Secţiuni » Articole
Articole autoriRNSJESSENTIALSStudiiOpiniiInterviuriPovestim cărţi
Opinii
PLATINUM+ PLATINUM Signature     

PLATINUM ACADEMIC
GOLD                       

VIDEO STANDARD
BASIC




9 comentarii

Despre desfiintarea unor instante judecatoresti
16.02.2011 | JURIDICE.ro, Lucian-Florin ARJOCU

JURIDICE - In Law We Trust

Proiectul privind desfiinţarea unor instanţe şi parchete nefuncţionale sau cu un volum redus de activitate a suscitat polemici în rândul parlamentarilor – reprezentanţii cetăţenilor în Parlamentul României, dar mai cu seamă  în rândul cetăţenilor aflaţi în circumscripţia teritorială a instanţelor care funcţionează şi sunt propuse a fi desfiinţate, deoarece această măsură îngreunează exercitarea dreptului privind liberul acces la justiţie al acestor cetăţeni, îngrădindu-se chiar acest drept – fundament al garanţiilor instituite în art. 6 pct. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, precum şi în art.21 din Constituţia României.

Principiul liberului acces la justiţie oferă oricărei persoane dreptul de a accede la instanţa judecătorească în vederea apărării drepturilor sale. Aşa cum s-a subliniat şi în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, simpla sa consacrare legală, chiar şi la nivelul suprem, prin constituţie, nu este de natură a asigura şi o eficacitate reală a acestuia, atât timp cât, în practică, exercitarea sa întâmpină obstacole.

De asemenea, accesul la justiţie trebuie să fie asigurat în mod efectiv şi eficace. Justiţiabilii din localităţile aflate în circumscripţia teritorială a instanţelor ce sunt propuse pentru desfiinţare nu se vor  bucura de un acces efectiv la justiţie în situaţia desfiinţării acestor instanţe, deoarece, raportat la situaţia patrimonială particulară a acestora, acest lucru înseamnă timp pierdut şi mai mulţi bani şi uneori imposibilitatea ajungerii la instanţă din cauza drumurilor impracticabile.

Faptul că această împrejurare nu este generată de prevederile unui act normativ, ci de situaţia personală a acestora nu putea fi considerat ca hotărâtor, conchizându-se în sensul că un obstacol de fapt poate să încalce prevederile Convenţiei în aceeaşi măsură ca un obstacol juridic şi anume obligaţii rezultând din Convenţie cer uneori măsuri pozitive din partea statului, statul trebuie să ia măsuri pentru ca accesul la justiţie să nu devină iluzoriu. Justiţia este un serviciu public al statului, iar costurile sale se suportă de la bugetul de stat, la ale cărui venituri contribuie toţi cetăţenii.

Aşa cum am arătat mai sus, una din principale probleme este îndepărtarea justiţiei de cetăţean, prin desfiinţarea acestor instanţe. Desfiinţarea instanţei din localitate şi obligarea implicită a cetăţeanului justiţiabil să parcurgă zeci de kilometri până în faţa judecătorului, înseamnă depărtarea actului de justiţie faţă de cetăţean deoarece, în actualul context economico-social, se impune menţinerea instanţelor din aceste localităţi, în caz contrar locuitorii vor fi nevoiţi să se deplaseze pe distanţe foarte mari, iar posibilităţile materiale sunt reduse, zonele unde funcţionează aceste instanţe sunt slab dezvoltate din punct de vedere economic, majoritatea locuitorilor din aceste locuitori trăiesc doar din ceea ce produc în gospodărie, nu au locuri de muncă în zonă, mulţi sunt nevoiţi să facă naveta, iar populaţia este îmbătrânită. Câţi ar mai putea să facă rost de bani de transport spre municipiul, dar şi pentru transportul prin municipiu? Ca să nu mai spunem că orarul firmelor de transport în comun din judeţ nu ţine cont, în mod evident, de cel al instanţelor. Oamenii ar fi puşi pe drumuri la modul cel mai jenant.

De asemenea, trebuie precizat că, în aceste zone, sate întregi sunt izolate de restul judeţului. Dacă plouă, drumurile ce leagă satele de celelalte localităţi sunt rupte de torentele ce se prăvălesc de pe masivele muntoase, iar dacă ninge, aceleaşi drumuri devin impracticabile din cauza troienelor.

Nu sunt curse regulate ale mijloacelor de transport în comun, nu există cale ferată. Justiţiabilii ajung cu greu la  instanţă, pleacă cu noaptea în cap pentru a se prezenta la şedinţele de judecată.

Plecând de la conceptul că justiţia este un serviciu public, trebuie avut în vedere că dacă aceste instanţe se vor desfiinţa, cetăţenii vor trebui să cheltuiască mult mai mult pentru a avea acces la justiţie şi, astfel, vor avea acces la justiţie numai cetăţenii a căror situaţie patrimonială le permite acest lucru. Ori Statul prin instituţiile sale trebuie să garanteze respectarea accesului liber la justiţie precum şi a drepturilor şi libertăţilor fundamentale statuate prin Constituţia României şi C.E.D.O.

În condiţiile date, este vorba de îndepărtarea justiţiei faţă de cetăţean şi nu a injustiţiei aşa cum arată domnul ministru Cătălin Predoiu, punând sub semnul întrebării calitatea actului de justiţie, fără a veni cu exemple concrete. Calitatea actului de justiţie poate fi pusă la îndoială şi la instanţele mari, exemplele fiind, de altfel, mediatizate.

„Dar, care sunt condiţiile date?”

În România „funcţionează” nu câteva, ci un număr destul de mare, aproximativ 50 instanţe şi parchete cu schema de personal compusă din câţiva judecători, 4-5, schemă uneori neocupată decât parţial, cu un judecător (o singură instanţă)  2, 3 sau 4  judecători, majoritatea navetişti, pentru că ministerul nu a avut o strategie eficientă privind ocuparea posturilor vacante de judecător, de exemplu un judecător din zona Olteniei optează pentru un post din zona Maramureşului sau Ardealului, iar cei din Moldova optează pentru Bucureşti.

De asemenea, judecători navetişti aflaţi sub presiunea unui drum zilnic sau săptămânal, inevitabil obosiţi sunt şi la celelalte instanţele mari. Cât priveşte complexitatea cauzelor, se pare că domnul ministru cu cunoaşte faptul că un număr mare de cauze din totalul cauzelor aflate pe rolul acestor instanţe au un grad ridicat de complexitate mai ales în materia fondului funciar, precum şi cauzele ce privesc revendicările imobiliare, partajele judiciare, contestaţiile la executare, ş.a..

Înfiinţarea acestor instanţe a fost o măsură pozitivă din partea statului, astfel că accesul la justiţie să nu fi devenit iluzoriu cum tinde să devină în prezent, raportat la situaţia patrimonială particulară a cetăţenilor.

Expertiza grupului de lucru CSM- MJ-ICCJ-MP, care a elaborat studiul ce a stat la baza proiectului, ne spune că nu se poate face act de justiţie de calitate cu 3 posturi de judecători la o instanţa,  dar că se va putea face în continuare la unele instanţe care au 3 sau 4 judecători şi care se menţin, din considerente cunoscute doar de aceştia.

Instanţele şi parchetele vor putea funcţiona, nu în condiţiile unei „agenţii Loto-Pronosport” aşa cum, nefericit, domnul ministru Predoiu se exprimă şi consideră că funcţionează în momentul de faţă aceste instanţe, ci ca instituţii în care cetăţenii au încredere, de remarcat fiind că nu hotărârile acestor instanţe au fost atacate la CEDO, ci acele sentinţe în care legiuitorul a dat dovadă de inconsecvenţă, judecătorul fiind nevoit să aplice legile elaborate şi aflate în vigoare, iar primarii şi parlamentarii sunt împotriva acestui demers de desfiinţare a instanţelor deoarece sunt reprezentanţii cetăţenilor, aleşi de către aceştia prin vot uninominal, nu puşi în funcţie pe criterii politice şi care sunt meniţi a exprima voinţa celor care i-ai ales să îi reprezinte.

Mai mult, o astfel de exprimare nu este demnă de un ministru de justiţie care ar trebui să  răspundă pentru afirmaţiile pe care le face. Dacă însuşi ministrul justiţiei face afirmaţia despre judecătoriile mici că sunt „instanţe – agenţii Loto-Pronosport” plasate la coltul blocului,  atunci ce pretenţie se poate avea de la simplul justiţiabil  de a respecta instituţiile statului.

Problema reformei nu este nouă, ci datează de la începutul anilor 2000, fiind constatată magistral de Raportul Wittrup/Lord din anul 2005, o analiza elocventă a dezechilibrelor din sistemul nostru judiciar, finalizat în anul 2010 însă având la bază perioada 2000-2005 – când se are în vedere o încărcătură de 500 dosare/ judecător, iar în 2010 încărcătura  avută în vedere este 800 dosare / judecător;  ministerul condus de către domnul ministru Cătălin Predoiu nu a luat nicio măsură în vederea restructurării, iar acum în scopul de a îmbuna concluziile Mecanismului de Control şi Verificare (MCV)  optează pe varianta cea mai „uşoară”, aceea a desfiinţării în loc să gândească o reformă eficientă şi de durată a sistemului judiciar printre care şi măsura dacă nu cumva ar fi mai eficient pentru actul de justiţie o lărgire a competenţelor instanţelor mici şi degrevarea instanţelor cu o încărcătură mare, cu posibilitatea măririi schemei de personal. Aşadar, domnul ministru Predoiu apreciază că interesele ţării  sunt condiţionate de consecinţele negative asupra raportului de ţară,  însă pe perioada a două mandate de ministru nu a  elaborat şi nu a pus în aplicare  o reformă justă şi bine gândită care să aibă eficienţă pe termen lung. Este mai simplu să  analizeze şi să propună experţii  europeni  măsuri (raportate la criterii avute în vedere în ţările dezvoltate din uniune) şi pe care  doar să le punem în practică, fără a analiza dacă acestea sunt eficiente raportat la particularităţile acestui stat, România. Este incontestabil că suntem o ţară europeană însă din punct de vedere al situaţiei economice şi sociale nu ne putem raporta la celelalte ţări membre ale Uniunii Europene.  În acest context, în care suntem pe primul loc în Europa în ceea ce priveşte sărăcia, statul român trebuie să ţină seama şi de faptul că cetăţenii acestei ţări nu beneficiază de aceeaşi condiţii precum cei din celelalte state europene, atât din punct de vedere material, cât şi din punct de vedere economic şi al infrastructurii. Acest proiect favorizează accesul la justiţie al cetăţenilor cu potenţial financiar, în detrimentul celor cu posibilităţi materiale reduse, aşa cum sunt majoritatea cetăţenilor din aceste localităţi.

Suntem de acord cu ideea că schema de personal care poate asigura funcţionarea normală a unei instanţe să fie compusă din minimum 6-8 judecători, care să asigure aplicarea principiului specializării, al alocării dosarelor aleatoriu şi rezolvarea incidentelor procedurale legate de compunerea instanţei, dar ce anume împiedică Ministerul să nu rearondeze localităţile, extinzând competenţa instanţelor cu volum sub 2000 de cauze, aşa cum se întâmplă în situaţia unora dintre instanţele mai privilegiate cuprinse în studiu invocat. Dar ne punem întrebarea: Ce măsuri va lua ministerul cu privire la cele care rămân cu menţinerea competenţei, cu un număr de 4 judecători şi cu un volum sub 2000 de cauze? Vor crea o schemă ce va cuprinde 7 judecători, adică o încărcătură de sub 300 dosare/judecător.

De asemenea, este adevărat că perspectiva certă şi iminentă a punerii în aplicare a Codurilor impune de asemenea un număr minim de judecători, dar daca ar fi să vorbim de justiţia penală în concepţia noului Cod de procedura penală, este nevoie la o instanţa de 2 judecători pentru a se asigura repartizarea aleatorie a cauzelor, 2 pentru camera preliminara, pentru a se evita incompatibilităţile dintre judecătorul care se pronunţa pe legalitatea probelor şi cel care judeca dosarul de fond, cel puţin un judecător de drepturi şi libertăţi, altul decât cel de fond, plus specializarea numai pentru cauzele cu minori, inclusiv în ceea ce priveşte supravegherea şi rezolvarea incidentelor procedurale apărute pe parcursul executării măsurilor educative privative sau neprivative de libertate, însă, pe rolul instanţelor propuse pentru desfiinţare ponderea acestor tipuri de cauze este nesemnificativă, aproximativ 10% din totalul cauzelor aflate pe rol. Mai apare întrebarea: Ce o să facă ministerul la instanţele cu 4 judecători care vor funcţiona în continuare? Va bloca activitate acestora? pentru că de la o schemă de 4 judecători nu o să poată să ajungă într-un termen de 6 luni la o schemă 7 judecători.

Nu se va putea respecta principiul specializării pe materii, pentru a se evita ca acelaşi judecător de judecătorie să judece şi în materie penală şi în materie civilă, pentru că se mai adaugă un număr variabil de judecători, peste cel indicat mai sus, dar nu mai puţin de doi pentru materie civilă, astfel că îl întrebăm pe domnul ministru la câte instanţe din ţară se vor putea aplica aceste obiective din punct de vedere al punerii lor în practică.

Probabilitatea ca instanţele ce sunt propuse pentru desfiinţare să fie asaltate în primele zile după intrarea în vigoare a Codurilor cu contestaţii la executare prin care se va invoca legea penală mai favorabilă raportat la numărul aproximativ al populaţiei penitenciare în acest moment din aceste localităţi este foarte mică, datorită faptului că în aceste localităţi nu funcţionează penitenciare, precum şi numărului foarte redus de cetăţeni împotriva cărora s-a luat măsura executării pedepsei închisorii în penitenciare.

Un număr de 15 judecătorii reprezintă, în accepţiunea domnului ministru Cătălin Predoiu, „o puzderie de instanţe mici şi neputincioase în efortul de a face justiţie adevărată şi de calitate”, nu este altceva decât o afirmaţie nedovedită şi prin care doreşte să impresioneze opinia publică.

De asemenea, nu se vor consolida implicit instanţele mari ci „per a contrario”, vor fi aglomerate şi cu dosarele de la instanţele propuse pentru desfiinţare deoarece în cadrul acestor  instanţe funcţionează în total cel mult 40 de magistraţi şi aproximativ 120 de grefieri, întrucât la fiecare dintre aceste instanţe funcţionează cel mult 3 judecători şi 7-8 grefieri, iar cele ce nu funcţionează nu au personal.

Pe de altă parte, în sistemul judiciar există sute de posturi vacante de magistraţi, necesarul fiind în realitate mult mai mare, prin urmare: Cum v-a putea pune în aplicare Codurile fundamentale? , A făcut ministerul un studiu de caz în acest sens?, Ce se va întâmpla la instanţele ce vor continua să funcţioneze? Cum va rezolva ministerul situaţia având în vedere că în momentul de faţă unele instanţe sunt supra aglomerate, nu mai fac faţă şi acordă termene foarte lungi?

Referitor la criteriul calităţii actului de justiţie ministrul trebuie să vină cu exemple concrete  în acest sens şi nu să generalizeze.

În ceea priveşte gradul de atacabilitate a hotărârilor, afirmaţia că „majoritatea deciziilor luate de aceste instanţe sunt atacate la instanţa superioară”, este apreciem noi, intenţionat eronată, având în vedere  datele statistice rapoarte anual privind activitatea desfăşurată de către aceste instanţe şi care au  fost transmise Consiliului Superior al Magistraturii , date ce dovedesc faptul că ministrul încearcă să inducă în eroare opinia publică. Şi nici nu e de mirare, pentru că din însăşi expunerea de motive, rezultă că s-a încercat să se inducă în eroare comisia cu privire la criteriile avute în vedere la desemnarea instanţelor supuse desfiinţării.

În ceea ce priveşte atacarea hotărârilor, domnul ministru ar trebui să ştie, dat fiind faptul că este de profesie avocat, în urma soluţionării unei cauze o parte „câştigă”, iar cealaltă „pierde” procesul, astfel că avocatul părţii care pierde procesul va ataca hotărârea pronunţată indiferent dacă clientul său a avut s-au nu dreptate, în speranţa că va găsi la instanţa superioară un judecător mai îngăduitor sau care va interpreta altfel dispoziţiile legale, cunoscută fiind şi problema practicii neunitare la nivelul întregului sistem.

Domnul ministru Cătălin Predoiu trebuia mai întâi să verifice indicele de casare al hotărârilor pronunţate de către aceste instanţe având în vedere că acest indice reflectă calitatea actului de justiţie, nu câte hotărâri au fost atacate, fiind dreptul părţii care pierde procesul să exercite calea de atac împotriva hotărârii pronunţată. Dacă  domnul ministru verifica acest lucru observa că ponderea atacabilităţii este sub 30-35 %, iar indicele de casare, raportat la numărul hotărârilor pronunţate, este sub 5 %.

De asemenea, experţii nu au verificat calitatea actului de justiţie corect şi profesionist ci criteriile avute în vedere de grupul de lucru ca fiind relevante au fost situaţia sediului, sub aspectul regimului juridic şi funcţional, circumscripţia teritorială şi posibilitatea de extindere a instanţei, populaţia deservită, infrastructura, cheltuielile de întreţinere, gradul de ocupare a posturilor de judecător, stabilitatea personalului, calitatea actului de justiţie precum şi managementul instanţelor s-a verificat de către Inspecţia Judiciară din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, care are atribuţii în acest sens. Iată o nouă dovadă de încercare de inducere în eroare a opiniei publice.

De asemenea, pe parcursul celor 2 mandate domnul ministru trebuia să se fi gândit la dificultăţile pe care le au un număr foarte mare judecătorii, nu numai cele de la aceste instanţe, pentru că există instanţe cu 6-8 judecători din care  majoritatea „sunt navetişti, inevitabil supuşi unui stres accentuat, al căror timp pentru pregătirea profesională continuă, pentru lectură şi reflecţie, este înghiţit de gările şi autogările care stau între ei si cariera lor”.

De asemenea, „prieteniile, micile conjuncturi ale vieţii care aduc uneori în faţa judecătorilor pe vecinul cu care au vizionat ieri meciul de fotbal, sau au petrecut la vreo aniversare sau au suferit la vreun necaz, sau au trecut printr-o încercare” se întâlnesc şi în cazul celorlalte instanţe situate în oraşele cu un număr mai mic sau mai mare de locuitori.  Domnul ministru pune la îndoială  imparţialitatea şi echidistanţa magistraţilor fără a veni cu exemple concrete, aşa cum doamna secretar de stat Lidia Barac a susţinut în şedinţa Comisiei Juridice a Camerei Deputaţilor lipsa de profesionalism a magistraţilor precum şi faptul că nu se poate vorbi de management la aceste instanţe generalizând, fără exemple concrete.

Din contră, la o instanţă mică, acel magistrat este cunoscut astfel că  imediat societatea civilă s-ar sesiza cu privire la conduita acestuia, pe când  un magistrat de la o instanţă mare aflat într-un oraş mare, se „pierde” mai  uşor  astfel că „prieteniile şi micile conjuncturi ale vieţii”  sunt mai greu de observat de oamenii simplii.

Nu noi  inventăm lucruri din moment ce venim cu argumente şi motivări date de CEDO, ci domnul ministru este cel care generalizează, încercând prin acest proiect care nu va îndeplini obiectivul urmărit acela  al reducerii dezechilibrelor din punct de vedere al volumului de muncă, deoarece prin desfiinţarea acestor instanţe un număr nesemnificativ de personal este redistribuit, în comparaţie cu necesarul de personal din sistemul judiciar ci doar îmblânzirea reprezentanţilor de la Bruxelles – datorită faptului că, aşa cum şi Comisia a reţinut,  nu s-au adoptat măsuri de urgenţă în vederea reparării dezechilibrelor importante din punct de vedere al volumului de muncă, astfel că, nu se ştie dacă Comisia va fi îmblânzită cu astfel de măsuri care nu produc un impact semnificativ asupra deficienţelor din sistem.

Sistemele judiciare europene au trecut prin această reformă dificilă, precum şi ţări ca Franţa, aşa cum arată domnul ministru, şi care au operat în trecutul apropiat desfiinţări masive de instanţe nefuncţionale, însă un număr de 15 instanţe din cele propuse pentru desfiinţare sunt funcţionale, doar 9 sunt nefuncţionale. Condiţiile economic-sociale din celelalte state europene care au luat această măsură au permis desfiinţarea acelor instanţe, ceea ce nu se poate întâmpla în ţara noastră care nu beneficiază nici de infrastructură şi nici situaţia patrimonială nu impune o astfel de măsură.

Cât priveşte afirmaţia „că nu trebuie să privim doar la ziua de mâine”, domnul ministru poate face această afirmaţie, însă cetăţenii din aceste localităţi cu certitudine se gândesc doar la ziua de mâine, cum o să-şi asigure traiul de zi cu zi, cum o să-şi găsească un loc de muncă sau pe cine să cheme la muncă în gospodărie, pentru că există foarte puţine oportunităţi în aceste zone pe care doreşte să le lăse fără instituţii care să le asigure accesul la justiţie şi garantarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale.

Perspectiva – „Dificultăţile momentane legate de transport, vor fi suplinite de dezvoltarea reţelei de drumuri rurale, domeniu în care Guvernul are un program ambiţios. Folosirea mijloacelor moderne de comunicaţie la distanţă se va generaliza şi va permite cetăţenilor efectuarea procedurilor de la distanţă.” – este frumoasă, însă se merge pe principiul întâi desfiinţăm instanţe şi apoi dezvoltăm reţeaua de drumuri rurale, neţinând cont de situaţia patrimonială a acestor cetăţeni, care nu au bani pentru a-şi asigura traiul zilnic, cu atât mai puţin pentru transport sau pentru mijloace moderne de comunicaţie la distanţă? Domnul ministru vorbeşte probabil despre condiţiile ce vor putea fi avute în veder în anii 2030, deoarece în 20 de ani se vede cât am progresat, am înfiinţat şi apoi am desfiinţat. Cine ştie ce urmează? Probabil, în viitor, o să ne dezvoltăm şi noi după modelele invocate de acesta dar nu pe judeţe ci pe regiuni şi vom descoperii că vor fi necesare aceste instanţe pe care acum doreşte să le desfiinţeze pentru a mai degreva din volumul exagerat de mare al instanţelor raportat la condiţiile de lucru din instanţele mari, cu 2-4 judecători într-un birou în aşa-zisele palate de justiţie, cu grefieri îngrămădiţi prin birouri improprii, cu arhive şi registraturi supraaglomerate, cu şedinţe în trei-patru timpi de la 7 dimineaţa până la 12 noaptea.

Iar „pentru moment”, cum se gândeşte la un sistem prin care localităţile cu acces dificil la infrastructură de transport să fie periodic vizitate de complete de judecători, care să judece la faţa locului, când un număr foarte mare de judecători fac naveta, abia au timp să studieze dosarele, intră în şedinţa de judecată cu un număr de peste 100 de cauze. Va mai avea timp judecătorul să judece la faţă locului dat fiind încărcătura de peste 800 de cauze/judecător – media la nivel  naţional?

După cum se observă va crea o justiţie nefuncţională, supraîncărcată cu dosare/judecător, fără posibilităţi de ocupare a locurilor vacante din sistem datorită contextului economico-social, un număr redus de posturi scoase la concurs raportat la deficitul de personal din sistem. De asemenea, se va îngreuna sau chiar îngrădi accesul la justiţie pentru un număr semnificativ de cetăţeni ai acestei ţări.

Aceasta reformă este sacrificată pentru a menaja temerile legate de cariere politice, pentru că aşa cum este gândită, aceasta nu este o reformă. Într-adevăr misiunea unui politician adevărat este să explice progresul, să-şi convingă cetăţenii despre adevăratul sens al lucrurilor şi să-i convingă să meargă pe această cale, dar tot politicianului îi revine obligaţia să-i asigure cetăţeanului un trai decent, condiţii precum în celelalte state membre ale Uniunii Europene şi apoi să vină cu astfel de reforme.

Cetăţenii acestor localităţi trebuie să conteze pe aportul primarilor şi  parlamentarilor, aport ce trebuie oferit cu generozitate cu ocazia dezbaterii acestui proiect de lege deoarece ei sunt reprezentaţii acestora şi au fost aleşi prin vot uninominal pentru a  le reprezenta interesele, nu au fost numiţi în funcţie.

Lucian-Florin ARJOCU
Grefier sef, Judecatoria Baia de Arama


Aflaţi mai mult despre , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!







JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill JURIDICE gratuit pentru studenţi

Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi [Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET]




Au fost scrise până acum 9 de comentarii cu privire la articolul “Despre desfiintarea unor instante judecatoresti”

  1. luckystar spune:

    foarte corect studiul de fata. ma intreb daca va tine cont cineva de el…

  2. magistrat spune:

    cum era de asteptat un asemenea articol „ingrijorător” nu putea veni decât din partea unui membru al personalului auxiliar care va fi cel mai afectat de desfiintarea instantelor mici.
    în timp ce la judecătoriile din resedintele de judeţ şi mai ales la tribunale personalul auxiliar munceste pe rupte, la acele judecatorii mici care vor fi desfiintate, personalul auxiliar(grefieri, sofer, femeie de servici ş.a.) care in marea lui majoritate domiciliază in apropierea judecătoriilor(spre deosebire de judecatorii de la aceste instanţe care fac naveta) duc o viată linistită, fără prea mult stres şi pe aceeaşi bani .
    nu stiu cât le pasă lor de sărmanii cetăţeni în vârstă care vor trebui să se deplaseze „zeci” de kilometri să-şi găsească dreptatea, cât le pasă mai degrabă că ei vor trebui să facă naveta sau să se mute.
    să fim serioşi , la instanţele mici despre care face vorbire d-na grefier SEF ( care are salariu probabil mai mare decat a unui judecator stagiar) dosarele „complexe” de fond funciar sunt din ce in ce mai puţine şi mai putin complexe, iar de multe ori complexitatea lor a fost mărită din cauza unor judecători plafonaţi .

  3. Lucian Arjocu spune:

    De la instanţele acestea mici despre care faceţi vorbire au promovat permanent acei judecători „plafonaţi” care în prezent îşi desfăşoară activitatea la instanţele superioare (tribunale, curţi de apel şi chiar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie).
    Nu cred că este deontologic, fiind „magistrat”, să faceţi aprecieri cu privire la calitatea actului de justiţie exercitat de aceşti magistraţi „plafonaţi” fără a cunoaşte complexitatea dosarelor.
    Aceasta înseamnă că vă spuneţi părerea asupra complexităţii unei cauze fără să cunoaşteţi cauza respectivă, fiecare cauză în parte având particularităţile ei.
    De exemplu un partaj judiciar se poate soluţiona după doar câteva termene în situaţia în situaţia stingerii litigiului pe cale amiabilă sau poate dura ani de zile deoarece necesită un probatoriu complex (administrarea probei cu martori, expertiza, interogatorii, ş.a.). Aceeaşi situaţie se regăseşte şi în cauzele în materia fondului funciar (fiind necesară efectuarea unei expertize, care poate dura foarte mult timp datorită numărului redus de experţi în specialitatea topografie, datorită condiţiilor meteorologice, a situaţiei economice a părţilor care nu pot să achite imediat onorariul stabilit), în cauzele având obiect revendicare imobiliară, contestaţiile la executare şi exemplele ar putea continua.
    Nu numai magistraţii fac naveta şi oricum o vor face şi dacă se vor desfiinţa aceste instanţe mici, deoarece nu sunt posturi vacante astfel încât fiecare să opteze pentru instanţa de domiciliu, dar si o parte din personalul auxiliar este navetist, inclusiv eu, astfel că nu văd care ar fi problema dacă am face naveta o altă instanţă. Din contră pentru persoanalul instanţei ar putea fi benefică transferarea la instanţele din reşedinţa judeţului în perspectiva promovării profesionale.
    În ce priveşte afirmaţia dumneavoastră că ” la judecătoriile din resedintele de judeţ şi mai ales la tribunale personalul auxiliar munceste pe rupte, la acele judecatorii mici care vor fi desfiintate, personalul auxiliar(grefieri, sofer, femeie de servici ş.a.) care in marea lui majoritate domiciliază in apropierea judecătoriilor(spre deosebire de judecatorii de la aceste instanţe care fac naveta) duc o viată linistită, fără prea mult stres şi pe aceeaşi bani” considerăm că este formulată cu răutate, sunt foarte multe instanţe în care volumul de activitate este apropiat cu cel de la instanţele propuse pentru desfiinţare, excepţie făcând doar instanţele din Bucureşti sau din marile oraşe ale ţării. Prin urmare, afirmaţia dumneavoastră nu este documentată.
    Cât priveşte câştigul salarial staţi liniştit nu avem salarii precum un judecător stagiar, sunt mult sub cât ar trebui să fie renumerată munca personalului auxiliar.

  4. Lucian Arjocu spune:

    Mă îndoiesc că sunteţi magistrat de profesie deoarece un magistrat adevărat respectă deontologia profesiei de magistrat şi niciodată nu face aprecieri cu privire la activitatea sau pregătirea profesională a unui coleg.

  5. magistrat spune:

    ca să dovedesc că sunteţi subiectiv d-le grefier sef voi posta mai jos datele statistice privind volumul de activitate pe anul 2009 de la Judecătoria Baia de Aramă (care are ca personal 3 judecători, 9 grefieri şi 2 aprozi ) şi care este propusă spre desfiinţare: multi colegi grefieri şi judecători din ţară vor fi invidioşi pe d-voastră
    pentru mai multe detalii intraţi pe http://www.portal.just.ro şi comparaţi situaţia Judecătoriei de mai sus cu a altor instanţe din ţară.

    În anul 2009, s-au înregistrat pe rolul Judecătoriei Baia de Aramă, spre soluţionare, un număr de 1228 cauze, din care 1094 cauze civile şi 134 cauze penale.

    La aceste cauze, instanţa a mai avut spre soluţionare şi stocul de dosare existent la 31.12.2008, respectiv un număr de 466 cauze, din care 440 cauze civile şi 26 cauze penale. La data de 31.12.2008 erau suspendate un număr de 182 cauze civile.

    Din totalul de 1694 cauze supuse judecăţii în anul 2009, au fost soluţionate un număr de 1250 cauze, respectiv 1114 cauze civile şi 136 cauze penale.

    La data de 31.12.2009 stocul dosarelor rămase nesoluţionate era de 444 cauze, din care : 419 cauze civile şi 25 cauze penale. Din acestea, la data de 31.12.2009, erau suspendate 170 cauze civile, respectiv 1 cauză penală.

  6. Peter Bivolariu spune:

    Sunt de acord întrutotul cu ce a expus colegul de mai sus ( grefier șef nu magistrat), trebuie să arătăm situatia reală exitentă, nu cea pe care ”vrem noi” să o perceapă mass media și parlamentarii pentru a putea obține desființarea acestor instanțe. În ceea ce privește afirmațiile făcute de ( colegul magistrat ) țin să învederez că este puțin egoist atunci când vorbește de personalul auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești ( cele cu volum mic de activitate ), întrucât știe foarte bine că munca dumnealui nu ar exista fără acești mici oameni. Mai mult prin afirmația ”dosarele “complexe” de fond funciar sunt din ce in ce mai puţine şi mai putin complexe, iar de multe ori complexitatea lor a fost mărită din cauza unor judecători plafonaţi ” făcute acesta este nedeontologic să își spună părerea cu privire la activitatea unui alt coleg sau cu privire la profesionalismul acestuia.
    Doresc pe final acestui magistrat să evolueze profesional la fel cum au evoluat magistrații care au activat în cadrul unor asemenea instanțe. De ex. de la instanța mea sunt magistrați cu funcții în tribunal, la ÎCCJ, TMB și Curte de Apel. Așadar nu sunt plafonați și nici cei care sunteți în marile Judecătorii nu vă plafonați ( contestații la executare și alte asemenea cauze).

  7. eetildiv spune:

    „” Ori Statul prin instituţiile sale trebuie să garanteze respectarea accesului liber la justiţie precum şi a drepturilor şi libertăţilor fundamentale statuate prin Constituţia României şi C.E.D.O. „”

    Interesant cum ajunge un cetatean cu o leafa medie de 800 Ron sa-si apere dreptul in justitia romaneasca pentru a redobandi o propietate nationalizata/expropiata cand taxa de timbru ceruta de justitie este de 6000 Ron.Poate ca cineva are vreo solutie practica…..
    Sau aceste absurditati vor intra tot la pachetul CEDO dupa expirarea celor 18 luni …….deci fraza „statul trebuie să ia măsuri pentru ca accesul la justiţie să nu devină iluzoriu”” sa nu devina o mare iluzie…..

    Nellu

  8. Lucian Arjocu spune:

    Se pare că articolul va deranjat foarte tare. Ar trebui totuşi să vă arătaţi identitatea nu să vă ascundeţi sub un pseudomin.

  9. Lucian Arjocu spune:

    În ceea ce priveste volumul de activitate al instanţei, acesta este asemănător sau chiar mai mare faţă de volumul de la alte instanţe care vor continua să funcţioneze .
    De asemenea, nu sunteţi la curent cu ultimele informaţii a apărut „noul portal al instanţelor de judecată ” http://www.noulportal.just.ro, ce are ca motto printre altele „Justiţia în folosul cetăţeanului”.
    Dar nu aceasta este problema, ci faptul că această măsură nu este oportună pentru cetăţeni în situaţia economico-socială actuală (vă invit să faceţi o vizită localităţilor din circumscripţia teritorială a instanţei noastre, care este pitorească, dar în care nu cred că aţi dori să locuiţi, fără infrastructură, fără utilităţi:canalizare, gaze, uneori chiar fără apă şi curent electric, fără locuri de muncă, ş.a. ) şi nu are nici efectele cerute de Comisie, deoarece necesarul de resurse umane din sistemul judiciar este mult mai mare decât ceea ce se obţine prin această măsură aproximativ 30-40 de magistraţi şi 80-100 de grefieri. Mai mult aceste posturi nu vor fi redistribuite acolo unde chiar este nevoie, la instanţele din Bucureşti, Timişoara, ş.a., care se confruntă cu un deficit semnificativ de personal, ci unde sunt locuri vacante în raza curţii de apel sau la instanţa care va prelua activitatea instanţei ce se desfiinţează.
    Prin urmare, aşa cum unele instanţe cu volum mai mic sau apropiat de volumul instanţei noastre (care a fost în fiecare an peste 1600 de cauze – a se vedea studiu) au rămas să funcţioneze cu menţinerea competenţei teritoriale sau cu rearondarea teritorială a unor localităţi, la fel se poate proceda şi în situaţia instanţei noastre.
    Prin rearondarea unor localităţi s-ar degreva activitatea celorlalte instanţe mai încărcate, ceea ce consider eu că este mai eficient decât să aglomerezi instanţele care şi aşa sunt foarte încărcate, mai ales în condiţiile în care nu tot personalul va fi preluat de instanţa care preia competenţa teritorială.
    Totodată, vă rog să verificaţi, dacă doriţi să fiţi obiectiv, şi schema de personal a celorlalte instanţe, cu excepţia celor din Bucureşti şi marile oraşe ale ţării, veţi constata că nu aveam o schemă încărcată, încărcătura pe judecător este apropiată de media naţională, personalul auxiliar-grefieri, în momentul de faţă în număr de 6 şi nu 9, intră săptămânal în şedinţele de judecată (cu dosare care după cum ştiţi trebuie lucrate în 48 de ore ) rulând aproximativ acelaşi număr de dosare cu cel al grefierilor de la celelalte instanţe, unde chiar dacă volumul este mai mare şi schema este mai mare, cu excepţiile arătate mai sus. Tot grefierii sunt cei ce ţin evidenţa activităţii instanţei şi efectuează lucrările repartizate, fiind delegaţi la compartimentele executări penale, executări civile, executări contravenţionale, biroul de informare şi relaţii publice, biroul asociaţii, fundaţii, sindicate, de asemenea, comunică la organele financiare titlurile executorii, comunică la OCPI (fiind magistrat consider că ştiţi aceste atribuţii). La instanţă funcţionează şi 2 grefieri-arhivari care asigură activitatea atât a compartimentului arhivă cât şi a celui de registratură.
    Aşadar, pentru a funcţiona în condiţii normale este necesară o astfel de schemă.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.