibilitatea in Justitie ca un aparat foarte mare, cu o fata joviala, prin care intr-un orificiu sa se introduca actiunea si prin alt orificiu sa iasa solutia.

Andrei Savescu: Cum vi se pare mica reforma?

Liviu Dascalescu: Este ultima sedinta a CSM, am votat deci ar fi lipsit de fair-play, dar ma bazez pe interventia in sensul ca votul CSM a fost conditionat de consultarea magistratilor. Astept rezultatul consultarii si ma oblig ca, daca doriti, imi voi spune parerea atunci.

Andrei Savescu: O sa intreb in calitatea dumneavoastra de avocat: ziua e mai lunga sau mai scurta?

Liviu Dascalescu: Reamintesc ca in 1983 am terminat facultatea, majoritatea prietenilor imi prevedeau o carierea in avocatura, avand in vedere firea mea rebela ca o consecinta a ei si dorinta de cat mai multa libertate. Intotdeauna am spus ca am ales cariera de procuror pentru ca stiu ca acest lucru isi dorea tatal meu si era un tip mult prea deosebit ca sa nu-i fac o bucurie.

Daca era dupa mine, as fi dorit sa fiu judecator. Sa fie foarte clar un aspect in ceea ce ma priveste – niciodata nu am afirmat ca am iubit sau iubesc meseria de procuror pentru ca sentimentul respectiv se refera la oameni si multi pe care i-am intalnit au meritat acest sentiment iar, in acelasi timp, si lucrul acesta il spun pentru prima data, fara niciun pic de exagerare, nu am intalnit pe altcineva care sa respecte meseria de procuror asa cum am respectat-o eu. Cei mai buni prieteni ai mei, colegi de facultate, au fost avocati si care in momentele astea destul de grele au fost alaturi de mine. Nu am inteles niciodata discutiile despre diferentele dintre judecatori, procurori si avocati. Fiecare are rolul lui determinat in justitia romana. Aici sunt de acord cu modelul american in care oricand poti sa schimbi pozitia.

Andrei Savescu: Sunteti celebru. Veti lucra in grup mic sau veti construi o echipa extinsa?

Liviu Dascalescu: Ma voi referi doar la intrebare, prima afirmatie prefer sa o faceti peste 2-3 ani. Totdeauna am fost un om de echipa. Am aceeasi prieteni de 40-45 de ani, de la doi ani, la care tin la fel de mult si care ne ajutam de fiecare data cand avem ocazia. Am fost un baiat de cartier in sensul frumos al cuvantului si spiritul de echipa e un mod de a trai. Am afirmat de mai multe ori ca activitatea de avocat era esential legata de prezenta domnului Flavius Craznic care la fel ca si mine este un om care stie sa lucreze intr-un grup. Dorinta cea mai mare e sa construim o echipa formata din fosti colegi dar, in acelasi timp, in niciun caz nu o sa ne dam la o parte sa formam avocati tineri, carora putem sa le transmitem si experienta noastra de fosti magistrati. Toata activitatea se va caracteriza prin decenta, profesionalism si corectitudine si sparand ca, avand si putin noroc, sa reusim deoarece suntem de foarte buna credinta.

Andrei Savescu: In ce domeniu o sa profesati? O sa pledati doar in cauze penale? O sa castigti bani din greselile procurorilor? Gresesc mult?

Liviu Dascalescu: Principalul domeniu o sa fie penalul dar suntem pregatiti sa raspundem la absolut toate provocarile nu in primul rand pentru a castiga bani ci pentru a ne perfectiona. Singura apreciere la care tin si care mi s-a adresat vreodata este cea a unui fost de coleg de facultate si a unui prieten extraordinar care a zis acum 7-8 ani (cu doi ani inainte de a muri) ca sunt singurul din generatia respectiva care nu mi-am pierdut entuziasmul.

Andrei Savescu: Daca ati fi fost in continuare magistrat, v-ati fi depus candidatura pentru un nou mandat de membru CSM?

Liviu Dascalescu: Am avantajul ca interviul este luat de o persoana care stie extrem de clar pozitia care am avut-o intotdeauna. In anul 2004, am zis foarte clar ca e ultima data cand candidez la CSM, lucru pe care l-am repetat de foarte multe ori. Inca din anul 2008, am zis ca in Romania in conditiile de toti stiute si in care mi-am desfasurat eu activitatea de procuror e foarte greu sa rezisti mai mult de 25 de ani. Eu am depasit limita respectiva cu doi ani, tocmai ca am dorit sa ma tin de cuvant fata de toti colegii mei in ceea ce priveste rezolvarea a doua probleme in care eram direct implicat: legea pentru salarizare si legea pensiilor. A fost o presiune din partea multor colegi dar au inteles hotararea mea.

In anul 2009, hotararea a fost definitiva sa ma pensionez si imediat, fara nicio pauza, sa lucrez ca avocat. Si cine doreste poate sa verifice toate demersurile mele pe aceasta linie. Am fost ales de patru ori in CSM (deoarece odata alegerile s-au repetat, in 2003, apoi odata am fost invalidat in conditiile in care am facut vorbire) si deci era foarte de ajuns.

Am inteles si nelinistea unora dar parerea lor nu a contact deloc deoarece am realizat incaodata ca nu ma cunosc absolut deloc.

Singurul lucru pe care l-am dori in 28 de ani de procuror si probabil care m-ar fi tentat ar fi fost acela sa fiu judecator la Inalta Curte de Casatie si Justitie care este, in opina mea, cea mai onoranta functie pe care poate sa o aiba un magistrat. Am avut in doua randuri posibilitatea sa mi se indeplineasca aceasta dorinta si recunosc ca au fost momente in care am regretat foarte tare ca nu am acceptat mai ales ca respectam extrem de mult persoanele respective.

Andrei Savescu: Care dintre candidatii pentru un loc din partea procurorilor de la parchetele de pe langa curtile de apel credeti sa o sa vina in locul dumneavoastra in CSM?

Liviu Dascalescu: Doamna procuror Elena Hach se apropie cel mai mult de stilul meu. A avut o activitate pe care o consider excelenta in cadrul CSM, are si un simt al umorului pe care ar trebui sa-l etaleze.

Doamna procuror Elisabeta Dragut este olteanca, este tipul procurorului de curte de apel, a avut o activitate foarte buna dar cred ca ar trebui sa lamureasca relatia care se vehiculeaza vizavi de doamna procuror Laura Codruta Kovesi. Parerea mea e ca aceasta relatie nu exista si ca doamna procuror are destula forta si in spate o cariera care sa o faca un candidat de succes.

Domnul procuror general Mirisan, daca exista o morala, locul ar trebui sa fie al lui deoarece in 2003 l-a mai castigat odata dar, la fel ca si mine, nu a corespuns “exigentelor” Comisiilor Juridice ale Parlamentului. In afara de acest aspect, are o experienta de 31 de ani in magistratura, cadru didactic si a reprezentat Ministerul Public in comisiile de redactare a Codului de procedura penala.

Domnul procuror Vasile Mandici, din punct de vedere subiectiv, imi este si mi-a fost unul din cei mai buni prieteni si a fost tot timpul alaturi de mine.

Pe domnul procuror Narita nu l-am cunoscut foarte bine dar asta nu ma impiedica sa am o parere pozitiva in ceea ce-l priveste.

Despre candidatura domnului procuror George Balan nu fac multe discutii deoarece carierele noastre de magistrat nu au avut niciodata nicio legatura. Am vazut ca e sprijinit de doua persoane care-i fac o mica campanie atacandu-ma pe mine, mai precis pe mortii din familia mea, pe un website si dansul nu a avut nicio reactie.

Andrei Savescu: Va multumesc.

Liviu Dascalescu: Si eu va multumesc.

Citeşte mai mult despre , ! Pentru condiţiile de publicare pe JURIDICE.ro detalii aici.
Urmăriţi JURIDICE.ro şi pe LinkedIn LinkedIn JURIDICE.ro WhatsApp WhatsApp Channel JURIDICE Threads Threads JURIDICE Google News Google News JURIDICE

(P) JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă SmartBill.

 
Homepage J JURIDICE   Cariere   Evenimente   Dezbateri   Profesionişti   Lawyers Week   Video
 
Drepturile omului
Energie
Fiscalitate
Fuziuni & Achiziţii
Gambling
Health & Pharma
Infrastructură
Insolvenţă
Malpraxis medical
Media & publicitate
Mediere
Piaţa de capital
Procedură civilă
Procedură penală
Proprietate intelectuală
Protecţia animalelor
Protecţia consumatorilor
Protecţia mediului
Sustenabilitate
Recuperare creanţe
Sustenabilitate
Telecom
Transporturi
Drept maritim
Parteneri ⁞ 
Specialişti
Arii de practică
Business ⁞ 
Litigation ⁞ 
Protective
Achiziţii publice
Afaceri transfrontaliere
Arbitraj
Asigurări
Banking
Concurenţă
Construcţii
Contencios administrativ
Contravenţii
Corporate
Cyberlaw
Cybersecurity
Data protection
Drept civil
Drept comercial
Drept constituţional
Drept penal
Dreptul penal al afacerilor
Dreptul familiei
Dreptul muncii
Dreptul Uniunii Europene
Dreptul sportului
Articole
Essentials
Interviuri
Opinii
Revista de note şi studii juridice ISSN
Note de studiu ⁞ 
Studii
Revista revistelor
Autori ⁞ 
Publicare articole
Jurisprudenţă
Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Curtea de Justiţie a Uniunii Europene
Curtea Constituţională a României
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
Dezlegarea unor chestiuni de drept
Recurs în interesul legii
Jurisprudenţă curentă ÎCCJ
Curţi de apel
Tribunale
Judecătorii
Legislaţie
Proiecte legislative
Monitorul Oficial al României
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
Flux noutăţi
Selected
Comunicate
Avocaţi
Executori
Notari
Sistemul judiciar
Studenţi
RSS ⁞ 
Publicare comunicate
Proiecte speciale
Cărţi
Condoleanţe
Covid-19 Legal React
Creepy cases
Life
Povestim cărţi
Poveşti juridice
Războiul din Ucraina
Wisdom stories
Women in Law

Servicii J JURIDICE   Membership   Catalog   Recrutare   Talent Search   Comunicare   Documentare   Evenimente   Website   Logo   Foto   Video   Partnership