JurisprudenţăJurisprudenţă CEDOJurisprudenţă CJUEJurisprudenţă CCRJurisprudenţă ÎCCJJurisprudenţă curentă ÎCCJ / Dezlegarea unor chestiuni de drept / Recurs în interesul legiiJurisprudenţă Curţi de apelJurisprudenţă TribunaleJurisprudenţă Judecătorii
 
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO)
CărţiProfesionişti
 1 comentariu | 
Print Friendly, PDF & Email

Incalcarea dreptului de acces la o instanta si a dreptului de proprietate. CEDO, hotararea pilot in Cauza Maria Atanasiu si altii vs. Romania
26.11.2010 | Corina CIOROABĂ, Juridice.ro


CONFERINTA VALERIU STOICA 2019

In Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 778 din 22 noiembrie 2010 a fost publicata Hotararea Curtii Europene a Drepturilor Omului (Sectia a treia) din 12 octombrie 2010 in Cauza Maria Atanasiu si altii împotriva Romaniei.

Cauza Maria Atanasiu si altii împotriva Romaniei, Cererile nr. 30.767/05 si 33.800/06

In prezenta cauza, Curtea Europeana a pronuntat o hotarare pilot in problematica imobilelor nationalizate, obligand statul roman sa ia masuri care sa garanteze protectia efectiva a drepturilor si principiilor consacrate de Conventie. Masurile trebuie sa fie puse în practica în termen de 18 luni de la data la care hotararea Curtii va ramane definitiva.

I. Faptele

La originea cauzei se afla doua cereri îndreptate împotriva Romaniei, prin care 3 reclamante, Maria Atanasiu si Ileana Iuliana Poenaru, precum si Ileana Florica Solon, au sesizat Curtea in legatura cu incalcarea art. 6 § 1 din Conventie care consfinteste dreptul de acces la instanta si art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie care protejeaza dreptul de proprietate.

1. Fapte referitoare la cererea nr. 30.767/05 introdusa de doamnele Maria Atanasiu si Ileana Iuliana Poenaru

În anul 1950, în baza Decretului nr. 92/1950, statul a nationalizat mai multe imobile, printre care si cel in cauza, apartinand domnului Atanasiu, sotul primei reclamante, respectiv tatal celei de-a doua reclamante.

Cererea de  restituire a imobilului depusa de autorul reclamantelor, in temeiul Legii nr. 112/1995, nu a fost solutionata nici pana in prezent. Ulterior, domnul Atanasiu a decedat, iar reclamantele au fost recunoscute ca singurele sale mostenitoare.

In temeiul Legii nr. 112/1995, societatea care administra imobilul le-a vandut chiriasilor cele 9 apartamente situate în imobil.

Prin actiuni in justitie, reclamantele au obtinut restituirea in natura a 7 dintre cele 9 apartamente din imobil, fiecare dintre hotararile pronuntate fiind intemeiate pe constatarea ilegalitatii nationalizarii imobilului.

Pentru un alt apartament, reclamantele beneficiaza de o hotarare, înca susceptibila de apel, prin care autoritatile locale au fost obligate sa le plateasca o despagubire.

Pentru ultimul apartament (apartamentul nr. 1), care formeaza obiectul plangerii adresate Curtii, reclamantele au introdus o actiune în revendicare pe dreptul comun, cerand si anularea contractului de vanzare-cumparare încheiat cu fostii chiriasi.

Prima instanta, apreciind ca nationalizarea fusese ilegala, a admis actiunea, a constatat nulitatea vanzarii si a obligat paratii sa le restituie reclamantelor apartamentul. In apel, hotararea a fost desfiintata si ambele capete de cerere respinse, instanta de apel considerand ca nationalizarea a fost legala. In recurs, Inalta Curte de Casatie si Justitie a repins cererea ca inadmisibila, pe motiv ca dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 10/2001, reclamantele nu ar fi putut solicita restituirea acestui apartament decat in conditiile si potrivit procedurii reglementate de Legea nr. 10/2001. Cu privire la cererea de anulare a contractului de vanzare-cumparare, Înalta Curte a confirmat ca nationalizarea a fost legala, însa din cauza respingerii capatului de cerere principal referitor la restituirea apartamentului, acest capat de cerere era si el inadmisibil.

Demersurile efectuate de reclamante în temeiul Legii nr. 10/2001 au ramas fara rezultat, chiar daca a fost obtinuta o hotarare judecatoreasca prin care Primaria Mun. Bucuresti era obligata sa solutioneze notificarea depusa de reclamante.

2. Fapte referitoare la cererea nr. 33.800/06 introdusa de doamna Ileana Florica Solon

In temeiul Legii nr. 10/2001, reclamanta a solicitat Universitatii din Craiova sa fie despagubita pentru terenul nationalizat, in suprafata de  1.950 mp, care apartinuse parintilor sai. Universitatea din Craiova a respins cererea motivand ca bugetul sau nu dispunea de fonduri care sa poata fi alocate acestui tip de despagubiri, trimitand cererea reclamantei catre Prefectura Judetului Dolj.

Ca urmare a introducerii actiunii in justitie, prima instanta, desi a constatat ca reclamanta dovedise dreptul de proprietate al parintilor sai, precum si nationalizarea abuziva, a respins pretentiile acesteia ca premature, apreciind ca partea interesata ar fi trebuit sa astepte ca prefectura sa statueze cu privire la cererea sa de despagubire.

In apel si ulterior in recurs, Curtea de apel, respectiv Inalta Curte, au infirmat solutia primei instante, argumentand ca în timpul procedurii, Universitatea din Craiova trimisese o adresa prin care informase Prefectura Judetului Dolj despre faptul ca era de acord cu acordarea unei despagubiri în favoarea reclamantei, în cuantumul solicitat de aceasta din urma. De asemenea, Înalta Curte de Casatie si Justitie a precizat ca nu fusese stabilita nicio obligatie concreta în sarcina statului roman, acordarea efectiva a unei reparatii în cuantumul stabilit urmand sa se faca potrivit procedurii speciale reglementate de Legea nr. 247/2005.

Ulterior, Universitatea din Craiova a propus Prefecturii Judetului Dolj sa îi acorde reclamantei, pentru terenul în cauza, despagubirea stabilita prin hotararile instantei. Ea a precizat ca dosarul urma sa fie transmis Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor (Comisia Centrala).
Comisia Centrala nu a informat reclamanta despre urmarile acestei decizii. Pana în prezent, partii interesate nu i-a fost platita nicio despagubire.

II. Aprecierile Curtii

1. Referitor la incalcarea art. 6 § 1 din Conventie care consacra dreptul de acces la o instanta

În ceea ce priveste actiunea în revendicare întemeiata pe prevederile civile de drept comun, Curtea apreciaza ca respingerea sa motivata de necesitatea de a asigura aplicarea coerenta a legilor de reparatie nu releva, în sine, o problema din perspectiva dreptului de acces la o instanta garantat de art. 6 § 1 din Conventie, cu conditia ca procedura prevazuta de Legea nr. 10/2001 sa fie privita ca o cale de drept efectiva.

Or, Curtea constata ca, din practica nationala reiese ca, la data evenimentelor, autoritatile competente îsi încalcau în mod repetat obligatiile instituite prin legile speciale, mentionand in acest sens: nerespectarea termenului legal de solutionare a notificarilor, lipsa de raspuns al autoritatilor administrative la cererile de restituire, la care se adauga lipsa in perioada respectiva a unei cai de atac.

In aceste conditii, Curtea apreciaza ca respingerea actiunii in revendicare intemeiata pe dreptul comun, cu motivarea ca reclamantele trebuiau sa urmeze procedura instituita prin legea spciala, aduce atingere substantei însesi a dreptului lor de acces la o instanta.

2. Referitor la incalcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie, care consfinteste dreptul la respectarea bunurilor proprii

Curtea reaminteste ca, in conformitate cu principiile care de desprind din jurispudenta sa, art. 1 din Protocolul nr. 1 nu garanteaza un drept de a dobandi bunuri si nu ingradeste libertatea statelor  de a stabili domeniul si conditiile de aplicare a legilor pe care le pot adopta în materie de restituire a bunurilor. Insa, Protocolul nr. 1 cere ca ingerinta autoritatii publice în exercitarea dreptului la respectarea bunurilor sa aiba un scop legitim si sa pastreze un just echilibru intre cerintele interesului general al comunitatii si imperativele apararii drepturilor fundamentale ale individului.

In speta, Curtea apreciaza ca neexecutarea unei hotarari judecatoresti ce recunoaste un drept la despagubire, chiar daca suma nu a fost stabilita, constituie o ingerinta în dreptul de proprietate în sensul primei fraze din primul alineat al art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie.

De asemenea, Curtea mai constata ca statul nu a oferit partilor nicio garantie în ceea ce priveste durata sau rezultatul procedurii în fata Comisiei Centrale, iar Fondul „Proprietatea” nu functioneaza intr-un mod eficient, care sa permita acordarea de despagubiri efective  tuturor beneficiarilor legilor de reparatie care alesesera sa primeasca actiuni.

Faptul ca reclamantele nu au primit înca o despagubire si nu au nicio garantie cu privire la data la care o vor putea primi le-a impus o sarcina disproportionata si excesiva, incompatibila cu dreptul la respectarea bunurilor lor, garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1.

3. Referitor la aplicarea art. 46 din Conventie prin care partile se angajeaza sa se conformeze hotararilor definitive ale Curtii

Curtea apreciaza ca ineficienta mecanismului de despagubire sau de restituire continua sa fie o problema care se repeta pe scara larga în Romania, apreciind, fata de aceasta situatie, ca prezentele cauze se preteaza la aplicarea procedurii hotararii-pilot.

In acest sens, avand în vedere numarul foarte mare de cereri îndreptate împotriva Romaniei, referitoare la acelasi tip de contencios, Curtea hotaraste sa suspende pentru o perioada de 18 luni, începand de la data ramanerii definitive a hotararii, analiza tuturor cererilor rezultate din aceeasi problematica generala, în asteptarea adoptarii de catre autoritatile romane a unor masuri capabile sa ofere un remediu adecvat tuturor persoanelor afectate de legile de reparatie.

III. Prejudiciul

Pe baza elementelor aflate în posesia sa Curtea aloca, pentru toate prejudiciile, suma de 65.000 EUR doamnelor Atanasiu si Poenaru si suma de 115.000 EUR doamnei Solon.

Cu privire la cheltuielile de judecata, Curtea apreciaza ca in ceea ce priveste reclamantele Atanasiu si Poenaru, suma platita de Consiliul Europei pe calea asistentei judiciare acopera cheltuielile de judecata solicitate, iar reclamantei Solon ii acorda suma de 3.151,84 EUR.

Avand in vedere cele de mai sus, Curtea:
– hotaraste ca a avut loc încalcarea art. 6 § 1 din Conventie în ceea ce le priveste pe reclamantele Maria Atanasiu si Ileana Iuliana Poenaru;
hotaraste ca a avut loc încalcarea art. 1 din Protcolul nr. 1 la Conventie în ceea ce le priveste pe toate reclamantele;
hotaraste ca statul roman sa ia masurile care sa garanteze protectia efectiva a drepturilor enuntate de art. 6 § 1 din Conventie si art. 1 din Protocolul nr. 1, în contextul tuturor cauzelor similare cu cauza de fata, conform principiilor consacrate de Conventie. Aceste masuri vor trebui sa fie puse în practica în termen de 18 luni de la data la care hotararea Curtii va ramane definitiva;
– hotaraste sa suspende pentru o perioada de 18 luni de la data ramanerii definitive a prezentei hotarari analiza tuturor cererilor rezultate din aceeasi problematica generala, fara a prejudicia posibilitatea Curtii de a declara inadmisibila oricare dintre cauzele de acest tip sau de a lua act de o solutionare amiabila la care vor fi ajuns eventual partile, în aplicarea art. 37 sau art. 39 din Conventie;
– hotaraste ca statul roman sa le plateasca împreuna reclamantelor Maria Atanasiu si Ileana Iuliana Poenaru, suma de 65.000 EUR, pentru toate prejudiciile, plus orice suma ce ar putea fi datorata cu titlu de impozit;
– hotaraste ca statul roman sa îi plateasca reclamantei Ileana Florica Solon suma de 115.000 EUR pentru toate prejudiciile, precum si suma 3.151,84 EUR pentru cheltuielile de judecata, plus orice suma ce ar putea fi datorata cu titlu de impozit;
– respinge cererea de reparatie echitabila în rest.

Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate