Clauzele abuzive in contractele de credit in interpretarea recenta a Curtii de Justitie a Uniunii Europene

1. Asistam in ultima perioada la o disputa incrancenata intre banci si clientii acestora in ceea ce priveste contractele de credit, in prezent instantele de judecata din Romania fiind asaltate cu actiuni in justitie in care se reclama conduita abuziva a unor banci la incheierea unor asemenea contracte. Temeiul juridic al unor asemenea actiuni il constituie Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre comercianti si consumatori [1].

De asemenea, reglementarea recenta a contractelor de credit pentru consumatori, realizata prin O.U.G. nr. 50/2010 [2], a dat nastere unor puternice controverse legate de aplicarea acesteia si la contractele in curs de derulare, aceasta disputa nefiind transata pana in prezent [3].

Este de mentionat ca ambele reglementari transpun in legislatia romana directive ale Uniunii Europene. In acest sens, prin Legea nr. 193/2000 au fost transpuse si implementate prevederile Directivei Consiliului 93/13/CEE din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive in contractele incheiate cu consumatorii [4], iar prin O.U.G. nr. 50/2010  s-au transpus prevederile Directivei 2008/48/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind contractele de credit pentru consumatori [5].

2. Fara a face niciun fel de aprecieri cu privire la soarta unor asemenea litigii voi prezenta in continuare o hotarare recenta a Curtii de Justitie a Uniunii Europene [6], care priveste interpretarea Directivei 93/13/CEE privind clauzele abuzive in contractele incheiate cu consumatorii, coroborata cu reglementarea Uniunii Europene aplicabila contractelor de credit de consum, in ideea ca aceasta hotarare poate constitui un reper pentru posibilele solutii aplicabile in cazuri concrete si avand in vedere forta obligatorie a interpretarii date de instanta europeana normelor juridice comunitare pentru judecatorul national.

Din prezentarea starii de fapt din speta concreta rezulta ca problemele privind contractele de credit nu sunt specifice Romaniei si ca lucrurile pot sta chiar mai rau…

3. In speta, o persoana cu handicap care beneficia de o pensie de invaliditate in cuantum lunar de aproximativ 370 de euro a contractat cu o societate bancara din Slovacia, la 26 februarie 2008, un credit pe o perioada de un an, in care suma imprumutata era de 20.000 SKK (663,88 euro), iar costurile aferente creditului erau de 19.120 SKK (634,67 euro). DAE pentru acest credit era de 95,6 %, dar nu era mentionata deloc ca atare in conditiile generale ale creditelor acordate de banca si nici in contractul de credit incheiat.

Conform art. 4 din aceste conditii generale, in cazul in care debitorul nu plateste integral doua rate lunare consecutive, datoria devine imediat exigibila in totalitate. In plus, intr-o asemenea situatie, art. 6 din conditiile generale mentionate prevede plata de dobanzi de intarziere zilnice in valoare de 0,25 % din suma datorata si care curg incepand cu data la care datoria este exigibila pana in ziua rambursarii definitive a acesteia. O asemenea penalitate ar corespunde unei dobanzi de 91,25 % pe an.

Potrivit legislatiei slovace, penalitatile prevazute in cauzele civile sub forma unor dobanzi de intarziere nu trebuie sa depaseasca dobanzile de referinta ale Bancii Centrale Europene, care sunt stabilite in prezent la 1%, majorate cu 8%, ceea ce inseamna 9% in total.

Art. 17 din aceleasi conditii generale prevede ca litigiile ce rezulta dintr-un contract de credit sunt solutionate fie la Bratislava de Staly rozhodcovsky sud (Curtea de arbitraj), fie de o instanta nationala competenta, la alegerea partii contractante care formuleaza o actiune. In plus, potrivit art. 19 din acestea, toate raporturile dintre creditor si debitor sunt reglementate de dispozitiile Codului comercial, si nu de cele ale Codului civil.

Contractul de credit in cauza cuprindea un mandat acordat unui avocat ales de creditor si care trebuie sa il reprezinte pe consumatorul debitor, acesta neputand alege sa fie reprezentat de un alt avocat decat daca achita o penalitate contractuala de 15% din cuantumul creditului (sper ca o asemenea clauza sa nu fie sursa de inspiratie pentru bancile din Romania…).

4. Ca urmare a faptului ca clientul nu a platit doua rate lunare consecutive, banca a sesizat, la 9 octombrie 2008, instanta arbitrala, care a pronuntat, la 3 noiembrie 2008, o hotarare arbitrala prin care obliga clientul sa plateasca, printre altele, o suma de 48.820 SKK (1.620,53 euro), precum si dobanzi de intarziere in cuantum de 39.120 SKK (1.298,55 euro) si cheltuieli de judecata de 9.928 SKK (329,55 euro). Aceasta hotarare a dobandit autoritate de lucru judecat la 15 decembrie 2008 si a devenit executorie la 18 decembrie 2008.

In baza acestei hotarari, un executor judecatoresc a solicitat, la 9 martie 2009, Tribunalului teritorial din Stara Eubovna acordarea unei autorizatii de punere in executare pentru o suma de 3.467 de euro. Prin ordonanta din 31 iulie 2009, aceasta instanta a suspendat procedura de executare.

Banca a formulat, la 26 august 2009, o actiune impotriva acestei ordonante la Curtea regionala din Presov. In sprijinul clientului, Asociatia slovaca a consumatorilor a fost autorizata sa depuna un memoriu in care, in special, informa aceasta instanta cu privire la numarul ridicat de proceduri de executare intentate in Slovacia de banca.  Asociatia a apreciat ca conditiile generale ale imprumuturilor acordate de aceasta societate contin clauze abuzive si constituie practici comerciale neloiale, astfel incat a recomandat instantei de trimitere sa sesizeze Curtea in temeiul articolului 267 TFUE.

5. Apreciind ca plangerea depusa de Asociatie cuprinde fapte cu privire la care trebuie sa se sesizeze din oficiu, Curtea regionala din Presov a hotarat sa suspende judecarea cauzei si sa adreseze Curtii mai multe intrebari preliminare, astfel:

1) a) Exprimarea in procente a costului total suportat de consumator (DAE) este atat de importanta incat, in cazul in care nu este stipulata in contract, nu se poate considera ca costul creditului de consum a fost indicat in termeni transparenti si suficient de clari?

b) Cadrul protectiei consumatorului, astfel cum este prevazut de Directiva 93/13, permite sa fie calificata drept abuziva si o clauza dintr-un contract de credit de consum referitoare la cost, pentru motivul ca aceasta nu este suficient de transparenta si de inteligibila, atunci cand procentajul costului total al creditului de consum nu este indicat in contract si cand pretul este exprimat numai printr-o suma de bani reprezentand diferite cheltuieli prevazute, pe de o parte, in contract, iar pe de alta parte, in conditiile generale de creditare?

2) a) Directiva 93/13 trebuie interpretata in sensul ca o instanta nationala sesizata cu executarea silita a unei hotarari arbitrale care a dobandit autoritate de lucru judecat si care a fost pronuntata in lipsa consumatorului este obligata, din momentul in care dispune de elemente referitoare la situatia de drept si de fapt necesare in acest scop, sa aprecieze chiar din oficiu caracterul disproportionat al penalitatii prevazute in contractul de credit incheiat intre un furnizor de servicii financiare si un consumator, in cazul in care, potrivit normelor de procedura nationale, aceasta instanta poate sa procedeze la o apreciere de acest tip in cadrul unor proceduri similare intemeiate pe dreptul national?

b) in cazul unei clauze penale disproportionate prevazute in eventualitatea neindeplinirii obligatiilor consumatorului, sarcina de a actiona in consecinta, potrivit dreptului national, astfel incat aceasta clauza sa nu fie opozabila consumatorului in discutie, revine instantei nationale?

c) Clauza in care este prevazuta pentru fiecare zi de intarziere o penalitate de 0,25% din valoarea creditului, ceea ce inseamna 91,25% pe an, poate fi calificata drept abuziva avand in vedere caracterul disproportionat al penalitatii?

3) Cadrul protectiei consumatorului rezultat din aplicarea normelor Uniunii (Directiva 93/13, Directiva 2008/48) in ceea ce priveste contractele de credit de consum permite instantei, in cazul in care dispozitiile privind protectia consumatorului au fost eludate in temeiul contractului si atunci cand a fost formulata deja o cerere de punere in executare a unei decizii adoptate in temeiul unei hotarari arbitrale, sa suspende executarea sau sa autorizeze executarea pe cheltuiala creditorului, numai pana la concurenta sumei restante din creditul acordat, cu conditia ca normele de drept national sa ii permita sa procedeze la o astfel de apreciere cu privire la hotararea arbitrala si sa dispuna de elemente necesare referitoare la situatia de drept si de fapt?

6. Curtea de Justitie a U.E. a raspuns, pe baza unei ample motivari, la intrebarile preliminare adresate de instanta slovaca, dupa cum urmeaza:

1. Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive in contractele incheiate cu consumatorii impune unei instante nationale, sesizata cu executarea silita a unei hotarari arbitrale care a dobandit autoritate de lucru judecat si care a fost pronuntata in lipsa consumatorului, sa aprecieze, chiar din oficiu, caracterul abuziv al penalitatii prevazute in contractul de credit incheiat intre un furnizor de servicii financiare si un consumator, penalitate ce a fost aplicata in hotararea mentionata, in cazul in care aceasta instanta dispune de elementele referitoare la situatia de drept si de fapt necesare in acest scop, iar, potrivit normelor de procedura nationale, instanta mentionata poate sa procedeze Ia o asemenea apreciere in cadrul unor proceduri similare intemeiate pe dreptul national.

2) Revine instantei nationale in cauza, avand in vedere toate imprejurarile care insotesc incheierea contractului, obligatia de a stabili daca o clauza dintr-un contract de credit precum cea din speta, care prevede in sarcina consumatorului, potrivit constatarilor efectuate de aceasta instanta, o penalitate intr-un cuantum disproportionat de mare, trebuie considerata abuziva in sensul articolelor 3 si 4 din Directiva 93/13. In cazul unui raspuns afirmativ, revine acestei instante sarcina de a stabili toate consecintele care decurg din aceasta potrivit dreptului intern pentru a se asigura ca respectiva clauza nu creeaza obligatii pentru consumator.

3) In imprejurari precum cele din actiunea principala, lipsa mentionarii dobanzii anuale efective intr-un contract de credit de consum, mentionare ce are o importanta esentiala, poate constitui un element decisiv in cadrul analizei de catre o instanta nationala a aspectului daca o clauza dintr-un contract de credit de consum, referitoare la costul acestuia, in care nu figureaza o asemenea mentiune, este redactata in mod clar si inteligibil in sensul art. 4 din Directiva 93/13.

In cazul in care nu aceasta este situatia, instanta respectiva, avand in vedere toate imprejurarile care insotesc incheierea contractului in cauza in actiunea principala, are posibilitatea de a aprecia, chiar din oficiu, daca omiterea mentionarii dobanzii anuale efective in clauza privind costul respectivului credit poate conferi acestei clauze un caracter abuziv in sensul articolelor 3 si 4 din Directiva 93/13.

Cu toate acestea, in pofida posibilitatii acordate de a aprecia contractul respectiv din perspectiva Directivei 93/13, Directiva 87/102 trebuie interpretata in sensul ca permite instantei nationale sa aplice din oficiu dispozitiile care transpun in dreptul intern art. 4 din aceasta ultima directiva si care prevad ca lipsa mentionarii dobanzii anuale efective intr-un contract de credit de consum are drept consecinta faptul ca creditul aprobat este considerat scutit de dobanzi si de costuri.

7. Dincolo de interpretarea data de Curte dispozitiilor din cele doua directive, din motivarea hotararii pot fi extrase cateva concluzii importante:
– sistemul de protectie pus in aplicare prin Directiva 93/13 se bazeaza pe ideea ca un consumator se gaseste intr-o situatie de inferioritate fata de un vanzator sau un furnizor in ceea ce priveste atat puterea de negociere, cat si nivelul de informare, situatie care il conduce la adeziunea la conditiile redactate in prealabil de vanzator sau furnizor;
– clauzele abuzive nu creeaza obligatii pentru consumator, aceasta reprezentand o dispozitie imperativa, o norma echivalenta cu normele nationale care ocupa, in cadrul ordinii juridice interne, rangul de norme de ordine publica;
– instanta nationala este obligata sa aprecieze din oficiu caracterul abuziv al unei clauze contractuale, inclusiv in ipotezele in care consumatorul se abtine sa invoce caracterul abuziv al acestei clauze fie pentru ca acesta nu isi cunoaste drepturile, fie pentru ca este descurajat sa le invoce din cauza cheltuielilor pe care le-ar implica o actiune in justitie;
– la incheierea contractului de credit, debitorul sa fie in posesia tuturor elementelor care pot avea un efect asupra intinderii obligatiilor sale; informarea consumatorului asupra costului global al creditului (DAE), sub forma unei dobanzi calculate potrivit unei formule matematice unice, are o importanta esentiala;
– lipsa mentionarii DAE intr-un contract de credit de consum poate avea drept consecinta faptul ca creditul aprobat este considerat scutit de dobanzi si de costuri.

[1] Legea nr. 193/2000 a fost publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 560 din 10 noiembrie 2000, fiind republicata ulterior in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 305 din  18 aprilie 2008. Ea a fost modificata recent prin Legea nr. 161/2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 497 din 19 iulie 2010.

[6] Este vorba despre Ordonanta din 16 noiembrie 2010, pronuntata in cauza C-70/10, avand ca obiect o cerere de pronuntare a unei hotarari preliminare formulata in temeiul articolului 267 TFUE de Krajsky sud v Presove – Curtea regionala din Presov (Slovacia).

Florin Aurel MOTIU
judecator, Curtea de Apel Timisoara

Secţiuni: Banking, CJUE, Protecția consumatorilor, RNSJ

Cuvinte cheie: clauze abuzive, contracte de credit, Curtea de Justitie a Uniunii Europene

Vă invităm să publicaţi şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Ne bucurăm să aducem gândurile dumneavoastră la cunoştinţa comunităţii juridice şi publicului larg. Apreciem generozitatea dumneavoastră de a împărtăşi idei valoroase. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord, publicarea pe JURIDICE.ro nu semnifică asumarea de către noi a mesajului transmis de autor. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteţi citi aici. Pentru a publica pe JURIDICE.ro vă rugăm să luaţi în considerare Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice.

Puteţi prelua gratuit în website-ul dumneavoastră fluxul de noutăţi JURIDICE.ro:
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro

Newsletter JURIDICE.ro

Am citit, am înţeles şi sunt de acord cu Politica privind protecţia datelor şi condiţiile procesatorului de newsletter Privacy Policy

Da, vreau să primesc newsletter

Abonare

Login | Nu aveti cont? Click aici pentru abonare!