Secţiuni » Jurisprudenţă » CEDO
Jurisprudenţă CEDO (Curtea Europeană a Drepturilor Omului)
CărţiProfesionişti
 1 comentariu

Dreptul la tacere si dreptul de a fi asistat de un avocat. CEDO, Brusco vs. Franta
09.11.2010 | JURIDICE.ro, Lucian CRISTE

JURIDICE - In Law We Trust

Prin hotararea Brusco vs. Franta (1466/07), din 14 octombrie 2010, CEDO a avut ocazia sa se pronunte cu privire la trei drepturi procesuale fundamentale, anume dreptul de a nu contribui la propria incriminare, dreptul la tacere si dreptul de a beneficia de serviciile unui aparator ales sau din oficiu.

In fapt, in decembrie 1998, B.M. a fost agresat in parcarea subterana al imobilului unde locuia in Paris, de doua persoane care purtau cagula. B.M. a formulat o plangere in acest sens, acuzandu-si sotia si pe d-nul Brusco cu care, potrivit declaratiilor sale, sotia sa ar avea o relatie intima. Pe 2 si 3 iunie 1999, doi presupusi autori ai atacului au fost retinuti de catre politie si au fost pusi sub acuzare. Unul dintre ei a declarat ca dl. Brusco este cel care a comandat si finantat atacul. Dl. Brusco a fost audiat in acest sens de catre politie. Judecatorul de instructie a cerut organelor de politie sa continue investigatiile si sa realizeze toate audierile si investigatiile necesare pentru a se putea ajunge la stabilirea adevarului. Pe 7 iunie 1999, dl. Brusco a fost retinut si pus sub acuzare in jurul orelor 1750. A fost obligat sa depuna juramant si sa declare „adevarul si numai adevarul”, in conditiile in care potrivit art. 153 din codul francez de procedura penala doar martorii trebuie sa depuna un astfel de juramant. Mai apoi a fost audiat de catre politie, unde el a marturisit ca a angajat doua persoane carora le-a platit 100 000 de franci (aprox. 15 000 de euro) pentru a-l „speria” pe B.M. , deoarece acesta isi lasa singura sotia, iar in acelasi timp ii interzicea sa se apropie de fiica lor. El a recunoscut faptul ca i-a platit pe cei doi si le-a dat datele necesare pentru a-l putea identifica pe B.M., insa a negat in mod ferm faptul ca ar fi consimtit la aplicarea unor violente fizice. I s-a permis sa-si intalneasca avocatul pe 8 iunie la orele 1410. Ulterior a fost arestat preventiv sub acuzatia de complicitate la tentativa de omor. Fiind in stare de arest preventiv, dl. Brusco a inaintat un recurs la camera de instructie de pe langa Curtea de Apel Paris cerand constatarea nulitatii proceselor verbale incheiate in urma audierilor si a actelor subsecvente. Cererea i-a fost respinsa pe motiv ca a fost audiat in calitate de martor si prin urmare trebuia sa depuna juramant. Cu toate ca a finantat savarsirea infractiunii, din nicio proba nu rezulta ca el a consimtit in mod real la violentele care au avut loc. Pe 1 martie 2002 reclamantul a fost trimis in judecata, in fata Sectiei Penale a Tribunalului Paris, instanta care i-a respins cererea formulata de constatare a nulitatii actelor procesuale intocmite de autoritati deoarece a fost audiat in calitate de martor si era obligat sa depuna juramant. Instanta i-a repins cererea si a dispus condamnarea d-lui Brusco la 5 ani de inchisoare, motivandu-si solutia in special pe declaratia data de acesta sub juramant. O lege din 9 martie 2004 a inlaturat obligatia unei persoane care este pusa sub acuzare pe parcursul audierilor in calitate de martor, de a depune marturie sau de a presta juramant. Alte recursuri inaintate de dl. Brusco au fost respinse pe rand, in 2004 de Curtea de Apel Paris, iar in 2006 de Curtea de Casatie.

In drept, in primul rand Curtea a amintit importanta respectarii dreptului de a nu contribui la propria incriminare si a dreptului la tacere, care au devenit standarde procesual-penale acceptate la nivel international, avand o importanta fundamentala in respectarea conceptului de proces echitabil. Dl. Brusco a fost obligat sa depuna juramant in conditiile in care impotriva lui a fost formulata o acuzatie ( in acea perioada o persoana putea fi pusa sub acuzatie fara a fi necesara existenta unor indicii clare si temeinice care sa conduca la presupunerea rezonabila ca persoana in cauza a savarsit o infractiune). In situatia in care plangerea penala a fost formulata impotriva d-lui Brusco, iar anterior audierii acestuia, unul dintre suspecti l-a indicat ca fiind ,,sponsorul” operatiunii, existau date suficiente care sa conduca la formularea unei acuzatii in mod oficial. In aceste conditii, Curtea a retinut ca argumentul potrivit caruia reclamantul a fost considerat un simplu martor – prin urmare era obligat sa depuna juramant – este pur formal si neconvingator. In realitate impotriva acestuia era formulata o ,,acuzatie penala” si trebuia sa beneficieze in mod efectiv de dreptul de a nu contribui la propria incriminare si de dreptul de a nu face declaratii. De asemenea solutia de condamnare a reclamantului a avut la baza ca proba principala declaratia data de acesta. Curtea a considerat ca luarea declaratiei sub juramant a constituit o forma de presiune din partea politiei si mai mult, riscul de a fi urmarit penal pentru infractiunea de marturie mincinoasa a sporit aceasta presiune.

Instanta europeana a mai constatat ca reclamantul nu a fost informat la inceputul interogatoriului de dreptul de a nu face nicio declaratie, sau de posibilitatea de a nu raspunde la anumite intrebari. Totodata s-a mai relevat faptul ca reclamantul s-a intalnit cu un avocat abia dupa trecerea unui interval de 20 de ore de la formularea acuzatiei, motiv pentru care avocatul nu l-a putut informa de drepturile sale procesuale si nu l-a putut asista pe perioada interogatoriului, astfel cum impun exigentele ce reies din prevederile art. 6 din Conventie.

In concluzie, date fiind argumentele expuse, cu unanimitate de voturi, Curtea a decis ca exista o violare a art. 6 §1 si 6 §3 din Conventei. In baza art. 41 din Conventei, Curtea a obligat statul francez sa plateasca reclamantului suma de 5 000 euro cu titlu de daune morale si 7 000 de euro pentru acoperirea cheltuielilor de judecata.

Lucian CRISTE

Secţiuni: CEDO | Toate secţiunile

Cuvinte cheie: ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

1 Comment
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti
SERVICII JURIDICE.RO