Secţiuni » Arii de practică » Protective » Drept constituţional
Drept constituţional
DezbateriCărţiProfesionişti

Legea educatiei nationale. Obiectie de neconstitutionalitate respinsa cu opinie separata si opinie concurenta
28.02.2011 | Corina CIOROABĂ, Juridice.ro

Secţiuni: CCR, Content, Drept constitutional
JURIDICE - In Law We Trust

In Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 136  din data de 23 februarie 2011 a fost publicata Decizia Curtii Constitutionale nr. 2/2011 referitoare la obiectia de neconstitutionalitate privind Legea educatiei nationale, in ansamblul sau, precum si, in special, art. 45 alin. (5), (6), (7) si (9), art. 46 alin. (2), art. 121, art. 125 alin. (1) lit. a), b) si c), art. 125 alin. (2), art. 128 alin. (5), art. 132 alin. (5), art. 212 alin. (3), art. 215 alin. (1), (3) si (4), precum si art. 361 alin. (2) din lege.

Obiectia de neconstitutionalitate a fost formulata de un grup de deputati care au solicitat Curtii Constitutionale sa se pronunte asupra constitutionalitatii Legii educatiei nationale, in ansamblul sau, precum si, in special, asupra unor prevederi din lege.

Obiectul controlului de constitutionalitate, astfel cum rezulta din sesizarea formulata, il constituie dispozitiile Legii educatiei nationale, in ansamblul sau. Totusi, din motivarea obiectiei de neconstitutionalitate, Curtea constata ca aceasta vizeaza atat o critica de neconstitutionalitate extrinseca referitoare la modul de adoptare a legii criticate, cat si o critica de neconstitutionalitate intrinseca ce priveste, in special, prevederile  unor articole din Legea educatiei nationale, referitoare la: invatamantul pentru persoanele apartinand minoritatilor nationale, autonomia universitara, ocuparea unor functii de conducere in cadrul universitatilor, dreptul de a fi ales si dreptul de proprietate.

Cu privire la neconstitutionalitatea extrinseca a legii in ansamblul sau

Raportat la critica de neconstitutionalitate extrinseca referitoare la incalcarea art. 1 alin. (4) si (5) coroborate cu dispozitiile art. 61 alin. (1) si ale art. 114 din Constitutie privind adoptarea legilor prin procedura angajarii raspunderii Guvernului, Curtea constata, in principal, ca doptarea Legii educatiei nationale s-a realizat in urma retragerii, de catre unii dintre semnatari, a sustinerii motiunii de cenzura depuse ca urmare a angajarii raspunderii Guvernului asupra proiectului Legii educatiei nationale, act care a determinat ca motiunea sa nu mai respecte conditiile constitutionale pentru a fi prezentata si dezbatuta.

Aspectele de oportunitate care au determinat actul retragerii semnaturilor si, implicit, renuntarea la un instrument de control parlamentar al Guvernului prevazut de Constitutie nu intra in competenta de examinare a Curtii Constitutionale, intrucat vizeaza insasi decizia politica de adoptare a legii in cauza, decizie care nu este susceptibila a fi supusa controlului Curtii.

Cu privire la neconstitutionalitatea intrinseca a unor texte din lege

Invatamantul pentru persoanele apartinand minoritatilor nationale

Curtea retine ca autorii obiectiei de neconstitutionalitate se refera la doua aspecte: organizarea unitatilor de invatamant cu predare in limbile minoritatilor nationale, precum si predarea Limbii si literaturii romane dupa programe scolare si manuale elaborate in mod special pentru minoritatea respectiva.

Curtea observa ca numeroase acte cu caracter international prevad dreptul la educatie, atat in general, cat si cu privire la situatia particulara a persoanelor apartinand minoritatilor nationale. In acest sens, cu titlu exemplificativ, Curtea face referire la:  Declaratia Universala a Drepturilor Omului, Pactul international privind drepturile civile si politice, Conventia-cadru pentru protectia minoritatilor nationale etc.
Toate instrumentele internationale retinute mai sus mentioneaza si prevad situatia speciala a persoanelor apartinand minoritatilor nationale, ceea ce impune statului o conduita deosebita fata de acestea.
Astfel, actele interne trebuie sa respecte atat exigentele Constitutiei, cat si cele cuprinse in actele internationale la care statul roman este parte.
In acest sens, Curtea constata ca Legea educatiei nationale implementeaza si dezvolta aceste exigente intr-o maniera de natura a permite si garanta dezvoltarea identitatii culturale a persoanelor apartinand minoritatilor nationale.
De asemenea, Curtea constata ca Legea educatiei nationale nu consacra niciun drept colectiv pentru minoritatile nationale, ci numai drepturi individuale.
Faptul ca exista programe scolare speciale pentru invatarea limbii romane, care se adreseaza membrilor unei minoritati nationale, are semnificatia luarii in considerare a situatiei lor specifice, respectiv a faptului ca aceste persoane au o alta limba materna decat limba romana.

Principiul autonomiei universitare prevazut de art. 32 alin. (6) din Constitutie

Analizand criticile autorilor sesizarii referitoare la incalcarea principiului autonomiei universitare, Curtea constata ca acestea nu sunt intemeiate.

Faptul ca Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului controleaza modul in care universitatile isi exercita autonomia universitara, ca propune Guvernului initierea unui proiect de lege de reorganizare sau desfiintare a institutiei de invatamant superior in cauza si faptul ca documentul de baza al unei universitati – carta universitara – poate fi adoptat numai cu aprobarea ministrului educatiei sau ca Guvernul, la propunerea Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, poate infiinta facultati in cadrul universitatilor de stat cu consultarea senatului universitar nu reprezinta decat garantii ale faptului ca invatamantul superior romanesc se va face pe baza standardelor de calitate definite la nivel national si european.

Revocarea din functie a rectorului nu se face in mod arbitrar de ministrul educatiei, cercetarii, tineretului si sportului, ci numai in baza propunerii Consiliului de etica si management universitar, cu consultarea senatului universitar, in care se regasesc reprezentanti ai mediului stiintific si academic, precum si alti membri avizati cu privire la viata universitara. Aceste elemente reprezinta garantii suficiente cu privire la procedura eliberarii din functie a rectorului unei universitati.

Nici dispozitiile conform carora ministerul de resort reduce sau elimina temporar ori definitiv accesul la finantarile din surse publice nu incalca vreo dispozitie constitutionala. O asemenea masura nu poate surveni decat in conditiile unei crize financiare sau ale savarsirii unor abateri grave de la normele de conduita universitara. De altfel, majoritatea universitatilor existente dispun si de surse proprii de finantare rezultate, in principal, din taxele percepute studentilor pentru sistemul de invatamant cu taxa.

In ceea ce priveste interzicerea ocuparii unor functii de conducere in universitatile de stat, particulare si confesionale, dupa indeplinirea varstei de pensionare, Curtea constata ca o atare masura nu este de natura sa incalce principiul egalitatii prevazut de art. 16 din Constitutie. In acest sens, Curtea face trimitere la jurisprudenta sa in care a aratat ca, in speta, criteriul varstei reprezinta doar o  conditie legala pentru exercitarea unei profesii, aplicabila in mod egal tuturor persoanelor aflate in situatii identice, respectiv acelora care se incadreaza in ipoteza prevazuta de norma juridica

Dreptul de a fi ales

Persoanele care ocupa o functie de conducere sau de demnitate publica nu pot exercita functia de rector pe perioada indeplinirii mandatului, iar functia de rector este incompatibila cu detinerea de functii de conducere in cadrul unui partid politic, pe perioada exercitarii mandatului. Aceste dispozitii reprezinta rezultatul optiunii legiuitorului, care a dorit sa fereasca mediul universitar de subiectivismul care caracterizeaza viata politica.

In consecinta, Curtea nu poate retine incalcarea art. 37 din Constitutie privind dreptul de a fi ales.

Dreptul de proprietate

Incalcarea dreptului de proprietate a fost invocata in legatura cu abrogarea prin Legea educatiei nationale, a articolului din Legea invatamantului nr. 84/1995, care prevedea ca patrimoniul unitatilor de invatamant particular si confesional preuniversitar este proprietatea privata a fondatorilor.

Curtea constata ca o asemenea critica de neconstitutionalitate nu poate fi primita, intrucat dispozitiile art. 230 alin. (2) din lege prevad in mod neechivoc faptul ca, in caz de desfiintare, dizolvare sau lichidare, patrimoniul institutiilor de invatamant superior particulare si confesionale particulare revine fondatorilor, nefiind incalcate dispozitiile art. 44 alin. (2), (3) si (4) din Constitutie.

Pentru considerentele aratate, cu majoritate de voturi, Curtea Constitutionala decide:

– constata ca obiectia de neconstitutionalitate referitoare la Legea educatiei nationale, fundamentata pe critici de neconstitutionalitate extrinseci, este inadmisibila.

– constata ca dispozitiile art. 45 alin. (5), (6), (7) si (9), art. 46 alin. (2), art. 121, art. 125 alin. (1) lit. a), b) si c), art. 125 alin. (2), art. 128 alin. (5), art. 132 alin. (5), art. 212 alin. (3), art. 215 alin. (1), (3) si (4), precum si art. 361 alin. (2) din Legea educatiei nationale sunt constitutionale.

Opinie separata

In dezacord cu opinia majoritara, judecatorii Ion Pedescu, Aspazia Cojocaru, Tudorel Toader considera ca Legea educatiei nationale este neconstitutionala, iar sesizarea de neconstitutionalitate trebuia admisa, pentru motivele de neconstitutionalitate extrinseca.

Potrivit autorilor opiniei separate, neconstitutionalitatea extrinseca rezulta din perpetuarea viciilor de neconstitutionalitate constatate prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 1557 din 18 noiembrie 2009, dar si prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 1431 din 3 noiembrie 2010, prin care Curtea a statuat ca angajarea raspunderii de catre Guvern, in temeiul art. 114 alin. 1 din Constitutie, asupra proiectului Legii educatiei nationale este neconstitutionala si a declansat un conflict juridic de natura constitutionala intre Guvern si Parlament, in conditiile in care proiectul de lege se afla in proces de legiferare la Senat, in calitate de Camera decizionala, intrucat prin exercitarea de catre Guvern a unei competente, cu nerespectarea cadrului constitutional, s-a incalcat competenta Parlamentului de unica autoritate legiuitoare.

In acest sens, autorii opiniei separate mentioneaza ca daca un fapt ilicit are consecinte ilicite, tot astfel, un fapt neconstitutional are consecinte neconstitutionale. Neconstitutionalitatea procedurii angajarii raspunderii Guvernului asupra proiectului Legii educatiei nationale, constatata prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 1431/2010, nu putea fi acoperita prin continuarea procedurilor parlamentare incepute in acest sens. Din moment ce angajarea raspunderii Guvernului asupra proiectului de lege a fost declarata neconstitutionala, si rezultatul acestei proceduri, Legea educatiei nationale, este tot neconstitutionala.

Opinie concurenta

In acord cu solutia pronuntata de Curtea Constitutionala, judecatoarea Iulia Antoanella Motoc considera ca aceasta a elaborat si valorificat o parte din doctrina de specialitate, insa, pentru a a conferi caracter complet motivarii, mai trebuiau cuprinse in decizie, urmatoarele aspecte:

– cu privire la texele constitutionale incidente, Curtea ar fi trebuit sa mentioneze si alte articole din Constitutie: art. 32 alin .(3) care da reglementeaza dreptul persoanelor apartinand minoritatilor nationale de a invata limba lor materna si dreptul de a putea fi instruite in aceasta limba, art. 62 alin. (2) cu referire la organizatiile cetatenilor apartinand minoritatilor nationale care nu intrunesc in alegeri numarul de voturi pentru a fi reprezentate in Parlament, art. 120 alin. (2), potrivit caruia cetatenii apartinand unei minoritati nationale au dreptul la folosirea limbii minoritatii nationale respective, in scris si oral, in relatiile cu autoritatile administratiei publice si art. 128 alin. (2) din Constitutie, in conformitate cu care persoanele apartinand minoritatilor nationale au dreptul sa se exprime in limba materna in fata instantelor de judecata.

– in plan international, decizia Curtii nu a facut referire la cazurile D.H. si altii impotriva Cehiei (2007), Sampanis si altii impotriva Greciei (2008) si Orsus si altii impotriva Croatiei (2010), prin care CEDO a condamnat statul respectiv deoarece dispozitiile luate de acesta pentru scolarizarea copiilor minoritari (romi) nu au fost insotite de garantii suficiente de natura sa asigure ca in domeniul educatiei statul a tinut cont de nevoile particulare ale acestor copii.

– Curtea ar fi trebuit sa retina si recomandarile de la Haga privind dreptul la educatie al minoritatilor nationale, adoptate in 1996 sub auspiciile Organizatiei pentru Securitate si Cooperare in Europa (OSCE), precum si principiile continute in comentariul Comitetului consultativ al Conventiei-cadru pentru protectia minoritatilor nationale.

– autoarea opiniei concurente mai face referire la pct. 66 din Comentariul la Declaratia privind drepturile persoanelor apartinand minoritatilor nationale sau etnice, religioase sau lingvistice (2005) in care se arata ca exista nevoia atat pentru educatie multiculturala, cat si interculturala. Educatia multiculturala implica politici educationale care vin in intampinarea nevoilor individuale educationale ale grupurilor din societate ce apartin unor culturi traditionale diferite, in timp ce educatia interculturala implica politici si practici educationale acolo unde persoane ce apartin unor culturi diferite, aflate pe o pozitie de majoritate sau de minoritate, invata sa interactioneze constructiv unele cu altele.

Cuvinte cheie: , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

Autori JURIDICE.ro
Juristi
JURIDICE pentru studenti
JURIDICE NEXT









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

↑  Înapoi în partea de sus a paginii  ↑

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti