Secţiuni » Arii de practică » Litigation » Mediere
Mediere
DezbateriCărţiProfesionişti
Banner BA-01
Banner BA-02
Mediere RNSJ
 1 comentariu

Pro sau contra mediere?

20 aprilie 2011 | Andreea DUMITRESCU

1. Cum ne aflam din ce in ce mai aproape de momentul intrarii in vigoare a noilor coduri [1], in cele ce urmeaza voi incerca sa prezint una dintre institutiile noi pe care aceste acte normative le vor reglementa, si anume procedura medierii.
M-am oprit asupra acestei notiuni, determinata fiind si de faptul ca ea a generat si inca genereaza numeroase discutii atat la nivelul opiniei publice mai mult sau mai putin specializata in drept, cat, mai nou, si in timpul sedintelor de judecata, in limita cadrului procesual, cu ocazia dezbaterilor in diferite cauze.

Inca din perioada preaderarii Romaniei la Uniunea Europeana, incepuse sa se vorbeasca de aparitia unei noi profesii, aceea de mediator, profesie care avea sa ofere noi modalitati de solutionare amiabila a proceselor si care, in viziunea unora, avea sa revolutioneze intregul sistem judiciar.

2. In Europa conceptul se nascuse inca din anul 2002, cand Comisia Europeana a publicat un document (numit si carte verde) care trata posibilele cai alternative de solutionare a litigiilor. Lucrurile au avut o evolutie rapida si, astfel, in anul 2004, Comisia  elaboreaza si un Cod de conduita pentru mediatori, iar Consiliul European realizeaza o propunere de directiva cadru pentru activitatea de mediere.

In prezent, la nivel european aceasta profesie este reglementata de Directiva nr. 52/2008/CE a Parlamentului European si a Consiliului privind anumite aspecte ale medierii in cauzele civile si comerciale [2], act normativ de care voi mai aminti pe parcursul prezentei lucrari.

3. Revenind la scurta si recenta istorie a institutiei medierii in Romania, retinem ca in anul 2006, pe fundalul ”febrei” determinate de armonizarea cat mai rapida a legislatiei nationale cu directivele europene, intra in vigoare Legea nr. 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator [3]. Pana in acel moment medierea  nu reprezentase o profesie de sine statatoare, ea fiind identificata ca o activitate specifica profesiei de avocat, conform art. 3 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat [4].

Desi intrarea in vigoare a Legii nr. 192/2006 anunta un debut in forta al noii profesii, problematica institutiei medierii a fost lasata intr-un plan secund de legiuitor, fiind readusa in discutie odata cu elaborarea noului Cod de procedura cvila si a noului Cod de procedura penala.

Din punctul de vedere al legiuitorului, adoptarea unei legi a medierii era reclamata de necesitatea transpunerii reglementarilor comunitare din domeniu in legislatia romana,  creandu-se in plus si posiblitatea degrevarii instantelor de judecata de activitatea litigioasa din ce in ce mai voluminoasa, prin introducerea a noi modalitati legale de solutionare a conflictelor.

4. Ca forma si structura, Legea nr. 192/2006 este comparabila cu actele normative care reglementeaza celelalte profesii liberale (avocat, notar, executor judecatoresc etc.), dispozitiile acesteia facand referire la definitia profesiei de mediator, la dobandirea, suspendarea si incetarea calitatii de mediator, la organele care guverneaza desfasurarea profesiei de mediator (Consiliul de mediere), drepturile, obligatiile si raspunderea mediatorului, procedura desfasurarii activitatii de mediere in diferite domenii juridice.
Cum lucrarea de fata nu se doreste a fi o analiza in extenso a actului normativ amintit mai sus, ne vom limita doar la sintetizarea catorva aspecte juridice care tin de caracterizarea si desfasurarea activitatii de mediere.

5. Prevederile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 192/2006 ofera o definitie destul de abordabila a ceea ce trebuie inteles prin mediere – ”o modalitate de solutionare a conflictelor pe cale amiabila, cu ajutorul unei terte persoane specializate in calitate de mediator” –, identificand si principiile generale care stau la baza desfasurarii acestei activitati: neutralitatea, impartialitatea, confidentialitatea, existenta consimtamantului partilor.
Cum aceste principii sunt considerate regulile fundamentale care trebuie sa guverneze desfasurarea medierii, ele capata valentele unor adevarate garantii ale legalitatii intregii proceduri, scopul final reprezentandu-l obtinerea unei solutii satisfacatoare pentru toate partile participante.

6. Tot din continutul Legii nr. 192/2006 aflam si care sunt conditiile cumulative care trebuie indeplinite de o persoana pentru a deveni mediator. In conformitate cu prevederile actului normativ amintit, poate deveni mediator persoana care:
“a) are capacitate deplina de exercitiu;
b) are studii superioare;
c) are o vechime in munca de cel putin 3 ani;
d) este apta, din punct de vedere medical, pentru exercitarea acestei activitati;
e) se bucura de o buna reputatie si nu a fost condamnata definitiv pentru savarsirea unei infractiuni intentionate, de natura sa aduca atingere prestigiului profesiei;
f) a absolvit cursurile pentru formarea mediatorilor, in conditiile legii, sau un program postuniversitar de nivel master in domeniu, acreditate conform legii si avizate de Consiliul de mediere;
g) a fost autorizata ca mediator (…).” [5].

Raportandu-ne la continutul textului de lege citat mai sus, observam ca sfera de adresabilitate a acestuia este extrem de larga, exigentele impuse fiind, in opinia noastra, destul de reduse. Practic orice persoana care are studii superioare in orice domeniu si care are o vechime in munca de cel putin 3 ani in orice domeniu poate deveni mediator autorizat, cu conditia absolvirii cursurilor pentru formarea mediatorilor sau a unor studii masterale de profil.

7. Retinand aceste cerinte, cat si faptul ca durata cursurilor pentru formarea mediatorilor este doar de cateva luni, in mod indreptatit se naste urmatoarea intrebare: este posibil ca un bun inginer sau un bun medic, de exemplu, sa deprinda cunostintele si abilitatile de a media conflicte de natura juridica, dupa doar cateva luni de formare profesionala ca mediator?
Din punct de vedere teoretic, vazand conditiile impuse de legiuitor pentru accederea in profesia de mediator, raspunsul este, fara posibilitate de tagada, afirmativ. Cum insa in Romania medierea este inca in primii sai ani de viata, ramane de vazut daca practica in domeniu va confirma sau va infirma aceasta abordare, reclamand o revizuire a dispozitiilor legale referitoare la conditiile de acces in profesia de mediator.
De notat si ca la acest moment exista o serie de discutii in sensul ideii ca avocatii ar trebui sa aiba de drept calitatea de mediator. Retinand dispozitiile Legii nr. 51/1995, aceasta abordare este mai mult decat justificata.

8. Mergand mai departe cu analizarea institutiei medierii, consideram necesar sa  ne oprim si asupra obiectului activitatii de mediere. Conform art. 2 alin. (1) din Legea nr. 192/2006, pot fi solutionate prin procedura medierii ”conflicte in materie civila, comerciala,  de familie, in materie penala, precum si in alte materii”.

Asadar, luand in considerare sfera in care se desfasoara activitatea de mediere – diversele conflicte care s-au nascut ca urmare a incalcarii unor norme legale – dar si finalitatea sa – aceea de a preveni nasterea unui proces sau de a solutiona amiabil un proces deja existent –, in opinia noastra, medierea apare ca o profesie de natura juridica.

Coroborand acest aspect cu prevederile art. 7 din Legea nr. 192/2006, identificam o situatie inedita, medierea aparand ca singura profesie juridica exercitata si de persoane fara pregatire juridica, ceea ce atrage din nou atentia asupra intrebarii enuntate mai devreme, la care mai curand sau mai tarziu va trebui sa se gaseasca un raspuns.

9. In ceea ce priveste finalitatea procedurii medierii, apreciem ca scopul acestei etape il constituie obtinerea acordului de mediere – intelegerea la care au ajuns partile participante –, acord care va fi redactat de mediator, cuprinzand toate clauzele consimtite de parti si care va fi prezentat instantei de judecata sau notarului public pentru a dobandi conditiile de forma prevazute de lege.

In lumina prevederilor Directivei nr. 52/2008/CE, transpusa in dreptul intern prin Legea nr. 192/2006, cu modificarile ulterioare, intelegem ca medierea este o procedura alternativa (cu exceptia situatiilor in care acest demers este impus de judecator), voluntara [6] si neinferioara etapei judiciare [7]. Caracterul alternativ al medierii este sustinut de posibilitatea partilor participante de a solutiona conflictul si pe cale judiciara, adresandu-se instantei de judecata competente.

Caracterul voluntar al medierii este determinat de faptul ca partile sunt ele insele responsabile de aceasta activitate, avand libertatea sa o gestioneze, intr-o oarecare masura, dupa bunul lor plac.

Rationamentul ca procedura medierii nu trebuie considerata cu nimic inferioara procedurii judiciare este confirmat de valoarea executorie conferita acordului de mediere incheiat intre partile participante, ceea ce reclama in mod imperativ ca medierea sa fie realizata de catre specialisti cat mai bine pregatiti.

10. Oprindu-ne asupra cadrului socio-juridic in care se desfasoara activitatea de mediere in prezent, trebuie retinuta discrepanta dintre numarul mare de cauze cu care sunt asaltate instantele de judecata si incidenta scazuta a utilizarii medierii in solutionarea acestora.
Din perspectiva legiuitorului, o solutie de moment pentru rezolvarea situatiei create o constituie Legea nr. 202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor [8], act normativ despre care s-a spus ca are ca o dubla finalitate, aceea de a  creste celeritatea diverselor proceduri legale in materie civila si penala, pe de o parte, si de a realiza o translatie mai usoara de la vechile norme de procedura (civila si penala) la reglementarile noilor coduri.

Printre numeroasele institutii de drept pe care Legea nr. 202/2010 le abordeaza, se numara si procedura medierii, sub acest aspect reiterandu-se de fapt dispozitiile noilor coduri.

11. Astfel, observam ca actul normativ amintit mai sus reconfirma caracterul alternativ si voluntar al procedurii medierii, prin modificarea art. 131 C. pr. civ. – medierea nefiind obligatorie pentru parti.

In materia solutionarii cererilor de divort, a cererilor in materie comerciala evaluabile in bani si in unele cazuri si in materie penala (in ceea ce priveste pretentiile partii civile) se introduce procedura medierii ca un mijloc procedural alternativ pe care partile il au la indemana in vederea solutionarii diferendului sau pe care judecatorul il poate recomanda. De asemenea, in cauzele penale, existenta acordului de mediere constituie o cauza de nepunere in miscare sau de neexercitare a actiunii penale.

12. O noutate adusa de Legea nr. 202/2010 o constituie modificarea art. 26 din Legea nr. 192/2006 in sensul ca mediatorii autorizati nu pot pretinde onorarii pentru ”activitatea de informare si consiliere a partilor indeplinita anterior incheierii contractului de mediere”, regula care are drept scop asigurarea unor servicii de calitate in domeniul medierii si care este preluata si de art. 6141 si art. 7207 C. pr. civ.

13. In contextul existentei unei necesitati vadite de degrevare a instantelor de judecata de numarul mare de cauze cu care sunt investite, au existat si opinii in sensul  transformarii procedurii medierii in anumite domenii de drept, dintr-un demers alternativ sau facultativ, intr-unul obligatoriu.

Necontrolata, o astfel de abordare ar putea determina aparitia unor situatii care sa exceada reglementarilor comunitare continute de Directiva nr. 52/2008/CE, care consacra totusi caracterul alternativ al activitatii de mediere.

Totodata, este acceptat de catre toti specialistii in domeniu faptul ca realizarea medierii presupune efectuarea anumitor cheltuieli financiare de catre participanti si curgerea unor termene.
In aceste conditii, tendinta de a conditiona in mod excesiv sesizarea instantelor de judecata de parcurgerea in prealabil a procedurii medierii de catre justitiabili ar presupune o ingradire a accesului acestora la justitie, ajungandu-se chiar la incalcarea art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, situatie care cu siguranta ar fi sanctionata de catre institutiile europene.

14. Conchidem ca odata ce procedura medierii este ”oficializata” de Legea nr. 192/2006 si noile reglementari civile si penale, cea mai buna metoda de a incetateni acest demers ca un mijloc eficient prin care se pot solutiona unele diferende de ordin juridic, il reprezinta educarea publicului larg in acest sens, caruia trebuie sa ii fie puse la dispozitie cat mai multe informatii asupra avantajelor dar si a dezavantajelor caii amiabile. Durata relativ scurta fata de procedura litigioasa si posibilitatea de a interveni in mod direct si cert asupra rezultatului final (acordul de mediere) constituie, intr-adevar, niste plusuri ale procedurii de mediere.

Pe de alta parte, luand in considerare prevederile Legii nr. 192/2006, nu putem trece cu vederea puterile totusi limitate ale acordului de mediere, care, pana la momentul confirmarii sale de catre instanta de judecata sau de notarul public, dupa caz, este un inscris sub semnatura privata si a carui valoare executorie este in mod clar circumscrisa intentiei partilor de a respecta sau nu intelegerea, fara posibilitatea interventiei vreunui tert.
In ultima instanta, apreciem ca justitiabilul – cat mai bine informat in ceea ce priveste mijloacele legale pe care le are la indemana – este singurul indreptatit sa aleaga intre rezolvarea litigiului utilizand metoda amiabila sau procedura litigioasa.


[1] Noul Cod de procedura civila si noul Cod de procedura penala, respectiv Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 485 din 15 iulie 2010 si Legea nr. 135/2010 privind  Codul de procedura penala, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 486 din 15 iulie 2010.

[2] Publicata in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L136 din 24 mai 2008.[3] Publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 441 din 22 mai 2006.

[4] Republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 98 din 7 februarie 2011.

[5] Art. 7 din Legea nr. 192/2006.

[6] Paragraful (13) din preambulul Directivei nr. 52/2008/CE.

[7] Paragraful (19) din preambulul Directivei nr. 52/2008/CE.

[8] Publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 178 din 26 octombrie 2010.


Andreea DUMITRESCU

Citeşte mai mult despre , , ! Pentru condiţiile de publicare pe JURIDICE.ro detalii aici.
Urmăriţi JURIDICE.ro şi pe LinkedIn LinkedIn JURIDICE.ro WhatsApp WhatsApp Channel JURIDICE Threads Threads JURIDICE Google News Google News JURIDICE

(P) JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă SmartBill.

 
Homepage J JURIDICE   Cariere   Evenimente   Dezbateri   Profesionişti   Lawyers Week   Video
 
Drepturile omului
Energie
Fiscalitate
Fuziuni & Achiziţii
Gambling
Health & Pharma
Infrastructură
Insolvenţă
Malpraxis medical
Media & publicitate
Mediere
Piaţa de capital
Procedură civilă
Procedură penală
Proprietate intelectuală
Protecţia animalelor
Protecţia consumatorilor
Protecţia mediului
Sustenabilitate
Recuperare creanţe
Sustenabilitate
Telecom
Transporturi
Drept maritim
Parteneri ⁞ 
Specialişti
Arii de practică
Business ⁞ 
Litigation ⁞ 
Protective
Achiziţii publice
Afaceri transfrontaliere
Arbitraj
Asigurări
Banking
Concurenţă
Construcţii
Contencios administrativ
Contravenţii
Corporate
Cyberlaw
Cybersecurity
Data protection
Drept civil
Drept comercial
Drept constituţional
Drept penal
Dreptul penal al afacerilor
Dreptul familiei
Dreptul muncii
Dreptul Uniunii Europene
Dreptul sportului
Articole
Essentials
Interviuri
Opinii
Revista de note şi studii juridice ISSN
Note de studiu ⁞ 
Studii
Revista revistelor
Autori ⁞ 
Publicare articole
Jurisprudenţă
Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Curtea de Justiţie a Uniunii Europene
Curtea Constituţională a României
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
Dezlegarea unor chestiuni de drept
Recurs în interesul legii
Jurisprudenţă curentă ÎCCJ
Curţi de apel
Tribunale
Judecătorii
Legislaţie
Proiecte legislative
Monitorul Oficial al României
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
Flux noutăţi
Selected
Comunicate
Avocaţi
Executori
Notari
Sistemul judiciar
Studenţi
RSS ⁞ 
Publicare comunicate
Proiecte speciale
Cărţi
Condoleanţe
Covid-19 Legal React
Creepy cases
Life
Povestim cărţi
Poveşti juridice
Războiul din Ucraina
Wisdom stories
Women in Law

Servicii J JURIDICE   Membership   Catalog   Recrutare   Talent Search   Comunicare   Documentare   Evenimente   Website   Logo   Foto   Video   Partnership