Efectele hotararilor CEDO in perspectiva aderarii Uniunii Europene la Conventie. Cum a fost
7 martie 2011 | Laurentiu PETRE, Laurentiu PETRE
Asa cum informam, miercuri, 23 februarie 2011, a avut loc, la sediul Academiei Romane, Conferinta „Efectele hotararilor Curtii Europene a Drepturilor Omului in perspectiva aderarii Uniunii Europene la Conventie”, organizata de Centrul de Studii de Drept European (CSDE) al Institutului de Cercetari Juridice „Acad. Andrei Radulescu” al Academiei Romane.
Cuvantul de deschidere i-a apartinut domnului Mihai SANDRU care a multumit celor prezenti pentru participarea la eveniment, precizand ca dezbaterea de astazi va fi urmata de alte conferinte viitoare. In interventia domniei sale, a facut o paralela intre Curtea de Justitie a Uniunii Europene si Curtea Europeana a Drepturilor Omului, asemanandu-le unor turnuri Babel care se apropie.
Domnul Mihai SANDRU i-a dat cuvantul domnului Razvan-Horatiu RADU. Domnia sa a felicitat reprezentantii Academiei Romane pentru initiativa organizarii conferintei, avand in vedere interesul sporit al temei propuse. Inainte de a discuta aspectele strict legate de problema hotararii pilot, domnia sa a facut cateva referiri la aderarea UE la Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
Principalele obiective ale UE dupa ratificarea Protocolului 14 au fost: reformarea Curtii (avand in vedere cele peste 142 de mii de plangeri aflate pe rol) si aderarea UE la sistemul CEDO. Aderarea UE la Conventie creeaza un mecanism in plus de colaborare intre cele 20 de state non-membre UE care sunt parti in Consiliul Europei, printre care Rusia si Turcia, si Uniunea Europeana.
Efectele obligatorii ale hotararilor pronuntate de CEDO nu inseamna ca in practica sunt si aplicate.
Este de remarcat contributia domnului judecator Tudor Pantiru care a avut ideea de a introduce in Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, obligatia efectuarii unui studiu de impact cu privire la legislatia UE in materie inainte de a fi adoptat un proiect legislativ. De foarte multe ori un asmenea studiu nu s-a efectuat.
Vorbind de efectele hotararilor Curtii Europene a Drepturilor Omului in perspectiva aderarii Uniunii Europene la Conventie, este de remarcat ca, de multe ori, Conventia se aplica in mod haotic. Fara a avea uneori legatura cu cauza, se remarca o aplicare excesiva a jurisprudentei CEDO, in special de judecatorii nationali tineri.
Razvan-Horatiu RADU a punctat cateva din concluziile „Conferintei privind restituirea proprietatilor si acordarea compensatiilor banesti din perspectiva jurisprudentei CEDO”, eveniment ce a avut loc la Bucuresti, in data de 17 februarie 2011, fiind organizat de Consiliul Europei in colaborare cu Ministerul Afacerilor Externe, cu sprijinul Human Rights Trust Fund, printre care:
> autoritatile nationale dispun de o larga marja de apreciere in domeniul restituirii proprietatilor si/sau al acordarii de compensatii, iar Conventia nu impune statelor nicio obligatie de a restitui sau de a plati compensatii pentru proprietatile preluate de stat. Romania a fost singura tara din UE care a decis “sa dea totul tuturor”, aplicand principiul “restitutio in integrum”.
> acolo unde restitutio in integrum a fost considerata imposibila, fixarea unui plafon in ceea ce priveste cuantumul compensatiilor sau plata acestora in transe pe parcursul unei perioade mai lungi de timp sau in orice alta formula care sa permita mecanismelor bugetare sa asigure fondurile necesare (obligatiuni, actiuni), astfel incat sa fie mentinut justul echilibru intre interesele tuturor celor implicati, incluzand aici fostii proprietari, chiriasii sau, dupa caz, proprietarii actuali, cat si interesul general;
Domnul Mihai SANDRU i-a dat cuvantul domnul Marin VOICU pentru a modera a doua parte a conferintei.
Marin VOICU
In Romania exista un fel de traditie in ceea ce priveste neexecutarea hotararilor judecatoresti. O justitie facuta tarziu se transforma in injustitie si uneori nu mai este nevoie de ea. Domnia sa face cateva referiri succinte la teza de doctorat a domnului Titus CORLATEAN – “Controlul executarii hotararilor Curtii Europene a Drepturilor Omului”, dandu-i cuvantul autorului lucrarii pentru o expunere mai larga a problematicii.
Titus CORLATEAN
Multumeste pentu invitatia de a participa la lucrarile conferintei, precizand ca tema de fata a reprezentat un interes deosebit pentru domnia sa, avand in vedere parcursul carierei sale ca agent al Romaniei la Curtea de la Strasbourg si cea de vicepresedinte al comisiei juridice a Parlamentului European.
Referitor la Mecanismul de executare a hotararilor Curtii Europene a Drepturilor Omului apreciaza ca nu exista multe lucrari de specialitate scrise in aceasta materie, inclusiv cu privire la atributiile instantelor romanesti.
Comitetul ministrilor, pana la adoptarea Protocolului 11, avea o competenta cvasi-jurisdictionala. Se remarca astfel o prima vulnerabilitate in sensul ca fiind un organism poltic existau uneori si considerente de ordin politic care influentau punerea in executare a hotararilor Curtii (in spete mai delicate nici pana in prezent nu au fost puse in executare hotararile, de exemplu retragerea trupelor turcesti din Cipru). De asemenea este de remarcat si insuficienta mecanismului sanctionator suficient de dur, astfel ca presiunea politica ar trebui sa fie constanta si sa avanseze in procedura de executie.
Procedura de executare poate presupune pe langa plata de catre Guvern statului condamnat a despagubirilor decise de CEDO in favoarea reclamantului, si adoptarea unor masuri cu caracter individual, care sa urmareasca inlaturarea efectelor cu privire la persoana individuala a reclamanului (ca de exemplu radierea din cazierul persoanei a anumitor mentiuni).
De asemenea, executarea hotararilor presupune uneori si adoptarea unor masuri cu caracter general care sa inlature riscul unor violari similare in viitor. Statul dispune de o anumita marja de apreciere in a selecta mijloacele de executare. In acest sens statele vor putea fi obligate la promovarea unor reforme legislative – atunci cand se identifica probleme sistemice, modificarea practicii administrative etc.
Domnia sa a vorbit in continuare despre distinctia dintre autoritatea de lucru judecat si cea de lucru interpretat. Astfel ca, daca autoritatea de lucru judecat presupune o forta juridica obligatorie a hotararii pentru statul condamnat, autoritatea de lucru interpretat are in vedere impactul hotararii asupra altor state parti la Conventia Europeana. Ca urmare a pronuntarii unei hotarari in cauza Marckx c. Belgiei care analiza anumite dispozitii privind filiatia, Olanda – tara cu aceleasi probleme ca ale Belgiei in materia filiatiei si-a modificat legislatia in materie.
A fost prezentata in continuare modalitatea de incorporare a Conventiei si respectiv a jurisprudentei CEDO in anumite state parti punandu-se accent pe anumite particularitati: Olanda confera o forta supraconstitutionala pentru Conventia Europeana, Austria considera Conventia ca avand statut de drept constitutional, Belgia a instituit Conventiei statut de lege interna insa inferior Constitutiei. In ceea ce priveste Romania, Constitutia garanteaza efectul direct in ordinea nationala in favoarea Conventiei Europene si jurisprudentei CEDO, avand o forta juridica supra legislativa, constitutionala pentru normele Conventiei si prin raportare la cauzele Vasilescu si Pantea, putem vorbi despre o forta juridica supraconstitutionala.
In ceea ce priveste cauza pilot Atanasiu, solutia “restitutio in integrum” nu este o masura sustenabila. Solutia de echilibru social ar trebui gasita printr-un dialog institutional eficient. Trebuie lucrat la o racordare a mediul juridic la ceea ce inseamna dispozitiile Conventiei si jurisprudenta CEDO.
Marin VOICU
Considera ca CEDO e in paralizie cvasi-totala. Domnia sa a trecut in revista cele mai insemnate si recente decizii ale Curtii, facand scurte aprecieri aspra masurilor dispuse in fiecare cauza.
In ceea ce priveste aderarea UE la Conventie, lucrurile nu se lovesc frontal, avand in vedere ca cele doua Curti au citat pe parcursul timpului una din jurisprudenta celeilalte. UE va fi o noua parte parata in procesele la CEDO si va avea un judecator desemnat, al 48-lea.
Domnul Mihai SANDRU a prezentat pe scurt cartea „Hotararile Curtii Europene a Drepturilor Omului in cauzele impotriva Romaniei din perioada 1994-2009. Analiza, consecinte, autoritati potential responsabile”, dandu-i cuvantul domnului Dragos CALIN.
Dragos CALIN
Analizand rapunsul la intrebarea care sunt principalii actori responsabili pentru condamnarea Romaniei la CEDO, pana la data de 31 decembrie 2009 proportiile aratau in felul urmator:
> puterea legislativa 84,07%;
> puterea judecatoreasca 72%;
> puterea executiva 58%;
> Curtea Constitutionala 0,34%.
In ceea ce priveste anul 2010 proportiile s-au mentinut in mare parte.
Nu exista un mecanism adecvat pentru interpretarea jurisprudentei ICCJ. Procedura recursului in interesul legii nu poate produce efecte imediate cu privire la instituirea unei practici unitare, avand in vedere termenele de solutionare de aproximativ 2-3 ani. De asemenea este de remarcat si faptul ca nu sunt complete specializate in complete tehnice: concurenta, proprietate intelectuala, etc.
Trebuie sa sa creeze un mecanism judiciar adecvat pentru o practica unitara. Guvernul ar trebui sa propuna Parlamentului implementarea unui mecanism de sesizare a ICCJ asemanator intrebarii preliminare. ICCJ sa imi dea un raspuns urgent si motivat de solutionare a spetei respective.
Catalina Ogarca Matei a prezentat contextualizarea dreptului de proprietate in raport cu combaterea terorismului. Punctul de plecare il reprezinta anumite rezolutii ale Consiliului de Securitate al ONU, in principal dupa atentatele din 11 septembrie 2001.
Rezolutiile se refereau la asa-numitele “liste negre” ce cuprindeau nume si date ale persoanelor fizice, persoane juridice si grupuri nestatale prezumate ca desfasurand acte de terorism pe teritoriul statelor membre ONU. La niveul UE s-a incercat transpunerea acestor rezolutii prin stabilirea anumitor politici comune privind combaterea terorismului prin adoptarea unor regulamente.
Incalcarea dreptului de proprietate consta in faptul ca asa-zisele “listele negre” produceau efectul de inghetare a conturilor, averilor sau bunurilor persoanelor fizice sau juridice, pentru a preintampina eventualele acte de terorism. Masurile de sanctionare aveau un caracter preventiv si un caracter operational (erau oprite acte teroriste in desfasurare). Sanctiunea nu viza statele membre ci persoanele in cauza, pentru a sublinia ideea diferentei dintre persoane si state.
In cauza Kadi (1) Tribunalul de prima instanta a statuat ca nu are loc o incalcare a dreptului de proprietate, subliniind faptul ca ordinea juridica europeana are un caracter de preeminenta fata de ordinea pseudo-juridica a ONU, aceasta din urma neputand fi impusa dreptului european. Principiile generale la nivel european sunt prioritare fata de rezolutiile ONU. Se creeaza astfel un conflict intre cele doua ordini juridice.
In cauza Kadi (2) Curtea s-a distantat de jurisprudenta sa constanta, statuand ca ar trebui retras Regulamentul 881/2002. Printr-o scrisoare adresata reclamantului in anul 2008, Curtea explica considerentele care impun totusi pastrarea acestuia pe lista-neagra. Modificarea regulamentului cu aplicarea retroactiva din anul 2002 lipsea de eficacitate hotararea curtii. Astfel, a fost nevoie de pronuntarea unei noi hotarari Kadi (3) prin care s-a anulat regulamentul modificator. Concluzionand, UE devine din ce in ce mai puternica in spatiul dreptului international public.
Pentru Juridice.ro, Laurentiu PETRE
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
