Despre PR si con-fraternitate
27 ianuarie 2011 | JURIDICE.ro, Gheorghe PIPEREA
Un articol publicat ieri pe Juridice.ro se refera la mine si la procesele mele contra bancilor, avand conotatii foarte negative la adresa mea si multe si nejustificate elemente auto-laudative, fara ca autorul sa aiba, totusi, curajul sa imi spuna numele. Autorul isi face reclama pe seama mea. Se bucura de raul acelor oameni care au incercat sa obtina in instanta un echilibru in relatia cu partenerul lor contractual, banca, mult prea puternic pentru a fi infrint intr-un proces. Si, in plus, practica un gen de captatio benevolentia cu destinatia bancheri care e departe de obligatia statutara de confraternitate a avocatilor. Daca s-ar fi limitat la blogul sau, unde are dreptul sa fie subiectiv, probabil ca un raspuns la acest articol caznit care sa-l scoata pe autor din anonimat ar fi fost inutil. Dar textul este publicat pe Juridice.ro si pe site-ul Curierului fiscal, unde subiectivismul ar trebui sa fie mai moderat, totusi.
De altfel, in ultima vreme s-au inmultit articolele, postarile pe forumuri sau pe bloguri, criticile si injuraturile la adresa mea, facute de tipi (nu prea) isteti care stau deoparte de lupta pentru drept sau stau comod in fata calculatorului si critica orice intiative, iar acum exulta de placere pentru ca eu am pierdut niste procese (ca si cand, ca avocat, poti castiga tot sau ca si cand ai putea sa iti alegi numai procesele pe care sa le castigi suta la suta). In mod normal n-ar trebui sa ii iau in seama, dar probabil ca lipsa de reactie ar fi interpretata gresit, ca un semn de lasitate sau ca o abdicare de la ceea ce fac si de la ceea ce promovez.
De aceea, este nevoie de o scurta replica.
Din start trebuie spus ca, in mod voit sau nevoit, procesele colective contra bancilor au fost supuse dezbaterii publice intrucat este vorba despre protectia consumatorilor in contracte cu un inalt grad de complexitate si gravitate, prin consecintele lor asupra datornicilor, contracte despre care insusi presedintele Asociatiei Romane a Bancilor spunea public la TVR ca sunt contracte ne-negociabile, similare cu cele pe care oricine le incheie si le executa la piata. Consumatorilor romani le lipsesc cel mai mult informatia si educatia juridica in domeniul protectiei drepturilor lor. Oricat ar parea de orgolios, cred ca si multor avocati si, in general, multor juristi, le lipsesc aceste elemente esentiale pentru o buna prestatie profesionala. Din cazurile dezbatute de mine in mod public cred ca s-au invatat multe. Consumatorii si avocatii lor, actuali sau potentiali, stiu mult mai multe in prezent despre acest domeniu de drept care, pana deunazi, era rezervat initiatilor.
Si s-au invatat multe si despre procesele colective in genere. Este suficient sa observati adevarata explozie a acestui gen de procese, care se declanseaza, in ultima vreme, mai ales contra statului. Cu titlu de exceptie sau fronda, sunt unii colegi care scindeaza inutil potentiale procese colective in mii de procese individuale. Un coleg care prezideaza cluburi de drept social face si el procese pentru multi pensionari, dar nu colectiv, ci individual (asta pentru a arata ca sunt si alte abordari decat cea aleasa de mine), dupa care se afiseaza in fata camerelor de luat vederi aratand ca a reusit, pur si simplu, sa blocheze cu miile sale de dosare individuale intreaga sectie de litigii de munca. Este oare acesta un exemplu de urmat, mai ales ca ceilalti avocati mai au si ei litigii de munca, unele pe viata si pe moarte? Este aceasta o strategie, mai ales ca instanta, pentru a nu ingropa zeci de judecatori in aceste cauze, va fi nevoita sa le conexeze intr-unul singur, adica va face in asa fel incit sa i se impuna colegului solutia procesului colectiv?
In mod cert, nimeni din tagma avocatilor nu o sa recunoasca faptul ca ceea ce am facut eu – fortat de valul de clienti bancari nemultumiti de clauzele abuzive si nicidecum ghidat de vreun plan de PR care sa-mi asigure o notorietate mai mare decat cea pe care o aveam deja cu 6 luni in urma – este o munca de pionierat, din care vor avea ce invata multi avocati de-acum incolo, multi consumatori de produse bancare si, deopotriva, bancheri. Dar acest lucru n-are importanta. Ce conteaza este ca oamenii pe care ii reprezint sa aiba constiinta ca le-am redat o farima de speranta in sistemul juridic romanesc si in legile romanesti care, de atit de multe ori, s-au dovedit a fi simple slogane sau deziderate si nu coordonate obligatorii ale comportamentului puternicilor vremurilor. Si cred ca acei oameni chiar s-au convins de acest fapt, ca le-am redat o mica parte din speranta si increderea lor in sistemul judiciar romanesc. Ei tocmai m-au desemnat, prin votul lor, omul anului 2010. Asta in conditiile in care eu fac parte, totusi, dintr-o tagma care are o imagine publica nu tocmai pozitiva.
In timp ce eu m-am dedicat acestor mii de cazuri, marile firme de avocatura, ca aceea din care face parte semnatarul articolului cu pricina, i-au refuzat la unison pe acesti oameni, orientandu-i catre mine. Unele dintre ele, vechi consilieri ai bancilor, au realizat chiar ca urmare a acestor procese colective incasari cu multe zerouri, pentru ca reprezinta bancile in procesele in care clientii mei le-au dat in judecata. Probabil ca semnatarul isi doreste acest gen de procese, cine stie, si de aici aceasta captatio benevolentia.
Pe de alta parte, domnilor confrati, cele 4 cauze pierdute sunt cereri de ordonanta presedintiala, unde se discuta aparenta dreptului, iar nu fondul pretentiilor. Doar la momentul solutionarii fondului in toate aceste 4 dosare vom vedea daca am avut dreptate sau nu si daca argumentatia mea a fost eficienta sau nu. Pana atunci, mai ales ca exista si recursul contra celor 4 hotarari, ar cam trebui sa va abtineti de la aceste sentinte, de genul celor cuprinse si afirmate in articolul cu pricina. Reamintesc, de altfel, ca pana acum clauzele abuzive au fost sanctionate, in fond, de toate instantele din tara, inclusiv de Tribunalul Bucuresti.
Si, in fine, in aceste ordonante solutia nu a fost data pentru ca apararile avocatilor adversari ai mei au fost bune (de altfel, toate aceste aparari si exceptii, fara derogare, au fost respinse), ci pentru ca instanta a considerat ca aparenta dreptului nu se poate verifica decat in fond (cei avizati realizeaza ca aceasta formula este totusi un oximoron) si pentru ca suspendarea ratelor ar insemna sa se creeze un prejudiciu bancii si sistemului in ansamblu. Adica, daca e sa fie cineva prejudiciat, atunci e bine sa fie prejudicitati naivii de clienti, ca nu i-a determinat nimeni sa ia credite si sa imbogateasca, in acest fel, bancherii, statul si politicienii in anii 2006-2008.
Pe aceasta baza „solida”, nu era clar ca, dupa respingerea primei ordonante, celelalte trei vor fi cu siguranta respinse si ele?
Ce mai conteaza ca Statul Roman , prin institutiile sale, permite si incurajeaza spolierea sistematica a cetatenilor sai de catre bancheri, cand aceasta conditie vine odata cu transele de la FMI?
In orice caz, eu prefer dezbaterea publica a cazurilor mele, a legii sau a altor cazuri, “dezbaterii” proceselor in spatele usilor capitonate de temple masonice sau de birouri de politicieni.
Prof. univ. dr. Gheorghe PIPEREA
