Pentru comunicare profesională JURIDICE.ro recomandă Infinit PR
TOP LEGAL
14 comentarii | 
Print Friendly, PDF & Email

„Micile” erori din hotararea pronuntata de Tribunalul Bucuresti, Sectia Comerciala in dosarul nr. 51319/3/2010

23.11.2010 | JURIDICE.ro, Petre PIPEREA

Consider ca, datorita interesului manifestat fata de aceste litigii, este necesar ca aceasta analiza punctuala sa fie adresata publicului. Precizez ca am lasat la o parte multe alte aspecte ce vor fi dezvoltate in cadrul recursului.

Dupa o lecturare putin mai atenta a motivarii hotararii mentionate, nu pot sa nu remarc niste constatari ale instantei care surprind prin lipsa lor de logica.

In ordinea in care apar in motivare:

1. „Astfel, în ceea ce priveşte îndeplinirea conditiei referitoare la urgenţa instanţa reţine faptul că reclamanţii nu au făcut dovada urgenţei măsurii solicitate în sensul dispoziţiilor art. 1169 C.civ., deşi aceştia au motivat cererea pe ideea prevenirii unei pagube iminente si iremediabile ce s-ar putea produce prin faptul că sunt lipsiţi de o parte din veniturile lunare care ar putea fi folosite în alte scopuri (personale, familiale sau de business) precum şi pe faptul că doresc păstrarea dreptului lor asupra imobilelor aduse ca titlu de garanţie şi a bunurilor din patrimoniul lor ce formează gajul general al creditorilor. Or, fata de probatoriul administrat in prezenta cauza,respectiv înscrisurile depuse, retinem ca situatia prezentata de reclamanţi nu are suport in realitatea faptica, cu atat mai mult cu cat aceştia vorbesc despre un prejudiciu ce s-ar putea produce in viitor, si despre o eventuala conduita pe care ar pute sa o adopte societatea pârâtă.

Altfel spus, apreciem că reclamanţii nu sunt ameninţaţi de vreo pagubă iminentă prin faptul ca interesele lor ar fi în vreun fel lezate, in conditiile in care, asa cum am precizat anterior, nu au probat in vreun fel cele sustinute, în sensul art. 1169 C.civ., deşi aveau această obligaţie(„cel ce face o propunere înaintea judecăţii trebuie să o dovedească”).

Reţinem în acest sens că reclamanţii s-au limitat în a face doar simple afirmaţii, respectiv, ca ar fi putut cheltui banii achitaţi în plus, fără fundament, în opinia lor, băncii, fară ca acestea să fie susţinute de dovezile corespunzătoare.”

In primul rand, este de domeniul evidentei ca, prin efectuarea unor plati in plus catre banci, reclamantii sunt lipsiti de o parte din veniturile lunare. Aceasta este o consecinta fireasca atunci cand o persoana face plati nedatorate. Oare ce proba ar fi trebuit administrata in acest sens?

In al doilea rand, caracterul executoriu al contractelor de credit este indiscutabil, asa ca declansarea executarii silite de catre banca, in ipoteza neexecutarii obligatiilor de plata, este o consecinta fireasca, neputand face obiectul unor indoieli. Mi se pare cel putin nepotrivit ca un judecator sa se indoiasca de posibilitatea punerii in executare a unui titlu executoriu.

Pentru exemplificare, se poate accesa urmatorul link unde bancile fac publice cateva dintre executarile silite declansate, pentru  informarea potentialilor cumparatori.

2. „De altfel considerăm că susţinerea reclamanţilor potrivit căreia ei ar fi putut utiliza o parte din banii plătiţi bancii în alte scopuri nu este suficientă pentru a justifica urgenţa formulării unei asemenea cereri, în condiţiile în care multe din contractele depuse la dosar au fost încheiate de reclamanţi în perioada 2004-2005, iar până în prezent aceştia şi-au executat întocmai contractele, fără să reclame existenţa vreunei urgenţe care să justifice neachitarea ratelor corespunzătoare contractelor anterior menţionate.”

Cu parere de rau ca trebuie sa recurg la exemplul urmator, dar afirmatia de mai sus echivaleaza cu reprosul adresat unei persoane sechestrate si abuzate sexual pentru o perioada indelungata ca nu mai are capacitatea si posibilitatea sa indure acele abuzuri.

3. „Mai mult decât atât, apreciem că urgenţa, ca şi condiţie a ordonanţei preşedinţiale nu trebuie confundată cu celeritatea prevăzută spre exemplu de art. 7206 C.proc.civ.(avem în vedere susţinerea reclamanţilor potrivit căreia procesul de fond ar putea dura ani de zile până se va soluţiona). Drept urmare, chiar dacă legea foloseşte termenul de urgenţă, acesta are semnificaţia de celeritate, rapiditate, iar nu de condiţie necesară pentru formularea unei cereri. Or, urgenţa la care se referă art. 581 C.proc.civ. are o altă conotaţie, anume aceea de condiţie specifică ce ţine de însăşi natura ordonanţei preşedinţiale.”

Aici ar trebui mentionat ca, intr-adevar, urgenta nu se confunda cu celeritatea, care presupune finalizarea procesului intr-un termen rezonabil, numai ca, in literatura de specialitate, autori de prestigiu (Mihaela Tabarca, Drept procesual civil, UJ, Bucuresti, 2008, pag. 201) au aratat ca textul are in vedere nu doar o masura conservatorie, ci si situatia in care dreptul ar putea fi pagubit prin formele lente ale procesului obisnuit.

4. „În aceeaşi ordine de idei, împrejurarea învederată de reclamanţi, şi anume că deja instanţele au pronunţat soluţii favorabile unor clienţi ai bancilor nu poate fi considerata ca o dovada deplină a aparenţei de drept a acestora, având în vedere că (…) ambele cauze nu au putut fi analizate de instanţele ierarhic superioare, ele ramănând irevocabile prin nerecurare (cauza ce a format obiectul dosarului nr. 4467/84/2010 soluţionat de Tribunalul Sălaj) sau prin constatarea nulităţii recursului declarat(cauza ce a ce a format obiectul dosarului nr. 2951/300/2009 soluţionat de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti).”

Aceasta afirmatie este total surprinzatoare, mai ales in contextul in care principiile procedurii civile arata ca nu exista  o ierarhie a judecatorilor, ci doar o ierarhie a instantelor, iar hotararea irevocabila se bucura de autoritate de lucru judecat … indiferent de instanta care a pronuntat-o. Mergand pe logica propusa de aceasta afirmatie, ar trebui ca ICCJ sa respinga orice exceptie a autoritatii de lucru judecat daca hotararea care beneficiaza de acea autoritate a fost pronuntata de o curte de apel, tribunal, judecatorie, fiindca hotararea respectiva nu a putut fi analizata de ICCJ!?

5. „Chiar dacă în soluţionarea unei cereri pe cale de ordonanţă preşedinţială instanţa trebuie să cerceteze aparenţa dreptului, în speţă aceasta duce la aceeaşi soluţie de respingere în condiţiile în care ar trebui să analizeze modul in care părţile si-au indeplinit obligatiile contractuale până în prezent, modalitatea în care contractele au fost  încheiate(reclamanţii au fost sau nu încunoştinţaţi în legătura cu drepturile şi obligaţiile lor), fapt ce ar echivala cu o adevărată judecare în fond a pricinii.

Altfel spus, afirmarea drepturilor reclamanţilor facute prin petitul actiunii ar determina transformarea acesteia intr-o veritabila actiune de drept comun, aspect ce excede obiectului prezentei cauze, în condiţiile în care instanţa nu se poate pronunţa asupra valabilităţii unor clauze sub aspectul îndeplinirii condiţiilor de fond şi formă, căci o asemenea cercetare este rezervată numai judecăţii în fond.”

Enuntarea prinicipiului s-a facut corect, numai ca, putin mai sus, acelasi judecator constatase ca…”mai mult decât atât, reclamanţii cunoşteau încă de la data încheierii contractului sumele pe care le au de achitat (a se vedea în acest sens graficele de rambursare depuse la dosar), astfel că, apreciem că a contesta aceste rate, în procedura sumară a ordonanţei preşedinţiale, după cca 6 ani pentru unii clienţi, sau 2 ani pentru alţii, nu mai poate justifica un caz de urgenţă.”

Or, cunoasterea sau necunoasterea la momentul semnarii contractelor a sumelor ce urmau a fi platite catre banca este chiar unul dintre elementele de fond care ar duce la caracterizarea clauzelor impuse de banca drept abuzive…

Adica, pe de o parte, instanta constata ca nu poate cerceta aparenta dreptului, fiindca s-ar pronunta pe fondul litigiului, iar, pe de alta parte, face constatari care transeaza litigiul pe fond!

Parafrazand un cunoscut „contemporan”, putem afirma: „Pai, ori analizam fondul ori nu-l mai analizam”!!!!

av. Petre PIPEREA
Piperea si Asociatii


Aflaţi mai mult despre ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicăm şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro, vă rugăm să citiţi Politica noastră şi Condiţiile de publicare.

Au fost scrise până acum 14 de comentarii cu privire la articolul “„Micile” erori din hotararea pronuntata de Tribunalul Bucuresti, Sectia Comerciala in dosarul nr. 51319/3/2010”

  1. av. daniel cazacu-ganea spune:

    Nu mi se pare deontologic ca o hotarare judecatoresca, asupra careia s-a exercitat recursul, sa fie analizata si criticata, in acest stadiu, de catre una dintre parti, mai exact de cea nemultumita!!!! Indiferent de importanta subiectului pentru populatie! Se exercita astfel o forma de presiune publica asupra magistratilor care vor judeca recursul, presiune care este la fel de nociva ca si presiunea politicului! Iar o judecata sub presiune nu este judecata!

    • Andrei Savescu spune:

      Este o problema interesanta, intr-adevar. Hotararile judecatoresti pot fi comentate? Cand anume? De catre cine? Cred ca raspunsurile la aceste intrebari pot fi: da, oricand, de catre toti cei carora nu le este interzis. Cred deasemenea ca hotararile judecatoresti trebuie comentate cu moderatie.

    • Orice hotărâre judecătorească poate fi criticată de oricine, în special de către specialiştii în drept.
      Poate fi analizată, comentată şi respinsă cu tărie, dacă este cazul.

      Acuza de „presiune publică” este rizibilă.

      Este ca şi cum Ceauşescu ar fi cerut tuturor românilor să tacă altfel se pune „presiune publică” asupra dictaturii.

      Comparaţia este exagerată, dar foarte potrivită ca răspuns la o greşeală de asemenea magnitudine.

      Legenda cu „hotărârile judecătoreşti nu se comentează” este o gogoaşă de prost gust lansată de cei cărora hotărârile le sunt favorabile.

      Acest tip de gândire este caracteristic acelui tip de avocat „lăsător la aprecierea instanţei”.

      Şi un câine în robă ar fi un avocat mai bun. Şi el lasă la aprecierea instanţei. În plus, are avantajul de a fi perceput drept „prietenul omului” şi este şi mai simpatic.

  2. Cred ca fiecare dintre noi este dator sa se intrebe : este preferabil sa comentezi public o sentinta, chiar nedefinitiva, cu riscul unei asa-zise presiuni asupra judecatorilor din calea de atac, sau sa pui cu succes presiune pe judecator, din spatele unor usi capitonate de birou politic ori de templu masonic?
    PS Nu eu am facut publica sentinta criticata. Mie nici nu mi s-a comunicat, oficial, sentinta cu pricina, desi recursul se face in 5 zile de la pronuntare … Asadar, daca tot e publica sentinta cu pricina si daca ea are potential de audienta pentru un mare numar de persoane (a se observa ca postul cu sentinta a fost citit de mai mult de 2500 de ori), de ce sa nu o comentezi? Poate ca devine chiar caz de scoala. Poate ca avocatii si judecatorii vor invata ceva din comentariile la sentinta respectiva. Sau din sentinta insasi.

  3. Sceptic spune:

    asta cu „masonice” se bucura de distinsa noastra apreciere. ca sa parafrazez si eu prodecanul facultatii de drept, „asta e, mai facem si politica, ca nu traim pe luna”.

  4. luckystar spune:

    eu fac „alergie” cand aud ideea asta stupida, ca nu avem voie sa comentam hotarari judecatoresti.

  5. Pop Bogdan spune:

    Dincolo de consideratiile de ordin juridic care se pot discuta la nesfarsit, este evident ca domnul Piperea va accepta cu greu o decizie a unei instante care nu ii este favorabila. Sigur, avocatii si magistratii sunt acum iluminati prin comentariile aduse hotararii. Vor exista chiar adolescenti la inceput de drum profesional, care vor alege sa devina juristi dupa ce vor fi citit comentariile de mai sus.

    • clever.2 spune:

      1. Poate o sa te capaciteze si pe tine sa urmezi studii juridice. Iti tin pumnii!
      2. Hotararile judecatoresti pot fi comentate oricand, mai putin cele care rezulta in urma unui proces cu sedinta secreta. Oricum, hotararile trebuie anonimizate.
      Solutia de respingere a cererii de ordonanta e buna: e fortata interventia instantei printr-o procedura sumara in contracte negociate, acceptate si semnate de parti.
      Dar motivarea e MODERAT, de acord.

    • Petre Piperea spune:

      Nu voi accepta hotararile lipsite de consistenta sau de logica.
      Dvs. sunteti liber sa va conformati unor asemenea hotarari, numai ca nu ar trebui sa-i consiliati si pe altii in acest sens.
      Sunt convins insa ca ironiile va ajuta foarte mult sa treceti peste hotararile de acest gen.

  6. abc.jud spune:

    subscriu. orice hotarare poate fi comentata. cu atat mai mult cu cat este executorie. aprecierile, insa, la adresa judecatorului, ar putea fi limitate la aspectele de caz. instantele de control nu apreciaza avocatii care sustin reaua credinta a instantei a carei hot se ataca, necunoasterea, etc.

  7. Sceptic spune:

    da, poate va invata lumea ca radu damaschin devasteaza multi adversari in continuare, de data asta din nou – ca sa-l citez- „cu dna diculescu varf de lance” :D:P
    dar cei de la piperea nu tre sa se agite mereu cand au adversari pe cei de la nestor, am inteles de altfel tot de pe juridice ca i-au biruit in procesul thyssen krupp pe cai extraordinare.

  8. av. daniel cazacu-ganea spune:

    Pt A.Kurtyan (numele, evident, nu este cel real): nu ati inteles nimic din ce am scris! Daca asa procedati dvs si in instante, MODERAT, va inteleg, pe deplin, MODERAT manifestate pe acest site! Este unicul raspuns la atacul dvs. Cine ma cunoaste, stie cum sunt.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important
Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile publicate sub numele real care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


Newsletter
Publicitate
Corporate
Membership