Radu Motica in dialog cu Andrei Savescu despre cultura juridica
2 mai 2011 | JURIDICE.ro
Andrei Savescu: Sunteti unul dintre decanii apreciati atat de profesori cat si de studenti. De exemplu, Alina Matei, senior editor Juridice.ro, este o fosta studenta a dumneavoastra care v-a ramas admiratoare. Cum reusiti?
Radu Motica: Sunt în învăţământ de 35 de ani iar la conducerea acestei Facultăţi voi împlini 20 de ani la încheierea acestui mandat în 2012.
Aprecierea activităţii mele în calitate de decan de către colegi, se datorează faptului că, în această calitate am încercat – şi cred că am şi reuşit – să creez armonie între colegi, iar secretul acestei armonii se află în modalitatea în care am înţeles să mă comport cu aceştia: am făcut tot ce mi-a stat în putinţă pentru ca fiecare coleg să fie promovat în momentul în care îndeplineşte condiţiile, iar gradul de ocupare a posturilor din statele de funcţiuni ne-a permis să creăm posturi vacante pentru a putea fi scoase la concurs, ori de câte ori vreun coleg îndeplinea condițiile respective. În acest mod, am eliminat posibila invidie între colegi și situațiile în care un coleg nu putea promova din cauza lipsei unui post pe care concureze, dar şi posibilele supărări ale colegilor nemulţumiţi de faptul că nu sunt imparţial şi favorizez sau defavorizez pe unii dintre ei. În relaţiile cu colegii, mă bazez pe buna înţelegere şi nu pe autoritatea funcţiei, iar în acest fel colegii văd în mine un coleg cu anumite atribuţii şi nu un şef care dă ordine şi face scandal. Nu-mi țin colegii în ședințe interminabile și fără un scop precis și nu convoc ședințe decât atunci când se impune.
În relaţiile cu studenţii încerc să fiu cât mai obiectiv şi să nu-i favorizez pe unii în detrimentul altora. Aplic aceleaşi reguli pentru toţi, iar atunci când se poate, sunt mai îngăduitor; nu caut şi nu creez reglementări care să le îngrădească drepturile studenţilor, ci mai degrabă le caut pe cele care sunt în favoarea lor prin care aceștia să poată beneficia de toate facilitățile conferite de calitatea de student.
Studenţii au acces la decanat nelimitat, iar audienţele sunt permanente. Fac tot ce pot pentru binele lor şi mă comport în egală măsură cu ei ca un „pater familias”.
Eforturile făcute pentru edificarea unei construcţii cu destinaţie exclusivă pentru Facultatea de Drept şi Ştiinţe Administrative, precum şi a unui cămin pentru studenţii noştri, care au condiţii excepţionale pentru studiu, dar şi pentru cazare, sunt recunoscute de către aceştia, iar o parte din merite îmi sunt atribuite şi mie. Ţin să subliniez faptul că atât sediul Facultăţii, cât şi Căminul sunt construite exclusiv din resurse extrabugetare, respectiv din taxele de şcolarizare achitate de studenţii facultăţii noastre. Ne mândrim cu două clădiri noi (facultatea din anul 2000 și căminul din anul 2006), moderne și cu dotări la nivelul secolului XXI.
Facultatea dispune de şase amfiteatre, săli de curs şi conferinţe cu o capacitate de cca. 1000 locuri, 14 săli de seminarii de câte 35 de locuri, 2 laboratoare de informatică cu câte 17 calculatoare, săli de lectură, cabinete pentru cadrele didactice şi pentru administraţie, iar clădirea este dotată cu aer condiţionat, amfiteatrele cu smart bord-uri şi videoproiectoare, mobilierul fiind modern şi funcţional, iar mulţumită comportării studenţilor, totul este păstrat şi îngrijit impecabil.
În căminul facultăţii sunt cazaţi doar studenţii noştri, iar condiţiile sunt de excepţie: camere cu câte două paturi, fiecare cu baie şi bucătărie, dotate cu internet şi cablu TV, iar la parter este în curs de dotare un restaurant pentru studenţii şi cadrele didactice ale Universităţii.
Iată doar parte din motivele pentru care studenţii noştri ar trebui să fie mulţumiţi nu numai de activitatea mea, ci şi a colegilor – fără de care aceste rezultate nu ar fi fost posibile.
Andrei Savescu: Veti fi amfitrionul cele mai mari conferinte din Romania cu privire la noile Coduri. Ce asteptari aveti?
Radu Motica: Împreună cu profesorul Flavius Baias – decanul Facultăţii de Drept din Bucureşti – am hotărât organizarea acestei „Conferinţe Naţionale a Noilor Coduri ale României”, iar locaţia aleasă a fost Timişoara pentru a evita aglomeraţia din capitală.
Efortul de organizare a Conferinţei este semnificativ întrucât vor fi prezenți la Timişoara pentru a prezenta lucrări ce privesc cele patru coduri, o parte însemnată dintre membrii colectivelor de redactare a acestora, precum şi cadre didactice şi specialişti în drept, cu precădere de la facultăţile de drept din Consorţiu (Bucureşti, Cluj, Iaşi, Craiova, Sibiu, Timişoara), dar şi de la alte facultăţi şi instituţii, însumând în total un număr de aproape 70 de persoane, cu tot atâtea lucrări ştiinţifice ce urmează a fi susţinute în cadrul Conferinţei în zilele de 27 şi 28 mai 2011.
Ne aşteptăm la o participare însemnată la lucrările Conferinţei, mai ales din partea avocaţilor şi magistraţilor care vor lucra efectiv cu aceste Coduri odată cu intrarea lor în vigoare. Credem că vom depăşi cifra de 200 de participanţi.
Lucrările Conferinţei se desfăşoară integral la Sediul facultăţii noastre. De altfel, suntem obişnuiţi cu evenimente ştiinţifice de mare amploare, întrucât din 1992 – anul înfiinţării Facultăţii noastre – până acum am organizat 9 Conferinţe internaţionale (bienale) şi 3 Conferinţe internaţionale a doctoranzilor în drept, la care au participat de fiecare dată cca 100 de autori, precum și alte manifestări științifice de aceeași amploare.
De această dată, responsabilitatea este mult mai mare atât prin tematica de larg interes şi de actualitate a Conferinţei, cât şi datorită personalităţilor care prezintă lucrări sau asistă la dezbaterile pe secțiuni.
Ne aşteptăm să avem participare nu numai din partea avocaţilor, ci şi a magistraţilor şi a altor specialişti şi cadre didactice de la facultăţile de drept. Deocamdată s-au înscris foarte puţini magistraţi, deşi, aceştia vor fi cei care la punerea în aplicare a Codurilor va trebui să le cunoască în profunzime conţinutul.
Lucrările ce se vor prezenta vor fi tipărite în două volume (drept civil şi procedura civilă; drept penal şi procedura penală) de editura Universul Juridic, iar acestea vor fi primele cărţi de proporţii care reunesc studii şi articole despre noile coduri, ale celor mai renumite personalităţi din lumea juridică. În mod sigur, volumele vor fi la mare căutare. Sperăm să apară până la mijlocul lunii iulie 2011.
Andrei Savescu: In calitatea dumneavoastra de vicepresedinte al Comisiei institutionale ARACIS, va rog sa ne spuneti cum apreciati calitatea sistemului de invatamant juridic. Noua lege o sa impinga lucrurile pe drumul cel bun?
Radu Motica: Am fost vicepreşedinte al Comisiei Instituţionale din ARACIS timp de 4 ani, iar acum am calitatea de expert în domeniul Ştiinţelor juridice, întrucât mi-am dat demisia din funcţia de vicepreşedinte deoarece era incompatibilă cu cea de membru în Comisia de Drept a CNATDCU.
Din păcate, învăţământul juridic românesc se află în mare impas deoarece au fost autorizate şi acreditate cca 40 de facultăţi de drept şi funcţionează nenumărate filiale sau puncte de lucru ori centre de admitere – în cea mai mare parte în mod ilegal – totalizând astfel peste 100 de locuri în care, „pe hârtie” se desfăşoară activităţi didactice, iar în fapt, la cele mai multe dintre ele se colectează taxe de studii în schimbul diplomelor fără acoperire.
Învăţământul juridic este ieşit de sub control, iar din păcate, grâul nu se poate alege de neghină, întrucât aceasta din urmă domină. Dar nu numai că diplomele sunt fără acoperire este dăunător societăţii, ci şi faptul că în multe posturi importante ajung persoane care au fost beneficiari ai acestor diplome; şi ei decid, ne apără interesele şi mai ales ,,fac dreptate”.
Sunt doar câteva facultăţi de drept de la care provin 90% din auditorii de justiţie de la I.N.M. (care ajung magistrați), iar de la restul aproape deloc. Dar problema nu este gravă că ei nu ajung magistraţi, este chiar foarte bine; grav este că mulţi ajung avocaţi, notari şi mai ales funcţionari publici, iar noi, cetățenii suntem la cheremul acestora și a incompetenţei lor și ţara ajunge pe mâna impostorilor.
Din păcate nu văd calea de întoarcere întrucât sunt prea mulţi în această situaţie, iar studenţii şi profesorii lor se solidarizează, organele abilitate să constate această stare de lucruri și să ia măsurile ce se impun nu o fac din considerente politice, iar şcoala juridică este în cădere liberă.
Ce să vă spun despre noua Lege a educaţiei naţionale? Nu este locul şi nici nu avem spaţiul necesar pentru a dezvolta o analiză pe text a nenumăratelor imperfecţiuni ale acesteia. Pentru aceasta ar fi nevoie de un comentariu de câteva zeci de pagini.
Ea are şi părţile sale bune, dar prin cele rele face mai mult rău decât bine; sunt zeci de exemple de inadvertenţe şi imperfecţiuni ale legii şi multe dispoziţii care afectează în esenţa sa autonomia universitară și creează grave inechități; ea creează şi multe situaţii discriminatorii şi favorizează constituirea de grupuri de interese. Să vă dau doar câteva exemple:
– rectorul îşi numeşte prorectorii (art. 211 alin. 2), decanii sunt selectaţi prin concurs public, organizat tot de către rector, iar decanul îşi desemnează prodecanii după numirea de către rector (art. 207 alin. 5 lit. b şi c), ceea ce înseamnă că de la rector până la prodecani toţi vor fi de aceeaşi parte, altfel nu vor fi ,, desemnaţi”, de vreme ce alegerea nu mai este posibilă;
– din modul de redactare a textului Legii, rezultă că nu pot ocupa concomitent funcţii de conducere în aceeaşi instituţie de învăţământ superior, în aşa fel încât soţii, afinii sau rudele până la gradul trei să se afle în poziţia de conducere unul faţă de celălalt – dispoziţie care este în conformitate cu incompatibilităţile aplicate şi în alte state. Din păcate, dacă o persoană ocupă o funcţie de conducere, soţul sau soţia, afinul sau ruda până la gradul trei al acesteia, nu poate avea calitatea de angajat în subordinea acesteia, fapt ce îi discriminează pe cei din învăţământ în raport cu orice alte persoane care sunt angajate în instituţii publice; ar însemna că primul ministru nu poate avea rude în guvern, miniştrii în minister, prefectul în prefectură, primarul în primărie s.a.; pe de altă parte, se îngrădeşte dreptul la promovarea în funcţii de conducere a oricărei persoane care are rude în aceeaşi instituţie de învăţământ superior.
– metodologiile şi normele de aplicare a Legii trebuie să fie elaborate de MECTS în 8 luni de la intrarea în vigoare a acesteia (art. 361 alin. 6), iar senatele universitare sunt obligate ca în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a legii să elaboreze atât noua Cartă, cât şi regulamentele şi metodologiile de organizare şi funcţionare a universităților (art. 364), ceea ce va fi de natură să creeze inadvertenţe între normele MECTS şi cele ale universităţilor, care vor fi elaborate ulterior celor ale Ministerului;
– datorită instituirii ,,răspunderii publice” a instituţiilor de învăţământ superior (art. 124) şi a rolului statului în învăţământul superior (art. 121, 216-221), imixtiunea MECTS în universităţi este discreţionară, iar măsurile ce le poate lua ministrul pentru nerespectarea acestora împotriva universităților şi a conducerii lor sunt distructive. Astfel, după ce în art. 124 este definită răspunderea publică, care, în esenţa constă în obligația generică a instituţiilor de învăţământ superior de a aplica şi respecta legislaţia, Carta și alte reglementări și normele de echitate şi etica universitară s.a. , în art. 125 sunt prezentate sancţiunile ce le poate aplica ministrul, începând cu revocarea rectorului, reducerea sau eliminarea accesului la finanţare şi chiar posibilitatea iniţierii unei legi de desfințare a instituţiei de învăţământ superior. Prea de tot!
– au început să apară Ordine ale Ministrului care contravin sau adaugă la lege (de exemplu cel referitor la conducerea de doctorat).
– la concursul pentru ocuparea funcției de decan și respectiv de rector, se prevede obligația Consiliului Facultății, respectiv a Senatului Universitar de a aviza minim doi candidați (art. 207, alin.5, lit. b și art. 210, alin. 4); dar dacă nu sunt două candidaturi, sau, dacă dintre candidații la aceste funcții primește avizul doar unul – ce se va întâmpla?
– prevederea privind pensionarea obligatorie a cadrelor didactice care au împlinit vârsta de 65 de ani – indiferent de opera sau recunoașterea științifică a acestora – , nu poate decât să dăuneze învățământului, în condițiile neacoperirii posturilor cu titulari și a existenței posturilor vacante.
– prevederea din art. 288, conform căreia activitațile didactice ce exced o normă didactică sunt remunerate în regim de plata cu ora, iar numărul maxim de ore plătite în acest regim nu poate depăși o normă didactică minimă, este de natură să descurajeze universitățile – mai ales cele de stat – de a școlariza un număr mai mare de studenți decât cel finanțat de la buget, iar aceasta va atrage după sine însărăcirea universităților și a bugetului și restrângerea, sau chiar dispariția finanțării din taxele de școlarizare a unor investiții în interesul învățământului.
Mă opresc aici, în speranța că durata ființării unor prevederi aberante ale Legii va fi cât mai scurtă; mai scurtă decât cea a actualului ministru al învățământului care nu a fost profesor niciodată în viața lui.
Andrei Savescu: Care este punctul forte al Facultatii de Drept din cadrul UVT?
Radu Motica: Se utilizează în ultima vreme sintagmele „puncte tari” și „puncte slabe” cu ocazia evaluării unei persoane sau a unei instituții, programe, activități etc.. „ Puncte forte” ale unei facultăți cu o istorie de doar 19 ani nu pot fi prea multe, însă, avem câteva:
– facem parte din Consortiul Universitar alături de încă cinci facultăți de drept de stat (București, Cluj, Iași, Sibiu și Craiova), de la care provin majoritatea covârșitoare a auditorilor de justiție de la I.N.M., fiind singurele facultăți de stat care conduc doctorate în drept;
– avem o școală doctorală de prestigiu, cu șapte conducători de doctorat în drept, care acoperă principalele specializări din domeniul “drept”;
– suntem reacreditați din anul 2010 cu „grad de încredere ridicat“;
– avem câteva cadre didactice care se numără printre cei mai reputați specialiști în domeniul lor de expertiză din țară, autori de cursuri, tratate, articole și studii de recunoaștere națională;
– condițiile materiale asigurate studenților sunt la nivelul la care puține facultăți de tradiție din țară și, chiar din țările occidentale, le egalează.
Andrei Savescu: Sunteti coordonator al uneia dintre cele mai prestigioase societati de avocatura din Romania. Incotro se indreapta avocatura in zilele noastre? Cine poarta stindardul?
Radu Motica: Societatea Civilă Profesională de Avocați „Prof. univ. dr. Radu I. Motica și Asociații” are ca asociați patru cadre didactice universitare (prof. univ. dr. Radu Bufan, conf. univ. dr. Lucian Bercea, lector univ. dr. Lavinia Tec și subsemnatul, având și calitatea de coordonator al Societății) și zece colaboratori permanenți selectați dintre cei mai buni absolvenți ai facultății noastre. Toți avocații noștri s-au format la noi în firmă. De altfel, am mai format în firmă și alți avocați, care după definitivat și încă o perioadă de câțiva ani în care au lucrat în firma noastră și-au făcut cabinete individuale, însă, din păcate, aceștia s-au irosit, performanțele lor nu mai sunt aceleași ca și în timpul în care lucrau la noi, iar acest lucru se explică prin clientela măruntă și natura cauzelor mult mai simple pe care aceștia le lucrează.
Am constatat că cei mai buni profesioniști sunt cei care au fost cei mai buni studenți; studenții care nu au învățat și care nu au avut rezultate foarte bune „se descurcă”, dar nu devin profesioniști niciodată. Cine nu a învățat dreptul în timpul facultății, cine nu și-a însușit bazele științei dreptului din facultate, nu și le mai însușește niciodată, devenind doar amatori sau „descurcăreți“- în cel mai bun caz -, dacă nu se apucă de matrapazlâcuri.
Și avocatura trece printr-o perioadă dificilă, la fel ca și întreaga economie. Chiar dacă, conjunctural, sunt multe cauze comerciale – în special în zona insolvenței sau a recuperării debitelor -, sau fiscale – în special care privesc obligațiile fiscale ale firmelor -, iar unele dintre acestea cu onorarii mari, din păcate, în perspecivă, astfel de cauze sunt de natură să diminueze clientela, datorită insolvenței în care intră unele firme sau a dispariței lor. Infracționalitatea este în creștere, însă nu infractorii de drept comun sunt aducători de onorarii mari, ci cei cu „gulere albe”, care de multe ori scapă controlului justiției din varii motive, iar cei care, totuși, sunt cercetați sau chiar ajung la proces, deși sunt dispuși să își plătească bine avocații, de multe ori cer anumite lucruri sau impun anumite condiții, de regulă inacceptabile pentru avocați.
Firmele de avocatură din Capitală sunt cele care au acces la cauze mari, întrucât sediile marilor firme sau filialele multinaționalelor sunt tot în Capitală și tot aici se derulează marile achiziții publice, iar Instanța Supremă se află tot în Capitală. Din acest motiv, nici o firmă de avocatură din „provincie” nu se află la nivelul marilor firme din București, indiferent de prestigiul lor și de profesionalismul cu care lucrează.
Sunt încă mulți avocați cu cabinete individuale sau în societăți „de familie “ ori „de prieteni”, formate din doi-trei avocați care au clientela lor proprie și măruntă.
Viitorul este al societăților de avocatură cu mai mulți avocați specializați pe domenii; nimeni nu poate stăpâni în egală măsură toate domeniile dreptului, iar avocații care preiau cauze indiferent de natura lor cu pretenția de a cunoaște tot dreptul, nu pot decât să facă compromisuri care nu le aduc succes în carieră și să-și dezamăgească clientela, respectiv să piardă procesele ori să acorde asistență juridică necalificată.
Andrei Savescu: Va multumesc si va urez mult success in tot ceea ce intreprindeti pentru cultura juridica din Romania.
Radu Motica: Si eu va multumesc.
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
