Secţiuni » Jurisprudenţă
JurisprudenţăCEDOCJUECCRÎCCJJurisprudenţă curentă ÎCCJ / Dezlegarea unor chestiuni de drept / Recurs în interesul legii
Curţi de apelTribunaleJudecătorii
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO)
CărţiProfesionişti
13 comentarii

Reducerile salariale si unele hotarari CEDO. Interpretari posibile. UPDATE: CEDO s-a pronuntat!
06.01.2012 | JURIDICE.ro, Bianca TANDARESCU, Roxana RIZOIU, Mihai SELEGEAN, Dragos BOGDAN

JURIDICE - In Law We Trust

Reducerea cu 25% a salariilor in sectorul bugetar, realizata prin Legea nr. 118/2010 a dat nastere unor controverse pe terenul dreptului de proprietate, astfel cum este el garantat de Conventia Europeana a Drepturilor Omului (Conventia). Au aparut opinii potrivit carora, de plano, dreptul de proprietate ar include dreptul de a primi de la stat un salariu in cuantumul stabilit de actele normative anterioare Legii nr. 118/2010.

In continuare, vom discuta despre posibilitatea judecătorului national de a aplica Conventia in mod direct, chiar in situatiile in care Curtea Constitutionala (CC) s-a pronuntat deja si a constatat constitutionalitatea unei modificari legislative (I). De asemenea, vom expune jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului (CEDO) in privinta dreptului statutului de a diminua, prin lege, salariile functionarilor publici (II). In final, vom face cateva consideratii cu privire la analiza de proportionalitate a unei asemenea masuri (III).

I. Aplicarea directa a Conventiei in drept intern, dupa o hotarare a Curtii Constitutionale

Evenimentele din ultimele zile pun cu acuitate problema de a sti daca un judecator se poate pronunta cu privire la respectarea Conventiei ca efect al aplicarii unei legi in cazul concret cu care este sesizat, dupa ce CC a declarat deja ca legea este constitutionala. In practica, asemenea probleme se pot ivi, spre exemplu, atunci cand standardul fixat de CC este mai mic decat cel fixat de CEDO (arestarea de catre procuror, recursul in anulare, ascultarile telefonice, pentru a mentiona numai cateva cazuri mai cunoscute) astfel incat, desi legea este declarata constitutionala, ea poate totusi, in circumstante particulare, sa incalce Conventia.

Exista o diferenta fundamentala intre abordarea Curtii Constitutionale si cea a Curtii Europene. Daca CC, conform propriei jurisprudente, verifica doar conformitatea legii cu Constitutia, nepronuntandu-se asupra interpretarii sau aplicarii concrete a legii, CEDO, in principiu, nu verifica compatibilitatea in abstract a unei legi cu Conventia, ci se pronunta cu privire la efectele pe care le poate avea aplicarea unei legi la o anumita situatie de fapt. Or, judecatorul roman trebuie sa determine daca, intr-un caz concret, aplicarea legii produce efecte contrare Conventiei. Acest lucru se poate face numai in functie de circumstantele concrete ale spetei, nu in general si in abstract. In concluzie, chiar daca CC s-a pronuntat deja cu privire la constitutionalitatea unei legi, acest lucru nu impiedica instanta de judecata sa ajunga la concluzia ca aplicarea acelei legi la o situatie determinata este de natura sa produca efecte contrare Conventiei. Aceasta constatare cu valoare de principiu isi dovedeste relevanta in situatia in speta, dupa cum vom arata la punctul (III).

II. Jurisprudenta Curtii in privinta dreptului statutului de a diminua, prin lege, salariile functionarilor publici

Consideram ca hotararea in cauza Muresanu c. Romaniei din 15 iunie 2010 nu reprezinta un precedent in situatia actuala, dat fiind cadrul juridic fundamental diferit: reclamantul obtinuse, in instanta, o hotare prin care autoritatile erau obligate la plata unui anumit salariu. “Bunul’, in sensul Conventiei era creanta de natura salariala stabilita printr-o hotarare judecatoreasca executorie (paragraful 26 din hotarare). In acest context, este de subliniat ca jurisprudenta impotriva Romaniei (Aurelia Popa c. României, hotarârea din 26 ianuarie 2010) priveste numai ipoteza neexecutarii unor hotarari judecatoresti si nu vizeaza situatia diminuarii, prin lege, a cuantumului salariului functionarilor publici. Daca in cazurile privind neexecutari ale unor creante salariale exista un temei clar stabilit al obligatiei de plata – hotararea judecatoreasca – in schimb, in cazul reducerii printr-o lege, pentru viitor, a salariilor, temeiul existentei “bunului” este mult mai putin clar.

In aceasta privinta, CEDO face o distinctie esentiala intre dreptul de a continua sa primesti in viitor un salariu intr-un anumit cuantum si dreptul de a primi efectiv salariul castigat pentru o perioada in care munca a fost prestata (Lelas c. Croatiei din 20 mai 2010, par. 58).

Tocmai de aceea, in cele mai cunoscute cauze ale CEDO privind salariile, sunt stabilite urmatoarele principii:

  1. Hotararea Marii Camere in cauza Vilho Eskelinen c. Finlandei din 19 aprilie 2007: “Conventia nu confera dreptul de a continua sa primesti un salariu intr-un anume cuantum (…) O creanta poate fi considerata o valoare patrimoniala in sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 daca are o baza suficienta in drept intern, de exemplu daca este confirmata prin jurisprudenta bine stabilita a instantelor de judecata” (par. 94).
  2. Hotararea Kechko c. Ucrainei din 8 noiembrie 2005: “(…) este la latitudinea statului sa determine ce sume vor fi platite angajatilor sai din bugetul de stat. Statul poate introduce, suspenda sau anula plata unor asemenea sporuri, facand modificarile legislative necesare. Totusi, daca printr-o dispozitie legala in vigoare se stabileste plata unor sporuri si conditiile pentru aceasta au fost indeplinite, autoritatile nu pot, in mod  deliberat, sa amane plata lor, atata vreme cat dispozitiile legale sunt in vigoare.” (par. 23).

III.  Consideratii cu privire la analiza de proportionalitate

In masura in care CEDO, sesizata fiind cu o cerere in care se invoca incalcarea dreptului de proprietate ca urmare a diminuarii, prin lege, cu 25% a cuantumului salariului functionarilor publici, va intra in analiza de proportionalitate a ingerintei, credem ca testul aplicat ar fi similar celui din cauzele privitoare la diminuarea pensiilor (toate exemplele de mai jos privesc cauze referitoare la pensii, dar credem ca ele ar fi  relevante si in situatia salariilor):

  1. Prima constatare este aceea ca o astfel de ingerinta nu este de tipul “privarii de proprietate” (a se vedea, spre exemplu, o hotararea recenta – Aizupurua Ortiz c. Spaniei, 2 februarie 2010, unde pierderea unei pensii complementare este analizata din perspectiva regulii generale privind dreptul la respectarea bunurilor). Curtea nu analizeaza situatia reducerii pensiilor sau salariilor ca si cum ingerinta ar fi o “privare de proprietate”. In consecinta, asa cum vom arata mai jos, lipsa despagubirii pentru ingerinta nu conduce, eo ipso, la incalcarea art. 1 al Protocolului nr. 1.
  2. Statul se bucura de o larga marja de apreciere pentru a determina oportunitatea si intensitatea politicilor sale in acest domeniu. Curtea constata ca nu este rolul sau de a verifica in ce masura existau solutii legislative mai adecvate pentru atingerea obiectivului de interes public urmarit, cu exceptia situatiilor in care aprecierea autoritatilor este vadit lipsita de orice temei. (Wieczorek c. Poloniei, hotarare din 8 decembrie 2009, par. 59 sau Mellacher c. Austriei, hotarare din 19 decembrie 1989, Series A nr. 169, par. 53).
  3. Avand in vedere ca nu este vorba de o privare de proprietate, testul de proportionalitate nu va consta in verificarea acordarii, de catre stat, a unei despagubiri adecvate, ci se va analiza in concret, in ce masura functionarul public a fost lipsit in totalitate de salariu (Kjartan Asmundsson c. Islandei, hotararea din 12 octombrie 2004, par. 39), functionarul si familia sa au fost lipsiti in totalitate de mijloace de subzistenta (Azinas c. Ciprului, par. 44) sau masura este discriminatorie (Kjartan Asmundsson c. Islandei, citata mai sus, par. 39).

Spre exemplu, in materie de pensie, Curtea accepta reduceri substantiale ale cuantumului pensiei si/sau ale altor beneficii de asigurari sociale fara a ajunge la concluzia incalcarii articolului 1 al Protocolului nr. 1: aprox. 43% (T. c. Suediei – reducere de la 8625 coroane la 4950 coroane  – neincalcare); aprox 38% (Jankovic c Croatia, 12 octombrie 2000); 5% (Lenz c. Germaniei); pierderea statutului de veteran cu avantajele ce decurgeau din acesta (10% din salariul mediu lunar; reduceri de 50% din pretul transportului, consumului de electricitate, caldura, gaz etc., 50% din pretul asigurarii pentru automobile – Domalewski c. Polonia, 15 iunie 1999); reducerea cu 66% a pensiei principale (reclamantul mai primea alte 2 pensii, si reducerea fusese necesara pentru ca suma celor 3 pensii sa nu depaseasca un plafon maximal stabilit de lege pentru pensile publice – Callejas c. Spaniei, 18 iunie 2002); reduceri intre 30 si 50% din cuantumul unei alocatii speciale pentru vaduve (Adriana C. Goudswaard-Van Der Lans c. Olandei, decizie de inadmisibilitate din 22 septembrie 2005).

Asadar, sub aspectul proportionalitatii, lipsa despagubirii pentru diminuarea salariului nu poate conduce eo ipso la incalcare. Trebuie avuta in vedere marja mare de apreciere pe care Curtea o lasa statelor in stabilirea propriilor politici in aceasta materie. Putem aprecia ca aceasta marja este si mai mare atunci cand necesitatea interventiei statului rezulta din consecintele pe care criza economica internationala le produce asupra deficitului bugetar.

Chiar si in aceste conditii s-ar putea ajunge, in anumite situatii la concluzia incalcarii Conventiei atunci cand, in circumstantele concrete ale unui caz dat salariatul va suporta o sarcina disproportionata si excesiva: spre exemplu, pe langa reducerea de 25% mai exista si alte pierderi de venituri, situatia financiara a familiei ar fi grav afectata, nemaiputand fi platite rate, intretinere, salariatul fiind astfel lisit de mijloace de subzistenta. Pe de alta parte, in analiza de proportionalitate trebuie tinut cont de caracterul temporar al masurii. Dar aceasta decizie trebuie luata de la caz la caz (fiind greu de argumentat pe terenul Conventiei constatari de neconformitate cu Conventia cu caracter general sau care vizeaza categorii intregi de salariati sau tipuri de sporuri etc.) si, avand in vedere marja mare de manevra recunoscuta statului de CEDO, am tinde sa spunem ca numai in circumstante cu adevarat exceptionale s-ar putea ajunge la incalcarea Conventiei.

In consecinta, constatarea anterioara a constitutionalitatii Legii 118/2010 nu impiedica judecatorul national sa verifice daca aplicarea legii in concret nu produce efecte contrare Conventiei. Aceasta verificare nu poate face abstractie de jurisprudenta CEDO in materie, care nu garanteaza dreptul de a continua sa primesti un salariu intr-un anumit cuantum. Totusi, nu este exclus ca sesizata cu o astfel de cauza, Curtea sa intre in analiza de proportionalitate, dupa modelul cauzelor privind diminuarea pensiilor, si sa verifice: caracterul discriminatoriu al masurii de reducere, gravitatea masurii (lipsirea totala de drept sau reducerea sa intr-o masura care sa-i afecteze substanta) si efectele particulare ale acestei masuri in cazul concret al reclamantului.

Roxana RIZOIU
Bianca TANDARESCU
Mihai SELEGEAN
Dragos BOGDAN

* * *

UPDATE, 6 ianuarie 2011: CEDO s-a pronuntat! Prin decizia din 6 decembrie 2011 pronuntata in cauzele conexate nr. 4232/11, Felicia Mihaies vs. Romania si, respectiv, nr. 44605/11, Adrian Gavril Sentes vs. Romania, Curtea EDO a respins ca inadmisibile cererile prin care cei doi reclamanti se plangeau de incalcarea articolului 1 din Protocolul nr. 1 prin masura reducerii cu 25% a salariilor in aplicarea legii 118/2010.

Facand trimitere la hotari anterioare (Vilho Eskelinen si altii vs. Finlanda, mutatis mutandis, Kjartan Ásmundsson vs. Islanda, Ketchko vs. Ukraina), Curtea a considerat ca era dificil pentru reclamanti sa sustina ca au un bun in sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 al CEDO.

In esenta, Curtea a considerat ca ingerinta respectiva era justificata – fiind prevazuta de lege (chiar presupunand ca reclamantii ar fi titularii unui bun) si urmarind un scop legitim (echilibrul bugetar al unui stat aflat in criza economica) – si proportionala, avand in vedere marja mare de apreciere a statului in domeniul politicilor economice si sociale precum si echilibrul realizat de stat prin masurile respective (Hasani vs. Croatia).

Juridice.ro



PLATINUM+
PLATINUM Signature       

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                                

VIDEO STANDARD
Aflaţi mai mult despre , , , , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici.
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.

Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!












Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
 Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

Lex Discipulo Laus

Au fost scrise până acum 13 de comentarii cu privire la articolul “Reducerile salariale si unele hotarari CEDO. Interpretari posibile. UPDATE: CEDO s-a pronuntat!”

  1. Amelia FARMATHY spune:

    Tocmai ce am citit posibile variante de admitere, savant de altfel, a recursurilor in privinta unor hotărâri ce nu sunt irevocabile. Ce nu prea înţeleg e faptul că semnează patru pentru un articol, cu trimiteri repetate la jurisprudenta C.E.D.O, articol care, prin dimensiune, ar fi putut fi , leger, realizarea doar a unuia dintre cei 4. E adevărat că, prin natura parcursului profesional, fiecare a avut prilejul de a aprofunda jurisprudenţa CEDO, dar acest adevăr indiscutabil îmi întăreşte convingerea că era suficient ca unul să-şi asume, prin semnătură, articolul.
    Semnând toţi patru, articolul poate fi interpretat ca un mesaj, ce se doreşte imparţial şi profund doctrinar, însă, în egală măsură, insistă elegant asupra uneia dintre variante, în condiţiile în care, cel puţin unul dintre semnatari, este judecător de scaun, care a cunoscut, asemenea majoritatii covarsitoare a colegilor magistrati, postura de reclamant pentru drepturile salariale rezultate din neplata sporurilor. E adevărat că nu judecă litigii de muncă sau contencios, dar acest lucru se poate schimba. Având în vedere că sunt cauze pe rol, aş fi văzut mai potrivită o abtinere, chiar şi de la comentarii doctrinare, din partea judecătorului de scaun. Restul e liber să-şi dea cu părerea. De gustibus……
    Oricum, retineti articolul, îl veti regasi, sub diferite forme, fără citate sau trimiteri, in hotararile ce vor urma. Doar vedeti cata atentie a atras intr-o singura zi.
    Le urez ,coautorilor, la cât mai multe(articole), dar nu neapărat cu atat de multi, căci în asemenea formaţii de cadril, mie îmi lasa impresia ca vor sa dea un plus de forta juridica articolelor, potrivit proverbului „unde-s doi, puterea creste”, unde-s patru ea nimiceste…..

    • anna spune:

      nici chiar asa 🙂
      s-ar putea reprosa ca nu mai lasam pe nimeni sa comenteze ceva „fierbinte” de teama ca judecatorii vor fi influentati, ca si cum multi dintre ei nu pot gandi cu mintea din dotare.

      eu cred ca juzii implicati in astfel de cauze („implicati” in sensul de instante competente in materia respectiva) si preocupati, au facut singuri „cercetari” in jurisprudenta CEDO si au propriile pareri.
      e posibil ca articolul sa fie sursa de inspiratie pentru unii, dar numai sub aspectul argumentelor unei solutii ce apartine judecatorului, iar nu autorilor de mai sus.

      daca spun asta nu inseamna ca nu mi-am pus si eu problema in aceeasi termeni, in esenta, ca si d/na Farmathy, si ca nu am sesizat accentul subtil pus de autori pe una dintre solutii, dar prefer sa dau credit judecatorilor.

  2. „unde-s doi, puterea creste, unde-s patru ea nimiceste…..”

    Unde-s patru, deja se pune de-un nou partid… sau măcar un clan, ceva, în justiţie.

  3. Moromete spune:

    Nu cred ca ati inteles exact sensul par. 94 din cauza Vilho Eskelinen c. Finlandei din 19 aprilie 2007.
    Nu poti trage o concluzie cu valoare de principiu in privinta drepturilor salariale, in sensul ca (,) “Conventia nu confera dreptul de a continua sa primesti un salariu intr-un anume cuantum (…)” dintr-un caz care se refera la sporurile de distanta acordate/neacordate unor politisti din Finlanda „stramutati”.
    1.Traducerea dumneavoastra:
    “Conventia nu confera dreptul de a continua sa primesti un salariu intr-un anume cuantum (…) O creanta poate fi considerata o valoare patrimoniala in sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 daca are o baza suficienta in drept intern, de exemplu daca este confirmata prin jurisprudenta bine stabilita a instantelor de judecata” (par. 94).”
    2.Textul original:
    „94. The Court notes that there is no right under the Convention to continue to be paid a salary of a particular amount (see, mutatis mutandis, Kjartan Ásmundsson v. Iceland, no. 60669/00, § 39, ECHR 2004-IX). It is not sufficient for the applicants to rely on the existence of a “genuine dispute” or an “arguable claim” (§§ 37-38). A claim may only be regarded as an “asset” for the purposes of Article 1 of Protocol No. 1 where it has a sufficient basis in national law, for example where there is settled case-law of the domestic courts confirming it (see Kopecky v. Slovakia [GC], judgment of 28 September 2004, Reports 2004-IX, p. 144, § 45-52). In the present case it follows from the implementing instruction (see paragraph 22 above) that the applicants did not have a legitimate expectation to receive an individual wage supplement following the incorporation since, as a consequence of the change in duty station to a municipality outside Sonkajärvi, the entitlement to the wage supplement ceased. Nor was there under the domestic law any right to be compensated for commuting costs.”

    3.Cred ca textul se refera la faptul ca in situatia din speta respectiva nu exista un drept care sa fie protejat in temeiul Conventiei si pentru care respectivii functionari sa fie platiti cu o suma speciala.
    De altfel, Curtea explica mai departe ca in cauza respectiva functionarii nu au avut in dreptul intern dreptul de a fi compensati pentru costurile de deplasare, aspect pe care nu l-ati mai „tradus”: „Nor was there under the domestic law any right to be compensated for commuting costs”.

    Deci, este total gresita concluzia cu valoare de printzipiu, rastalmacita de dvs: „Conventia nu confera dreptul de a continua sa primesti un salariu intr-un anume cuantum”.

    In ceea ce priveste privarea de proprietate prin reducerea salariilor, Trib. Valcea a punctat corect, pentru ca si dreptul salarial este tot o creanta … si ce poate sa-tzi dea o „incredere legitima” mai „legitima” decat legea?

  4. georgezidaru spune:

    Nicio regula ori principiu de drept nu interzice unui judecator in functie sa-si exprime parerea, doctrinar, asupra unei probleme de drept de actualitate, intrucat tinde sa se repete intr-un numar (mare) de cauze aflate in curs de judecata. Ceea ce legea statutului interzice este exprimarea unei opinii publice cu privire la o cauza concreta in curs („cutare e vinovat”, „a fost arestat pe nedrept/ce bine ca a fost arestat”, „casa aia trebuie restituita proprietarului/lasata chiriasilor” etc.), in acest caz incalcarea obligatiei de rezerva fiind prea evidenta pt. a o comenta.
    Dar ideea propusa mai sus este foarte periculoasa, pentru ca prin reprosul pe care il contine ne propune nici mai mult nici mai putin decat ca judecatorii sa taca din gura, experienta si cunostintele lor juridice fiind practic „imobilizate” pana la definitiva rezolvare a unei anumite probleme. Ori nu poate fi asa, inca din perioada comunista, cunoscuta prin restrictiile ei majore, se accepta fara probleme ca judecatorii sau procurorii sa-si exprime opinia doctrinara asupra unor chestiuni de drept controversate, tocmai pentru a aduce o contributie atat de necesara in orientarea practicii judiciare. Se admitea si se admite, sper, in continuare unanim ca judecatorul care a scris un articol de drept cu privire la o chestiune care apare si intr-o cauza pe care o judeca nu devine recuzabil, pentru ca el nu si-a exprimat parerea cu privire la solutia in cauza concreta pe care o judeca, solutie care depinde si de alte aspecte decat o anumita problema de drept cu caracter general.
    Pentru ca, pana la urma, normal ar fi ca o parte sa stie de la inceput foarte clar care va fi practica unei instante intr-o anumita chestiune, iar un anumit judecator, care bineinteles ar trebui sa fie consecvent cu propriile sale decizii anterioare, nu poate fi recuzat pentru ca a judecat anterior cauze trase la indigo, foarte frecvente mai ales in dreptul muncii, in ultimii ani. Corect? Atunci sa ducem rationamentul pana la capat si sa abandonam conceptia judecatorului impartial egal judecator mut, surd, orb si care habar nu are ce solutie va da (ori se preface ca habar nu are).
    Practica la noi este imprevizibila si deficitara nu doar datorita organizarii judiciare incoerente, dar si din cauza lipsei cunostintelor juridice, lipsei unei cristalizari doctrinare clare in majoritatea chestiunilor de actualitate, care da loc liber interpretarii si unor „grile juridice” din ce in ce mai „personale”.
    Articolul de mai sus este binevenit pentru ca indica pana la urma o jurisprudenta pertinenta a CEDO, care (poate alaturi de altele, nu sunt deloc expert in materie) trebuie avuta in vedere de instantele care verifica compatibilitatea dreptului national cu Conventia. Practic, instantele aplicand textul art. 20 alin.2 Const. au o functie cvasi-constitutionala, si este de inteles pentru toata lumea cat de rea este orice incertitudine juridica aici. Mai mult decat in orice alte chestiuni, jurisprudenta trebuie sa fie corecta, unitara si coerenta atunci cand face aplicarea directa a Conventiei, altfel, sub cuvant ca se aplica Conventia, se poate face loc aprecierii arbitrare, subiective a fiecarui judecator. Deci daca hotararea T. Valcea a fost publicata, si e foarte bine ca a fost publicata, este bine ca reactia „doctrinei” sa fie cat mai prompta, in timp real, pentru a oferi toate datele unei juste solutionari a acestor cauze.
    Si ca sa inchei aceasta interventie, cred ca nu se propune o anumita solutie, ci se evidentiaza foarte clar ca aplicarea criteriilor juridice relevante trebuie sa se faca de la caz la caz: „CEDO, in principiu, nu verifica compatibilitatea in abstract a unei legi cu Conventia, ci se pronunta cu privire la efectele pe care le poate avea aplicarea unei legi la o anumita situatie de fapt. Or, judecatorul roman trebuie sa determine daca, intr-un caz concret, aplicarea legii produce efecte contrare Conventiei. Acest lucru se poate face numai in functie de circumstantele concrete ale spetei, nu in general si in abstract. In concluzie, chiar daca CC s-a pronuntat deja cu privire la constitutionalitatea unei legi, acest lucru nu impiedica instanta de judecata sa ajunga la concluzia ca aplicarea acelei legi la o situatie determinata este de natura sa produca efecte contrare Conventiei.”
    „In consecinta, constatarea anterioara a constitutionalitatii Legii 118/2010 nu impiedica judecatorul national sa verifice daca aplicarea legii in concret nu produce efecte contrare Conventiei. Aceasta verificare nu poate face abstractie de jurisprudenta CEDO in materie, care nu garanteaza dreptul de a continua sa primesti un salariu intr-un anumit cuantum. Totusi, nu este exclus ca sesizata cu o astfel de cauza, Curtea sa intre in analiza de proportionalitate, dupa modelul cauzelor privind diminuarea pensiilor, si sa verifice: caracterul discriminatoriu al masurii de reducere, gravitatea masurii (lipsirea totala de drept sau reducerea sa intr-o masura care sa-i afecteze substanta) si efectele particulare ale acestei masuri in cazul concret al reclamantului.”
    In fine, urmatoarea parte a comentariului („care a cunoscut, asemenea majoritatii covarsitoare a colegilor magistrati, postura de reclamant pentru drepturile salariale rezultate din neplata sporurilor”) este total irelevanta. Sa intelegem ca un judecator se simte moralmente obligat sa admita toate actiunile bugetarilor, pentru ca s-a aflat el insusi in aceasta postura?! Unde ar fi mai fi ATUNCI impartialitatea instantei?!

  5. Amelia FARMATHY spune:

    Din câte am lecturat în comentariile ce v-au precedat, d-nule Zidaru, niciunul din cei trei, inclusiv subsemnata, nu a sugerat ca o asemenea conduită de admitere a oricărei actiuni formulata de bugetari, să fie abordată.
    Ceea ce mi-am „permis” să observ e faptul că, în mod ciudat, asemenea comentarii doctrinare apar, printr-o coincidenţă, la fel de doctrinară desigur, taman după ce s-au pronunţat instanţe de fond, dar încă nici una de control judiciar, după ştiinţa mea, nefiind exclus sa ma insel.
    Oare, această problema a taierii cu 25 % a salariilor personalului bugetar, nu este o tema fierbinte de prin vara?
    Oare, nu erau la fel de binevenite, ba chiar extrem de oportune, asemenea reflectii, inca de prin vara?
    Eu ma intreb, doar, de ce acum?
    Si de ce aici, pe acest site, si nu intr-o revista de specialitate, de dreptul muncii, spre exemplu, ca sa fim doctrinari, prin excelenta, pana la capat?
    Oare, nu pentru ca site-ul ofera posibilitatea unei mai mari publicitati?
    Si , iar ma intreb, de ce acum o asemenea publicitate?
    Cat despre reguli sau principii, eu nu am afirmat ca judecatorul semnatar ar fi incalcat vreuna, ci doar am expus, ca o simpla opinie personala, varianta retinerii. Asa cum spuneam…. de gustibus.
    Comentariul meu, pe care l-ati gasit „irelevant”(ghilimelele sunt folosite exculsiv pentru sublinierea cu acuratete a termenului ce va apartine) tintea o alta interpretare, si anume faptul ca , trecand si dincolo, in „tabara” reclamantilor, judecatorul semnatar al articolului, ar fi avut posibilitatea, chiar si in lipsa prezentarii directe in fata instantei, sa „guste” asemena opinii, in timp ce cauza sa era in plina judecata, comentarii emise nu de oricine, ci de catre un judecator. Dacă vi se pare fair, ca sa citez un clasic in viata: case closed!

  6. „Si de ce aici, pe acest site, si nu intr-o revista de specialitate, de dreptul muncii, spre exemplu, ca sa fim doctrinari, prin excelenta, pana la capat?”

    Opinez că remarca reprodusă mai sus este maliţioasă sau izvorâtă din ignoranţă. După umila mea opinie juridice.ro este o revistă electronică de specialitate foarte serioasă şi respectabilă, cu un consiliu ştiinţific foarte respectabil… etc.

    Cum adică să publice într-o revistă pe hârtie?
    Dar juridice.ro ce e?

    Blog de bârfe?

  7. Moromete spune:

    Revin, cu scuzele de rigoare pentru intarziere.
    Dupa ce am aratat ca primul paragraf din comentariul distinsilor autori nu are relevanta in problema reducerilor salariale, continui sa arat ca aceeasi soarta are si cel de-al doilea paragraf:
    „2. Statul se bucura de o larga marja de apreciere pentru a determina oportunitatea si intensitatea politicilor sale in acest domeniu. Curtea constata ca nu este rolul sau de a verifica in ce masura existau solutii legislative mai adecvate pentru atingerea obiectivului de interes public urmarit, cu exceptia situatiilor in care aprecierea autoritatilor este vadit lipsita de orice temei. (Wieczorek c. Poloniei, hotarare din 8 decembrie 2009, par. 59 sau Mellacher c. Austriei, hotarare din 19 decembrie 1989, Series A nr. 169, par. 53).”

    M-am uitat pe speta Wieczorek c. Poloniei, in care am observat ca este vorba de o persoana care primea pensie pentru invaliditate, iar la un moment dat cauza acordarii acestei pensii a incetat.
    Nu inteleg ce rol are paragraful cu comentariul cu pricina in a argumenta ca statul poate sa intervina in dreptul salarial (ma rog, are marja de apreciere …). Vreti sa spuneti ca daca statul poate sa verifice ca cineva nu mai este indreptatit la a primi un ajutor de invaliditate pentru ca i s-ar fi ameliorat starea de sanatate, atunci tot statul va putea sa taie salariile celor care lucreaza in sectorul bugetar?
    In primul rand confundati salariul cu pensia de invaliditate. Pe langa ca este o ofensa adusa celor care lucreaza in domeniul public (nu le spun bugetari, arat in continuare si de ce), teza dumneavoastra nu are nicio relevanta in ceea ce priveste salariul privit ca un bun.
    Salariul nu este un ajutor social, ci acesta se acorda in baza unei contraprestatii (munca sau simplul fapt ca o fiinta umana este pusa la dispozitia statului, cand ar putea sa faca altceva).
    As mai adauga ca cei care lucreaza in sectorul bugetar sunt numiti pe nedrept „bugetari”, adica bunuri ale statului, cu care acesta poate sa faca ce doreste cu ei. De ce in contractele de achizitii publice nu se taie 25% din plata? Sau cei care presteaza in baza acestor contracte nu pot fi atinsi in dreptul lor de proprietate, pe cand „bugetarii” care presteaza si ei aceeasi munca de dinainte de reducere pot fi atinsi, pentru ca de …, sunt bugetari si nu particulari? Gresit, si „bugetarii” tot persoane private sunt ca si cei care lucreaza in baza unor contracte de achizitii.
    Deci, stimati antevorbitori, nu va mai lasati sedusi de rastalmacirile aduse pe acest site cu maiestrie de distinsii autori.
    Sper sa am timp sa revin cu comentarii si la ultimul paragraf, desi m-as bucura sa vad puncte de vedere la obiect si din partea antevorbitorilor ori a celor care si-au facut putin timp sa citeasca spetele respective.
    Respecte.

  8. area51rmc spune:

    Parerea mea este ca, in acest moment, deciziile CEDO se fundamenteaza pe ideile multiculturalismului contemporan.
    In cel mai evident mod, aceste decizii sunt date intr-o asemenea maniera incat notiuni precum „rezonabil”, „larga marja de apreciere a statelor” etc. sa poate rezona, adica sa poata fi acceptate de oricare din statele care au aderat la conventie.

    O hotarare ce constituie precedent judiciar data intr-o cauza contra Romaniei, Rusiei, Bulgariei etc. e perfect de luat in seama intr-o cauza contra Elvetiei, Germaniei, Marii Britanii etc.

    Cand insa societatile moderne vor trece peste etapa multiculturalismului este posibil ca aceasta „instanta” cu un profund caracter politic, a carei existenta fizica depinde de decizia politica a fiecari tari dornice sa adere sau sa denunte conventia, probabil ca tot ceea ce va constitui azi sau in etapa temporala urmatoare „jurisprudenta CEDO”, „principiile” se vor revizui.

    In opinia mea, tot ce tine de pozitivitate este revizuibil… ca doar e facut de mana omului.

    Dreptul natural insa a dainuit si va dainui in aceeasi parametri indiferent de parametrii in care functioneaza sau vor functiona in viitor civilizatiile umane.

    Desigur ca, intr-o perioada determinata, exista tentatia de evidentia anumite principii, de parca ar fi o creatie proprie… Asta nu e chiar atat de rau, ca doar sta in firea fiintei umane sa se afirme. Rau este sa le etalezi ca si cum ar fi imuabile.

  9. Florin RADU spune:

    o spun cu toata raspunderea: eu m-am lamurit si de cedo.
    dincolo de oportunitatea discutabila a unei astfel de instante transnationale, cine are ochi sa vada, a vazut deja ca cedo nu e cu nimic mai buna sau mai rea decat o instanta obisnuita, din oricare tara a europei si care emite mai mult decizii proaste decat bune.
    exemplul de mai sus este edificator in acest sens.
    sa fi ajuns coruptia si interesele macro-economice si la nivelul cedo ?!
    nu pot sa cred …

  10. Lidia BARAC spune:

    Pline de talc vorbele d-nei judecator Farmathy !
    1.o lege declarata constitutionala ,din perspectiva normelor care vizeaza in mod expres dr si libertatile fundam ale omului,prevazute in Constitutia unei tari,-obiect,deopotriva, al CEDO-nu poate fi eliminata de la aplicare ,sub pretextul ca incalca CEDO,ori de cate ori judecatorul constitutional a savarsit inclusiv controlul de conventionalitate al ace lei lg!
    Se opune principiul suprematiei Constitutiei,intr-un stat de drept! Un alt rationament e de natura sa legitimeze dr judec nat de a se substitui judec constitutional ,inlaturand considerentele de conventionalitate cuprinse intr-o dec a CC cu considerente propii,insa contrare celor retinute de judec constitutional !
    Lg nu atribuie astfel de competente judecatorului ordinar,din motive lesne de inteles! Judec nat de drept comun nu poate casa o dec a CC,substituindu-i considerentele! S-ar ajunge la un haos in planul dreptului,caci un s-a invent at inca o instanta,care sa legitimeze un anume rationament,dintre Mai multe posibile in astfel de cazuri! Este si motivul pt care Dreptul functioneaza intr-o piramida a normelor!
    2 aplicarea directa a Conventiei in dr intern se justifica doar daca sunt indeplinite cerintei normei constitutionale,care prevede acest tip de aplicare,vizand expres PRORITATEA normelor conventionale!
    Prioritatea nu se confunda cu exclusivitatea,iar alegerea normelor conventionale de catre judec ordinar trebuie motivata,cu argumente solide in drept!
    Domeniul de apl al CEDO e mult Mai restrans si minimal fata de domeniul de reglem al dr si libert fundamentale prev in Const unei tari si legile sale!
    Nu toate dr si libert omului intra in compet de jurisdiction a inst europene!
    Drepturile sociale,ca regula,nu fac obiectul de analiza al Curtii europene!
    Autorii articolului tradeaza confuzii majore in aceasta materie! E delicat de inteles rap dintre principiile de drept si simplele reg de drept!
    curtea eu fixeaza doar principii in materia dr sociale,tocmai fiindca acestea nu fac domeniul sau de competenta ,in mod obisnuit! Aceste principii trebuie aplicate! Nu pot fi discutate si reinterpretate!
    Se ignora ca ,in cazul de speta comentat, Curtea Eu a respins,CA INADMISIBILA cer in cauza !!!
    3 cat priveste proportionalitatea masurii,se face o confuzie majora intre intelesul acestei sintagme in acceptiunea CEDO/CConstitutionala si acceptiunea
    Sintagmei in limbajul vulgar! Evident,autorii in cauza s-au inspirat din recenta dec a ICCJ de RIL ,care Pune in relief aceasi confuzie !
    In aprecierea proportionalitatii,CEDO urmareste un criteriu UNIC, dar,deopotriva, GENERAL,si anume,rap dintre interesul general si cel personal ,acesta din urma vizand genul/categoria subiectilor/destinatarilor legii,iar nu persoana X/Popescu!
    Cand judec nat ordinar identifica in speta sa ca apl lg de catre autorit adm a condus la eliminarea,de ex,a salariului reclam in cauza,argumentul juridic e legat de apl gresita a lg ,si va sanctiona acest comportam! Analiza intra in sfera sa de compet obisnuita! Disproportiile astfel constatate nu au leg cu proportionalitatea lg ,in sensul CEDo,ci cu semnificatia comuna-din limbajul uzual a termenului !
    4 o pozitie doctrinara,insuficient elaborata,desi asupra ei s-au aplecat 4oameni,conduce la comentarii,de tipul celor de Mai sus!
    Mai urmeaza sa-I felicitam pe judec de la Valcea,care au inovat jurisprudential,contribuind la cresterea vol de dos al instantelor,cu astfel de litigii,si sa aplicam lg in viitor cum ne taie capul,caci nici Curtea Eu nu stie sa
    judece,Asa cum sustine comentatorul de Mai sus! Doar judec ordinar o poate face si cum suntem vreo 4000 ,sa vezi ce jurisp unitara vow avea!

    • area51rmc spune:

      Chestiunea legata de piramidalitatea unui sistem de norme este o fictiune a mintii umane.
      A invoca aceasta chestiune pentru a „taxa” o opinie insemneaza un fel de „lupta de clasa”… si nu-mi fac iluzia ca nu se stie cine o ducea.

      Orice putere (politica) de pe planeta asta are nevoie de un instrument pentru a-si impune dezideratele – legea. Adica crearea unui sistem de reguli care sa fie general obligatorii.

      Viata a demonstrat ca acest sistem de reguli are ca fundament specularea naivitatii „masselor”, cum ziceau Marx si Lenin, care in numele „democratiei” (a se citi dreptul la vot), sunt dispuse sa accepte orice nerozie.

      Apoi, daca in constitutii se inscrie regula potrivit careia parlamentul are atributia de a legifera, iar controlul constitutionalitatii legilor il dai in mainile unui instrument politic eficace de certificare pe banda rulanta (CCR), atunci vointa „masselor” este desavarsita…

      Asa cum spuneam si mai sus, vremurile ce vor veni probabil vor certifica sau nu daca principiile de drept actuale vor mai fiinta sau nu.

      Cred ca acei indivizi sociali care si-au facut titluri de glorie din a invoca cu tarie imuabilitatea unor reguli existente in prezent vor trai o drama sa constate ca ceea ce sustineau era o simpla „frectie la picior de lemn”, pentru ca n-au avut niciodata sentimentul ca umanitatea evolueaza, inclusiv in privinta regulilor dupa care supravietuieste.

      In alte cuvinte, chestia asta cu sistemul piramidal al regulilor sociale a caror nerespectare duce la haos este un argument fara niciun fel de sens, cata vreme pana in prezent nimeni n-a demonstrat cum de-a ajuns umanitatea primordiala sa supravietuiasca fara reguli pana in momentul in care aceasta le-a creat.

  11. Florin RADU spune:

    una din cele mai mari erori de natura juridica este sa consideri ca o lege constata expres ca fiind constitutionala este mai puternica decat o lege neconstatata ca atare.
    cat priveste ideea de mai sus, cum ca este inadmisibila aplicarea conventiei cu prioritate fata de o lege constatata ca fiind constitutionala, ce sa spun, tradeaza o gandire mult prea stricta, care dauneaza oricarui jurist.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.