Alegerea de catre mama a circumstantelor nasterii, aspect incontestabil al vietii private. Reglementare confuza. Ingerinta neprevazuta de lege. CEDO, TERNOVSZKY vs. Ungaria

TERNOVSZKY vs. Ungaria, 67545/09, 14 Decembrie 2010

In fapt

La momentul introducerii cererii reclamanta era insarcinata si spera ca va naste acasa, nu intr-un spital. Potrivit unei dispozitii din Decretul Guvernamental nr. 218/1999, orice cadru medical ce asista o nastere la domiciliu risca o sanctiune contraventionala; era cunoscut cazul unui medic ce fusese sanctionat contraventional pentru faptul ca asistase o nastere la domiciliu.

In drept

Reclamanta s-a plans de faptul ca legislatia ambigua referitoare la nasterile la domiciliu descurajeaza cadrele medicale sa asiste aceste nasteri ceea ce constituie o ingerinta discriminatorie in dreptul la respectarea vietii private. In acest sens, reclamanta a invocat dispozitiile articolului 8 din Conventie.

a) Existenta unei ingerinte

Curtea a aratat ca notiunea de ”viata privata” este foarte vasta cuprinzand inter alia si acele aspecte legate de identitatea fizica si sociala a unui individ, incluzand aici dreptul la o autonomie personala, dezvoltarea personala si stabilirea si dezvoltarea relatilor cu alte fiinte umane si lumea exterioara, precum si dreptul de a respecta decizia de a deveni sau nu parinte. Notiunea de libertate presupune astfel si dreptul de a alege cum sa o exerciti.

Notiunea de autonomie personala este unul din principiile fundamentale care stau la baza interpretarii garantiilor articolului 8. Prin urmare, dreptul de a decide sa devii parinte include si dreptul de a alege circumstantele in care poti deveni parinte. Curtea a considerat ca circumstantele in care se poate naste constituie in mod incontestabil o parte din viata privata in sensul acestei dispozitii, lucru care nu este  contestat de catre Guvern.

Curtea noteaza ca reclamanta nu a fost impiedicata, ca atare, sa nasca la domiciliu. Cu toate acestea, alegerea de a naste in propria casa ar presupune in mod normal implicarea cadrelor medicale, ipoteza care nu a fost contestata de catre parti. Pentru Curte, o astfel de legislatie – care descurajeaza aceste cadre medicale care ar putea fi dispuse sa furnizeze asistenta necesara – constituie o ingerinta in exercitarea dreptului la respectarea vietii private al potentialelor mame, precum reclamanta.

b. Conformitatea cu legea

Pentru ca ”ingerinta” stabilita sa nu incalce prevederile articolului 8, aceasta trebuie mai intai de toate sa fie ”in conformitate cu legea”. Curtea a considerat ca notiunea ”in conformitate cu legea” face aluzie la insusi conceptul de legalitate la care Conventia se refera si atunci cand se utilizeaza expresii identice sau similare, in special expresiile ”legala” si ”prevazuta de lege” intalnite in cel de al doilea paragraf al articolelor 9 -11.

Conceptul de legalitate intalnit in Conventie, dincolo de conformitatea cu dreptul intern, implica de asemenea si anumite cerinte calitative in dreptul intern precum ar fi previzibilitatea si in general absenta arbitrarului. Curtea a constatat ca legea in sine constituie o ingerinta in dreptul reclamantei la respectarea vietii sale private, dar considera ca aceasta concluzie nu exclude o analiza pentru a se stabili in ce masura calitatea legii indeplineste cerintele notiunii ”in conformitate cu legea” prevazute de paragraful 2 al articolului 8.

Curtea a considerat ca, in cazul in care alegerile legate de exercitarea unui drept la respectarea vietii private apar intr-o zona reglementata legal, statul ar trebui sa ofere o protectie juridica adecvata a dreptului, in special prin asigurarea faptului ca legea este accesibila si previzibila, astfel incat sa permita indivizilor sa aiba un comportament corespunzator. Este adevarat ca, in aceasta privinta, statul dispune de o marja larga de apreciere, dar cu toate acestea, reglementarile legale ar trebui sa asigure un echilibru corect intre interesele sociale si dreptul la actiune.

In contextul nasterii la domiciliu, considerata ca fiind o chestiune de alegere personala a mamei, aceasta implica faptul ca mama are dreptul la un mediu legal si institutional care sa ii permita aceasta alegere, cu exceptia cazului in care alte drepturi impun anumite restrictii necesare cu privire la aceasta. Pentru Curte, dreptul de a alege in materia nasterii presupune certitudinea juridica potrivit careia alegerea este legala si nu face obiectul unor sanctiuni, in mod direct sau indirect. In acelasi timp, Curtea este constienta de faptul ca, pentru lipsa de dovezi concludente, inca este dezbatut in stiintele medicale, daca in termeni statistici nasterea la domiciliu prezinta riscuri semnificativ mai mari decat o nastere in spital.

In speta, Curtea observa ca nasterea unui copil este reglementata nu numai ca o problema de sanatate publica dar si ca o problema de securitate sociala. Conform Constitutiei, sanatatea publica si securitatea sociala este asigurata prin serviciile institutionale. Pentru Curte, o obligatie constitutionala de acest fel garanteaza anumite reglementari care trebuie sa ia in considerare dreptul de a alege al mamei.

Curtea observa ca dispozitiile Legii sanatatii recunosc pacientilor dreptul de autodeterminare in contextul tratamentelor medicale, inclusiv dreptul de a respinge anumite interventii medicale. In acelasi timp, dispozitiile Decretului Guvernamental nr. 218/1999  sanctioneaza cadrele medicale care desfasoara activitati in cadrul calificarilor lor intr-un mod care este incompatibil cu legea sau cu propria licenta. Pentru Curte, aceste dispozitii legale pot fi in mod rezonabil considerate ca fiind contradictorii.

Curtea noteaza in acest context, ca Guvernul a admis ca in cel putin un caz au fost instituite procedurile penale impotriva unui cadru medical care a asistat o nastere la domiciliu. De asemenea, Curtea constata ca legiuitorul a obligat Guvernul sa reglementeze aceasta chestiune printr-un nou decret. Cu toate acestea, partile admit faptul ca astfel de reglementari nu au fost adoptate pana in prezent, desi Guvernul a acceptat necesitatea lor. Aceste consideratii permit Curtii sa conchida ca problema cadrelor medicale care asista nasterile la domiciliu este inconjurata de o incertitudine juridica predispusa arbitrarului.

Prin urmare, nu se poate considera ca potentialele mame beneficiaza de o astfel de asistenta, din moment ce exista o amenintare permanenta asupra cadrelor medicale inclinate sa asiste nasterile la domiciliu potrivit Decretului Guvernamental nr. 218/1999 si in lipsa unei reglementari specifice si cuprinzatoare in aceasta privinta. Lipsa unei certitudini juridice si amenintarea la adresa acestor cadre medicale a limitat alegerea reclamantei. Pentru Curte, aceasta situatie este incompatibila cu notiunea de ”previzibilitate” si, prin urmare, cu cea de ”legalitate”.

Consideratiile de mai sus sunt suficiente pentru a permite Curtii sa constate ca a existat o incalcare a articolului 8 din Conventie.

Dragos BOGDAN, Razvan LUNGU

Aveţi cont profesional JURIDICE.ro?