Secţiuni » Jurisprudenţă » CEDO
Jurisprudenţă CEDO (Curtea Europeană a Drepturilor Omului)
CărţiProfesionişti

Privare de libertate si expulzare nelegala. CEDO, Ahmed vs. Romania
10.03.2011 | Corina CIOROABĂ, Juridice.ro

JURIDICE - In Law We Trust

In Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 161 din data de 7 martie 2011 a fost publicata Hotararea Curtii Europene a Drepturilor Omului (Sectia a treia) din 13.10.2010 in Cauza Ahmed impotriva Romaniei.

Cauza Ahmed impotriva Romaniei, Cererea nr. 34.621/03, 6 septembrie 2003

In prezenta cauza, Curtea Europeana a condamnat statul roman pentru incalcarea:
– art. 5 § 1 din Conventie, ca urmare a privarii de libertate neintrerupta a reclamantului timp de mai mult de 6 luni;
– art. 1 din Protocolul nr. 7 la Conventie, ca urmare a expulzarii reclamantulu, fara ca acesta sa beneficieze de garantiile prevazute de acest articol.

I. Faptele

Reclamantul s-a nascut in anul 1962 si locuieste in Irak.
Prin Ordonanta din 7 martie 2003, reclamantul a fost declarat persoana indezirabila pentru o durata de 10 ani de catre Parchetul de pe langa Curtea de Apel Bucuresti. In temeiul Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strainilor in Romania, procurorul a apreciat ca existau suficiente indicii care aratau ca reclamantul comisese fapte de natura sa puna in pericol siguranta statului.

La data de 10 martie 2003, Directia pentru Straini l-a informat pe reclamant ca fusese declarat indezirabil si ca trebuia sa paraseasca imediat teritoriul Romaniei.

In aceeasi zi, Parchetul de pe langa Curtea de Apel Bucuresti a dispus, in temeiul OUG nr. 194/2002, plasarea reclamantului pe o durata de 30 de zile la Centrul de primire, tranzit si gazduire Otopeni, in vederea indepartarii sale de pe teritoriul Romaniei.

La data de 2 aprilie 2003, Ministerul de Interne a solicitat presedintelui Curtii de Apel Bucuresti prelungirea masurii de plasare a reclamantului in centrul de tranzit, motivand ca autoritatile competente nu fusesera in masura sa execute masura indepartarii de pe teritoriul Romaniei, reclamantul neaflandu-se in posesia unui document de transport valabil.

Curtea de Apel Bucuresti a admis aceasta cerere si a prelungit masura plasarii reclamantului pana la data de 8 iulie 2003, iar ulterior a dispus prelungirea acestei masuri pana la data de 8 septembrie 2003.

La data de 17 martie 2003, reclamantul a contestat Ordonanta din 7 martie 2003 prin care parchetul il declarase persoana indezirabila, aratand ca ca este integrat in societatea romaneasca: locuia in Romania de 21 de ani, unde venise pentru a studia arhitectura; se casatorise cu o femeie de nationalitate romana (de care divortase de curand) si era administratorul unei societati comerciale inregistrate in Romania.

Reclamantul a declarat ca nu reprezenta un pericol pentru siguranta nationala a Romaniei si a solicitat instantei sa verifice informatiile ce au stat la baza acestei constatari a parchetului si la baza deciziei prin care era declarat indezirabil.

Prin Sentinta din data de 20 martie 2003, Curtea de Apel Bucuresti i-a respins contestatia, retinand ca datele si informatiile ce au stat la baza deciziei parchetului nu puteau in niciun caz sa fie aduse la cunostinta persoanei declarate indezirabile, avand in vedere caracterul lor de secret de stat.

Reclamantul a formulat recurs impotriva acestei sentinte, aratand ca prima instanta omisese sa ii solicite parchetului informatiile ce statusera la baza deciziei prin care a fost declarat indezirabil, ceea ce i-ar fi permis sa exercite un control al motivelor pe care s-a intemeiat aceasta decizie.

Prin Decizia din data de 1 octombrie 2003, Curtea Suprema de Justitie a respins recursul reclamantului, pe care l-a considerat inadmisibil, retinand ca sentinta Curtii de Apel Bucuresti era definitiva si nu putea face obiectul niciunei cai de atac.

Reclamantul a parasit teritoriul Romaniei la data de 26 septembrie 2003.

II. Aprecierile Curtii

Cu privire la incalcarea art. 5 § 1 din Conventie

Reclamantul invoca art. 5 § 1 din Conventie, care prevede urmatoarele:

“Orice persoana are dreptul la libertate si la siguranta. Nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa, cu exceptia urmatoarelor cazuri si potrivit cailor legale:
f) daca este vorba despre arestarea sau detentia legala a unei persoane impotriva careia se afla in curs o procedura de expulzare ori de extradare.”

In speta, art. 93 din OUG nr. 194/2002 prevedea ca, pana la punerea in executare a masurii de indepartare, strainii declarati indezirabili sa fie gazduiti in centre special amenajate in vederea expulzarii lor, pentru o perioada ce nu poate depasi 6 luni. Curtea accepta ca masura respectiva are un temei in dreptul intern, insa trebuie stabilit daca dreptul intern respecta cerintele de accesibilitate si de previzibilitate necesare pentru a-l proteja pe cel in cauza de o privare arbitrara de libertate.

In ceea ce priveste accesibilitatea,Curtea constata ca legea mentionata mai sus a fost publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I. Prin urmare, acest text respecta criteriul accesibilitatii.

In ceea ce priveste previzibilitatea, Curtea reaminteste ca, in contextul special al masurilor ce tin de siguranta nationala, cerinta de previzibilitate nu poate fi aceeasi ca in alte domenii. Totusi, nicio persoana ce face obiectul unei masuri bazate pe motive de siguranta nationala nu trebuie sa fie lipsita de garantiile impotriva arbitrarului.

Curtea constata ca, in cauza, privarea de libertate a reclamantului a fost prelungita intrucat fusese declarat indezirabil si reprezenta, in opinia autoritatilor, un pericol pentru siguranta nationala. Insa, asa cum rezulta din dosar, impotriva reclamantului nu a fost inceputa urmarirea penala pentru ca ar fi participat la comiterea vreunei infractiuni in Romania sau intr-o alta tara, iar autoritatile nu i-au oferit reclamantului nicio precizare cu privire la faptele ce ii erau imputate si care se aflau la baza privarii sale de libertate.

Deoarece reclamantul nu s-a bucurat nici in fata autoritatilor administrative, nici in fata instantelor nationale de gradul minim de protectie impotriva riscului de arbitrar al autoritatilor, Curtea apreciaza ca nici cu ocazia prelungirilor succesive privarea sa de libertate nu avea un temei legal suficient in dreptul intern, in masura in care ea nu era prevazuta de „o lege” care sa corespunda cerintelor Conventiei. La aceasta se adauga si termenul de mai mult de 6 luni in care reclamantul a fost detinut in centrul de tranzit, contrar legislatiei interne in vigoare la data evenimentelor.

Prin urmare, Curtea constata ca privarea de libertate neintrerupta a reclamantului timp de mai mult de 6 luni nu corespunde cerintelor art. 5 § 1 din Conventie.

Cu privire la incalcarea art. 1 din Protocolul nr. 7

Art. 1 din Protocolul nr. 7 la Conventie prevede urmatoarele:

„1. Un strain care isi are resedinta in mod legal pe teritoriul unui stat nu poate fi expulzat decat in temeiul executarii unei hotarari luate conform legii si el trebuie sa poata:
a) sa prezinte motivele care pledeaza impotriva expulzarii sale;
b) sa ceara examinarea cazului sau; si
c) sa ceara sa fie reprezentat in acest scop in fata autoritatilor competente sau a uneia ori a mai multor persoane desemnate de catre aceasta autoritate.
2. Un strain poate fi expulzat inainte de exercitarea drepturilor enumerate in paragraful 1a), b) si c) al acestui articol, atunci cand expulzarea este necesara in interesul ordinii publice sau se intemeiaza pe motive de securitate nationala.”

In speta, Curtea observa ca reclamantul locuia in mod legal pe teritoriul Romaniei in momentul expulzarii. Prin urmare, desi a fost expulzat din motive de siguranta nationala, situatie prevazuta de paragraful 2 al art. 1 din Protocolul nr. 7, el avea dreptul sa se prevaleze de garantiile enuntate in paragraful 1.

In lipsa oricarui indiciu privitor la faptele imputate reclamantului, Curtea observa ca situatia din speta este similara cu cea a reclamantilor din cauzele Kaya impotriva Romaniei (nr. 33.970/05, § 59, 12 octombrie 2006) si Lupsa impotriva Romaniei (nr. 10.337/04, § 59, 8 iunie 2006). In aceste doua cauze, Curtea mai constatase si ca temeiul legal al expulzarii reclamantilor nu oferea garantiile minimale impotriva arbitrarului autoritatilor.

In speta, Curtea reitereaza constatarea in materie de previzibilitate a legislatiei interne si conchide ca reclamantul nu a avut posibilitatea sa isi exercite drepturile prevazute la paragraful 1 al art. 1 din Protocolul nr. 7 la Conventie.

Prin urmare, avut loc incalcarea art. 1 din Protocolul nr. 7.

Cu privire la dreptul la reparatii echitabile, consacrat de art. 41 din Conventie

Curtea apreciaza ca reclamantul a suferit un prejudiciu moral incontestabil si hotaraste sa ii acorde reclamantului suma de 8.000 euro cu acest titlu.

Avand in vedere cele de mai sus, Curtea:
– hotaraste ca a avut loc incalcarea art. 5 § 1 din Conventie;
– hotaraste ca a avut loc incalcarea art. 1 din Protocolul nr. 7 la Conventie;
– hotaraste ca statul roman sa ii plateasca reclamantului suma de  8.000 euro pentru daune morale.

Secţiuni: CEDO | Toate secţiunile

Cuvinte cheie: , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti
SERVICII JURIDICE.RO