Daune materiale pentru contaminarea cu HIV si hepatita C. CEDO, G.N. s.a. vs. Italia
18 martie 2011 | JURIDICE.ro, Lucian CRISTE
Pe 15 martie 2011, CEDO a dat o hotarare de camera definitiva in cauza G.N. si altii c. Italia (43134/05). La o prima vedere suma pare una exorbitanta, in conditiile in care Instanta europeana, mai ales in ultimii ani, a fost tot mai reticenta in a acorda sume mari de bani cu titlu de despaguri, chiar daca acestea erau atribuite in contextul violarii art. 2 din Conventie, ce protejeaza dreptul la viata. Ei bine, in speta, nu Curtea este cea care a decis cuantumul despagubirilor, ci decizia a fost luata in baza unui acord amiabil realizat intre reclamanti si statul italian. Hotararea de fata a fost data in completarea deciziei din 1 decembrie 2009, prin care Curtea a solutionat pe fond aceasta cauza.
Reclamantii, d-nul G.N., d-na G.S., d-nul D.C., d-na G.D.M., d-nul S.C., d-na E.S. si d-na D.C., sunt cetateni italieni nascuti in 1950, 1957, 1937, 1938, 1965, 1920 si 1973. Primii sase dintre ei sunt rudele unor persoane care au decedat in urma infectarii, cu HIV si Hepatita C, dupa efectuarea unor transfuzii de sange in cadrul serviciului national de sanatate publica. Contaminarea a avut loc in anii `80. Ultima reclamanta, d-na D.C., este singura persoana din grupul enumerat mai sus, ce a fost contaminata dar care se afla inca in viata. La momentul efectuarii transfuziilor, victimele sufereau de o boala ereditara – talasemie – o forma de anemie caracterizata printr-un defect al sintezei hemoglobinei. Maladia amintita presupune transfuzii de sange sau de produse sangvine pentru a putea supravietui.
Avand in vedere textul art. 2 din Conventie, ce protejeaza dreptul la viata, reclamantii au contestat hotararile instantelor nationale. Rationamentul care a stat la baza deciziilor instantelor nationale pornea de la premisa potrivit careia nu exista nici o legatura de cauzalitate intre comportamentul Ministerului Sanatatii si prejudiciul suferit de reclamanti, din moment ce Hepatita C si virusul HIV au fost descoperite de comunitatea stiintifica internationala dupa anii `80. Deopotriva, reclamantii au invocat violarea art. 14 din Conventie, deoarece autoritatile au refuzat sa incheie cu ei o intelegere pe cale amiabila, fapt ce era posibil de a fi realizat cu persoane contaminate care sufereau de hemofilie.
Prin decizia data pe 1 decembrie 2009, CEDO a constatat faptul ca art. 2 nu a fost violat sub aspectul obligatiei de a proteja viata. In schimb, Instanta europeana a decis ca exista o violare a prevederilor art. 2 din Conventie, sub aspectul celeritatii procedurilor civile desfasurate. Deopotriva, Curtea a conchis ca reclamantii au avut parte de un tratament discriminatoriu si astfel au fost violate prevederile art. 14 din Conventie coroborat cu art.2.
La acel moment, Curtea a acordat victimelor cate 39 000 de EURO, respectiv d-nei D.C. si fiecarui cuplu in parte, cu titlu de daune morale. Suma de 8 000 de EURO a fost acordata tuturor reclamantilor pentru plata cheltuielilor de judecata.
Decizia Curtii,
Curtea a fost informata ca in privinta daunelor materiale ce se cuvin reclamantilor si care pot fi acordate in baza art. 41 din Conventie, exista o intelegere amiabila intre parti. Mai apoi, Instanta europeana a decis ca acest acord intre guvernul italian si reclamanti are un caracter echitabil in sensul art. 75 paragr. 4 din Regulamentul propriu. Luand act de angajamentul partilor de a nu formula recurs in fata Marii Camere, Curtea a confirmat definitiv acordul amiabil si a aratat ca statul italian trebuie sa plateasca reclamantilor suma de 2 324 056,05 EURO, dupa cum urmeaza:
– 464 811,21 EURO, d-nei D.C.;
– 619 748,28 EURO d-nului M. G.N. si d-nei G.S.;
– 619 748,28 EURO d-nului M. D.C. si d-nei G.D.M.;
– 619 748,28 EURO d-nului M. S.C. si d-nei E.S..
Lucian CRISTE
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
