Schimbarea incadrarii juridice prin hotarare de condamnare. CEDO, Adrian Constantin vs. Romania
18 aprilie 2011 | JURIDICE.ro, Alina IVAN
Statul roman continua sa ignore obligatiile ce ii revin in virtutea calitatii de semnatar al Conventiei Europene a Drepturilor Omului, suferind o noua condamnare pentru violarea art. 6, articol fundamental in vederea mentinerii unei justitii sanatoase.
Reclamantul, Adrian Constantin, in varsta de 56 de ani (cu domiciliul in Braila), sustine ca nu a beneficiat de garantiile instituite de Conventiei, in calitatea sa de parte intr-un proces penal.
Domnul Constantin a fost trimis in judecata la data de 24 aprilie 2000, prin rechizitoriul procurorului din cadrul Parchetului de pe langa Judecatoria Braila pentru infractiunea de abuz in serviciu contra intereselor publice, in forma agravata (art. 248^1 raportat la 248 Cod Penal).
La baza acestei acuzatii se gaseste plata sumei de 15 000 $ facuta unei societati canadiene, S., de catre firma romaneasca C. prin reprezentantul acesteia, Adrian Constantin, in baza unui contract incheiat intre cele doua.
Aceasta suma reprezinta recompensarea acordata societatii canadiene care urma a faptului ca, printr-un numar de investitori,urma sa duca la cresterea capitalului societatii romanesti.
In contract era stipulat (la art. 7 par. 2) faptul ca plata se va efectua numai dupa aprobarea de catre Fondul Proprietatii de Stat (in continuare FPS). Instanta a constatat ca plata s-a facut la data de 13 ianuarie 1998, in urma unei aprobari tacite a FPS (aprobarea a fost considerata ca fiind tacita deoarece singurele actiuni intreprinse de FPS au fost acelea de a transmite remarcile privind continutul contractului incheiat la 3 septembrie 1997, si de a solicita, la 15 decemrie 1997, documentatia privind marirea capitalui societatii C).
Judecatoria Braila, apreciind ca prejudicul cauzat de dl. Constantin nu este suficient pentru incadrarea faptei acestuia la forma agravata a infractiunii, dispune, la data de 18 aprilie 1998, achitarea inculpatului, cu privire la infractiunea de abuz contra intereselor publice. Hotararea a fost atacata cu apel, iar in septembrie 2001, Curtea de Apel Galati mentine hotararea primei instante.
La data de 10 decembrie 2002, Inalta Curte de Casatie si Justitie, decide casarea hotararilor anterioare, considerand ca suma de 15 000 $ a fost platita ilegal, in lipsa unui acord expres din partea FPS. ICCJ, in etapa deliberarii, ajunge la concluzia ca dl. Constantin a interpretat gresit, fara intentie, documentele FPS privind contractul incheiat de societatea C, instanta dispunand, in conformitate cu art. 334 C.P.P., schimbarea incadrarii juridice a faptei in neglijenta in serviciu, prevazuta de art. 249 CP. Aceasta schimbare a fost fundamentata pe administrarea de probe, probe care au fost cele administrate si de instanta de fond.
Inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an inchisoare cu suspendare, plata sumei de 15 000 $ catre societatea C., precum si achitarea cheltuielilor de judecata in valoare de 4 000 000 lei.
Reclamantul sustine ca, prin schimbarea incadrarii juridice a faptei in faza de deliberare a Instantei Supreme, i-a fost violat dreptul la un proces echitabile, precum si dreptul la aparare.
Desi Guvernul admite ca aceasta schimbare a incadrarii juridice ar putea fi privita ca o incalcare a dreptului la un proces echitabil garantat de Conventie, sustine ca in speta nu se poate pune problema une violari a acestui drept, deoarece schimbarea incadrarii a profitat inculpatului, subliniind ca schimbarea a operat cu privire la latura subiectiva, inculpatul fiind condamnat pentru o infractiune din culpa, in loc de una intentionata, asa cum a fost retinuta initial de instanta de fond.
Examinand datele ce i-au fost furnizate, Curtea subliniaza inca o data rolul fundamental pe care il are rechizitoriul, ca act de acuzare, reamintind faptul ca paragraful 3 al articolului 6 recunoaste dreptul acuzatului de a fi informat oficial nu numai cu privire la invinuirile ce i se aduc, ci si cu privire la incadrarea juridica a faptelor sale (a se vedea si hotararea Pélissier et Sassi vs. France ). Informarea precisa si completa reprezinta o conditie esentiala pentru a se asigura echitatea procedurilor.
De asemenea, Curtea nu contesta dreptul unei instante de a schimba incadrarea juridica a faptelor, insa acest lucru trebuie intotdeauna sa fie adus la cunostinta partilor, mai ales pentru a da inculpatului dreptul de a-si pregati apararea, indiferent daca schimbarea incadrarii vizeaza elemente de ordin legal, material sau subiectiv ale infractiunii.
Asadar, Curtea constata o incalcare a articolului 6 paragrafele 1 si 2, lit. a si b, prin faptul ca inculpatul nu a beneficiat de garantiile instituite de Conventie, obligand statul roman la plata sumei de 3200 de euro, cu titlul de daune morale si materiale. De asemenea, Curtea retine ca reclamantul are dreptul de a solicita redeschiderea procedurii interne in baza art. 408¹ din Codul de Procedura Penala.
Hotararea in cauza este cea de-a douasprezecea din ultimul an, prin care Romania este condamnata pentru nerespectarea dreptului la un proces echitabil. Drepturile si garantiile instituite de art. 6, dublate de reglementarea constitutionala din alin. (3) al art. 21, denota importanta pe care acest drept ar trebui sa o aiba in societate.
In cazul de fata, avand in vedere inclusiv aspectul cu privire la faptul ca Romania a fost condamnata pentru nerespectarea art. 6 in desfasurarea unui proces penal (in care ar fi fost de dorit sa se respecte echilibrul dintre stat, ce reprezinta acuzarea, si individul care ar fi trebui sa poata sa-si formuleze o aparare temeinica impotriva acuzatiilor ce i s-au adus), se poate constata ca instantele de judecata se afla in incapacitatea de a tine cont de garantiile procedurale si procesuale garantate prin lege, fiind de dorit ca acest handicap sa fie remediat in cel mai scurt timp.
Alina IVAN
