« Flux noutăţi
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateCyberlawDrept comercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecomTransporturi
ProtectiveDrepturile omuluiData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiMalpraxis medicalProtecţia animalelorProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: CyberlawDreptul Uniunii EuropeneDrepturile omuluiDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul muncii
Drept civil
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
STOICA & Asociatii
 
 1 comentariu

Observatii pe marginea noii viziuni a Curtii Europene a Drepturilor Omului cu privire la restituirea imobilelor confiscate in perioada comunista
30.11.2010 | Marinela CIOROABĂ, Dorina ZECA

JURIDICE - In Law We Trust Video juridice

S-au emis diverse opinii pe marginea jurisprudentei recente a Curtii Europene a Drepturilor Omului, o parte a doctrinei sustinand ca s-a schimbat viziunea Curtii de la Strasbourg, iar alta parte ca, de fapt, se mentine în aceeasi directie.

Dupa parerea noastra, Curtea Europeana a Drepturilor Omului si-a schimbat în mod evident practica cu privire la drepturile fostilor proprietari de a obtine în natura restituirea imobilelor confiscate în perioada comunista. Aceasta schimbare de viziune a fost ilustrata pentru prima data în cauza Maties împotriva Romaniei si a fost detaliata si subliniata în cauza pilot Maria Atanasiu si altii împotriva Romaniei.

Pentru specialistii în drepturile omului, aceasta viziune a Curtii Europene reprezinta o evolutie si o nuantare a notiunii de ”bun” si de ”interes patrimonial”, care intra sub incidenta art. 1 din Protocolul nr. 1 al Conventiei.

Pentru multi practicieni, aceasta evolutie este absolut surprinzatoare si socanta, avand în vedere practica constanta a Curtii Europene cu privire la dreptul fostilor proprietari de a obtine restituirea în natura a bunului preluat abuziv.

Diferenta esentiala, care sta la baza acestei schimbari de jurisprudenta este determinata, dupa parerea noastra, de doua împrejurari, pe care le vom detalia în continuare.

1. Nu se mai recunoaste în patrimoniul fostilor proprietari deposedati un ”bun”, respectiv un vechi drept de proprietate asupra bunului preluat abuziv, ci se aduce în discutie existenta unui nou drept de proprietate, care îsi are originea în temeiul unei legislatii adoptate de catre un stat, prin care se urmareste restituirea totala sau partiala a unor bunuri confiscate anterior (paragraful 136 din cauza Maria Atanasiu si altii împotriva Romaniei).

Aceasta nuantare este extrem de importanta, deoarece consecintele care decurg din situatia premisa avuta în vedere de catre instanta europeana sunt diferite.

În jurisprundenta sa de dinainte de anul 2010, Curtea Europeana a subliniat în toate cauzele împotriva Romaniei ca, în patrimoniul fostului proprietar se afla un drept de proprietate vechi si ca hotararile judecatoresti prin care se constata nelegalitatea nationalizarii reprezinta o recunoastere explicita si retroactiva a supravietuirii vechiul drept. (paragraful 84 din cauza Paduraru împotriva Romaniei, cauza Strain împotriva Romaniei, cauza Dumitras împotriva Romaniei etc).

În cursul anului 2010, Curtea Europeana si-a schimbat viziunea si nu mai recunoaste în favoarea fostului proprietar un drept de proprietate vechi, ci vorbeste despre existenta unui nou drept care se naste în temeiul legislatiei adoptate de catre statele membre.

Curtea Europeana a schimbat aceasta situatie premisa, care determina consecinte diferite:

– în cazul recunoasterii unui drept vechi, respectiv dreptul de proprietate asupra bunului preluat abuziv, era suficient sa se constate nationalizarea abuziva si statul sa fie obligat la restituirea efectiva în natura a bunului;

– în cazul recunoasterii unui drept nou, care se naste în baza unei legislatii adoptate, nu mai este suficient sa se constate preluarea abuziva printr-o hotarare judecatoreasca, ci trebuie sa se urmeze modalitatea de restituire, în natura sau prin echivalent, stabilita de catre statul membru, în cazul nostru Legea nr. 10/2001 [1].

Astfel, prin stabilirea împrejurarii ca se naste un drept nou în patrimoniul fostului proprietar, Curtea Europeana a statuat ca fostul proprietar nu mai are dreptul absolut la restituirea efectiva în natura a bunului preluat abuziv, ci are un drept la indemnizatie, daca restituirea în natura nu mai este posibila si daca partea a urmat calea procedurala prevazuta în legislatia interna, respectiv Legea nr. 10/2001.

Distinctia realizata de catre Curtea Europeana a determinat si solutiile din cauza Maties împotriva Romaniei (paragraful 37, prin care nu se recunoaste victimei un drept la restituirea în natura a bunului preluat abuziv, considerandu-se ca nu exista un astfel de drept în patrimoniul reclamantului) si din cauza Maria Atanasiu si altii (paragrafele 141-143, prin care nu se recunoaste reclamantelor dreptul de proprietate asupra bunurilor preluate abuziv, respectiv restituirea în natura a acestora, desi s-a retinut nelegalitatea nationalizarii). Curtea recunoaste doar un drept la indemnizare.

2. Cea de-a doua nuantare realizata de Curtea Europeana consta în faptul ca nu mai retine ca, prin constatarea ilegalitatii nationalizarii, se confirma vechiul drept de proprietate al fostului proprietar asupra bunului preluat abuziv.

Curtea apreciaza ca prin constatarea ilegalitatii nationalizarii se naste un interes patrimonial, care intra sub protectia art. 1 pct. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventia si care da nastere unui drept de indemnizatie, iar nu unui drept la restituirea efectiva a bunului în natura.

Dreptul la indemnizatie se naste daca se constata nelegalitatea nationalizarii si numai daca partea a urmat procedurile prevazute de legile de reparatie si a epuizat caile de atac prevazute de aceste legi (paragraful 142 din cauza Maria Atanasiu si altii împotriva Romaniei).

Curtea a mentionat în paragraful 143 al aceleiasi hotarari ca ”hotararile invocate de reclamante (paragraful 19 de mai sus), desi toate constata ca nationalizarea întregului imobil a fost ilegala, nu constituie un titlu executoriu pentru restituirea acestui apartament”.

Astfel, Curtea a evidentiat ca simpla constatare a nelegalitatii nationalizarii nu constituie un titlu executoriu pentru restituirea efectiva a apartamentului, respectiv nu da nastere unui bun sau a unui interes patrimonial, care sa intre în sfera de incidenta a art. 1 din Protocolul nr. 1.

Aceasta sustinere a Curtii reprezinta o modificare de jurisprudenta a acesteia în problema controversata a restituirii imobilelor nationalizate si o recunoastere implicita a imposibilitatii statului roman de a restitui în mod efectiv toate bunurile care au fost confiscate abuziv.

Noua viziune a Curtii este esentiala în cazul actiunilor în revendicare formulate de catre fostii proprietari, care nu au obtinut dreptul la restituirea efectiva a bunului prin nicio sentinta judecatoreasca sau decizie administrativa împotriva fostilor chiriasi, care au devenit proprietari si care detin un ”bun”, respectiv dreptul de proprietate asupra imobilului.

Un alt aspect important consta în faptul ca aceasta noua viziune a Curtii Europene este ilustrata printr-o hotarare pilot, si nu printr-o simpla hotarare de condamnare a Romaniei.

De asemenea, trebuie subliniat ca instanta europeana recunoaste existenta Legii nr. 10/2001 ca modalitate de reparatie a abuzurilor din perioada comunista si nu a statuat ca aceasta ar fi contrara Conventiei Europene, sub aspectul posibilitatii de a se acorda masuri reparatorii prin echivalent.

Critica pe care o aduce Curtea acestui act normativ consta în faptul ca nu prevede o procedura rapida si echitabila de despagubire, motiv pentru care invita statul roman sa ia masuri eficiente în termen de 18 luni.

În final, speram ca statul roman va dobandi ratiunea si întelepciunea magistratilor de la Curtea Europeana si va legifera, în mod clar si eficient, pentru a oferi un imens ajutor justitiabililor si în special magistratilor romani, care, în activitatea zilnica trebuie sa faca fata dramei fostilor proprietari si a actualilor proprietari, fosti chiriasi, care se confrunta cu o justitie ”oarba si aleatorie” în privinta solutiilor pronuntate de catre instantele judecatoresti, în cauzele avand ca obiect revendicarea imobilelor nationalizate.

[1] Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005.

Dorina ZECA
judecator, Curtea de Apel Bucuresti

Cuvinte cheie: ,
Secţiuni/categorii: CEDO, Drept civil, Drepturile omului, RNSJ

Pentru toate secţiunile JURIDICE.ro click aici
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus Încurajăm utilizarea RNPM - Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

Până acum a fost scris un singur comentariu cu privire la articolul “Observatii pe marginea noii viziuni a Curtii Europene a Drepturilor Omului cu privire la restituirea imobilelor confiscate in perioada comunista”

  1. av. daniel cazacu-ganea spune:

    In foarte mare masura sunt de acord cu cele scrise de dna judecator, pozitia mea, exprimata anterior, fiind tot in sensul unei reconsiderari a jurisprudentei interne, in acest domeniu, in raport de aceasta hotarare pilot!
    De asemenea, as vrea sa subliniez un fapt important, si anume ca evolutia jurisprudentei CEDO se remarca prin data pronuntarii hotaririi si nu prin data publicarii acesteia in Monitorul Oficial. Spun asta gandindu-ma la Cauza Florescu impotriva Romaniei, definitiva la 8 iunie 2007, dar publicata in M.Of. nr. 805 din 2 decembrie 2010. Astept si altele in acelasi sens!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.
PLATINUM Signature      

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                        

VIDEO   STANDARD