Promovare la Sectia penala a Inaltei Curti – 18 noiembrie 2010. Interviurile
25 noiembrie 2010 | JURIDICE.ro
Asa cum informam, joi, 18 noiembrie 2010, a avut loc interviul pentru promovarea la in functia de judecator la Inalta Curte de Casatie si Justitie, Sectia penala.
Ioana BOGDAN, judecator Tribunalul Bucuresti, detasata la DNA
Florica Bejinaru: Candidati pentru functia de judecator la Inalta Curte de Casatie si Justitie. Sa prezentati va rog ceea ce considerati ca este exceptional in cariera dumnevoastra si de ce candidati?
Ioana Bogdan: In anul 1997 am intrat in magistratura urmand cursurile Institutului National al Magistraturii, fiind numita procuror la Parchetul de pe langa Judecatoria sectorului 3 incepand din 1998, pentru ca in anul 2000 am trecut judecator la aceeasi instanta, respectiv Judecatoria sectorului 3, din 2004 am promovat la Tribunalul Bucuresti, din ianuarie 2006 inspector in cadrul Inspectiei Judiciare de la CSM, pana in mai 2009, cand pentru o perioada scurta m-am intors la instanta si din septembrie 2009 am fost detasata la DNA, consilier al procurorului sef al DNA.
Florica Bejinaru: De ce Inalta Curte de Casatie si Justitie sau de ce nu inapoi la instanta sau la DNA?
Ioana Bogdan: De ce Inalta Curte? Cred ca e pasul pe care orice magistrat doreste sa-l faca in cariera sa profesionala. Dorinta de a se autodepasi, de a se perfectiona, de a se intregii ca magistrat…
Florica Bejinaru: Plecand de la dorinte, cred ca orice magistrat isi doreste sa ajunga la Inalta Curte, ce v-ar recomanda pe dumneavoastra?
Ioana Bogdan: Ce m-ar recomanda? Experienta mea profesionala raportat la functiile pe care le-am ocupat in diferite domenii de activitate ale sistemului judiciar: procuror, judecator, inspector, inspector sef si consilier, m-au facut sa cunosc problemele cu care se confrunta justitia, sa am o viziune de ansamblu asupra sistemului judiciar. Desi aceste aspecte, in contextul actual pot reprezenta argumente impotriva promovarii, intrucat nu sunt judecator de scaun, in tarile europene, criteriile de recrutare pentru instanta suprema sunt de a parcurge mai multe etape in diferite domenii de activitate ale justitiei si care conduc la acea pregatire si maturitate necesare acestei functii. Toate experientele pe care le-am avut m-au facut sa-mi schimb perceptia asupra actului de justitie.
Florica Bejinaru: Candidand pentru aceasta functie aveti reprezentarea ceea ce inseamna Inalta Curte. Ati identificat vulnerabilitati si daca da, care sunt acestea?
Ioana Bogdan: Vulnerabilitati: prima vulnerabilitate este lipsa de personal si de spatiu, aceste aspect influentand si celeritatea judecarii dosarelor. Vorbind cu colegii mei, mi-au spus ca sunt nevoiti sa acorde in cauzele de fond termene in complete separate, la anumite ore, intr-o zi intrand in aceeasi sala mai multe complete ce determina limitarea in timp a actului de justitie, din cauza lipsei de sali fiind in imposibilitate sa acorde termene de pe o zi pe alta. Lipsa parghiilor mai eficiente pentru unificarea practicii judiciare, avand doar recursul in interesul legii si posibilitatea unei sectii de a sesiza Sectiile Unite pentru schimbarea practicii, si cam atat.
Florica Bejinaru: In privinta unificarii practicii, ati vedea si alte moduri in care Inalta Curte ar putea contribui la realizarea acestui deziderat?
Ioana Bogdan: Am citit proiectul privind unificarea practicii, pare interesant, nu stiu cat va fi realizabil in practica din cauza resurselor umane si unele din acele idei sunt chiar bune (precum pronuntarea unei hotarari prealabile, calea de atac a revizuirii, specializarea completelor, aspect pe care se pune accent, desi consider ca se impune ca judecatorul sa aiba mai multe specializari, putand sa fie trecut la o alta sectie in cazuri justificate – lipsa de personal).
Florica Bejinaru: Pe durata dosarelor de mare coruptie e o mare problema. Se aduc critici instantelor, uneori vin chiar de la institutia unde sunteti detasata. Care e viziunea dumneavoastra, sunt cauze subiective, obiective?
Ioana Bogdan: Cred ca cele mai multe cauze sunt obiective. Avand in vedere ca cele mai multe dosare vizeaza persoane importante care au avocati foarte buni ce uzeaza de caile necesare pentru a asigura o aparare cat mai buna, inclusiv prin invocarea exceptiilor de neconstitutionalitate, care pana acum atrageau suspendarea obligatorie a judecatii pentru o durata de cel putin 1 an iar in dosarele despre care ati amintit, de cele mai multe ori, se invoca astfel de exceptii. Alte probleme? Poate sa fie si volumul mare de activitate al Inaltei Curti si faptul ca Inalta Curte are o competenta foarte mare, ca instanta de fond. Acum cu Legea micii reforme, o parte din competenta Inaltei Curti ca instanta de fond a trecut la curtile de apel, asta inseamna o degrevare, judecatorii pot sa aiba mai mult timp pentru a pregati si aprofunda dosarele care le sunt repartizate.
Florica Bejinaru: Se discuta despre nevoia, mai bine zis, necesitatea reglementarii raspunderii materiale a magistratilor. In ce conditii trebuie sa raspunda magistratii?
Ioana Bogdan: Cunosc proiectul de lege, atat ca fost inspector sef, cat si ca magistrat stiu ca CSM are un punct de vedere diferit decat al initiatorului legislativ. Ma raliez la punctul de vedere al CSM. Consider ca nu se poate sa raspunda pentru abaterea disciplinara prevazuta in art. 99 lit. h respectiv incalcarea normelor de procedura sau de drept substantial, intrucat se incalca independenta magistratului, principiu consacrat constitutional, iar notiunea de rea credinta si grava neglijenta sunt specifice sferei raspunderii penale. Este firesc ca magistratul sa raspunda insa fata de legislatia europeana, suntem statul care impune o legislatie drastica, numai cine nu munceste nu greseste, motiv pentru care trebuie stabilite conditiile raspunderii si prin raportare la volumul de activitate al judecatorului, care dupa cum bine stiti solutioneaza un numar din ce in ce mai mare de dosare. In acelasi timp trebuie incheiate si asigurari de raspundere disciplinara.
Florica Bejinaru: Puteti sa ne spuneti o problema de drept care v-a retinut atentia?
Ioana Bogdan: O problema care mi-a atras atentia si care in timp a dus la promovarea unui recurs in interesul legii a fost cea a dosarelor de inselaciune cu cec-uri, in care lipsa inducerii in eroare in conditiile in care la momentul emiterii cec-ului partea contractanta cunostea ca nu exista disponibil la tras, facea aplicabile prevederile Legii cecului. In multe cauze nu exista infractiunea de inselaciune, ci infractiunea de emitere unui cec fara acoperire. La momentul in care am judecat aceste dosare, am fost printre putinii judecatori care am schimbat practica si am dat condamnari pe legea cecului. Procurorul General a promovat recurs in interesul legii care a fost admis.
Florica Bejinaru: Sunt 8 candidati si 3 posturi pentru aceasta procedura. Cum ati pleda propria cauza?
Ioana Bogdan: Pai, in primul rand, echilibrul, faptul ca am inteles ca trebuie sa renunti la propria opinie si sa te raliezi argumentelor pertinente, munca in echipa (la instanta suprema se judeca numai in complete colegiale), putere de munca, rigurozitate, faptul ca am devenit mai ingaduitoare pe anumite aspecte. Se uita uneori ca judecatorii lucreaza pentru om, suntem chemati sa rezolvam niste relatii sociale sau contractuale care fie ca imbraca forma penala, fie o alta ramura a dreptului, dar care vizeaza oamenii.
Lidia Barbulescu: Ca structura sunteti mai apropiata de functia de judecator sau de cea de procuror?
Ioana Bogdan: De cea de judecator. De la 13 ani mi-am dorit sa fiu procuror, de aceea am dat la INM, intrucat la momentul absolvirii facultatii nu exista post direct in parchet.. E o munca frumoasa munca de procuror, insa am constatat ca ma regasesc mai mult in activitatea specifica functiei de judecator. Perioada cat am fost procuror a ajutat la maturizarea mea si la formarea profesionala.
Lidia Barbulescu: Si de cand sunteiti la DNA, va doriti si mai mult.
Ioana Bogdan: Sunt judecator inainte de toate, experienta de la DNA m-a ajutat sa privesc si din alta perspectiva si m-a completat ca judecator de penal.
Livia Doina Stanciu: Cum apreciati din perspectiva unificarii jurisprudentei, dispozitiile din Legea nr. 202/2010 referitoare la judecarea recursului in interesul legii?
Ioana Bogdan: Aceste dispozitii ar duce la accelerarea solutionarii recursului in interesul legii avand in vedere compunerea completului. Nu mai judeca Sectiile Unite, ci 20 de judecatori, plus presedintele/vicepresedintele si cei 4 presedinti de sectii.
Livia Doina Stanciu: E mai elastica aceasta rglementare, are niste efecte pozitive?
Ioana Bogdan: E mai supla. Da, are si efecte pozitive, desi aparent apare ca solutia nu ar mai reprezenta opinia tuturor judecatorilor de la Inalta Curte, insa membrii care vor face parte din complet, avand in vedere ca sunt din fiecare sectie vor prezenta opinia colegilor lor in problema de drept. Ideea de opinie separata ar trebui sa nu prea existe. E foarte bine ca se va judeca mult mai repede. Existenta raportorului care va putea sa faca si un proiect al solutiei ar ajuta foarte mult activitatea membrilor completului.
Carmen CALIMAN, vicepresedinte Curtea de Apel Bacau
Florica Bejinaru: Candidati pentru functia de judecator la Inalta Curte de Casatie si Justitie. Sa prezentati va rog ceea ce considerati ca este exceptional in cariera dumnevoastra si de ce candidati?
Carmen Caliman: Am absolvit Facultatea de Drept a Universitatii Alexandru Ioan Cuza, promotia 1993. Am fost numita judecator la Judecatoria Bacau in acelasi an. In iunie 1998 am promovat la Tribunalul Bacau. Din 2007 sunt la Curtea de Apel Bacau si din 2008 indeplinesc functia de vicepresedinte la aceasta instanta. Sunt membru si formator de cooperare internationala, am absolvit masterul la Unniversitatea Mihail Kogalniceanu, la materia studii penale si criminalistica. Am coordonat activitatea tuturor birourilor instantelor. Am facut parte din comisiile de evaluare a personalului de specialitate, membru in comisiile de organizare a examenului pentru functii de conducere, am participat la numeroase seminarii. Am o activitate profesionala de 17 ani impliniti.
Florica Bejinaru: Ce a fost determinant in luarea deciziei de a candida?
Carmen Caliman: Un deziderat determinat de dorinta de a ma perfectiona continuu, am tins intotdeauna spre o gandire independenta, m-am indentificat intotdeauna cu societatea romaneasca si m-am implicat in acest mecanism de recastigare a increderii in justitie. Un judecator trebuie sa fie o persoana integra, sa comunice. In aceasta interactiune dintre instanta si judecator are loc o descifrare a mesajului dat de deprinderile oricui judecator care trebuie sa fie predictibil. Am fost constransa de factorii intrapersonali care ar fi putut sa-mi obtureze impartialitatea. Judecatorul trebuie sa fie un manager bun al indatoririlor pe care le are.
Florica Bejinaru: Candidand pentru aceasta functie aveti reprezentarea ceea ce inseamna Inalta Curte. Ati identificat vulnerabilitati si daca da, care sunt acestea?
Carmen Caliman: Vulnerabilitati cred ca sunt. In orice sistem exista asemenea vulnerabilitati. Cred ca principala vulnerabilitate este jurisprudenta incoerenta, instabila. Sunt foarte multe instante care se confrunta cu probleme de practica neunitara. Cred ca aceasta lege care e in faza de proiect, aceasta unificare a practicii e foarte binevenita aceasta propunere de lege. Se urmareste crearea unui sistem care sa permita creare unui mecanism proactiv, de revizuire a hotararilor in domenii in care judecatorii s-ar abate de la jurisdictia Inaltei Curti. Se urmareste ca Inalta Curte sa fie un instrument de orientare in care tribunalele si curtile de apel se pronunta in ultima instanta. Nu mai asteptam sa se produca dauna pentru a uniformiza.
Florica Bejinaru: Are Inalta Curte suficiente parghii pentru unificarea practicii?
Carmen Caliman: Va avea, inclusiv prin noua lege. Acum colegiile de conducere vor putea sesiza direct Inalta Curte de Casatie. Am avut 3 propuneri la Curtea de Apel Bacau, discutate in comisia de unificare a practicii si apoi insusite de Procurorul General si inaintate Sectiilor Unite.
Florica Bejinaru: Durata cauzelor de mare coruptiie este in atentia intregii societatii. Cum credeti ca poate interveni judecatorul pentru accelerarea ritmului de solutionare?
Carmen Caliman: Intotdeauna am sustinut fata de faptul ca CEDO ne-a condamnat in multe cauze pentru durata excesiva care a stabilit niste criterii care ne ajuta sa stabilim daca o durata este excesiva, aceasta tine de complexitatea cauzei, comportamentul instantei, atitudinea partilor. Cred ca o instanta poate sa intervina activ astfel ca, print-o contributie reala, sa preintampine eventuala trimtire a cauzei spre rejudecare. Am observat ca CEDO ne condamna nu numai pe durata excesiva cat si pe modul in care administram probele, nu asiguram o administrare corecta a probelor, incalcarea egalitatii de arme.
Florica Bejinaru: Deci se poate.
Carmen Caliman: Da.
Florica Bejinaru: O speta asupra careia ati reflectat.
Carmen Caliman: Toate deciziile de recurs in interesul legii mi s-au parut interesante. Una dintre spete se refera la exclusivitatea aplicarii art. 85 cand un inculpat e trimis in judecata pentru doua infractiuni concurente. Aceasta problema a fost solutionata printr-un recurs in interesul legii. Mi-au placut argumentele care au justificat aceasta intrebare din partea Curtii de Apel Bacau. In momentul in care facem individualizarea, aplicam o pedepeapsa, aplicam art. 85. nu se mai aplica art. 83, suspendarea conditionata nu mai exista, fiind anulata printr-o decizie anterioara. Rezultanta a fost contopita prin aplicarea recidivei postcondamnatorii.
Florica Bejinaru: Ati pronuntat si solutii care nu au fost confirmate prin decizii de recurs in interesul legii?
Carmen Caliman: Trebuie sa recunosc ca nu prea au fost. Intotdeauna m-am uitat la deciziile Inaltei Curti si nu mi s-a intamplat.
Florica Bejinaru: Sunt 8 candidati, 3 locuri, banuiesc ca toti candidatii isi doresc sa reuseasca, ce ati invoca in favoarea dumneavoastra?
Carmen Caliman: Nu cunosc contracandidatii, dar cred ca sunt un practician pentru care colegii de la Inalta Curte ar fi bucurosi sa ma primeasca. A primat activitatea de judecata inaintea vietii personale, am un spirit deschis, cooperant, tolerant. Atat.
Iuliana Marilena CIOLCA, Curtea de Apel Bucuresti
Florica Bejinaru: Candidati pentru functia de judecator la Inalta Curte de Casatie si Justitie. Sa prezentati va rog ceea ce considerati ca este exceptional in cariera dumnevoastra si de ce candidati?
Iuliana Marilena Ciolca: Am o vechime in magistratura de 16 ani. Am inceput ca procuror la Parchetul de pe langa Judecatoria sectorului 6, apoi procuror la Parchetul de pe langa Tribunalul Bucuresti, Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, DIICOT. Din 2006, judecator la Tribunalul Bucuresti si din 2008 la Curtea de Apel Bucuresti. Am absolvit cursuri postuniversitare, specialitatea criminalistica la Universitatea Bucuresti si master in dreptul penal al afacerilor la Universitatea Hyperion. Sunt formator la INM si SNG, doctorand la Academia de Politie, urmand ca in primavara anului 2011 sa sutin teza de doctorat. Am publicat articole (in revistele Curierul Judiciar, Revista de drept penal, Dreptul), doua culegeri de practica judiciara comentata si am avut onoarea sa fiu membru al Comisiei de elaborare al Codului de procedura penala.
Florica Bejinaru: De ce acum si la Inalta Curte?
Iuliana Marilena Ciolca: Daca imi permiteti, in urma cu 4 ani, mi s-a pus oarecum aceeasi intrebare cand am sustinut interviul de la trecerea procuror –judecator. Ca si atunci apreciez ca atunci cand exista pericolul sa ma plafonez sau sa cad in rutina, sa imi permit o noua provocare profesionala chiar din perspectiva unei evaluari personale.
Florica Bejinaru: Candidand pentru aceasta functie aveti reprezentarea ceea ce inseamna Inalta Curte. Ati identificat vulnerabilitati si daca da, care sunt acestea?
Iuliana Marilena Ciolca: Daca imi permiteti, as aprecia ca o vulnerabilitate, dar in egala masura si din punctul unei noi perspective, al Legii privind Codul de procedura penala, competenta orarecum extinsa in ceea ce priveste Inalta Curte si implicit un volum mare de activitate.
Florica Bejinaru: Durata cauzelor de mare coruptie este in atentia intregii societati. Cum credeti ca poate interveni judecatorul pentru accelerarea ritmului de solutionare? Cum credeti ca poate contribui un judecator la Inalta Curte la atenuarea cauzelor?
Iuliana Marilena Ciolca: Fara doar si poate, raportat si la exigentele articolului 6 din CEDO, in raport de care Romania a fost condamnata (de exemplu, in cauza Jiga pentru durata excesiva a arestarii preventive), in ceea ce priveste aceasta posibilitate de accelerare a judecatii, raportat la aceleasi criterii, art 6, aprecierea comportamentului partilor in raport de ridicarea numeroaselor cereri si exceptii (de neconstitutionalitate chiar cu privire la texte pe care Curtea Constitutionala le-a declarat constitutionale), a pertinentei, uitilitatii cererilor e o parghie care sta la dispozitia judecatorului.
Florica Bejinaru: Are Inalta Curte parghii pentru unificarea practicii?
Iuliana Marilena Ciolca: Sectiile Unite au aceasta parghie a promovarii recursului in interesul legii precum si in situatia in care se pune problema schimbarii practicii unei sectii.
Florica Bejinaru: Sunt suficiente?
Iuliana Marilena Ciolca: In proiectul initial al lege micii justitii…
Lidia Barbulescu: Mica reforma.
Iuliana Marilena Ciolca: Reforma, ma scuzati. Sunt aspecte care ar putea sa completeze aceste lacune. Noua reglementare a recursului in interesul legii care ofera posibilitatea ca nu numai Procurorul General sa sesizeze Inalta Curte dar si Avocatul Poporului si colegiile de conducere ale curtilor de apel. De asemenea, fixarea unui termen in raport de care trebuie solutionat sunt parghii care ar putea sa contribuie la unificarea practicii.
Florica Bejinaru: Care sunt cauzele care genereaza practica neunitara?
Iuliana Marilena Ciolca: In primul rand, o necunoastere suficienta sau o cunoastere din mers a noilor noutati legislative. Modificarile legislative care se deruleaza cu foarte mare rapiditate fac de multe ori nerealizabila cunoasterea dar si aplicarea in spiritul ei a legii.
Florica Bejinaru: Sa va opriti asupra unei probleme de drept care a necesitat o aplecare deosebita?
Iuliana Marilena Ciolca: Da. Ar fi o situatie in care am fost pusa sa aleg intre dispozitiile legii penale romane, interpretate in contradictoriu cu CEDO, situatie pe care mi-am si permis sa o analizez ntr-un articol. In cazul unei plangeri pentru netrimitere in judecata, plangere repsinsa de procuror, partea in 20 de zile s-a adresat procurorului ierarhic superior care nu a solutionat aceasta plangere in termen si partea de buna credinta a asteptat solutia primului procuror care a venit la aproape 4 luni de la sesizare. In 20 de zile dupa cele 4 luni s-a adresat instantei. Am fost pusa in situatia sa resping. Mi-am pus problema la modul urmator: care a fost conduita partilor si a autoritatilor. Sanctionez partea ca a asteptat autoritatea sa se pronunte? In acest caz lucrurile au fost intr-o inlantuire logica. Mi-am permis sa sesizez un derapaj de la echitabilitatea procedurii.
Livia Doina Stanciu: Ati spus ca e necesar promovarea recursului in interesul legii determinat de necunoasterea legilor. Daca aveti o cerere de contopire a pedepselor (intemeiata pe 494 Cod procedura penala) si constatati ca doua hotarari sunt ale instanttelor romanesti si una pronuntata de o instanta straina nerecunoscuta de instantele romane. Recunoasteti pe cale incidentala aceasta hotarare?
Iuliana Marilena Ciolca: E un recurs in interesul legii care reglementeaza competenta exclusiv din punct…
Livia Doina Stanciu: Nu ne legam de competenta Fiti atenta ce intrebare v-am pus. Va intreb cand aveti o astfel de cerere, recunoasteti hotararea straina si procedati la contopire?
Iuliana Marilena Ciolca: Competenta de solutionare a cauzelor de contopire apartine in cauzele…
Livia Doina Stanciu: Nu am intrebat de competenta. Se poate face recunoasterea incidentala in cazul unui proces in curs?
Iuliana Marilena Ciolca: Nu e vorba de proces penal in curs. E o cerere ce vizeaza faza procedurala.
Livia Doina Stanciu: Solutia propusa de Procurorul General e in sens invers.
Iuliana Marilena Ciolca: Se ajunge la jurisprudenta neunitara din cauza faptului ca nu se cunoaste legea. Nu cred ca se poate vorbi de necunoastere ci de acceptiunile diferite ale unor notiuni.
Dan Lupascu: A raspuns corect.
Livia Doina Stanciu: Doamna a raspuns corect. Opinia exprimata de doamna a ramas minoritara.
Florica Bejinaru: Ati pronuntat si solutii care nu au fost confirmate prin decizii de recurs in interesul legii?
Iuliana Marilena Ciolca: Incerc sa fac un efort de memorie. Mi-am amintit. O alta situatie, anterior pronuntarii recursului in interesul legii a fost intelegerea sintagmei pedeapsa prevazuta de lege in situatia Legii 39/2003, atunci cand aveam de analizat o cerere de eliberare sub control judiciar sau pe cautiune, trebuia sa analizez daca cuntumul pedepsei era sau nu mai are de 18 ani. De principiu, astfel de cereri erau inadmisibile. Inainte de aparitia recursului in interesul legii le-am respins ca atare. Ulterior, in raport de explicatia data, m-am raliat acestui punct de vedere.
Lidia Barbulescu: Care e volumul de activitate la Curtea de Apel Bucuresti?
Iuliana Marilena Ciolca: Am avut situatii in care am intrat cu 35-40 de dosare.
Lidia Barbulescu: Ati aflat cand se termina sedintele de judecata la Inalta Curte?
Iuliana Marilena Ciolca: La 7-8 seara.
Lidia Barbulescu: Sunteti dispusa la un asemenea efort?
Iuliana Marilena Ciolca: Am fost procuror. Aceea era o ora rezonabila.
Livia Doina Stanciu: Dupa aceea incep pronuntarile.
Florica Bejinaru: Sunt 8 candidati, 3 locuri, banuiesc ca toti candidatii isi doresc, ce ati invoca in favoarea dumneavoastra? De ce sa va alegem?
Iuliana Marilena Ciolca: Asta e intrebarea cea mai grea. Daca imi permiteti sa fac o interpretare per a contrario, nu permit sa ma compar cu ceilalti colegi, fie si din perspectiva faptului ca nu-i cunosc. Sunt un om care imi fac treaba. Imi place ceea ce fac si indiferent care va fi raspunsul dumneavoastra eu voi munci cu la fel de multa placere si pasiune ca si pana acum.
Monica Erika DANCIU, DNA
Florica Bejinaru: Candidati pentru functia de judecator la Inalta Curte de Casatie si Justitie. Sa prezentati va rog ceea ce considerati ca este exceptional in cariera dumnevoastra si de ce candidati?
Monica Erika Danciu: Desfasor activitatea de procuror de 21 de ani, de la absolvirea Facultatii de drept. Activitatea s-a desfasurat in sectia judiciara la parchetele unde am functionat. Am parcurs toate treptele. Particip in sedintele de judecata de la Inalta Curte. Pe parcursul carierei mele, consider ca am desfasurat o activitate foarte buna cu instanta, m-a preocupat sa gasesc solutii de drept. Obligatia mea e sa sustin cauzele Parchetului si sa propun solutii instantei. Satisfactia a constat in insusirea concluziilor pe care le-am propus in situatia in care am dezbatut probleme de drept mai delicate. Au existat si situatii in care instantele nu si-au insusit punctele mele de vedere. La fiecare evaluare am primit calificativul foarte bine, altfel nu as fi putut fi prezenta in fata dumneavoastra. De fiecare data, aceste solutii le-am propus si din perspectiva judecatorului. In prezent imi desfasor activitatea la DNA, de 4 ani. M-am confruntat cu cauze complexe, stiu care sunt dificultatile la Inalta Curte dar in acelasi timp felul in care exista conlucrare intre judecatori si procurori, modalitatile de lucru la Inalta Curte si experienta pe care am acumulat-o ma indreptateste sa cred ca as putea sa desfasor activitate la Inalta Curte.
Florica Bejinaru: Pregatirea profesionala e esentiala. Si judecatorul si procurorul sunt magistrati. Sunt aptitudini pe care trebuie sa le aiba ca judecator sau ca procuror. Ce calitati ca procuror credeti ca va recomanda si pot constitui o garantie ca veti fi un judecator la Inalta Curte?
Monica Erika Danciu: Ca procuror de sedinta sunt obligata sa am rabdarea de a asculta concluziile, cererile, solicitarile partilor. La fel si judecatorul. Apoi, evident, o foarte buna pregatire profesionala. Capacitatea de a transpune in practica la probleme care apar in instanta. Desi aparent avem de a face cu spete asemanatoare, in fapt apar situatii inedite care necesita gasirea unor solutii corespunzatoare. Prin prisma activitatii desfasurate gandesc ca as fi in masura si in calitate de judecator sa gasesc solutii, evident colaborand cu colegii mei.
Florica Bejinaru: Veniti dintr-o institutie in care se afirma ca pedepsele sunt cam blande, ca dosarele dureaza prea mult. Cum veti contribui ca aceste doua aprecieri critice sa fie atenuate?
Monica Erika Danciu: De saptamana viitoare intra in vigoare legea micii reforme care e de un real ajutor. Faptul ca se prevad sanctiuni pentru exercitarea drepturilor procesuale, sanctiuni pentru avocati care nu asigura apararea la termene. Problemele care apar sunt legate de aparare. Termene peste termene pentru angajare aparator, pentru pregatirea apararii, exceptiile de neconstitutionalitate. Aceste probleme au fost rezolvate. Exercitarea abuziva a drepturilor procesuala a fost rezolvata, toate acestea vin in sprijinul solutionarii cu celeritate a cauzelor.
Florica Bejinaru: Deci nu chiar ca judecatorul nu ar prea vrea sa le judece repede…
Monica Erika Danciu: Cu certitudine.
Florica Bejinaru: Ati pronuntat si solutii care nu au fost confirmate prin decizii de recurs in interesul legii?
Monica Erika Danciu: O cauza in care instanta nu si- a insusit punctul meu de vedere vizeaza individualizarea pedepsei. Exista o problema care a primit o solutie la Inalta Curte si a fost punctul de pornire pentru promovarea unui recurs in interesul legii. Exista problema masurii de a nu parasi tara/localitatea. Instanta era sesizata prin rechizitoriu si exista practica neunitara. Unele instante au dispuns prelungirea, alte mentinerea. Nu era o solutie corecta. Am intrat intr-o astfel de cauza. Colegii meu eu propus prelungirea. A fost discutata cu instanta si am incercat sa gasesc solutia corecta, de a se lua masura in fata instantei. Punctul de vedere a fost insusit de complet, de Completul de 9 judecatori la recurs si de Sectiile Unite apoi.
Livia Doina Stanciu: In legatura cu dosarele de mare coruptie. Nu discut de mica refomra. Spuneati ca una din cauzele de amanare au fost tertipurile avocatesti. Va intreb, tergiversarea aceasta s-a datorat faptului ca judecatorul nu a fost el suficient de diligent ca dosarul sa nu-i fie condus de un astfel de avocat, judecatorul nu a folosit instrumentele procedurale pentru a stopa cererile in cascada?
Monica Erika Danciu: In conditiile in care…, si pot discuta pe exemple concrete: se prezinta aparatorul, instanta respinge cererea de apararea ca fiind neintemeiata. S-a ajuns la situatii de a rezilia contractul de asistenta juridica si reprezentare in fata completului de judecata. Era greu de desemnat un aparator din oficiu. Incerc sa spun ca judecatorul, cu toate diligentele depuse, avocatii au gasit fie recuzand instanta sau invocand exceptii de neconstitutionalitate.
Livia Doina Stanciu: Judecatorul a folosit toate instrumentele?
Monica Erika Danciu: Da.
Florica Bejinaru: Instrumentele avocatului au fost mai multe decat ale judecatorului.
Lidia Barbulescu: Va intreb daca ati discutat cu domnul Cornoiu?
Monica Erika Danciu: Da.
Lidia Barbulescu: Si v-a descurajat?
Monica Erika Danciu: Nu dumnealui. Alti colegi. Sunt intr-un moment al carierei in care pot face fata cu succes.
Florica Bejinaru: Sunt 8 candidati, 3 locuri, banuiesc ca toti candidatii isi doresc sa reuseasca, ce ati invoca in favoarea dumneavoastra?
Monica Erika Danciu: Experienta profesionala, de-al lungul carierei mele profesionale pe care mi-am desfasurat-o am facut-o cu profesionalism, seriozitate, dorinta de a gasi solutii corecte in contextul social in care traim.
Marius Cristian EPURE, Curtea de Apel Constanta
Florica Bejinaru: Candidati pentru functia de judecator la Inalta Curte de Casatie si Justitie. Sa prezentati va rog ceea ce considerati ca este exceptional in cariera dumnevoastra si de ce candidati?
Marius Cristian Epure: Va multumesc. Exceptional in cariera mea de judecator e insasi cariera mea, pozitia de a rezolva litigiile partilor. Altceva nu exista. Suntem niste muncitori si noi, tehnicieni care trebuie sa aplicam legea.
Florica Bejinaru: Care sunt argumentele si ce va recomanda pentru aceasta functie?
Marius Cristian Epure: Sunt judecator de 10 ani de zile, 2 ani am fost procuror. Am avut noroc ca formarea ca judecator sa fie intr-o instanta cu cazuistica mare, am acumulat experienta substantiala. La implinirea perioade care permitea accesul, coincidenta a facut ca aceste posturi sa fie vacantate acum. Ce ma recomanda? Sunt un judecator care munceste, incerc sa imi fac treaba.
Florica Bejinaru: Care sunt cauzele care genereaza practica neunitara?
Marius Cristian Epure: In primul rand o anumita neclaritate si lipsa de consolidare in timp a actelor normative. Natura eterogena a judecatorilor. Suntem proveniti din diferite profesii. Unii au fost avocati, consilieri juridici astfel ca apar conceptii diferite in interpretarea normei respective.
Florica Bejinaru: In procedura de unificare a practicii, Inalta Curte are parghiile suficiente?
Marius Cristian Epure: La momentul actual, nu cred ca e suficient. Cred ca Inalta Curte ar trebui sa aiba parghii mai mari si multe sa fie de tipul procedurii prealabile. Imi puneam problema cand a aparut proiectul lucrat de Inalta Curte cu Germania: ce facem cu partile in care Inalta Curte s-a pronunat prin recurs in interesul legii. Interpretarea si unificarea trebuie sa se faca inainte de solutionarea recursului in interesul legii.
Florica Bejinaru: Ati pronuntat si solutii care nu au fost confirmate prin decizii de recurs in interesul legii?
Marius Cristian Epure: Da, sigur ca am pronuntat. In materia pozitiei asiguratorului. Din pacate inca problema nu e suficient reglementata. Asteptam motivarea ultimei decizii de recurs in interesul legii.
Florica Bejinaru: Sunt 8 candidati, 3 locuri, banuiesc ca toti candidatii isi doresc sa reuseasca, ce ati invoca in favoarea dumneavoastra?
Marius Cristian Epure: Sunt un judecator constient ca un volum de munca la Inalta Curte este mult ridicat decat la Curtea de Apel si ca pot sa ma inham la aceasta.
Teodora GHEORGHE-SORESCU, Curtea de Apel Pitesti
Florica Bejinaru: Candidati pentru functia de judecator la Inalta Curte de Casatie si Justitie. Sa prezentati va rog ceea ce considerati ca este exceptional in cariera dumnevoastra si de ce candidati?
Teodora Gheorghe-Sorescu: Asadar cunoasteti ca am absolvit Facultatea de Drept in 1994. Specializata in drept penal din 1999, sunt membru al retelei de coopereare in materie penala. Ceea ce m-a caracterizat pe mine a fost umanismul. Am citit doua decizii de recurs in interesul legii si se vorbea acolo de depasirea formalismului si realizarea spiritului justitiei. Aspir pentru un post de judecator la Inalta Curte pentru ca e cel mai mai inalt grad, as fi manda sa ma bucur.
Florica Bejinaru: Care sunt cauzele care genereaza practica neunitara? Parghiile sunt suficiente, eficiente?
Teodora Gheorghe-Sorescu: As preciza ca legea e neclara si astfel practica e neunitara. Parghia e pronuntarea recursurilor in interesul legii si cred ca judecatorii de la Inalta Curte realizeaza cu succes prin instrumentele pe care le au la indemana.
Florica Bejinaru: Se formuleaza critici cu privire la durata cauzelor de mare coruptie. Cum credeti ca ati putea actiona sa fie redusa aceasta durata?
Teodora Gheorghe-Sorescu: Am specializarea de judecator care solutioneaza cauze anticoruptie. Abrogarea articolului care impunea suspendarea judecatii in cazul invocarii exceptiilor de neconstitutionalitate cred ca e o masura foarte buna. Se formuleaza cereri de punere in libertate, de eliberare sub control judiciar. Sunt cauze care conduc la intarziere. Solutiile se ataca.
Florica Bejinaru: Ati pronuntat si solutii care nu au fost confirmate prin decizii de recurs in interesul legii?
Teodora Gheorghe-Sorescu: Inainte de pronuntarea unui recurs in interesul legii nu imi amintesc. Instanta e investita cu un mandat european de arestare si instanta, in cauza. poate sa ia si alte masuri. Nu mi-a fost mentinuta solutia. In raportul de tara mi s-a dat dreptate.
Lidia Barbulescu: Veti intra si in sedintele de judecata a recursurilor in interesul legii. Cat de aplicabile sunt dispozitiile art. 414 indice 2?
Teodora Gheorghe-Sorescu: Hotararile pronunate de Inalta Curte sunt obligatorii pentru instante. In practica mea, am aplicat recursurile in interesul legii. Am facut exceptie cand reglementarile CEDO erau mai favorabile, asa cum Constitutia prevede.
Lidia Barbulescu: Deciziile de recurs in interesul legii trebuie sa mearga la constitutionalitate?
Teodora Gheorghe-Sorescu: Un coleg de-al meu a avansat acest punct de vedere. ll impartasesc. Si recursurile in interesul legii trebuie sa fie verificate din punct de al constitutionalitatii.
Lidia Barbulescu: Considerati ca Inalta Curte nu are capacitatea de a verifica practic?
Teodora Gheorghe-Sorescu: Ba da, dar ar trebui sa se adopte sub forma legii.
Dan Lupascu: Daca ati avea de solutionat un dosar de calomnie, ati aprecia decizia de recurs in interesul legii sau decizia Curtii Constitutionale?
Teodora Gheorghe-Sorescu: Am inteles pozitia Inaltei Curti si am luat cunostinta de la colega mea Mirela Popescu, de la Inalta Curte.
Livia Doina Stanciu: Spuneati ca deciziile de recurs in interesul legii sunt obligatorii. Daca se da o decizie de recurs in interesul legii pentru sintagma pedeapsa prevazuta de lege (art. 20 alin. 2).
Teodora Gheorghe-Sorescu: Impartasesc opinia Inaltei Curti. Nu e contrara acestei dispozitii. Pedeapsa prevazuta de lege se aplica fara a se avea in vedere circumstantele.
Florica Bejinaru: Sunt 8 candidati, 3 locuri, banuiesc ca toti candidatii isi doresc sa reuseasca, ce ati invoca in favoarea dumneavoastra?
Teodora Gheorghe-Sorescu: Imi cunosc foarte putin candidatii. In afara de chestiunile de care am facut vorbire, dumneavoastra va revine sarcina sa decideti.
Magdalena IORDACHE, Curtea de Apel Bucuresti
Florica Bejinaru: Candidati pentru functia de judecator la Inalta Curte de Casatie si Justitie. Sa prezentati va rog ceea ce considerati ca este exceptional in cariera dumnevoastra si de ce candidati?
Magdalena Iordache: Am absolvit Facultatea de Drept in 1989. O scurta perioada am fost avocat in Baroul Olt. Din 1991 sunt judecator, am parcurs gradele de jurisdictie, am indeplinit si functii de conducere (vicepresedinte la Judecatorie, presedinte). In 2009 am obtinut titlul de doctor in drept penal. Am publicat o serie de articole in reviste, doua lucrari in calitate de autor si una ca si coautor.
Consider ca este dorinta legitima a fiecarui judecator ajuns intr-un anumit moment. In ceea ce ma priveste experienta de 20 de ani ma ajuta sa sper. Sunt un om onest, responsabil, perseverent.
Florica Bejinaru: Candidand pentru aceasta functie aveti reprezentarea ceea ce inseamna Inalta Curte. Ati identificat vulnerabilitati si daca da, care sunt acestea?
Magdalena Iordache: Din pacate, da. Inalta Curte e o instanta de drept comun si nu ocupa locul pe care ar trebui sa-l ocupe si anume instanta de casatie si cu rol primordial de interpretare a legii. Am studiat raportul privind unificarea practicii si am constatat ca de aceasta data judecatorii de la Inalta Curte si ceilalti judecatori au identificat parghiile de unificare a practicii. Inalta Curte ar deveni un formator de practica legislativa. Mi se par de bun augur acele complete de unificare la nivelul sectiilor cat si completul comun. Apreciez ca pozitiva reglementarea care viza intarirea rolului de formare a unei practici provenind de la tribunale sau curtile de apel, recunoasterea si posibilitatea paritlor de a formula cereri de revizuire, sunt reglementari menite sa asigure o practica judiciara unitara.
Florica Bejinaru: Este criticata durata solutionarii proceselor de mare coruptie. Cat ii e imputabil judecatorului si cum poate interveni judecatorul in accelerarea solutionarii?
Magdalena Iordache: Exista cauze de ordin subiectiv si obiectiv. Legislatia stufoasa nu cred ca-i poate fi imputata judecatorului. Apreciez ca mica reforma aduce suficiente instrumente de solutionare accelerata a cauzelor (rezolvarea cererilor gresit formulate, posibilitatea instantei si a procurorului de a avea acces direct la baza de date a organelor administrative de stat, degrevarea tribunalelor de anumite cauze care incarca insa curtile de apel). Imi tremura vocea din cauza emotiilor…
Florica Bejinaru: Credeti ca proiectul de lege privind raspunderea magistratilor trebuie promovat?
Magdalena Iordache: Cred ca e unul din cele mai sensibile probleme. Nu am studiat proiectul in mod deosebit.
Florica Bejinaru: O problema de drept solutionata de dumneavoastra si a carei solutionare a fost confirmata de practica?
Magdalena Iordache: As exemplifica o practica oarecum neunitara in cadrul Sectiei I. E vorba de cererile de revizuire formulate de condamnati impotriva unor cereri dispuse de autoritatile din strainatate, ale caror efecte au fost recunoscute de instantele romane. In aceasta materie, au fost complete in care au apreciat ca cererea e inadmisibila, nu se poate indrepta cu revizuire impotriva unei hotarari care nu a dezlegat fondul. Alte complete, au considerat necesar sa respecte art. 399 Cod procedura penala si au trimis cererea la procuror. Au existat si complete care au apreciat ca cererea trebuie trimisa instantei careia i-ar fi revenit competenta in fond sa solutioneze cererea. Am respins cererile ca inadmisibile. Am facut bine pe jumatate. Potrivit recursului in interesul legii, procedura se desfasoara la procuror, am constatat pe sectie ca s-a pronuntat o hotarare privind inadmisibilitatea, trimitand cauza instantei straine si ma intreb in ce masura mai interpretam recursul in interesul legii.
Florica Bejinaru: Sunt 8 candidati, 3 locuri, banuiesc ca toti candidatii isi doresc sa reuseasca, ce ati invoca in favoarea dumneavoastra?
Magdalena Iordache: Nu as mai adauga decat ca as fi depus aceasta munca intr-o totala buna credinta, cu foarte multa daruire.
Cristina ROTARU, Curtea de Apel Bucuresti
Florica Bejinaru: Candidati pentru functia de judecator la Inalta Curte de Casatie si Justitie. Sa prezentati va rog ceea ce considerati ca este exceptional in cariera dumnevoastra si de ce candidati?
Cristina Rotaru: Nu stiu daca este ceva exceptional in cariera mea,o voi prezenta pe scurt si urmeaza ca dumneavoastra sa stabiliti daca exista sau nu lucruri exceptionale. Am o vechime in magistratura de 15 ani, sunt judecator de la Curtea de Apel Bucuresti de sase ani si jumatate, am fost aproape 2 ani judecator la Tribunalul Bucuresti si 7 ani judecator la Judecatoria sectorului 5. Am judecat in tot acest timp doar in materie penala , cu exceptia perioadei de stagiatura. Pe langa cariera de judecator, am o cariera universitara, am fost colaborator,apoi preparator, asistent universitar, lector si in prezent sunt conferentiar universitar la Facultatea de Drept a Universitatii Bucuresti). Sunt doctor in drept in materia Drept Penal. Am urmat cursuri de doctorat la o facultate din Spania, dar nu am mai ajuns sa sustin teza de doctorat din cauza activitatii de la instanta. Am activitate publicistica. Sunt redactor al rubricii de drept penal si procedura penala la revistele Curierul Judiciar si Buletinul Curtilor de Apel. Am fost invitata la o universitate din Spania pentru a tine cursuri in programul de masterat. Sunt formator la INM la materia Drept Penal si punct national de contact in material Cooperarii judiciare in materie penala. Am facut parte din comisia care a elaborat Legea de punere in aplicare a Codului Penal.
Florica Bejinaru: Ati identificat vulnerabilitati ale Inaltei Curti si daca da, care sunt acestea?
Cristina Rotaru: In opinia mea o posibila vulnerabilitate a Inaltei Curti ar fi supraincarcarea, pe care nu o vom regasi la nicio instanta suprema din Europa. Atunci cand exista un volum excesiv de munca pot aparea si greseli. Avand in vedere si faptul ca justitia nu are in prezent o buna imagine in societate, ca sunt campanii de presa duse impotriva magistratilor, cred ca exista foarte putine motive de satisfactie si implinire profesionala pentru judecatorii Inaltei Curti.
Florica Bejinaru: In ceea ce priveste unificarea practicii de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie, parghiile sunt suficiente pentru a atenua aceasta problema?
Cristina Rotaru: Cred ca Inalta Curte in ultima perioada a fost foarte activa in materia unificarii practicii judiciare prin judecarea unui mare nr. de recursuri in interesul legii. Acesta este princialul instrument pentru unificarea practicii judiciare, eficienta fiind data de faptul ca solutiile adoptate prin intermediul recusului in interesul legii devin obligatorii. Exista si alte mecanisme prin care se poate contribui la unificarea practicii chiar, daca solutiile adoptate nu sunt obligatorii. Știu spre exemplu ca exista o Comisie constituita la initiativa CSM cu scopul de a contribui la unificarea practicii judiciare. La lucrarile comisiei sunt invitati magistrati, membri CSM dar si formatori INM si indirect, prin intermediul celor din urma problemele discutate in cadrul acestei comisii ajung sa fie mai bine cunoscute de magistrati sau viitori magistrati. Desi am fost invitata nu am putut sa partcip la lucrarile acestei comisii dar am beneficiat de munca celorlati colegi. Ca sa va dau un exemplu concret, in urma cu cativa ani cand existau foarte multe probleme in practica legate de plangerea intemeiata pe art. 278/1 (intre timp Inalta Curte a soluttionat multe recursuri in interesul legii in aceasta materie) am folosit materialele elaborate in cadrul acestei Comisii pentru a afla si opiniile colegilor din tara cu privire la posibilele interpretari ale legii si am gasit solutii si la probleme cu care eu personal nu ma cofruntasem inca in practica.
Florica Bejinaru: Durata cauzelor de mare coruptie este in atentia intregii societati. Cum credeti ca poate interveni judecatorul pentru accelerarea ritmului de solutionare?
Cristina Rotaru:Nu cred ca vina pentru durata mare de solutionare a acestor cauze apartine judecatorului. Probabil ca exista si situatii izolate in care judecatorul contribuie la obtinerea unei durate nerezonabile. Dar principalul factor care determina o lipsa de celeritate este legislatia. Ca sa va dau doar un exemplu in acest sens : expertizele in aceste cauze sunt intocmite in faza de urmarire penala de specialisti care sunt angajati ai DNA si DIICOT. Expertizele acestea sunt contestate in istanta intrucat nu sunt facute de un expert impartial. Pentru a respecta jurisprudenta Cedo instantele sunt obligate sa admita proba cu efectuarea unei noi expertize de catre un expert independent daca partile o solicita. Efectuarea acestor expertize conduce la o intarziere a solutionarii acestor cauze. De asemenea nu trebuie sa uitam ca de regula acestea sunt cauze extrem de complexe, sunt greu de probat, profilul inculpatilor e unul special si metodele de savarsire a faptelor nu sunt unele evidente, de aceea exista si o preocupare a instantelor de readministrare a intregului probatoriu din faza de urmarire penala ceea ce conduce la o durata mai mare a acestor procese.
Florica Bejinaru: Ati vazut ghidul de individualizare a pedepselor? Ce parere aveti ?
Cristina Rotaru: Știu ca au fost elaborate mai multe astfel de ghiduri insa nu sunt de acord cu necesitatea existentei lor . In primul rand nu vad cum ar putea deveni un astfel de ghid obligatoriu ca sa contribuie la unificarea practicii in materie de individualizare a pedepselor si nici nu-i vad utilitatea atata vreme cat avem criterii de individualizare in lege. Oricat de amanuntit ar fi intocmit un asemenea ghid nu cred ca el poate surprinde intreaga compexitate a cauzelor . Daca lucrurile ar fi atat de simple probabil ca nici nu am mai avea nevoie de judecatori, ar fi suficient sa introducem toate acele date intr-un computer si sa obtinem solutia. Eu consider ca un judecator trebuie sa fie capabil sa faca individualizarea pedepsei fara ajutorul unui ghid, pentru ca altfel cred ca si-a gresit profesia. Bineinteles, aceste giduri pot fi consultate de cei care simt nevoia, ca orice alt material pe care il putem folosi in solutionarea unei cauze, insa ele nu trebuie impuse, astfel incat sa devina obligatorii. Pentru ca a venit vorba de individualizarea pedepselor am observat in legea privind mica reforma o situatie inedita. Pentru infractiunile de delapidare, gestiunii frauduloase, inselaciune si alte infractiuni economice legiuitorul a prevazut ca daca inculpatul acopera prejudicial, care nu trebuie sa fie mai mare de 100.000euro, pana la solutionarea cauzei in prima instanta, sanctiunea poate fi amenda penala, daca prejudiciul este mai mai mic de 50.000 euro si este achitat, instanta trebuie sa aplice o sanctiune administrativa. Din punctul meu de vedere acest text este o invitatie la a savarsi fapte penale. Am inteles ca scopul legii este acela de recuperare a prejudiciului in aceasta perioada de criza, dar cred ca metoda aleasa nu e buna pentru ca se acorda aceasta circumstanta atenuanta si atunci cand partea vatamata e statul si atunci cand e o persoana fizica, ceea ce este si normal pentru a sigura o egalitate de tratament, dar nu stiu cat e de adecvata scopului propus. Ce socheaza insa in aceasta lege este faptul ca nu i se mai permite judecatorului sa faca o individualizare a pedepsei.
Dan Lupascu: Obliga la inlocuirea raspunderii penale.
Cristina Rotaru: Ma intreb de ce mai este nevoie ca o asfel de cauza sa ajunga in instanta, pentru ca instanta se transforma intr-o comisie care verifica formal conditiile pentru inlocuirea raspunderii penale. Nu trebuie pierdut din vedere ca un asemenea text este aplicabil nu doar in acea perioada de 5 ani prevazuta in lege, ci ca va ridica probleme din perspectiva aplicarii legii penale mai favorabile.
Anton Pandrea: Ati avut unele rezerve fata de Ghid. E orientativ. Exista o anexa la ghid si care ar putea fi utilizata de catre dumneavoastra. Chiar luni o sa actualizam. De ce s-a facut acest Ghid? Am facut un experiment. Am dat o speta unor judecatori de la judecatorie pana la Inalta Curte. Solutiile au fost de la 7 ani inchisoare la achitare. Aceeasi speta.
Cristina Rotaru: Probabil ca daca experimentul ar fi fost facut cu trei judecatori de la Inalta Curte, rezultatul ar fi fost acelasi.
Catalin Predoiu: Doua precizari privind mica reforma. Motivarea acestui text a fost intemeiata pe frecventele erori judiciare. Probabil ca stiti care au fost si pozitiile institutionale de dezavuare si respingere. A fost o initiativa a Comisiei Juridice. Doua intrebari: care credeti ca sunt considerentele pentru care ghidurile de individualizare sunt frecvent utilizate in tari cu democratii consolidate si cum comentati aceasta diferenta de la achitare la 7 ani intr-un caz pronuntat astazi.
Cristina Rotaru: Nu am vizitat foarte mult instantele prin Europa, doar pe cele din Spania. Am inteles ca ghiduri exista acolo unde nu exista criterii de individualizare in lege. Eu personal nu le-as folosi. Cand am consultat unul din ghiduri am constatat ca s-ar ajunge in anumite cauze sa fie necesara alocarea unei durate mai mari de timp pentru consultarea ghidului decat cea alocata pentru studiul dosarului . Eu consider ca un judecator cu experienta poate fixa singur o pedeapsa fara sa fie sprijinit de un ghid. A doua intrebare? .
Catalin Predoiu: Cum este posibil ca o instanta sa pronunte achitarea iar cea de apel sa aplice condamnarea la 7 ani inchisoare. Cum pot exista diferente asa mari in individualizarea pedepselor?
Cristina Rotaru: Aici nu e o problema de individualizarea pedepselor. In cauza se puteau pronunta in principal doua solutii :de achitare sau de condamnare. Prima instanta l-a achitat pe inculpat, cea de a doua l-a gasit vinovat si l-a condamnat.Fiind vorba probabil de o infractiune grava nu se putea aplica o pedeapsa de 1 an sau doi ani inchisoare, doar pentru ca solutia sa fie mai apropiata de cea a primei instante.
Catalin Predoiu: Vi se pare firesc?
Cristina Rotaru: Nu sunt de dorit astfel de situatii, dar sunt normale intr-un stat de drept. Nu cred ca ar trebui sa constituie subiectul unei stiri de senzatie. De aceea exista grade de jurisdictie pentru ca solutiile unei instante sa poata fi atacate si modificate.
Livia Doina Stanciu: Pentru furtul calificat pedeapsa este intre 3-15 ani, criteriile de individualizare sunt prevazute la art. 72, exista circumstante atenuante, legale. Credeti ca aceste instrumente sunt suficiente sa dea o pedeapsa corect individualizata? In alte state, acest ghid lines permite judecatorului sa stabileasca sanctiunea.
Cristina Rotaru: Exemplul dat de dumneavoastra este foarte bun si pledeaza impotriva acestor ghiduri. La infractiunea de furt limitele legale de pedeapsa sunt exagerate , nu au legatura cu realitatea. Cu toate ca pedepsele prevazute de lege au crescut, dupa 1996, in practica judiciara asistam la aplicarea unor pedepse din ce in ce mai reduse, de cele mai multe ori sub minimul special prevazut de lege .Iata cum practica judiciara reuseste sa fie unitara in materie de individualizare si fara existenta acestor ghiduri si sa pronunte pedepse echilibrate in raport de gravitatea acestei infractiuni chiar si atunci cand nu exista sprijin nici in textul de lege. Legiuitorul a fost suficient de receptiv la solicitarile facute de magistrati si probabil de Ministerul Justitiei si in noul cod penal au fost prevazute pedepse mai apropiate de cuantumul sanctiunilor intalnite azi in practica. Instantele din proprie initiativa au echilibrat aceste sanctiuni. Daca ar fi sa ne orientam si dupa modelul Curtii de la Strasbourg ar trebui sa observam ca in jurisprudenta acesteia este subliniata necesitatea ca aprecierea sa aprecierea sa fie facuta de instanta,fara sabloane. CEDO vorbeste de termen rezonabil de solutionare a cauzelor, dar nu ne spune cat de mare sau de mic trebuie sa fie acesta. Rezonabilitatea trebuie apreciata de la caz la caz de cei care judeca.
Catalin Predoiu: Aceste ghiduri au fost recomandate de Comisia Europeana.
Cristina Rotaru: Stiu, dar aceasta este parerea mea cu privire la ghidurile de individualizare.
Florica Bejinaru: Sunt 8 candidati, 3 locuri, banuiesc ca toti candidatii isi doresc sa reuseasca, ce ati invoca in favoarea dumneavoastra, ce doriti sa ne mai spuneti ca sa ne convingeti?
Cristina Rotaru: Nu imi place sa ma laud singura. Cred ca este suficienta discutia pe care am avut-o ca dumneavoastra sa puteti decide.
Pentru Juridice.ro, Alina Matei
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
