Secţiuni » Jurisprudenţă » CEDO
Jurisprudenţă CEDO (Curtea Europeană a Drepturilor Omului)
CărţiProfesionişti
13 comentarii

Reducerile salariale si unele hotarari CEDO. Interpretari posibile. UPDATE: CEDO s-a pronuntat!
06.01.2012 | JURIDICE.ro, Bianca TANDARESCU, Roxana RIZOIU, Mihai SELEGEAN, Dragos BOGDAN

Drept Timisoara
Secţiuni: CEDO, RNSJ | Toate secţiunile

Cuvinte cheie: , , , , , , ,
JURIDICE - In Law We Trust

Reducerea cu 25% a salariilor in sectorul bugetar, realizata prin Legea nr. 118/2010 a dat nastere unor controverse pe terenul dreptului de proprietate, astfel cum este el garantat de Conventia Europeana a Drepturilor Omului (Conventia). Au aparut opinii potrivit carora, de plano, dreptul de proprietate ar include dreptul de a primi de la stat un salariu in cuantumul stabilit de actele normative anterioare Legii nr. 118/2010.

In continuare, vom discuta despre posibilitatea judecătorului national de a aplica Conventia in mod direct, chiar in situatiile in care Curtea Constitutionala (CC) s-a pronuntat deja si a constatat constitutionalitatea unei modificari legislative (I). De asemenea, vom expune jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului (CEDO) in privinta dreptului statutului de a diminua, prin lege, salariile functionarilor publici (II). In final, vom face cateva consideratii cu privire la analiza de proportionalitate a unei asemenea masuri (III).

I. Aplicarea directa a Conventiei in drept intern, dupa o hotarare a Curtii Constitutionale

Evenimentele din ultimele zile pun cu acuitate problema de a sti daca un judecator se poate pronunta cu privire la respectarea Conventiei ca efect al aplicarii unei legi in cazul concret cu care este sesizat, dupa ce CC a declarat deja ca legea este constitutionala. In practica, asemenea probleme se pot ivi, spre exemplu, atunci cand standardul fixat de CC este mai mic decat cel fixat de CEDO (arestarea de catre procuror, recursul in anulare, ascultarile telefonice, pentru a mentiona numai cateva cazuri mai cunoscute) astfel incat, desi legea este declarata constitutionala, ea poate totusi, in circumstante particulare, sa incalce Conventia.

Exista o diferenta fundamentala intre abordarea Curtii Constitutionale si cea a Curtii Europene. Daca CC, conform propriei jurisprudente, verifica doar conformitatea legii cu Constitutia, nepronuntandu-se asupra interpretarii sau aplicarii concrete a legii, CEDO, in principiu, nu verifica compatibilitatea in abstract a unei legi cu Conventia, ci se pronunta cu privire la efectele pe care le poate avea aplicarea unei legi la o anumita situatie de fapt. Or, judecatorul roman trebuie sa determine daca, intr-un caz concret, aplicarea legii produce efecte contrare Conventiei. Acest lucru se poate face numai in functie de circumstantele concrete ale spetei, nu in general si in abstract. In concluzie, chiar daca CC s-a pronuntat deja cu privire la constitutionalitatea unei legi, acest lucru nu impiedica instanta de judecata sa ajunga la concluzia ca aplicarea acelei legi la o situatie determinata este de natura sa produca efecte contrare Conventiei. Aceasta constatare cu valoare de principiu isi dovedeste relevanta in situatia in speta, dupa cum vom arata la punctul (III).

II. Jurisprudenta Curtii in privinta dreptului statutului de a diminua, prin lege, salariile functionarilor publici

Consideram ca hotararea in cauza Muresanu c. Romaniei din 15 iunie 2010 nu reprezinta un precedent in situatia actuala, dat fiind cadrul juridic fundamental diferit: reclamantul obtinuse, in instanta, o hotare prin care autoritatile erau obligate la plata unui anumit salariu. “Bunul’, in sensul Conventiei era creanta de natura salariala stabilita printr-o hotarare judecatoreasca executorie (paragraful 26 din hotarare). In acest context, este de subliniat ca jurisprudenta impotriva Romaniei (Aurelia Popa c. României, hotarârea din 26 ianuarie 2010) priveste numai ipoteza neexecutarii unor hotarari judecatoresti si nu vizeaza situatia diminuarii, prin lege, a cuantumului salariului functionarilor publici. Daca in cazurile privind neexecutari ale unor creante salariale exista un temei clar stabilit al obligatiei de plata – hotararea judecatoreasca – in schimb, in cazul reducerii printr-o lege, pentru viitor, a salariilor, temeiul existentei “bunului” este mult mai putin clar.

In aceasta privinta, CEDO face o distinctie esentiala intre dreptul de a continua sa primesti in viitor un salariu intr-un anumit cuantum si dreptul de a primi efectiv salariul castigat pentru o perioada in care munca a fost prestata (Lelas c. Croatiei din 20 mai 2010, par. 58).

Tocmai de aceea, in cele mai cunoscute cauze ale CEDO privind salariile, sunt stabilite urmatoarele principii:

  1. Hotararea Marii Camere in cauza Vilho Eskelinen c. Finlandei din 19 aprilie 2007: “Conventia nu confera dreptul de a continua sa primesti un salariu intr-un anume cuantum (…) O creanta poate fi considerata o valoare patrimoniala in sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 daca are o baza suficienta in drept intern, de exemplu daca este confirmata prin jurisprudenta bine stabilita a instantelor de judecata” (par. 94).
  2. Hotararea Kechko c. Ucrainei din 8 noiembrie 2005: “(…) este la latitudinea statului sa determine ce sume vor fi platite angajatilor sai din bugetul de stat. Statul poate introduce, suspenda sau anula plata unor asemenea sporuri, facand modificarile legislative necesare. Totusi, daca printr-o dispozitie legala in vigoare se stabileste plata unor sporuri si conditiile pentru aceasta au fost indeplinite, autoritatile nu pot, in mod  deliberat, sa amane plata lor, atata vreme cat dispozitiile legale sunt in vigoare.” (par. 23).

III.  Consideratii cu privire la analiza de proportionalitate

In masura in care CEDO, sesizata fiind cu o cerere in care se invoca incalcarea dreptului de proprietate ca urmare a diminuarii, prin lege, cu 25% a cuantumului salariului functionarilor publici, va intra in analiza de proportionalitate a ingerintei, credem ca testul aplicat ar fi similar celui din cauzele privitoare la diminuarea pensiilor (toate exemplele de mai jos privesc cauze referitoare la pensii, dar credem ca ele ar fi  relevante si in situatia salariilor):

  1. Prima constatare este aceea ca o astfel de ingerinta nu este de tipul “privarii de proprietate” (a se vedea, spre exemplu, o hotararea recenta – Aizupurua Ortiz c. Spaniei, 2 februarie 2010, unde pierderea unei pensii complementare este analizata din perspectiva regulii generale privind dreptul la respectarea bunurilor). Curtea nu analizeaza situatia reducerii pensiilor sau salariilor ca si cum ingerinta ar fi o “privare de proprietate”. In consecinta, asa cum vom arata mai jos, lipsa despagubirii pentru ingerinta nu conduce, eo ipso, la incalcarea art. 1 al Protocolului nr. 1.
  2. Statul se bucura de o larga marja de apreciere pentru a determina oportunitatea si intensitatea politicilor sale in acest domeniu. Curtea constata ca nu este rolul sau de a verifica in ce masura existau solutii legislative mai adecvate pentru atingerea obiectivului de interes public urmarit, cu exceptia situatiilor in care aprecierea autoritatilor este vadit lipsita de orice temei. (Wieczorek c. Poloniei, hotarare din 8 decembrie 2009, par. 59 sau Mellacher c. Austriei, hotarare din 19 decembrie 1989, Series A nr. 169, par. 53).
  3. Avand in vedere ca nu este vorba de o privare de proprietate, testul de proportionalitate nu va consta in verificarea acordarii, de catre stat, a unei despagubiri adecvate, ci se va analiza in concret, in ce masura functionarul public a fost lipsit in totalitate de salariu (Kjartan Asmundsson c. Islandei, hotararea din 12 octombrie 2004, par. 39), functionarul si familia sa au fost lipsiti in totalitate de mijloace de subzistenta (Azinas c. Ciprului, par. 44) sau masura este discriminatorie (Kjartan Asmundsson c. Islandei, citata mai sus, par. 39).

Spre exemplu, in materie de pensie, Curtea accepta reduceri substantiale ale cuantumului pensiei si/sau ale altor beneficii de asigurari sociale fara a ajunge la concluzia incalcarii articolului 1 al Protocolului nr. 1: aprox. 43% (T. c. Suediei – reducere de la 8625 coroane la 4950 coroane  – neincalcare); aprox 38% (Jankovic c Croatia, 12 octombrie 2000); 5% (Lenz c. Germaniei); pierderea statutului de veteran cu avantajele ce decurgeau din acesta (10% din salariul mediu lunar; reduceri de 50% din pretul transportului, consumului de electricitate, caldura, gaz etc., 50% din pretul asigurarii pentru automobile – Domalewski c. Polonia, 15 iunie 1999); reducerea cu 66% a pensiei principale (reclamantul mai primea alte 2 pensii, si reducerea fusese necesara pentru ca suma celor 3 pensii sa nu depaseasca un plafon maximal stabilit de lege pentru pensile publice – Callejas c. Spaniei, 18 iunie 2002); reduceri intre 30 si 50% din cuantumul unei alocatii speciale pentru vaduve (Adriana C. Goudswaard-Van Der Lans c. Olandei, decizie de inadmisibilitate din 22 septembrie 2005).

Asadar, sub aspectul proportionalitatii, lipsa despagubirii pentru diminuarea salariului nu poate conduce eo ipso la incalcare. Trebuie avuta in vedere marja mare de apreciere pe care Curtea o lasa statelor in stabilirea propriilor politici in aceasta materie. Putem aprecia ca aceasta marja este si mai mare atunci cand necesitatea interventiei statului rezulta din consecintele pe care criza economica internationala le produce asupra deficitului bugetar.

Chiar si in aceste conditii s-ar putea ajunge, in anumite situatii la concluzia incalcarii Conventiei atunci cand, in circumstantele concrete ale unui caz dat salariatul va suporta o sarcina disproportionata si excesiva: spre exemplu, pe langa reducerea de 25% mai exista si alte pierderi de venituri, situatia financiara a familiei ar fi grav afectata, nemaiputand fi platite rate, intretinere, salariatul fiind astfel lisit de mijloace de subzistenta. Pe de alta parte, in analiza de proportionalitate trebuie tinut cont de caracterul temporar al masurii. Dar aceasta decizie trebuie luata de la caz la caz (fiind greu de argumentat pe terenul Conventiei constatari de neconformitate cu Conventia cu caracter general sau care vizeaza categorii intregi de salariati sau tipuri de sporuri etc.) si, avand in vedere marja mare de manevra recunoscuta statului de CEDO, am tinde sa spunem ca numai in circumstante cu adevarat exceptionale s-ar putea ajunge la incalcarea Conventiei.

In consecinta, constatarea anterioara a constitutionalitatii Legii 118/2010 nu impiedica judecatorul national sa verifice daca aplicarea legii in concret nu produce efecte contrare Conventiei. Aceasta verificare nu poate face abstractie de jurisprudenta CEDO in materie, care nu garanteaza dreptul de a continua sa primesti un salariu intr-un anumit cuantum. Totusi, nu este exclus ca sesizata cu o astfel de cauza, Curtea sa intre in analiza de proportionalitate, dupa modelul cauzelor privind diminuarea pensiilor, si sa verifice: caracterul discriminatoriu al masurii de reducere, gravitatea masurii (lipsirea totala de drept sau reducerea sa intr-o masura care sa-i afecteze substanta) si efectele particulare ale acestei masuri in cazul concret al reclamantului.

Roxana RIZOIU
Bianca TANDARESCU
Mihai SELEGEAN
Dragos BOGDAN

* * *

UPDATE, 6 ianuarie 2011: CEDO s-a pronuntat! Prin decizia din 6 decembrie 2011 pronuntata in cauzele conexate nr. 4232/11, Felicia Mihaies vs. Romania si, respectiv, nr. 44605/11, Adrian Gavril Sentes vs. Romania, Curtea EDO a respins ca inadmisibile cererile prin care cei doi reclamanti se plangeau de incalcarea articolului 1 din Protocolul nr. 1 prin masura reducerii cu 25% a salariilor in aplicarea legii 118/2010.

Facand trimitere la hotari anterioare (Vilho Eskelinen si altii vs. Finlanda, mutatis mutandis, Kjartan Ásmundsson vs. Islanda, Ketchko vs. Ukraina), Curtea a considerat ca era dificil pentru reclamanti sa sustina ca au un bun in sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 al CEDO.

In esenta, Curtea a considerat ca ingerinta respectiva era justificata – fiind prevazuta de lege (chiar presupunand ca reclamantii ar fi titularii unui bun) si urmarind un scop legitim (echilibrul bugetar al unui stat aflat in criza economica) – si proportionala, avand in vedere marja mare de apreciere a statului in domeniul politicilor economice si sociale precum si echilibrul realizat de stat prin masurile respective (Hasani vs. Croatia).

Juridice.ro

 
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus
Gratuit pentru studenţi
Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează SmartBill
VIDEO
Codul muncii









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

13 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.