« Secţiuni « Articole « RNSJOpiniiPovestim cărţi
Opinii
2 comentarii

Procurorul, incotro?
16.11.2010 | JURIDICE.ro, Elena HACH

JURIDICE - In Law We Trust ZRVP

In timp ce judecatorii isi consolideaza pe zi ce trece independenta si se manifesta ca o veritabila putere in stat, capabila sa afirme transant prioritatea aplicarii Conventiei Europene a Drepturilor Omului fata de dreptul intern in cauze ce privesc masura reducerii cu 25% a salariilor bugetarilor, noi, procurorii suntem impinsi pe topogan in jos.

Mica reforma o dovedeste cu varf si indesat, perfid si sigur.

Ar trebui sa ne justificam locul alaturi de judecatori prin autoritate, independenta si stabilitate. Iar actele normative, indiferent de segmentul de justitie reglementat, trebuie sa respecte acesti parametrii, altfel inseamna ca au un alt scop decat cel declarat.

Ambiguitatile strecurate in mica reforma trag semnalul ca mai exista si un alt scop decat cel declarat, de accelerare a solutionarii proceselor, cel putin in ceea ce ne priveste.

In primul rand, surprinde prin neclaritate si lipsa de precizie, dispozitia ce confera dreptul procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie de a trimite cauza la un parchet egal in grad celui investit cu solutionarea ei, in cazul in care exista o suspiciune rezonabila ca activitatea de urmarire penala este afectata din cauza imprejurarii cauzei sau calitatii partilor, ori exista pericolul de tulburare a ordinii publice.

Neclaritatea si lipsa de precizie sunt de neiertat intr-un text ce reglementeaza norme de drept procesual penal, stiut fiind ca regulile  trebuie sa fie fixe, clare si precise ca in matematica.

Ce este suspiciunea rezonabila si cine o stabileste? Care sunt criteriile dupa care o situatie sau alta poate fi calificata astfel?

Putem spune din capul locului ca daca deja s-au nascut aceste intrebari, caracterul de autoritate al activitatii procurorului este deja pus sub semnul intrebarii.

Si este in mod real pus si sub semnul indoielii, atata timp cat procurorii de la parchetele de pe langa curtile de apel au competenta de a-si cerceta proprii colegi. Ma intreb evident retoric ce se va intampla cand vor incepe sa curga plangerile impotriva colegilor fie ei de birou sau de institutie. Sa credem ca putem sa ne cercetam intre noi, dupa ce am baut cafeaua de dimineata?

Sincer, ma indoiesc si sunt convinsa ca declaratiile de abtinere sau cererile de recuzare nu vor pregeta sa apara.

Acestea nu sunt insa de natura a accelera solutionarea cauzelor si nici de  a consolida autoritatea procurorului. Dimpotriva, ele tind spre slabirea statutului procurorului, subtil si cert.

Si nu sunt singurele surprize din mica reforma.

Ajungem la rezolutiile de neincepere a urmaririi penale si descoperim un aspect interesant.

Daca procurorul isi insuseste argumentele din propunerea organului de cercetare penala, motivarea rezolutiei este facultativa sau poate cuprinde doar argumente suplimentare. Pana aici, toate bune, chiar benefice, daca ne gandim la parchetele locale impovarate cu mii de dosare. Dar ceea ce urmeaza nu mai este deloc benefic, este chiar ingrijorator.

In cazul nemotivarii solutiei, parchetul va comunica persoanei care a facut sesizarea sau persoanei fata de care s-au efectuat acte premergatoare atat copie de pe rezolutie dar si de pe propunerea organului de cercetare penala.

O logica elementara ti-ar impune aceasta dubla comunicare, tocmai pentru ca nu ai motivat rezolutia, insa o viziune pe termen mediu si lung asupra ceea ar trebui sa contina statutul procurorului, te opreste de la acest demers.

Procurorul conduce si controleaza activitatea de cercetare a politiei si a altor organe si supravegheaza ca actele de urmarire penala sa fie efectuate cu respectarea dispozitiilor legale. Acest rol trebuie sa-l defineasca pe procuror si nu acela de curea de transmisie a propunerilor organelor de cercetare penala catre persoane interesate sau cercetate.

Vorbeam mai demult de deficiente de sistem. Acestea se pot transforma in efecte negative pentru insusi statutul procurorului, pentru independenta lui.

Supraaglomerarea cu dosare a parchetelor, in special a celor de pe langa judecatorii nu poate fi rezolvata prin solutii ieftine si in acelasi timp susceptibile de consecinte negative.

Ajungem la solutionarea cererilor de revizuire si observam ca procurorul dispare din peisajul judecarii admisibilitatii in principiu a cererii.

Nu este revizuirea o cale atac? Nu Ministerul Public este indrituit sa exercite caile de atac impotriva hotararilor judecatoresti, iar daca le exercita, nu este firesc sa participe si la judecarea lor?

Si daca am adus in discutie institutia Ministerului Public, oare de ce trebuie sa fie denumit astfel? Ministerele sunt unitati ale administratiei publice centrale, iar parchetele nu au nici un element de asemanare cu acestea, indiferent ca sunt parchete locale sau Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.

Principiul controlului ierarhic este si mai mult intarit in actul normativ analizat, cu atat mai mult cu cat colegiilor de conducere ale parchetelor de pe langa curtile de apel nu le este recunoscut dreptul de a sesiza Inalta Curte de Casatie si Justitie pe probleme de drept ce au primit solutionari diferite din partea instantelor de judecata.

Problemele nu se opresc doar la mica reforma.

Codul de procedura penala, in dispozițiile cuprinse in partea referitoare la interceptari și inregistrari audio, fixeaza rolul exclusiv al procurorului de a proceda personal, sau prin organele de cercetare penala, la aceste activitați, corolar poziției dominante pe care o are acesta in faza de urmarire penala a  tuturor infracțiunilor, printre care se numara și infracțiunile privind siguranța naționala, precum și cele reglementate in Legea nr. 535/25.11.2004 privind prevenirea și combaterea terorismului, poziție ce presupune strangerea probelor necesare cu privire la existența acestora, identificarea faptuitorilor și stabilirea raspunderii lor.

Curtea Europena a Drepturilor Omului a apreciat ca, in prezent, Codul de procedura penala  cuprinde numeroase garanții in materie de interceptare și transcriere a convorbirilor, de arhivare a datelor pertinente și de distrugere a celor nerelevante, printre acestea numarandu-se si cea care stabileste rolul exclusiv al procurorului in efectuarea interceptarilor si inregistrarile audio.  Cu toate acestea, dispozitiile Legii 51/1991 privind siguranta nationala ce incredinteaza activitatea de interceptare Serviciului Roman de Informatii, nu au fost modificate nici pana in prezent.

Este in general acceptat  ca procurorii nu sunt nici reprezentanti ai guvernului, nici aparatorii unilaterali ai punctului de vedere al guvernului. Procurorul este obligat sa asigure tratamentul echitabil al inculpatului si toate actele normative fie ca privesc sau nu sistemul judiciar trebuie sa respecte aceste deziderat.

Tratamentul juridic al procurorilor si judecatorilor trebuie sa fie identic, ambele categorii realizand unitatea corpului magistraților si forta sa.

Abordarea constructiva a notiunii de independenta a justitiei nu este posibila fara implicarea atat a procurorilor cat si a judecatorilor prin atributiile pe care le exercita in sustinerea nu numai ca si principiu a acestei independente, intrucat respectul datorat magistraților in considerarea independenței lor asigura in final, insasi respectarea drepturilor persoanelor.

Procuror Elena HACH
Parchetul de pe langa Curtea de Apel Brasov


 
Secţiuni: Opinii | Toate secţiunile
Cuvinte cheie:
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus
Gratuit pentru studenţi
Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează SmartBill
Concurs eseuri ZRVP

Au fost scrise până acum 2 de comentarii cu privire la articolul “Procurorul, incotro?”

  1. prahoveanca spune:

    Titlul ca si continutul articolului reflecta deriva in care se afla procurorul in prezent! El e mandru sa fie numit magistrat dar nu prea face nimic pentru a merita acest nume! Teoretic stie ca nu este nici reprezentant al guvernului si nici aparator unilateral al punctului de vedere al acestuia, dar merge singur spre statutul functionarului public! Prin faptul ca nu are voce, nu are opinie, se supune ordinului , ignora cu desavarsire practica CEDO, ca si cum aceasta ar fi apanajul exclusiv al judecatorului!Statutul sau hibrid de „magistrat ” care nu se bucura de independenta ci doar de stabilitate il duce intr-o lume confuza, in care nu stie cine e, ce drepturi sau ce obligatii are! Conform art 4 alin 2 si art 10 din Codul Deontologic al Magistratului , adoptat prin Hot.144/2005 a CSM , procurorul este obligat si el la fel ca si judecatorul la exercitarea functiei cu obiectivitate si impartialitate, dar are el, in activitatea sa ca unic temei legea ? Sau decide el in mod obiectiv, liber de orice relatii si influente? Doamna procuror Elena Hach stie la fel de bine ca si mine ca , practic, nu exista procuror care sa sustina in sala de judecata altceva decat actul de acuzare al colegului sau, chiar daca acela este evident gresit si ca desi magistrat ca si judecatorul, procurorul nu respecta prezumtia de nevinovatie ci lupta pentru rasturnarea ei in prezumtie de vinovatie! Adevarul e, stimata colega ca procurorul de azi tine mortis sa intre pe aceeasi usa cu judecatorul dar rolul lui de magistrat se reduce de multe ori la atat si nimic mai mult! Nu o face cu profesionalism ci cu umilinta!
    In opinia mea, nimic nu se va schimba atata timp cat in randul procurorilor nu vor aparea lideri de opinii si miscari profesionale puternice cum au judecatorii! Asociatia procurorilor reactioneaza mult prea timid si in general in chestiuni de drepturi salariale, fara a lua pozitie atunci cand legiuitorul tinde sa-i pericliteze procurorului statutul de magistrat! Practic, procurorul pare impacat cu declinul functiei sale contribuind activ, prin tacere si dezinteres la recalificarea statutului sau!
    Ce-i drept am mai vazut opinii timide ale unor procurori tineri, dornici sa aplice principiile CEDO si sa se delimiteze de abordarea actuala a rolului si statutului procurorului dar ele nu au fost nici macar comentate daramite insusite de ceilalti!
    In acest context, articolul doamnei Elena Hach este cu atat mai valoros cu cat el exprima o realitate, fiind evidenta intentia autoarei de a trage un semnal de alarma si de a chema procurorii la dezbatere dar si la reforma!

  2. Mihai COSTACHE spune:

    desi respect munca procurorilor consider ca atit timp cit unii procurori vor continua sa profeseze meseria cu obedienta si neprofesionalism (vezi cazurile de achitare pronuntate in recurs in special pe dosarele DNA si DIICOT) fara sa fie in stare, ca si categorie profesionala, sa indeparteze neavenitii si lingaii nu veti avea o imagine buna nici in fata cetatenilor (care ar trebui sa aibe incredere si speranta in munca voastra) si nici in fata judecatorilor.

    doar ca sa ma refer la: (i) arestari de vineri seara, facute cu intentia clara de a ingreuna apararea, (ii) interogatoriile in miez de noapte (un coleg avocat din Germania, cu practica in UE a fost extrem de mirat de asemenea practici staliniste, spunind ca la ei doarin cazuri extreme se face audieri noaptea); (iii) interceptari facute din lenea de a stringe alte probe si expunerea in public a unor fapte si date personale fara respect pentru viata privata; (iv) arestarile preventive solicitate in mod special in zilele in care sunt de serviciu judecatori fosti colegi procurori si conform principiului „intai arestam si apoi stringem probe”; etc etc.

    nu mai este nevoie sa indic cazuril CEDO in care Romania plateste bani buni pentru erorile procurorilor in materia arestarilor preventive abuzive, interceptari nelegale, etc.

    mai aveti mult pina sa ajungeti sa fiti respectati si crd ca ar trebui sa incepeti cu o curatenie morala in rindul vostru – nu mai p… in c.. puterea politica si atunci veti vedea cum se schimba pozitia voastra in societate.

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.
PLATINUM Signature      

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                        

VIDEO   STANDARD