JurisprudenţăJurisprudenţă CEDOJurisprudenţă CJUEJurisprudenţă CCRJurisprudenţă ÎCCJJurisprudenţă curentă ÎCCJ / Dezlegarea unor chestiuni de drept / Recurs în interesul legiiJurisprudenţă Curţi de apelJurisprudenţă TribunaleJurisprudenţă Judecătorii
 
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO)
CărţiProfesionişti
Print Friendly, PDF & Email

Incalcarea dreptului la un proces echitabil si a dreptului de proprietate. CEDO, Bartos vs. Romania
27.01.2011 | Corina CIOROABĂ, Juridice.ro


CONFERINTA VALERIU STOICA 2019

In Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 64 din data de 25 ianuarie 2011 a fost publicata Hotararea Curtii Europene a Drepturilor Omului (Sectia a treia) din 20.11.2006 in Cauza Bartos impotriva Romaniei.

Cauza Bartos impotriva Romaniei, Cererea nr. 12.050/02, 11 ianuarie 2002

In prezenta cauza, Curtea Europeana a condamnat statul roman pentru:
– incalcarea dreptului la un proces echitabil, consacrat de art. 6 § 1 din Conventie, ca urmare a desfiintarii unor hotarari judecatoresti definitive prin introducerea recursului in anulare de catre procurorul general;
– incalcarea dreptului la respectarea bunurilor proprii, garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1.

I. Faptele

Ca urmare a stabilirii reclamantei in strainatate in anul 1989, statul a intrat in posesia bunului imobil apartinand acesteia, compus dintr-o casa si din terenul aferent.

Printr-o sentinta din data de 14 aprilie 1993, Judecatoria Brasov  a admis actiunea in revendicarea bunului introdusa de reclamanta, iar hotararea a devenit definitiva.

Prin Sentinta din 4 octombrie 1994, Judecatoria Brasov a hotarat ca cei doi chiriasi, sot si sotie, care ocupau imobilul in baza unui contract de inchiriere incheiat anterior cu statul, trebuie sa incheie un nou contract de inchiriere cu reclamanta.

La 9 mai 1995, Curtea Suprema de Justitie a admis recursul in anulare introdus de procurorul general impotriva Sentintei din data de 14 aprilie 1993.

Printr-un contract incheiat la 11 octombrie 1996 cu statul, fostii chiriasi au cumparat imobilul.

Intre timp, printr-o sentinta din 27 iunie 1995, Judecatoria Brasov a admis o noua actiune in revendicare introdusa de reclamanta impotriva statului. Aceasta hotarare a fost confirmata printr-o decizie definitiva a Curtii de Apel Brasov, iar la data 31 martie 2000 reclamanta a reintrat in posesia imobilului.

Printr-o actiune introdusa la 2 august 1999 la Judecatoria Brasov, fostii chiriasi au solicitat obligarea reclamantei la restituirea catre ei a costului lucrarilor pe care le-au efectuat in casa.

Reclamanta a formulat cerere reconventionala prin care a solicitat daune si dobanzile aferente pentru degradarea imobilului, cat si chiriile pe care fostii chiriasi ar fi trebuit sa i le plateasca, incepand cu 1 iunie 1994, luand in considerare sentinta care ii obligase sa incheie un contract de inchiriere cu reclamanta.

Printr-o sentinta din 27 octombrie 2000, instanta a respins atat actiunea principala, cat si cererea reconventionala.

Ca urmare a apelului reclamantei, printr-o decizie din 24 iunie 2001, Tribunalul Brasov a decis ca fostii chiriasi trebuie sa plateasca reclamantei cuantumul chiriilor pentru perioada cuprinsa intre 1 iunie 1994 si 15 noiembrie 1999, precum si plata unei despagubiri pentru reabilitarea imobilului.

Procurorul general a introdus la Curtea Suprema de Justitie un recurs in anulare impotriva sentintei Judecatoriei si a celor doua decizii pronuntate de Tribunal si de Curtea de Apel.

Curtea Suprema de Justitie a admis recursul in anulare, a casat deciziile contestate si, pe fond, a admis actiunea fostilor chiariasi, obligand reclamanta sa le plateasca daune reprezentand costul lucrarilor.

II. Aprecierile Curtii

1. Ref. la incalcarea art. 6 § 1 din Conventie care consfiinteste dreptul la un proces echitabil

Curtea reaminteste ca unul dintre elementele fundamentale ale preeminentei dreptului este principiul securitatii raporturilor juridice, care implica, printre altele, ca solutia stabilita in mod definitiv de catre instante cu privire la un litigiu sa nu mai poata fi repusa in discutie (Brumarescu impotriva Romaniei, [MC], nr. 28.342/95, CEDO 1999-VII).

In acest sens, Curtea mentioneaza ca simplul fapt ca ar putea exista doua puncte de vedere cu privire la un subiect nu este un motiv suficient pentru a determina rejudecarea unei cauze.

Astfel, Curtea concluzioneaza ca prin anularea deciziilor definitive din 24 aprilie si 24 septembrie 2001 a fost incalcat dreptul la un proces echitabil al reclamantei.

2. Ref. la incalcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 care consacra dreptul la respectarea bunurilor proprii

Curtea considera ca anularea creantei si obligarea la plata de despagubiri au avut ca efect lipsirea reclamantei de bunurile sale, in sensul celei de-a doua fraze din primul paragraf al art. 1 din Primul Protocol aditional la Conventie.

O lipsire de proprietate se poate justifica doar daca se demonstreaza in special ca aceasta a intervenit pentru o cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege, iar orice ingerinta in exercitarea dreptului de proprietate trebuie sa raspunda criteriului proportionalitatii.

In cauza de fata, avand in vedere ca interventia procurorului general, dupa solutionarea unei proceduri in care acesta nu a fost parte, a dus nu doar la anularea creantei reclamantei, ci si la obligarea acesteia la plata de despagubiri, Curtea considera ca o atingere atat de radicala adusa drepturilor reclamantei a incalcat, in defavoarea sa, echilibrul care trebuie pastrat intre protectia proprietatii si exigentele interesului general.

In consecinta, a existat o incalcare a art. 1 din Protocolul nr. 1.

3. Ref. la dreptul la reparatii echitabile, consacrat de art. 41 din Conventie

Curtea constata ca reclamantei i s-a platit suma acordata prin Hotararea din 24 aprilie 2001 a Tribunalului Brasov, fiind in continuare in posesia acesteia, precum si faptul ca reclamanta nu a platit fostilor chiriasi despagubirile la care a fost obligata prin Decizia din 19 noiembrie 2002 a Curtii Supreme de Justitie.

Prin urmare, Curtea considera ca nicio suma nu ar putea fi acordata reclamantei cu titlu de prejudiciu material.

Curtea acorda reclamantei suma de 2.000 EUR cu titlu de daune morale, precum si suma de 1.000 EUR pentru toate costurile si cheltuielile.

Pentru motivele de mai sus, Curtea:
– hotaraste ca a fost incalcat art. 6 § 1 din Conventie;
– hotaraste ca a fost incalcat art. 1 din Protocolul nr. 1;
– hotaraste ca statul roman sa plateasca reclamantei, in termen de 3 luni de la data ramanerii definitive a hotararii, suma de  2.000 euro pentru prejudiciul moral si 1.000 euro pentru costuri si cheltuieli.

Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate