Secţiuni » Articole
Articole autoriRNSJESSENTIALSStudiiOpiniiInterviuriPovestim cărţi
Opinii
PLATINUM+ PLATINUM Signature     

PLATINUM ACADEMIC
GOLD                       

VIDEO STANDARD
BASIC





Cateva consideratii de natura constitutionala legate de procedura recuperarii creantelor comerciale
07.12.2010 | JURIDICE.ro, Constantin STANCU

JURIDICE - In Law We Trust

Problema recuperarii creantelor comerciale este una importanta pentru mediul de afaceri, dar si pentru stat, pentru ca operatori economici puternici pot da stabilitate bunei functionari a institutiilor, iar actorii din sfera comerciala pot sa-si achite obligatiile ce le revin fata de bugetul de stat, bugetele speciale si fata de bugetul comunitatilor locale, cat si alte obligatii.

Pentru rezolvarea rapida a problemelor creditorilor Ordonanta de urgenta nr. 119 din 24 octombrie 2007 privind masurile pentru combaterea intarzierii executarii obligatiilor de plata rezultate din contracte comerciale, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I-a, nr. 738 din 31 octombrie 2007, pune la indemana operatorilor economici mijloacele procedurale pentru recuperarea creantelor. Ordonanta a fost aprobata prin Legea nr. 118 din 27 mai 2008, lege publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I-a, nr. 410 din 02 iunie 2008.

Curtea Constitutionala, la randul ei, s-a pronuntat asupra actului in repetate randuri, de retinut cateva din  deciziile facute public [1].

Din analiza acestor decizii rezulta urmatoarele aspecte importante pentru partile din litigiu, dar si pentru jucatorului care se pronunta asupra cererii creditorului.

a) Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 119/2007 nu cuprinde dispozitii contrare accesului liber la justitie si dreptului partilor la un proces echitabil. Actul normativ instituie toate garantiile procedurale atat pentru creditor, cat si pentru debitor.

b) Ordonanta prevede necesitatea solutionarii cu operativitate a litigiilor comerciale, situatie importanta in aceasta perioada de criza din economie. Intreaga procedura referitoare la cererea privind creanta de plata sa nu poata depasi 90 de zile de la data introducerii cererii creditorului, in general. De asemenea ordonanta de plata irevocabila pronuntata de instanta competenta constituie titlu executoriu si nu incalca drepturile debitorului. Acesta din urma are posibilitatea sa isi formuleze apararile si sa administreze orice proba prin parcurgerea fazelor de judecata reglementate de actul normativ, precum si prin posibilitatea formularii contestatiei la executare, potrivit dreptului comun.

c) Pentru solutionarea cererii, judecatorul dispune citarea partilor, potrivit dispozitiilor Codului de procedura civila referitoare la pricinile urgente, pentru explicatii si lamuriri, precum si pentru a starui in efectuarea platii sumei datorate de debitor ori pentru a se ajunge la o intelegere a partilor asupra modalitatilor de plata, aspecte importante ale procedurii speciale.

d) Prevederea din lege este chiar in sensul aplicarii rolului activ al judecatorului, care, la solutionarea pricinilor in prima instanta, are chiar obligatia de a incerca impacarea partilor.

e) De retinut ca judecatorul citeaza partile pentru explicatii si lamuriri si staruie in efectuarea platii sumei datorate iar aceasta nu inseamna ca acesta se antepronunta, intrucat hotararea se va da numai dupa ce judecatorul va analiza toate probele aflate la dosar, inclusiv cele propuse de debitor, deci si acesta din urma poate sa aduca in fata instantei probele, sustinerile in apararea sa. Conform art. 10 din OUG nr. 119/2007, ordonanta de plata se va emite numai in urma verificarii cererii pe baza urmatoarelor:

– a inscrisurilor depuse;

– a declaratiilor partilor;

– precum si a celorlalte probe administrate.

f) Numai dupa ce a verificat cele de mai sus judecatorul constatand ca cererea creditorului este intemeiata sau nu.

g) De retinut urmatoarele aspecte legale: art. 6 din ordonanta de urgenta dispune cu privire la cuprinsul cererii privind creanta de plata a pretului, precum si cu privire la inscrisurile doveditoare ale creantei; art. 7 dispune in legatura cu citarea partilor, chiar prin publicitate, pentru explicatii si lamuriri, precum si pentru a starui in efectuarea platii ori pentru a se ajunge la o intelegere intre parti asupra modalitatilor de plata.

h) Conform ordonantei se prevede obligatia debitorului de a depune intampinare, pana cel mai tarziu in ziua fixata pentru infatisare, „sub sanctiunea decaderii din dreptul de a mai propune probe si de a invoca exceptii, in afara celor de ordine publica”, precum si ca, „in cazul nedepunerii intampinarii, instanta poate considera aceasta ca o recunoastere a pretentiilor creditorului”. Rezulta pe cale de consecinta ca sanctiunea decaderii prevazuta de text nu numai ca nu inlatura dreptul debitorului la aparare, ci este o sanctiune care survine in cadrul unei proceduri de urgenta cum este cea reglementata de OUG nr. 119/2007. De subliniat ca debitorul este citat pentru a depune intampinare, pentru a da explicatii si lamuriri, adica a formula aparari.

i) In continuare, articolele 9, 13 si 14 din ordonanta de urgenta stabilesc, sub sanctiunea decaderii, regulile procedurale privind contestarea de catre debitor a cererii de creanta, fara ca prin aceasta sa contravina prevederilor constitutionale sau procedurii comerciale uzuale in vigoare.

j) Despre caile de atac se poate retine urmatoarele:

–  Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 119/2007 a fost adoptata pentru a stabili masuri pentru combaterea intarzierii executarii obligatiilor de plata asumate prin contracte comerciale si pentru reglementarea unei proceduri simplificate de solutionare a actiunilor in justitie avand ca obiect asemenea obligatii. Rezulta ca, in final, incheierea de respingere a cererii creditorului este irevocabila, iar legiuitorul a apreciat ca este oportuna exceptarea acestei incheieri de la caile de atac, fara ca prin aceasta sa fie incalcate prevederile constitutionale, iar norma juridica nu contravine nici liberului acces la justitie, nici dreptului partilor la folosirea cailor de atac.

–  Conform art. 126 din Constitutie, competenta instantelor de judecata si procedura in fata acestora se stabilesc prin lege. Legiuitorul poate reglementa, fara a incalca Constitutia, regimul juridic al cailor de atac si gradele de jurisdictie pe care le considera necesare pentru buna administrare a justitiei, solutie viabila in procedurile comerciale si conform cu practica europeana in materie. De altfel, in cazul respingerii cererii, creditorul „poate introduce cerere de chemare in judecata potrivit dreptului comun”, drepturile sale nu sunt afectate.

k) Fata de cele de mai sus, pe scurt, rezulta ca judecatorul, analizand cererea creditorului, trebuie sa tina seama de a inscrisurilor depuse, declaratiile si explicatiile partilor, precum si a celorlalte probe administrate, iar intampinarea debitorului are o mare importanta, cu aceasta ocazie el poate sa isi faca apararile pe care le considera necesare, daca are argumente juridice. Deci judecatorul este legat de actele din dosarul cauzei, iar incheierea sa este rodul aplicarii acestei proceduri conform legii si conform celor puse la dispozitie de parti, procedura fiind mult mai riguroasa si mai serioasa decat pare la prima vedere. Exista o retinere a unor judecatori, poate, motivata de faptul ca taxa de timbru este una fixa si limitata, ori in acest caz nu ar prea fi multe de analizat in dosar, dar procedura speciala deroga de la procedura ordonantei presedintiale si inseamna mult mai mult pentru partile din proces, dar si pentru starea economiei la zi, cat si pentru prestigiul justitiei in general. Pe viitor ar fi de analizat valoarea taxei de timbru care s-ar putea majora in anumite limite, dar obligatiile judecatorului si ale partilor raman si sunt viabile raportat la practica europeana in materie din care, de altfel, s-a inspirat si adaptat legiuitorul roman cand a emis actul normativ care face obiectul analizei prezente. In comercial creanta este certa, lichida si exigibila conform normelor comerciale, care deroga de la principiile normelor civile.

l) Creanta este certa daca rezulta din facturi fiscale acceptate la plata de debitor, nerefuzate si, in final, neachitate; este lichida daca prin facturi cuantumul sumelor datorate a fost determinat si exigibila daca termenul pentru efectuarea platii,asa cum a fost stabilit in contract, a fost depasit, ori daca au trecut mai mult de treizeci de zile de la data emiterii facturii si primirea marfii insotite de factura. De retinut si faptul ca din momentul platii taxei pe valoarea adaugata la bugetul de stat, in contul corespunzator si deducerea acesteia de catre debitor, se atesta trecerea proprietatii marfii la acesta din urma, sau executarea serviciilor. In cazul explicatiilor si lamuririlor date de parti, in mod just judecatorul poate avea acces si la acest aspect, deloc neglijabil si chiar este dator sa solicite partilor explicatii legate acest aspect legal.

m) De retinut, de asemenea, ca debitorul este de drept in intarziere:

– in cazurile anume determinate de lege, iar conform art. 43 Cod comercial, „datoriile comerciale lichide si platibile in bani produc dobanda de drept din ziua cand devin exigibile”;

– cand s-a contractat expres ca debitorul va fi in intarziere la implinirea termenului, fara a fi necesara comunicarea unei notificari;

– cand obligatia nu putea fi indeplinita decat intr-un termen determinat, pe care debitorul l-a lasat sa treaca.

Fata de cele de mai sus, aceasta procedura speciala, pune la dispozitia judecatorului mijloacele legale pentru a obliga debitorii la plata sumelor datorate la cererea creditorilor comerciali.


[1] Decizia nr. 992 din 7 octombrie 2008, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I-a, nr. 774 din 18 noiembrie 2008.

–  Decizia nr. 1070 din 8 septembrie 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I-a, nr. 703 din 20 octombrie 2009.

–  Decizia nr. 1040 din 10 noiembrie 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I-a, nr. 42 din 19 ianuarie 2010.

–  Decizia nr. 222 din 9 martie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I-a, nr. 245 din 16 aprilie 2010.

–  Decizia nr. 702 din 25 mai 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I-a, nr. 415 din 22 iunie 2010.

–  Decizia nr. 906 din 6 iulie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei,  Partea I-a, nr. 611 din 30 august 2010.

Constantin STANCU

Aflaţi mai mult despre ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici.
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.

Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!







JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

JURIDICE gratuit pentru studenţi

Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi [Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET]

JURIDICE recomandă e-Consultanta, consultantul tău personal în finanţare


Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.