« Secţiuni « Arii de practică « BusinessProtectiveLitigation
Dreptul familiei
DezbateriCărţiProfesionişti
MOLOMAN LAZAR & ASOCIATII
 

Incredintare minori. CEDO confirma hotararea instantei romane. Raban vs. Romania
05.12.2010 | JURIDICE.ro

JURIDICE - In Law We Trust Video juridice

Curtea Europeana a Drepturilor Omului a decis la data de 26 octombrie 2010 respingerea plangerii in cauza Raban vs. Romania avand ca obiect incalcarea art. 8 din Conventie.

Dosarul a fost solutionat in mod irevocabil, cu opinie separata, de Curtea de Apel Bucuresti.

Redam textul hotararii irevocabile:

R O M A N I A

CURTEA DE APEL BUCURESTI

DECIZIA CIVILA  (….)

Curtea constituita din:

PRESEDINTE

JUDECATOR –

JUDECATOR –

C U R T E A,

Asupra recursului civil de fata, constata urmatoarele:

Prin sentinta civila nr. (…), Tribunalul Bucuresti – Sectia a IV-a Civila a admis cererea formulata de reclamantul MINISTERUL JUSTITIEI in interesul petentului  RABAN, in contradictoriu cu parata  RABAN si Autoritatea Tutelara – PRIMARIA SECTOR x BUCURESTI, a obligat parata sa inapoieze pe minorii R. E. si R. I. M. la resedinta obisnuita din Israel, 10 Amir st., Ramat Gan 52336, a stabilit un termen de 3 saptamani, de la ramanerea irevocabila a hotararii, pentru executarea obligatiei de inapoiere a copiilor de catre parata, sub sanctiunea unei amenzi de 1.500 lei RON, in favoarea statului roman.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta a apreciat ca in cauza sunt intrunite cerintele cumulative impuse de art. 3 din Conventia de la Haga, in sensul ca, potrivit legii statului Israel, petentul avea dreptul de tutela asupra minorilor, in sensul de a stabili locul de resedinta al acestora si autoritatea de actiona in numele lor dar si imprejurarea ca la data deplasarii catre Romania a celor doi minori, tatal exercita efectiv acest drept.

Aceasta interpretare este sustinuta de Raportul Explicativ la Conventia de la Haga, iar pe de alta parte, nici o prevedere din Conventie nu exclude cuplurile casatorite, ceea ce conduce la concluzia ca aceasta este aplicabila anterior initierii procedurii de divort si incredintare a copilului.

De asemenea, in raport de prevederile legale incluse in art. 14 din legea israeliana, privind tutela si capacitatea juridica, mai sus redate, rezulta ca ambii parinti trebuie sa stabileasca, de comun acord, toate masurile privind educatia, studiile, instruirea profesionala si bunurile celor doi minori, inclusiv in situatia in care unul dintre parinti doreste sa deplaseze copii in afara statului unde acestia au resedinta obisnuita, fiind necesar ca pentru a face un asemenea demers sa obtina consimtamantul expres sau tacit al celuilalt parinte.

Asadar, dreptul israelian, aplicabil in prezenta cauza, a incredintat ambilor parinti exercitarea drepturilor parintesti, astfel incat niciunul dintre ei nu are, prin urmare, drepturi parintesti superioare asupra copiilor lor.

Tribunalul a constatat ca este indeplinita si cea de-a doua conditie, respectiv ca la vremea neinapoierii minorilor, acest drept sa fie exercitat in mod efectiv, actionandu-se separat sau impreuna, ori ar fi fost astfel exercitat daca asemenea imprejurari nu ar fi survenit, intrucat reclamantul ar fi exercitat dreptul daca mama nu ar fi refuzat inapoierea minorilor,   nefacandu-se dovada ca impotriva sa a fost pronuntata vreo hotarare judecatoreasca sau administrativa care sa ii interzica acest drept.

De asemenea, sesizarea tribunalului s-a facut inauntrul intervalului de timp de un an de la data deplasarii copiilor pe teritoriul statului Israel, cererea fiind inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti – Sectia a IV-a Civila la data de 14.02.2007, astfel ca s-a apreciat ca sunt indeplinite si cerintele impuse de art. 12 din Conventie.

Impotriva acestei sentinte a declarat recurs apelanta Raban  criticand-o pentru motive de nelegalitate si netemeinicie, respectiv in mod gresit a stabilit tribunalul indeplinirea conditiilor Conventiei de la Haga care nu are aplicabilitate in prezenta cauza, deoarece nu exista nimic ilicit in situatia copiilor partii.

Prin intampinarea depusa la 05.12.2007 intimatul Ministerul Justitiei in calitate de autoritate centrala pentru aducerea la indeplinire a prevederilor Conventiei de la Haga a solicitat respingerea recursului ca nefondat, deoarece tribunalul a pronuntat o solutie temeinica cu respectarea prevederilor conventiei, retinand ca impotriva vointei tatalui reclamant se incalca drepturile parintesti pe care legea le recunoaste si acestuia nu doar mamei.

Verificand legalitatea sentintei recurate, in conditiile art. 3041 Cod procedura civila, in majoritate, Curtea a constatat ca recursul este fondat si in baza art. 304 pct. 9 coroborat cu art. 312 Cod procedura civila l-a admis, a modificat sentinta recurata in sensul ca a respins actiunea ca nefondata, pentru urmatoarele considerente:

Cererea introductiva de instanta promovata de intimatul Ministerul de Justitie la data de 14.02.2007 are ca obiect inapoierea minorilor E. R. si I. M. R. la resedinta din Israel 10 Amir St, Ramat Gan.

Cei doi minori sunt cetateni romani si sunt nascuti – minora E.R. la 20.07.2003 si minorul I.M.R. este nascut la 30.06.2004 asa cum rezulta din filele 17–18 din dosarul de fond si sunt cetateni romani.

Cei doi parinti s-au casatorit in Larnaca la 30.09.2002 asa cum rezulta din filele 14-15 din dosarul de fond.

Este de necontestat ca resedinta celor doi parinti a fost in Israel.

Curtea a constatat ca in cauza nu sunt aplicabile dispozitiile art. 3 din Legea nr. 100/1992 prin care Romania a aderat la Conventia de la Haga asupra aspectelor civile ale rapirii internationale de copii.

Art. 3 alin. 1 din Conventie statueaza caracterul ilicit al deplasarii sau neinapoierii daca se realizeaza prin violarea unui drept privind incredintarea minorilor atribuit prin legea statului in care acestia isi aveau resedinta obisnuita.

In alineatul 2 se prevede ca dreptul privind incredintarea poate rezulta dintr-o atribuire deplin drept – ca in prezenta cauza trimiterea fiind la lege, dintr-o hotarare judecatoreasca sau administrativa sau dintr-un acord in vigoare potrivit  dreptului acelui stat.

Este adevarat ca potrivit dreptului israelian precum si dreptului romanesc, parintii au drepturi egale cu privire la modul de crestere al copiilor.

La fila 21 din dosarul de fond a fost depus un extras dupa legea privind capacitatea si tutela in legislatia statului Israel, din care rezulta ca parintii sunt tutorii naturali ai copiilor lor minori si sunt prevazute in art. 14 atributiile parintilor.

Si potrivit prevederilor art. 97 din Codul Familiei roman si art. 31 din Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, ambii parinti sunt responsabili pentru cresterea copilului lor, exercitarea drepturilor si obligatiilor parintesti, urmand sa se subordoneze principiului interesului superior al copilului, asigurarii bunastarii materiale si spirituale a copilului, in special prin ingrijirea acestuia, prin asigurarea cresterii, educarii si intretinerii sale de o maniera corespunzatoare capacitatilor in continua dezvoltare ale copilului si prin mentinerea relatiilor personale cu el.

In conformitate cu dispozitiile art. 14 din Legea nr. 272/2004 copilul are dreptul de a mentine relatii personale si contacte cu parintii, rudele si cu alte persoane fata de care a dezvoltat legaturi de atasament.

In mod gresit tribunalul a retinut ca sunt intrunite cerintele cumulative impuse de art. 3 din Conventie.

Este adevarat ca in prezenta cauza instantele sunt limitate doar cu verificarea incidentei dispozitiilor Conventiei de la Haga din 1980 si nu cu fondul raporturilor juridice dintre copiii si parintii acestora.

Conventia nu vizeaza incredintarea minorilor ci reglementeaza un mecanism de returnare sumara si de urgenta a minorilor deplasati sau retinuti ilicit pe teritoriul altui stat decat acela care reprezinta resedinta obisnuita a minorilor.

Nu se poate retine caracterul ilicit a nereturnarii minorilor, Curtea constatand ca minorii au plecat la 27.04.2006 prin buna intelegere a parintilor asa cum rezulta din fila 20 a dosarului de fond.

Data de intoarcere este consemnata in rezervarea facuta pentru zbor – 24.10.2006.

Sustinerea reclamantului din actiunea introductiva ca minorii au fost retinuti in  mod ilicit de recurenta este contrazisa de raspunsul la interogatoriu al tatalui care la intrebarea 8 a aratat ca mama si cei doi copii au venit in „Romania din motive familiare – murise bunicul paratei” – fila 90 din dosarul de fond.

Este in contradictie cu logica elementara ca deplasarea mamei si a celor doi minori pentru decesul bunicului paratei sa se faca timp de 6 luni.

Declaratia paratei prin intampinarea depusa la dosar se coroboreaza cu celelalte probe administrate in cauza, in sensul ca a parasit Israelul in buna intelegere de comun acord cu tatal minorilor, in speranta ca in acest interval de timp situatia financiara a reclamantului se va imbunatati si partile vor putea relua traiul comun.

Din probele administrate in cauza rezulta ca acest lucru nu s-a intamplat, mai mult situatia financiara s-a inrautatit odata ce in iulie 2006 anterior posibilei intoarceri a recurentei cu minorii 24.10.2006 tatal a instrainat imobilul proprietatea sa.

Ca situatia financiara a celor doi soti era dificila rezulta si din imprejurarea ca desi casatoriti din anul 2002, doar reclamanta a venit in Romania cu cei doi copii abia in anul 2006. Pretul de 1000 USD al biletelor de avion erau impovaratoare pentru familia lor si un bilet dus intors este mai ieftin decat un bilet doar dus.

Cu privire la domiciliul comun al sotilor, Ministerul Justitie la 10.11.2006 sesiza Ministerul Justitiei Israelian ca sotii nu aveau un domiciliu comun.

La fila 28 din dosarul de fond a fost depusa adresa nr. 102359/2006 a Ministerului Justitiei Roman din care rezulta ca mama si copiii locuiau la adresa din 15 Chamtzitz Street, Bat Hefer, iar tatal si-a declarat resedinta obisnuita 10 Amir Street, Ramat Gan.

Din declaratia aflata la fila 24 din dosarul de fond, rezulta ca reclamantul s-a mutat la adresa din Amir 10 la 10.07.2006 data la care a si vandut imobilul.

Nu rezulta din probele administrate in cauza ca tatal a pastrat legatura cu minorii, la filele 129-143 din dosarul de fond fiind desfasuratorul convorbirilor purtate de bunica paterna Raban H. a carei adresa a fost in Ramat Gan odata b-dul Ierusalim 86 si incepand cu 19.06.2006 b-dul Amir 10 cu Romania.

Astfel ca sustinerea recurentei ca tatal nu a pastrat legatura cu minorii si nu i-a vizitat din aprilie 2006 aflata in declaratia de la fila 32 din dosarul de fond, declaratie data in cadrul procedurii prevazuta de art. 7 alin. 2 lit. c din Conventie de solutionare amiabila a litigiului, se coroboreaza cu celelalte probe administrate in cauza.

La 23.01.2007 recurenta a aratat ca este de acord ca tatal copiilor sa vada copii, dar ca de 9 luni acesta nu a venit niciodata.

Desi a pretins prin sesizarea Ministerului Justitiei din 07.11.2006 ca a trimis bani copiilor, la dosar nu exista dovezi care sa certifice aceasta sustinere a intimatului.

Cum plecarea minorilor s-a facut in Romania prin acordul sotilor in dorinta ca tatal sa-si reglementeze situatia financiara, aceasta imbunatatire nu a survenit tatal netrimitand bani si recurenta angajandu-se, ca legaturile telefonice au fost intre bunica paterna si minori si ca tatal a vandut in iulie 2006 un imobil, sustinerile recurentei din intampinarea depusa in fata instantei fondului in sensul ca neintoarcerea copiilor nu are un caracter ilicit, intimatul avand cunostinta de aceasta neintoarcere si consimtind la ea, nu poate fi retinut ca in prezenta cauza sunt intrunite cerintele art. 3 din Conventie.

Intimatul nu a facut dovada ca are o locuinta. Abia la 07.07.2007 a inchiriat un apartament si a depus la fila 211 din dosarul de fond o copie a contractului de inchiriere, acest act intocmit pro causa dovedind ca pana la acel moment intimatul nu avea un domiciliu.

Ca intimatul a consimtit ca minorii sa ramana in grija mamei rezulta si din imprejurarea ca nu i-a vizitat pe acestia, la fila 403 din dosarul de fond fiind declaratia martorului B. care arata ca la 03.10.2007 a asistat la intalnirea intre tata si copii, desfasurata intr-o atmosfera normala.

Pe de alta parte, copii aflati in grija mamei sunt sociabili, dezinhibati in prezenta adultilor, manifestand o curiozitate specifica varstei, relatia dintre cei doi frati fiind bazata pe atasament si afectiune reciproca.

Aceste aspecte rezulta din raportul de ancheta efectuat de Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Sector X  Bucuresti, raport intocmit in prezenta unui consilier care arata ca nu se poate aprecia asupra efectele produse in cazul separarii minorilor de tata, dat fiind faptul ca nu sunt suficiente date referitoare la relatia dintre intimat si cei doi copii – aflat la fila 408 din dosarul de fond.

Cum plecarea minorilor si ramanerea lor in tara s-a facut prin acordul celor doi parinti, in speranta redresarii situatiei financiare a intimatului, fapt ce nu s-a intamplat, Curtea a constatat ca nu sunt intrunite cerintele art. 3 din Legea nr. 100/1992.

De altfel, conform art. 44 din Legea nr. 272/2004 parintii au obligatia de a asigura cele mai bune conditii de viata necesare cresterii si dezvoltarii copiilor si sunt obligati sa le asigure copiilor locuinta.

Drepturile parintilor sunt recunoscute atat in dreptul intern cat si prin conventiile internationale in vederea indeplinirii indatoririlor parintesti care trebuie exercitate numai in interesul copiilor. Astfel, pe primul plan se situeaza indatoririle parintilor.

Recurenta a facut dovezi pe langa cele legate de neaplicabilitatea dispozitiilor art. 3 din Conventia de la Haga privitoare la integrarea minorilor in mediul social si familial din Romania asa cum rezulta de aprecierea data de directorul Gradinitei nr. X din Bucuresti, care arata ca minorii sunt inscrisi la aceasta gradinita din anul 2006.

Curtea a constatat ca nu sunt intrunite cerintele art. 3 din  Conventie, ca deplasarea minorilor cu acordul celor doi parinti nu intra in sfera de reglementare a Conventiei asa cum rezulta din art. 3 si 14 din textul de lege mai sus mentionat si totodata, ca masurile pozitive care reveneau Statului Roman de respectare a vietii de familie au fost luate.

Cum art. 8 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului a fost respectat, Curtea, in majoritate, a admis recursul, a modificat decizia recurata, apreciind ca in cauza sunt aplicabile dispozitiile art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, respectiv gresita aplicare a unei norme de drept material – art. 3 din Conventie si a respins actiunea ca nefondata.

Nu este de neglijat nici atitudinea psihologica a celor doi parinti cand au luat hotararea mutarii celor doi copii fata de situatia localitatii Bat Hefer unde cei doi copii au crescut.

Dispozitia art. 13 alin. 1 lit. b din Legea nr. 100/1992 arata ca prin exceptie de la dispozitiile art. 12, autoritatea judiciara a statului solicitat nu este tinuta sa dispuna inapoierea copilului daca persoana care se impotriveste inapoierii sale stabileste ca exista un risc grav ca inapoierea copilului sa il expuna unui pericol fizic sau psihic, sau ca in orice alt chip sa il situeze intr-o situatie intolerabila.

Este adevarat ca fenomenul globalizarii a dus la globalizarea terorismului, dar in prezenta cauza Curtea a analizat rapoarte oficiale cu privire la zona in care cei doi copii ar trebui sa se intoarca.

Din rapoartele Amnesty International rezulta ca localitatea este situata intr-o zona de conflict, membrii comunitatii locale ridicand ziduri impotriva terorii deoarece au fost raportate cazuri de morti in mall – Elia Rosen, iar cetatenii se tem pentru securitatea lor.

Totodata, Amnesty International subliniaza ca conflictul armat din zona este caracterizat prin omorarea civililor, deplasari masive ale acestora si atacuri asupra infrastructurilor civile.

Pe de alta parte, in ianuarie 2008 Departamentul de Stat al S.U.A. avertiza cu privire la ciocnirile intre palestinieni si israelieni ce au potential sa produca amenintari in regiune. Sunt avertismente ca demonstratii si incaierari pot sa apara din senin si posibile actiuni teroriste se pot ivi in Orientul Mijlociu incluzand Marea Rosie, Golful Persic, Peninsula Arabica si Nordul Africii.

In baza art. 274 Cod procedura civila Curtea in majoritate a obligat intimatul Raban la plata cheltuielilor de judecata in cuantum de 4.000 RON catre recurenta.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

In majoritate,

Admite recursul (…)

JUDECATOR                                                        JUDECATOR

O P I N I E      S E P A R A T A

Nu pot fi de acord cu solutia majoritatii completului de judecata, in sensul ca in cauza, nu sunt intrunite prevederile art. 3 din Conventia de la Haga asupra rapirii internationale de copii, pentru urmatoarele considerente:

Potrivit art.3 din Conventia de la Haga din 25.10.1980, asupra aspectelor civile ale rapirii internationale de copii, deplasarea sau neinapoierea unui copil se considera ilicita:

a) cand are loc prin violarea unui drept privind incredintarea, atribuit unei persoane, unei institutii sau oricarui alt organism actionand fie separat, fie impreuna, prin legea statului in care copilul isi avea resedinta obisnuita, imediat inaintea deplasarii sau neinapoierii sale; si

b) daca la vremea deplasarii sau neinapoierii acest drept era exercitat in mod efectiv, actionandu-se separat sau impreuna ori ar fi fost astfel exercitate, daca asemenea imprejurari nu ar fi survenit.

Dreptul privind incredintarea, vizat la lit. a), poate rezulta, intre altele, dintr-o atribuire de plin drept, dintr-o hotarare judecatoreasca sau administrativa sau dintr-un acord in vigoare potrivit dreptului acelui stat.

Opinia majoritatii completului de judecata, ca si a mea, de asemenea, a fost ca prin legea israeliana, s-a recunoscut ambilor parinti, exercitarea drepturilor parintesti, astfel incat nici unul dintre ei nu avea prin urmare, drepturi parintesti superioare asupra copiilor lor.

Consider spre deosebire de majoritate, ca si cea de-a doua conditie a textului Conventiei mentionat, respectiv ca, la data deplasarii, aceste drepturi parintesti sa fie exercitate in mod efectiv de catre tata in speta, este indeplinita in cauza, atat timp cat nici una dintre parti nu a afirmat ca, anterior plecarii mamei cu copiii in Romania, parintii au locuit separat. Dimpotriva, aceasta apreciere a tribunalului, in sensul coabitarii celor doi soti, impreuna cu copiii lor, nu a fost combatuta de nici una dintre parti. Prin motivele sale de recurs, parata face referire doar la conditiile precare pe care le aveau in locuinta comuna, ca urmare a faptului ca petentul ar fi falimentar si consumator inveterat de alcool si a dezinteresului sau fata de familie. In nici un moment, nici unul dintre parinti nu a negat locuirea in comun, locuire pana la momentul plecarii mamei in Romania.

Majoritatea instantei de recurs a apreciat ca dovada inexistentei unei locuinte comune este realizata de existenta unor resedinte declarate diferite, invocand in acest sens, adresa si declaratia de la filele 28 si 24 din dosarul de fond. Este surprinzatoare concluzia majoritatii care a apreciat in sensul mentionat, intrucat urmare a nelamuririi autoritatii centrale romane, exprimate prin adresa de la fila 28, declaratia de la fila 24 explica clar situatia: sotii au locuit impreuna la adresa din Hamtiz 15, Bat Heffer Israel, sotul continuand sa locuiasca acolo si dupa plecarea sotiei cu copiii, in Romania (27.04.2006), pana la data de 10.07.2006, cand a vandut locuinta si s-a mutat la mama sa, la adresa din Amir 10, Ramat Gan, in urma consultarii cu sotia sa. Asadar, dobandirea unei locuinte distincte, de catre petent, s-a realizat ulterior  plecarii sotiei in Romania.

De asemenea, existenta a doua resedinte declarate diferite, a survenit, asa cum am aratat, de-abia din data de 10.07.2006, ulterior plecarii in Romania. Autoritatea centrala din Israel a comunicat clar ca locuinta sotilor era comuna, prin inscrisul de la fila 39 dosar.

Dezinteresul tatalui fata de copiii sai, anterior plecarii, aspect invocat in aparare de mama, nu a fost demonstrat in nici un fel de aceasta, rezumandu-se la simpla sa sustinere.

Instrainarea locuintei comune, ulterior plecarii in Romania, nu are nici o legatura cu obiectul prezentei cauze si cu conditia impusa de art. 3 lit. b din Conventie, ci tine de exercitarea prerogativelor dreptului de proprietate al petentului.

Majoritatea instantei a invocat si lipsa de contact cu copiii, ulterior plecarii lor in Romania si nevizitarea acestora, de catre tata. Aceste elemente sunt de asemenea, neconcludente, sub aspectul obiectului prezentei cauze, si ar fi putut avea inraurire doar in situatia in care ele ar fi avut loc anterior plecarii in Romania, sub aspectul aceleiasi conditii prevazute de art.3 lit.b din Conventie. De altfel, ele sunt si neintemeiate, intrucat desfasuratoarele telefonice invocate de majoritate, atesta convorbiri telefonice intre postul telefonic de la resedinta tatalui (care locuia, asa cum am aratat, ulterior datei de 10.07.2006, la resedinta mamei sale, bunica paterna) si Romania, concluzia instantei ca bunica paterna a efectuat aceste convorbiri telefonice dese, intinse pe parcursul mai multor luni, fiind fara fundament probatoriu, atat timp cat tatal copiilor locuia cu bunica lor (filele 129-143 dosar fond). De asemenea, ambele parti au recunoscut ca tatal si-a vizitat ulterior copiii.

Asadar, in cauza sunt pe deplin indeplinite, conditiile art.3 din Conventia de la Haga din 1980.

Potrivit art. 12 din Conventie, cand un copil a fost deplasat sau retinut ilicit in intelesul art. 3 si o perioada de mai putin de un an s-a scurs cu incepere de la deplasare sau neinapoiere in momentul introducerii cererii inaintea autoritatii judiciare sau administrative a statului contractant unde se afla copilul, autoritatea sesizata dispune inapoierea sa imediata.

Autoritatea judiciara sau administrativa, sesizata fiind chiar dupa expirarea perioadei de un an prevazute la alineatul precedent, urmeaza, de asemenea, sa dispuna inapoierea copilului, afara daca nu se stabileste ca copilul s-a integrat in noul sau mediu.

Cand autoritatea judiciara sau administrativa a statului solicitat are motive de a crede ca copilul a fost luat intr-un alt stat, ea poate suspenda procedura sau sa respinga cererea de inapoiere a copilului.

Apreciez in prealabil, in concordanta cu instanta de fond, ca neinapoierea copiilor nu s-a realizat prin acordul parintilor si nici prin achiesarea ulterioara a tatalui.

Astfel, biletele de calatorie au fost achizitionate pentru calatoria dus-intors, pentru o perioada de doar sase luni, iar sustinerile paratei in sensul existentei acestui acord nu se coroboreaza cu nici o alta proba administrata in cauza. Argumentul majoritatii ca biletele dus-intors ar costa mai putin decat cele doar pentru dus, este o aparare pe care nici macar parata nu a invocat-o, dovada clara a lipsei unei astfel de motivatii. Pe de alta parte, demersurile ulterioare in baza Conventiei de la Haga, ale petentului, se coroboreaza cu mentiunile din biletele de calatorie, demonstrand atat lipsa acordului anterior neinapoierii, cat si lipsa achiesarii ulterioare.

Majoritatea instantei a justificat existenta acestui acord, prin situatia materiala dificila a petentului. Constat insa, ca, in urma verificarii evidentei de specialitate din Israel, s-a observat ca petentul nu a fost declarat falimentar, „iar datele sale personale nu apar printre cele ale celor declarati falimentari”, contrar sustinerii paratei in acest sens (fila 145 dosar fond).

Petentul locuieste in prezent, intr-un imobil inchiriat (neintelegand de ce s-a apreciat ca respectivul contract de inchiriere ar fi o proba preconstituita, cat timp nici nu s-a invocat, nici nu s-a demonstrat eventualul caracter fals al acestui inscris). Totodata, petentul a realizat dovada cu extrasele bancare, ca are venituri, fapt retinut in mod corect si de instanta de fond. Faptul ca petentul a instrainat un imobil si a locuit o perioada cu mama sa, nu ar trebui sa constituie un impediment real, grav, in calea reunirii acestui parinte cu copiii sai, astfel de imprejurari fiind uzuale intr-o societate si neatragand decaderea unuia dintre parinti, din drepturile parintesti, starea materiala neputand constitui in mod singular, un impediment in acest sens, decat in situatii absolut exceptionale, ceea ce nu este cazul in speta.

Cum prezenta cerere a fost introdusa la data de 14.02.2007, deci la mai putin de 1 an de la neinapoierea ilicita a copiilor (la data de 27.04.2006), se reactiveaza principiul consacrat de art. 12 alin. 1 din Conventie, in sensul inapoierii imediate a copilului. In cauza, nu sunt asadar incidente prevederile alin. 2 al acestui articol, privind posibilitatea respingerii cererii, pe motiv ca acesti copii s-ar fi integrat in noul mediu, aceasta situatie putand interveni doar daca autoritatea judiciara a fost sesizata la mai bine de un an de la neinapoierea ilicita.

Ca atare, toate argumentele privind buna integrare a copiilor in Romania, sunt nepertinente cauzei, neputand fi luate in considerare.

In fine, consider ca nu pot fi invocate in cauza, nici dispozitiile art. 13 lit. b din Conventia de la Haga, neputandu-se aprecia in mod justificat ca exista un risc grav ca inapoierea copiilor sa-i expuna unui pericol fizic sau psihic sau ca in orice alt chip sa-i situeze intr-­o situatie intolerabila.

Asa cum in mod just a apreciat si prima instanta de judecata, motivele generale expuse de catre parata cu privire la atacurile teroriste din Israel, desi sunt sustinute de comunicatele de presa ale ministerului de externe din acest stat, nu sunt prin ele insele suficiente sa demonstreze ca inapoierea minorilor in acest stat ar putea pune copiii intr-o situatie de pericol iminent, din punct de vedere fizic, fiind de notorietate ca problema terorismului este una de nivel mondial, afectand din ce in ce mai multe state. Pe de alta parte, cu toate ca realitatea unor evenimente cum sunt cele invocate de catre parata, nu poate fi negata, nu s-a dovedit ca aceasta impiedica cetatenii israelieni sa duca o viata normala. Mai mult, parata a ales sa traiasca in Israel, vreme de 5 ani si sa nasca si sa-si creasca copiii acolo, de la nastere, din 2002, familia aflandu-se in Israel, perioada de timp in care, incontestabil, starea de insecuritate invocata in aparare era prezenta. Or, daca in aceasta perioada, mama ar fi apreciat ca exista o stare de pericol pentru copii, este greu de crezut ca parata ar fi acceptat sa locuiasca in acel stat. Nu s-a realizat nici dovada unei accentuari a starii de insecuritate invocate, in prezent.

De altfel, documentele la care face referire majoritatea instantei de recurs, privesc anumite zone ale statului Israel si nu localitatea in care au locuit parintii cu copiii lor, astfel incat aceste probe, desi pot fi apreciate ca pertinente cauzei, acestea nu pot fi considerate si utile solutionarii sale.

Pentru toate aceste considerente, am opinat in sensul respingerii recursului ca nefondat, hotararea primei instante fiind legala si temeinica, fiind indeplinite conditiile Conventiei de la Haga, pentru a dispune inapoierea imediata a copiilor, in Israel.

Judecator

 
Secţiuni: CEDO, Content, Dreptul familiei | Toate secţiunile
Cuvinte cheie: ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus Încurajăm utilizarea RNPM - Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează SmartBill

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.
PLATINUM Signature      

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                        

VIDEO   STANDARD