Secţiuni » Articole » Opinii
OpiniiPovestim cărţiImaginarul dreptului
Condiţii de publicare
3 comentarii

Deficiente structurale ale sistemului juridic romanesc. Termenul rezonabil de solutionare a unei cauze si Mica Reforma
08.12.2010 | JURIDICE.ro, Laura-Mihaela IVANOVICI

Secţiuni: Opinii
JURIDICE - In Law We Trust

Se constata la nivelul societatii romanesti, exprimata atat prin presa cat si de catre autoritati, nemultumirea cu privire la durata unui proces in fata instantelor de judecata. Se discuta, in mod frecvent, despre modul cum lucreaza instantele si magistratii. Dar este modul cum rezolva un judecator sau un complet de judecata un dosar, singura sursa de intarziere in solutionarea cauzei? Cu siguranta, nu! Exista o serie de aspecte  procedurale care trebuie analizate si care pot fi rezolvate, in parte, de Legea nr. 202/2010. Astfel, s-ar putea raspunde de ce avem nevoie de un asemenea act normativ.

Ceea ce trebuie mentionat este ca sistemul procedural este un instrument juridic, un mecanism pus la indemana cetatenilor pentru a-si valorifica drepturile materiale sau a restabili ordinea de drept, cand acestea au fost incalcate. Mecanismul procedural trebuie sa fie structurat de o asemenea maniera, incat sa permita transarea litigiului pe fond, nu parcurgerea unor nesfarsite probleme de procedura, care in final duc la intarzierea solutionarii cauzei.

Una dintre erorile frecvente atunci cand se apreciaza durata unui proces este aceea ca procesele sunt privite in mod individual, fara a le incadra in sistemul judiciar, pentru a vedea ceea ce impiedica in mod real realizarea unui act de justitie eficient.

Ne vom referi la o serie de cauze de deosebit de importante si le vom clasifica in felul urmator:

I. Configurarea sistemului procedural romanesc

Astfel, in materie civila competenta de solutionare a cauzelor este impartita intre patru tipuri de instante: judecatorii, tribunale, curti de apel si Inalta Curte de Casatie si Justitie. Majoritatea cauzelor primesc trei grade de jurisdictie: fond, apel si recurs. Sigur ca, daca o cauza parcurge trei grade de jurisdictie dureaza destul de mult, in medie trei ani de zile. In afara de cele trei grade de jurisdictie, exista si doua cai extraordinare de atac, ce pot fi exercitate in ceea ce priveste contestatia in anulare pentru 4 motive, iar revizuirea pentru 10 motive prevazute de lege. Concluzia? Avem un sistem care genereaza prin el insusi litigii, pentru ca sunt numeroase cazurile cand justitiabilii le exercita pe toate. De ce? Evident, pentru ca legea permite acest lucru. In materie civila nu este necesar sa avem mai multe grade de jurisdictie, unul este suficient – aspect care rezulta si din documentele adoptate de Consiliul Europei, unde  numai in materie penala se cere existenta unei cai de atac.

Declinarea competentei a generat in timp o adevarata epopee procedurala, de multe ori, avand un destin homeric – datorita faptului ca fiecare hotarare are cale de atac, ca si regulatorul de competenta. Nu sunt rare cazurile cand partile exercita calea de atac impotriva primei hotarari de declinare, a celei de-a doua si de ce nu, si impotriva regulatorului de competenta. Daca se ajunge la instanta de recurs, este posibila o casare cu trimitere la instanta competenta sa judece litigiul. In acest fel, se ajunge ca dupa doi ani sa nu se fi pronuntat nicio hotarare pe fondul cauzei.  Este judecatorul de vina ca dureaza cauza? Va rezolva mica reforma acest aspect? Problema aici nu consta numai in limitarea cailor de atac, ci stabilirea unor competente coerente si usor de identificat, pentru ca in caz contrar se ajunge sa se trateze efectul si nu cauza.

Casarile cu trimitere – faptul ca in sistemul procedural romanesc se permite casarea unui dosar, de fapt trimiterea spre rejudecare fara a se limita numarul acestor trimiteri procedurale, a dus in timp la tergiversarea cauzelor. Judecatorii stiu foarte bine ca exista numeroase dosare care ajung si la al patrulea ciclu procesual, adica este posibil sa se pronunte intr-o singura cauza 12 hotarari judecatoresti, fiecare instanta de recurs facandu-si un titlu de glorie din a gasi motive de trimitere spre rejudecare. Citam din motivarile instantelor de recurs: „ cauza va fi trimisa spre rejudecare pentru ca instanta de apel nu a avut in vedere adresa emisa de Primarie si aflata la pagina X „ sau „ intrucat expertul nu a raspuns la obiectiuni, nu s-a lamurit situatia de fapt”. Credem ca merita o mentiune speciala un dosar unde, la a treia trimitere spre rejudecare, instanta a depus toate diligentele, a pus in discutia partilor necesitatea efectuarii unei expertize, dar acestea s-au opus cu o indarjire demna de o cauza mai buna. Dosarul a fost casat din nou, cu trimitere „ pentru ca instanta trebuia sa incuviinteze expertiza impotriva vointei partilor si apoi sa-i decada din proba”. Intrebarea care se pune aici este qui prodest? Va rezolva mica reforma acest aspect? Neindoielnic ca limitarea numarului de casari cu trimitere prevazut de Legea nr.  202/2010 va elimina solutii de tipul celor mentionate mai sus.

Aplicarea dispozitiilor art. 2821 cod procedura civila. Acest articol, legat de stabilirea caii de atac incidente in cauza dedusa judecatii, a generat in timp motivari ce denota adevarate sofisme procedurale. Astfel, in cauze ajunse la al treilea ciclu procesual se motiveaza ce instanta si de ce era competenta sa solutioneze litigiul. Credeti ca pentru partile din dosar mai conteaza, dupa ce dosarul ajunge la al treilea ciclu procesual numai pe aspecte privind stabilirea caii de atac si a instantei competente? Subliniem insa ca mecanismul procedural prevazut de cod permite asemenea solutii, iar motivarile instantelor sunt perfect justificate in drept. Ceea ce vrem sa scoatem in evidenta este structura deficitara a sistemului procesual care determina judecarea pe probleme de procedura, pe toate gradele de jurisdictie, fara sa se ajunga a se discuta problemele de fond.

II. Legislatia inconsecventa

  • Sunt numeroase acte normative care au suferit zeci de modificari, foarte frecvente si contradictorii. Un exemplu in aceasta privinta este legislatia privind retrocedarea bunurilor preluate regimul comunist, care in mod succesiv, a creat drepturi pentru mai multe categorii de persoane, ceea ce a dus la dispute juridice ce nu puteau fi rezolvate, decat prin lipsirea de bunurile imobile a uneia sau unora dintre persoanele in patrimoniul carora statul a permis dobandirea bunurilor respective. In acest context, a aparut si practica neunitara a instantelor care trebuiau sa gaseasca un remediu efectiv, in lipsa unui mecanism functional de despagubire a fostilor proprietari.
  • O mentiune speciala merita Legea nr. 10/2001, in sensul ca in art. 501 se face referire la „ desfiintarea contractului cu respectarea legii”, iar  art. 50 din acelasi act normativ mentioneaza „ desfiintarea contractului cu nerespectarea legii”.  Sa fie oare o contradictie in termeni? Pentru specialisti o asemenea modalitate de reglementare este bulversanta si a dat nastere unei jurisprudente neunitare.

III. Cauze externe sistemului judiciar (pe care le enumeram cu titlu de exemplu, fara a avea pretentia de a le epuiza):

  • Criza economica ce a dus la concedieri colective, reduceri de salarii, recalculari de pensii, etc. Daca toate persoanele afectate de aceste masuri contesta in justitie, ceea ce se ridica la zeci de mii de persoane sau chiar sute de mii de persoane, este evident ca aceste cauze trebuie repartizate pe o perioada de timp mai mare. Nu este rezonabil sa se poata judeca 10.000 de cauze intr-o zi sau intr-o luna. Au fost situatii, cand, de pilda, la Curtea de Apel Bucuresti, la sectia de contencios-administrativ au intrat 1.000 de dosare, intr-o singura zi – litigii legate de functionarii publici, care sunt de competenta acestei sectii.
  • Colaborarea cu expertii care trebuie sa elaboreze rapoarte pe diferite domenii: topografie, evaluare imobiliara, contabilitate, etc. – colaborare foarte deficitara, in sensul ca nu depun rapoartele de expertiza cu anii, desi judecatorii ii avertizeaza, ii amendeaza, ii inlocuiesc si cu mare greutate se ajunge sa fie depus un raport de expertiza la dosar. Si daca s-ar acorda termene foarte scurte, aceste aspecte nu s-ar rezolva, pentru ca problema este a celor care nu respecta solicitarile instantei.
  • Activitatea autoritatilor administrative genereaza, de multe ori, probleme in circuitul juridic civil si mentionam cu titlu de exemplu:

– Eliberarea unor titluri de proprietate, pentru mai multe persoane, pe acelasi teren;

– Eliberarea titlurilor de proprietate, cu mari intarzieri;

– Modificarea planurilor de parcelare, ceea ce duce la modificarea implicita a titlurilor de proprietate emise persoanelor fizice;

– Inregistrarea unor roluri agricole si fiscale pentru mai multe persoane pe acelasi teren, ceea ce duce la incheierea unor contracte autentice de vanzare-cumparare pentru acelasi teren, dar pentru persoane diferite;

– Nesolutionarea notificarilor formulate in baza Legii 10/2001, de catre primarii sau alte institutii ce au calitatea de unitati detinatoare, nici dupa 10 ani de la intrarea in vigoare a legii;

– Neacordarea despagubirilor prevazute de Legea nr. 247/2005, motiv pentru care Romania a fost condamnata in numeroase randuri de Curtea Europeana a Drepturilor Omului.

Aceste ultime aspecte determina justitiabilii sa formuleze actiuni in fata instantelor de judecata si se ajunge ca instantele sa trebuiasca sa clarifice dupa 10 ani, de ce doua persoane au titluri pe acelasi teren. In situatia in care instanta decide in favoarea unei parti, cealalta parte, automat va fi nemultumita si va blama instanta. Putea insa aceasta din urma sa indrepte situatia, fara sa afecteze cealalta parte?

Concluzia este aceea ca instantele nu pot substitui activitatea deficitara a altor autoritati, ci doar se pot pronunta pe un conflict de drepturi create deja, pe incalcarea acestora sau pe acordarea unor despagubiri, iar justitia nu este un panaceu pentru orice situatie intalnita in societate.

Cu siguranta, instantele nu pot sa masoare terenurile in locul comisiilor locale de aplicarea Legii nr. 18/1991, nu pot restitui toate imobilele nationalizate sau acorda despagubiri pentru acestea, in locul organelor abilitate sa o faca si nu pot repara deficientele economice.

Sigur ca sunt probleme in mai toate sistemele sociale in societatea romaneasca si nu vom intra aici in analiza acestora, dar credem ca majoritatea magistratilor romani isi asuma necesitatea de a actiona serios, responsabil si eficient, dand dovada de integritate si competenta la locul lor de munca.

Faptul ca tot mai multi oameni apeleaza la instante, iar numarul dosarelor creste de la o zi la alta,  nu constituie o dovada de neincredere, ci dimpotriva, justitiabilii au speranta ca este singura modalitate de rezolvare a situatiei.

De aceea,  Legea nr. 202/2010, trebuie inteleasa si in spiritul ei, nu numai in seaca aplicare a dispozitiilor procesuale, in sensul ca va deveni acel instrument procedural care va permite rezolvarea mai rapida a proceselor, va aduce justitia mai aproape de cetatean, iar rezolvarea conflictelor va imbunatati situatia fiecarui justitiabil care se adreseaza instantelor de judecata.

Laura-Mihaela IVANOVICI
Judecator, Curtea de Apel Bucuresti

Cuvinte cheie:
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

Autori JURIDICE.ro
Juristi
JURIDICE pentru studenti
JURIDICE NEXT









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

3 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

↑  Înapoi în partea de sus a paginii  ↑

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti