Secţiuni » Arii de practică » Protective » Dreptul muncii
Dreptul muncii
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
 1 comentariu

Incalcarea principiului securitatii raporturilor juridice. CEDO, Stefanica s.a. vs. Romania
16.03.2011 | Corina CIOROABĂ, Juridice.ro

Secţiuni: CEDO, Dreptul muncii
JURIDICE - In Law We Trust

In Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 177 din data de 14 martie 2011 a fost publicata Hotararea Curtii Europene a Drepturilor Omului (Sectia a treia) din 02.10.2010 in Cauza Stefanica si altii impotriva Romaniei.

Cauza Stefanica si altii impotriva Romaniei, Cererea nr. 38.155/02, 7 octombrie 2002

In prezenta cauza, Curtea Europeana a condamnat statul roman pentru incalcarea principiului securitatii raporturilor juridice consacrat de art. 6 § 1 din Conventie.

I. Faptele

Reclamantii sunt 18 cetateni romani care s-au plans de jurisprudenta contradictorie a instantelor din Romania in ceea ce priveste acordarea platilor compensatorii in cazul concedierii colective de la aceeasi banca de stat.

Concedierea colectiva a angajatilor bancii B. a avut loc in diferite etape intre septembrie 1998 si octombrie 1999, afectand sute de persoane din Romania care lucrau fie in sediul central, fie in filialele locale ale bancii.

Dupa efectuarea mai multor incercari nereusite  in vederea primirii sumelor compensatorii de la Agentia pentru Ocupare si Formare Profesionala a Municipiului Bucuresti, reclamantii au actionat in judecata agentia la data de 3 decembrie 2000. Reclamantii au aratat ca, la nivelul judecatoriei respective din Bucuresti si al instantelor superioare din tara exista o jurisprudenta constanta in sensul admiterii actiunilor formulate de alti fosti angajati aflati intr-o situatie similara.

Prin Sentinta din 9 august 2001, Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti a admis cererea reclamantilor. Aceasta a stabilit ca banca B. a prezentat agentiei municipale doar o lista a persoanelor concediate dupa 8 octombrie 1999 si nu a trimis lista persoanelor concediate inainte de aceasta data, chiar daca faceau parte din acelasi proces de concediere colectiva. Instanta a considerat ca acest fapt a dat nastere unor inegalitati fata de persoanele concediate.

Admitand recursul introdus de agentie, prin Decizia irevocabila din 25 martie 2002, Tribunalul Bucuresti a casat hotararea judecatoriei si a concluzionat ca reclamantii nu indeplineau cerintele pentru a primi platile compensatorii. Pentru reclamantii concediati intre septembrie 1998 si mai 1999, instanta de recurs a facut referire la o alta conditie prevazuta de legislatia nationala, si anume ca Fondul Proprietatii de Stat ar fi trebuit sa isi mandateze reprezentantii speciali din adunarea actionarilor pentru a se ocupa de reorganizare, in special de concedierea colectiva. In prezenta cauza, instanta de recurs a stabilit ca un astfel de mandat nu exista la data concedierii reclamantilor si, prin urmare, acestia nu aveau dreptul la plati compensatorii. Pentru reclamantii concediati in perioada august-octombrie 1999, tribunalul a stabilit ca acestia nu indeplineau o alta conditie, si anume ca nu au demonstrat ca luasera parte la procedura premergatoare concedierii. Instanta a concluzionat ca reclamantii nu indeplineau aceste conditii specifice si le-a respins cererile.

Reclamantii au solicitat procurorului general sa promoveze un recurs in anulare impotriva deciziei irevocabile de mai sus, insa cererile lor au fost respinse.

II. Aprecierile Curtii

Cu privire la incalcarea art. 6 § 1 din Conventie, care consacra dreptul la judecarea cauzei in mod echitabil

Curtea observa ca prezenta cauza se refera la o problema legala ce ii afecteaza pe fostii angajati ai bancii B. care au facut parte din acelasi proces de concediere colectiva.

De asemenea, Curtea observa ca, desi a fost respinsa actiunea in justitie a reclamantilor pentru plati compensatorii, in hotararile definitive ale mai multor instante s-a recunoscut dreptul la efectuarea acestor plati in favoarea persoanelor aflate in situatii similare.

Curtea recunoaste ca aprecierea faptelor unei cauze de catre o instanta inferioara si evaluarea facuta de aceasta cu privire la dovezile existente pot conduce la rezultate diferite pentru parti cu plangeri foarte asemanatoare. Aceasta realitate nu incalca in sine principiul securitatii raporturilor juridice.

Totusi, atunci cand exista divergente cu privire la aplicarea unor dispozitii legale in esenta similare in cazul persoanelor aflate in grupuri aproape identice, apare o problema in privinta securitatii raporturilor juridice. Aceasta a fost situatia si in aceasta cauza.

In baza acestor consideratii, Curtea concluzioneaza ca, in absenta unui remediu care sa rezolve aceste divergente, solutionarea diferita a cererilor prezentate de mai multe persoane aflate in situatii similare conduce la o stare de incertitudine, care trebuie sa fi diminuat increderea publicului in actul de justitie. Incertitudinea juridica in cauza i-a privat pe reclamanti de un proces echitabil.

Prin urmare, a fost incalcat art. 6 § 1 in aceasta privinta.

Cu privire la dreptul la reparatii echitabile, consacrat de art. 41 din Conventie

Rclamantii au solicitat impreuna 198.000 euro cu titlu de prejudiciu materila, suma corespunzatoare valorii platilor compensatorii la care acestia considerau ca au dreptul, actualizata in raport cu rata inflatiei., precum si suma de 90.000 euro pentru prejudiciul moral suferit,

Curtea a precizat ca o hotarare in care se constata o incalcare impune statului parat obligatia legala de a pune capat acestei incalcari si de a acorda o reparatie pentru consecintele acesteia, astfel incat sa se restabileasca pe cat posibil situatia existenta inainte de incalcare.

Avand in vedere incalcarea constatata in prezenta cauza si motivele care au stat la baza acesteia, precum si la dispozitiile art. 322 pct. 9 al Codului de procedura civila care le confera reclamantilor dreptul sa se adreseze instantelor nationale cu o cerere de revizuire pentru a restabili situatia existenta inainte de incalcarea Conventiei, si tinand seama de principiul subsidiaritatii, Curtea considera ca pretentiile reclamantilor trebuie respinse.

Curtea acorda fiecarui reclamant 3.000 EUR cu titlu de prejudiciu moral si 40 euro pentru cheltuielile de judecata.

Pentru aceste considerente, Curtea:
– hotaraste ca a fost incalcat art. 6 § 1 din Conventie in ceea ce priveste incalcarea principiului securitatii raporturilor juridice;
– hotaraste ca statul roman sa plateasca fiecarui reclamant 3.000 euro si 40 euro pentru cheltuielile de judecata.

Cuvinte cheie:
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

Autori JURIDICE.ro
Juristi
JURIDICE pentru studenti
JURIDICE NEXT









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

1 Comment
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

↑  Înapoi în partea de sus a paginii  ↑

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti