Secţiuni » Articole » Opinii
OpiniiPovestim cărţiImaginarul dreptului
Condiţii de publicare
22 comentarii

Quo vadis justitia? Pledoarie pentru unificarea jurisprudentei instantelor
14.01.2011 | JURIDICE.ro, Laura-Mihaela IVANOVICI

Secţiuni: Opinii
JURIDICE - In Law We Trust

In cursul carierei mele juridice mi s-a intamplat sa discut cu experti straini aflati in vizita la noi in tara si in cateva randuri sa fiu intrebata ce inseamna notiunea de Rule of Law . Sa ma bucur ca stiu raspunsul sau sa ma intristez ca acesti oameni care vin in tara noastra au impresia ca au de-a face cu un sistem in care mai sunt multe lucruri de lamurit?

Totusi, nu ma pot impiedica sa nu le dau dreptate, cel putin in aceasta prezentare, in ceea ce priveste practica neunitara a instantelor de judecata, deoarece insasi notiunea de ordine de drept este pusa sub semnul intrebarii in masura in care, pentru situatii similare se pronunta solutii divergente.

Vom folosi in cursul prezentarii notiunea de ordine de drept si nu pe aceea de stat de drept, din cel putin doua motive: unul se refera la faptul ca la ora actuala datorita integrarii in dreptul intern a dispozitiilor Conventiei Europene a Drepturilor Omului si a dreptului european, notiunea de drept transcende statului national, iar celalalt se refera la orientarile doctrinare recente care tind sa stabileasca o paleta mai larga a acestei notiuni, in esenta, cuprinzand  mai multe elemente decat legea interna a unui stat.

In ceea ce priveste jurisprudenta neunitara, sistemul judiciar este supus unor critici, atat pe plan intern din partea  justitiabililor si avocatilor, cat si pe plan extern,  din partea unor organisme europene importante, cum ar fi Comisia Europeana, dar si Curtea Europeana a Drepturilor Omului de la Strasbourg.

Pentru a inlatura aceasta deficienta de funtionare a sistemului, pe plan intern a fost adoptata Legea nr. 202/2010 care prevede un mecanism mai suplu pentru pronuntarea deciziilor in interesul legii si o reducere a competentei materiale a Inaltei Curti de Casatie si Justitie (ICCJ), ceea ce ar permite, de principiu, sa se aloce mai mult timp pentru a lua masuri de unificare a practicii judiciare.

Adoptarea acestor prevederi legale era imperios necesara, pentru considerentele pe care le vom expune in continuare, dar este insa mecanismul instituit de legea micii reforme de-ajuns pentru a inlatura deficientele semnalate?

Pentru a raspunde acestei intrebari, trebuie, in primul rand, sa identificam cauzele ce au generat aceasta jurisprudenta neunitara, care persista in pofida numeroaselor recursuri in interesul legii pronuntate de ICCJ. Aceste cauze sunt deosebit de importante in abordarea pe care o adoptam si le vom clasifica astfel:

I. Legislatia inconsecventa.

Peisajul juridic, in ultimii 20 ani, s-a reliefat printr-o instabilitate legislativa, care a generat, cel putin in materia restituirii imobilelor nationalizate, o jurisprudenta neunitara, aspect sanctionat de Curtea Europeana de la Strasbourg.

Acest lucru a fost confirmat , prima data, in cauza Paduraru contra Romaniei, din 1 decembrie 2005, unde Curtea a facut o radiografie foarte clara a adoptarii succesive a actelor normative, prin care s-au creat drepturi asupra unor imobile, in favoarea mai multor persoane fizice si juridice.

Citam din textul hotararii mentionate paragraful 99: „ Curtea considera ca lipsa de coerenta pe plan legislativ si divergentele de jurisprudenta din domeniul nationalizarii imobilelor erau susceptibile sa creeze un climat general de incertitudine si nesiguranta juridica”.

In recenta cauza pilot Atanasiu contra Romaniei pronuntata pe 12 octombrie 2010, in paragraful 221 s-a mentionat expres: „Complexitatea prevederilor legislative si schimbarile ce le-au fost aduse s-au tradus printr-o practica judiciara neconstanta si au generat o incertitudine juridica generala in ceea ce priveste interpretarea notiunilor esentiale referitoare la drepturile fostilor proprietari, ale statului si ale tertilor dobanditori ai bunurilor imobile nationalizate.”

Nu insistam asupra modificarilor legislative, deoarece sunt foarte cunoscute in lumea juridica, dar credem ca acestea nu sunt singurele aspecte care au generat jurisprudenta neunitara de-a lungul timpului.

II. Rolul Inaltei Curti de Casatie si Justitie . ICCJ trebuie sustinuta pentru a-si putea indeplini rolul de unificare a practicii judiciare si de a indruma activitatea instantelor inferioare.

La acest moment, instanta suprema nu-si poate indeplini aceasta sarcina, in totalitate, deoarece are o competenta materiala foarte larga, ceea ce inseamna ca volumul de munca este mult peste ceea ar trebui sa aiba o instanta la acest nivel. Aducerea ICCJ la un nivel normal de functionare inseamna reducerea competentei materiale, pentru ca nu este acceptabil ca judecatorii sa intre in materie civila cu 70-80 de dosare pe sedinta, saptamanal si sa plece din instanta dupa miezul noptii.

Sa furnizam un exemplu edificator – intr-o solutie de speta, admitand recursul a fost modificata decizia apelata, motivandu–se ca sapte metri intre blocurile de locuinte sunt suficienti pentru a restitui un teren in natura, in materia Legii nr. 10/2001. Apreciem ca rolul unei instante supreme nu este sa solutioneze acest tip de spete– sunt destule instante in tara care pot sa faca acest lucru – instante carora trebuie sa le revina rolul de solutiona aceste categorii de cauze. Chiar daca solutia poate sa fie perfect justificata in drept, ceea ce vrem sa subliniem este ca nu acest tip de competenta materiala trebuie sa revina ICCJ.

Prin stabilirea unei singure cai de atac, ca urmare a adoptarii Legii nr. 202/2010, in materia contestatiilor formulate in temeiul dispozitiilor Legii nr. 10/2001, se preconizeaza reducerea in mod substantial a competentei ICCJ, in materie civila.

In acest context, trebuie sa mentionam activitatea desfasurata de presedinta Sectiei Civile si de Proprietate Intelectuala, care a initiat o serie de masuri organizatorice importante, chiar in conditiile extrem de dificile in care se desfasoara activitatea in instanta, printre care amintim, fara a avea pretentia de a le epuiza : analiza comparativa a jurisprudentei instantelor pe aceeasi problema de drept, initierea unui inventar al ipotezelor privind revendicarea caselor nationalizate, participarea la sedintele de practica neunitara, s.a.m.d.

III. Notiunea de independenta a judecatorului, raportata la notiunea de ordine de drept. Independenta, asa cum este definita de documentele internationale, dar si de legea interna, trebuie inteleasa, pe de o parte, in raport cu celelate puteri in stat, iar pe de alta parte, in raport cu persoanele care vin in fata instantei de judecata (aspecte legate aici de impartialitate). Asadar, atunci cand discutam despre independenta unui sistem este nevoie de un punct de referinta, nu discutam de o independenta in abstracto, fara nicio raportare la sistemul socio-juridic in care functioneaza judecatorul si instantele de judecata.

Ordinea de drept inseamna, printre altele, nu numai aplicarea legii, dar si respectarea unor ierarhii institutionale in interiorul unui sistem, atunci cand acestea exista. In masura in care de pilda, ICCJ stabileste o linie de unificare, instantele inferiorare sunt obligate sa o urmeze.

Credem ca trebuie stabilit – cel putin la nivel doctrinar – pana la ce nivel se poate extinde discretia instantelor inferioare de a inlatura aplicarea legii romane sau de a adopta o jurisprudenta divergenta celei promovate de instanta suprema, pentru ca pericolul este, nu numai acela al practicii neunitare, dar si al arbitrariului, cu consencinta extrem de grava a afectarii securitatii circuitului juridic civil si a reducerii increderii populatiei in actul de justitie.

Sigur ca judecatorul are rolul de gardian al ordinii de drept si ca trebuie sa puna in varful ierarhiei respectarea drepturilor omului, avand posibilitatea sa cerceteze anumite prevederi legale pentru a vedea in ce masura acestea respecta Conventia,  totusi, dincolo de aceste aspecte, principala functie a justitiei este aceea de a asigura stabilitatea structurii  sociale si ordinea sociala.

Sa facem un exercitiu de imaginatie (folosind argumentul cunoscut de juristi drept reductio ad absurdum ) si sa presupunem ca cele 188 de judecatorii plus cele 42 de tribunale decid, in mod independent, ca in anumite situatii trebuie inlaturata aplicarea legii romane pentru ca este contrara Conventiei si trebuie sa gaseasca un remediu efectiv. Rezultatul este ca vom avea atatea remedii efective, cate instante de judecata. Concluzia? Este evidenta, intentia noastra fiind aceea de a atrage atentia asupra acelor aspecte care pot genera practica neunitara, desi magistratii actioneaza cu cele mai bune intentii, in scopul de a proteja drepturile persoanelor care vin in fata instantei de judecata.

Intrucat toate instantele romanesti, de la judecatorie pana la ICCJ,  judeca in ultima instanta este necesar sa se asigure si un mecanism de unificare pe orizontala, in sensul ca toate instantele de acelasi grad sa aiba o jurisprudenta unitara.

Ordinea de drept inseamna rigoare, seriozitate, respectarea legii si a drepturilor omului, intelegerea principiilor care guverneaza ierarhiile institutionale si mai ales consecintele pe care le produce o hotarare judecatoreasca asupra societatii.

Hotararile pe care le pronunta instantele au efecte concrete asupra persoanelor fizice si juridice si indiferent cat de savant sunt motivate deciziile instantelor, daca multe dintre ele sunt contradictorii, credeti ca oamenilor  le va pasa ca s-au scris teze de doctorat pe una sau alta dintre opinii?

IV. Adoptarea unor pozitii divergente de catre completele de judecata. Acest aspect vine in completarea tezei privind respectarea ordinii de drept intr-o societate, in sensul ca revine obligatia instantelor de judecata sa adopte o practica unitara in ceea ce priveste un anumit tip de litigii, indiferent de domeniu, pentru ca numai in felul acesta putem da sens notiunilor de legalitate si de stat de drept.

Nu este mai putin adevarat ca viteza de legiferare si numeroasele modificari ale legislatiei existente, genereaza divergente de opinii, insa dincolo de acestea, trebuie gasite modalitati care sa evite adoptarea unor solutii diferite in litigii similare.

Sigur ca pot exista divergente de opinii pe anumite probleme de drept, dar daca acest lucru ajunge sa se reflecte in solutii contradictorii, acest aspect nu poate fi tolerat de sistemul judiciar si de societate pentu ca, asa cum am aratat, incalca rolul esential al instituirii justitiei ca una dintre puterile statului.

Sa luam un exemplu edificator, in ceea ce priveste restituirea imobilelor nationalizate in perioada comunista. S-a ajuns ca pentru cinci locatari din acelasi imobil, fiecare avand cate un apartament – pentru doi locatari sa fie respinsa actiunea in revendicare formulata de fostul proprietar impotriva cumparatorului pe Legea nr. 112/2005 si pentru trei dintre ei sa fie admisa actiunea si sa fie evacuati.

Avocatii stiu acest lucru si profita de practica neunitara a instantelor de judecata, formuland nu o actiune in revendicare pe dreptul comun pentru tot imobilul, ci mai multe, cate apartamente, atatea actiuni, tocmai pentru ca sunt numeroase exemple de practica neunitara.

Credeti ca pentru cei evacuati mai conteaza inaltele consideratiuni penru care au fost dati afara din casele pe care le-au cumparat de la stat, iar celelalte doua familii nu au fost judecate la fel?

Acest aspect a fost sanctionat de CEDO in doua cauze importante care condamna Romania pentru lipsa unui proces echitabil : Tudor Tudor contra Romaniei si Beian contra Romaniei ( care, din pacate, se refera la practica neunitara a ICCJ, care in aceeasi zi a pronuntat solutii diferite pe aceeasi situatie de fapt si de drept) . Sunt si alte cauze pe rolul CEDO, tot datorate practicii neunitare in materia restituirii imobilelor nationalizate si vom vedea in continuare condamnari impotriva Romaniei in aest domeniu.

Se pot da exemple bine documentate in toate domeniile cu privire la practica neunitara – dreptul muncii, contencios-administrativ, etc.

Avea dreptate unul dintre colegii nostri – un tanar judecator – care exclama revoltat intr-un articol : sa se inteleaga odata ca justitia este facuta pentru justitiabili, adica hotararile instantelor trebuie sa raspunda nevoilor sociale emergente  in contextul istoric pe care il traim. Subliniem, cu riscul de a ne repeta, actul judiciar nu se desfasoara in abstract, nu exista justitie dincolo de bine si de rau, dreptul raspunzand sau trebuind sa raspunda intodeauna necesitatilor de reglementare a unor raporturi sociale.

Este greu de acceptat existenta unei jurisprudente divergente intr-un sistem judiciar modern, deoarece acest lucru pune in discutie statul de drept, iar magistratii sunt datori sa adopte o pozitie comuna in ceea ce priveste litigiile similare.

V. Solutii previzibile.  Optiunea de abordare propusa este un punct de vedere si credem ca solutiile expuse in continuare au valoarea unor propuneri, apreciind ca instanta suprema are si trebuie sa aiba rolul de unificare a jurisprudentei in cadrul sistemului judiciar.

Ce solutii pot fi adoptate, dincolo de RIL –uri si de sedinte de practica neunitara?

Pe termen scurt

  • In materie civila, de exemplu, referitor la revendicarea imobilelor nationalizate care ne-a adus atatea condamnari de catre Curtea de la Strasbourg, s-ar putea institui un inventar de ipoteze in aplicarea Deciziei nr. 33/2008, in sensul indicarii solutiei preconizate. Ar fi un indrumar informal, cu valoare de recomandare, in ceea ce priveste tribunalele si curtile de apel, care sunt competente sa judece aceste cauze (amintim ca si in materie penala s-a propus un ghid de individualizare a pedepselor).
  • Masuri de management intern al instantelor. Daca in cadrul instantelor mari, cu mai multe sectii, se constata ca una dintre acestea are o jurisprudenta unitara pe un anumit aspect, in concordanta cu jurisprudenta instantei supreme – se poate institui ca sectie specializata si toate litigiile de acel tip sa fie judecate de acea sectie, cu acordul CSM.
  • Cand apar litigii noi, cu potential foarte mare de a produce efecte desosebite asupra societatii, apreciem ca ar fi bine ca, de pilda un judecator de la o instanta din tara sa intrebe ICCJ ce opinie are cu privire la acele litigii – un fel de intrebare preliminara, pentru a se evita tipul de situatii care au aparut recent si rumoarea creata pe marginea unor cauze cu mare impact mediatic. Solutia  este, dealtfel,  preconizata de noul Cod de procedura civila.

Pe termen mediu

  • Strategia de dezvoltare a justitiei pentru perioada 2010 -2014, propusa de Ministerul Justitiei este un document care sustine ca unul dintre obiective este acela de a asigura unificarea practicii judiciare, existand posibilitatea de a avea in vedere masuri concrete in scopul preconizat.

Pe termen lung

  • Dispozitiile din Legea nr. 202/2010 privind unificarea practicii judiciare pot duce, nu numai la instituirea un mecanism mai suplu pentru pronuntarea deciziilor in interesul legii, dar poate da eficienta masurilor pe care trebuie sa le implementeze ICCJ, in exercitarea atributiilor sale.
  • Trebuie pus in discutie in ce masura proiectul de lege privind unificarea practicii judiciare, proiect initiat de judecatorii instantei supreme, poate constitui un mecanism de unificare a jurisprudentei pe orizontala, avand in vedere ca toate instantele romanesti de la judecatorie la ICCJ, judeca in ultima instanta.

Concluzie

Pentru a se ajunge la unificarea practicii judiciare este necesara conlucrarea mai multor factori, respectiv ICCJ, Consiliul Superior al Magistraturii,  Ministerul Justitiei, dar si managamentul instantelor de judecata, pentru indeplinirea obiectivului esential al sistemului judiciar care consta in asigurarea preeminentei legii si a ordinii de drept.

Laura-Mihaela IVANOVICI
Judecator Curtea de Apel Bucuresti

Cuvinte cheie: , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

Autori JURIDICE.ro
Juristi
JURIDICE pentru studenti
JURIDICE NEXT









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

22 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

↑  Înapoi în partea de sus a paginii  ↑

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti